490 matches
-
este una din cele patru rugăciuni euharistice (anafora) ale liturghiei romano-catolice. Până în 1969 a fost singura rugăciune euharistică a liturghiei latine. Liturghia se împarte în "Liturghia catehumenilor" ("Liturghia cuvântului"), care are drept element principal lecturile biblice, și "Liturghia euharistică", ce cuprinde rugăciunea euharistică (canonul, anafora), împărtășania și încheierea
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
patru rugăciuni euharistice (anafora) ale liturghiei romano-catolice. Până în 1969 a fost singura rugăciune euharistică a liturghiei latine. Liturghia se împarte în "Liturghia catehumenilor" ("Liturghia cuvântului"), care are drept element principal lecturile biblice, și "Liturghia euharistică", ce cuprinde rugăciunea euharistică (canonul, anafora), împărtășania și încheierea. Canonul (numit astfel deoarece de timpuriu a ajuns la o formă fixă, obligatorie) este punctul culminant al unei Liturghii, cuprinzând laudă adusă lui Dumnezeu Creatorul, invocarea Duhului Sfânt asupra pâinii și a vinului, apoi, în centrul ei
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
linguritia de parfongu și duo procovetie de pansa, tri purificatóre de pansa, una facia de masă de pansa de acoperitu vestmintele, tri șterguri de mână de pansa, una ulcica de lutu de tinutu apă, unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai află unu sfesnicu de arama, cu duo crengari, stricatu, unu potiru de cusatoriu, vechiu, unu sfesnicu de glagie, unulu de lemnu, una masutia, una ladutia pentru lumini, 15 icóne de la Nicula, 3 firhonguri, duo scanduritie pe care se
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
la iveală aspecte noi despre euharistie, care vor influența toată teologia euharistică până în prezent. Acestea au fost publicate în «The Shape of the Liturgy». Gregory Dix remarcă faptul următor: Cele patru narări biblice ale cinei celei de taină, precum și toate anaforele vechi folosesc fiecare câte patru verbe, care nu sunt altceva decât cele patru momente importante ale liturghiei euharistice. Luăm pe rând cele patru narări biblice: 1. Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine; și după ce a binecuvîntat, a frânt
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
întru pomenirea Mea.» (I Cor ). Deci liturghia euharistică ar trebui să se focalizeze pe patru momente: luarea darurilor de pâine și vin, binecuvântarea sau mulțumirea, frângerea și darea lor. În limbaj liturgic aceste patru momente ar fi: 1. ofertoriul; 2. anafora; 3. frângerea și 4. cuminecarea. Această structură fiind cea mai larg acceptată în ziua de astăzi, o vom folosi în articolul de față. Cele patru momente sunt prezente în fiecare rit tradițional. Potrivit fiecărui rit, aceste patru momente se îmbină
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine. În ritul latin, de multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu și proscomidie. Anafora e o rugăciune lungă, rostită de președintele adunării, în cadrul căreia îi mulțumește lui Dumnezeu pentru creațiune și pentru mântuire, pomenind, de asemenea, moartea și învierea lui Iisus. De obicei, anaforele conțin un Sanctus, cuvintele instituirii («Luați, mâncați... Luați, beți...»), o
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu și proscomidie. Anafora e o rugăciune lungă, rostită de președintele adunării, în cadrul căreia îi mulțumește lui Dumnezeu pentru creațiune și pentru mântuire, pomenind, de asemenea, moartea și învierea lui Iisus. De obicei, anaforele conțin un Sanctus, cuvintele instituirii («Luați, mâncați... Luați, beți...»), o epicleză, dar la această regulă sunt și excepții. Vezi și articolul principal: anaforă (liturgică). Aceasta poate fi mai mult sau mai puțin pusă în evidență. Datorită faptului că frângerea pâinii
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
lui Dumnezeu pentru creațiune și pentru mântuire, pomenind, de asemenea, moartea și învierea lui Iisus. De obicei, anaforele conțin un Sanctus, cuvintele instituirii («Luați, mâncați... Luați, beți...»), o epicleză, dar la această regulă sunt și excepții. Vezi și articolul principal: anaforă (liturgică). Aceasta poate fi mai mult sau mai puțin pusă în evidență. Datorită faptului că frângerea pâinii e tocmai numele tainei (sacramentului), se încearcă o evidențiere a frângerii pâinii euharistice. Cuminecarea poate fi făcută în mai multe moduri. Modul biblic
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
crescânde a ritualului Proscomidiei. O altă opinie, mai nouă susține că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul că așezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puțin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioșii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoțite de pomelnice . Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioșii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
de epocă la sfârșitul secolului al XIX-lea; - sfinte acoperăminte pentru disc si potir, tot din secolul al XIX-lea; - două pomelnice pe lemn ale ctitorilor din secolul al XIX-lea; - un set de sfinte vase și un vas pentru anaforă din secolul al XVIII-lea. Patrimoniul bisericii mai include o colecție de mineie din 1769, colecții de cărți bisericești din secolele XVIII și XIX scrise în limba greacă și în limba română cu caractere chirilice precum și alte colecții de cărți
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
o sticlă pentru vin și un pochal pentru apă. Se află încă un sfecinic de plev, 2 purificatóre cu geolgiu, o copie de fer, și două lingurițe. Mai departe în altariu se află un stergariu de mână, 2 tăiere pentru anaforă de plev, una ladă pentru ținerea luminelor și eventual a tămâiei. În biserica bărbaților este iconostas întreg făcut în 1870 deodată cu biserica, 2 strane pentru cântăreți în cari se află următoarele cărți: Un mineiu legat și cu litere cirile
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
33, 1049) "Dumnezeu, care ne-a predestinat la înfiere, ne-a făcut asemenea Trupului glorios al lui Cristos. De acum înainte, devenind părtași la Christos, sunteți pe bună dreptate numiți christoși" ("Catecheses mystagogicae", 3, 1; PG 33, 1088 A) "[În anaforă,] ne rugăm pentru sfinții părinți și episcopi adormiți, și în general pentru toți cei care au adormit înaintea noastră, crezând cu tărie că va fi de foarte mare folos sufletelor în favoarea cărora este oferită implorarea în timp ce e prezentă Victima sfântă
Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/303195_a_304524]
-
pe urmă stăpânitorii domnii, au dat cui au vrut.” În anaforaua, pe care boierii moldoveni o alcătuiesc în 1817, se susține că Dragoș, când a venit în Moldova, pământul era locuit, iar moșiile au fost stăpânite din moși strămoși. În anafora se preciza că “locurile care den veac au fost domnești” sunt: “1. Locurile de pustiu, adică ce nu s-au stăpânit de nimenea den nepomenit veac. Al 2-lea: braniștile domnești ce au fost den veac și al 3-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pas de șirul stranelor și și-a înălțat ambele mâini în sus, cu palmele larg desfăcute, spre bolta Catedralei, ca și când ar fi vrut să culeagă ceva nevăzut din aerul de deasupra credincioșilor. Când acolo, la sfârșit, după ce-am luat anaforă integrați în șuvoiul de credincioși ce ne-a purtat spre ieșire, fără să mai fi dat nici o atenție, "șeriful", de care păream chiar să fi uitat după ce-am coborât treptele de la ieșire, în stradă, la vreo zece pași de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de mulțimea clasificărilor. Numeroase și amendabile în cazul concret al figurilor, aceste clasificări pot fi reduse la următorul tablou taxonomic: figuri de cuvânt (preponderent fonologice): afereză, apocopă etc.; figuri de construcție (figuri sintactice legate de structura frazei): inversiune, elipsă, chiasm, anaforă etc.; tropi (figură cu schimbare de sens; atribuirea unei semnificații care nu este semnificația proprie a unui cuvânt): metaforă, litotă, alegorie, personificare etc.; figuri de gândire (afectează nu un cuvânt, ci întregul discurs): portretul, tabloul, deliberația, imprecația, apostrofa etc. Trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de către unii din mării ierarhi, care erau și buni teologi și liturghisitori, cunoscuți prin pietatea ori prin cultură și viața lor morală și spirituală de înalt nivel ... Că și alți contemporani ai săi, Sfanțul Vasile a compus și el o anafora proprie, care pentru profunzimea teologica și pentru frumusețea literară a stilului, a fost acceptată cu vremea și generalizată în întrebuințarea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale (naționale), fiind consfințita, alături de cea atribuită Sfanțului Ioan Gură de Aur, ca un «textus receptus», adică
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
firul ei ți se pare ceva din altă lume..."306 Chiar incipitul ori fraza-prag307 atrage atenția asupra coreferențialității (dintr-o altă perspectivă) și, mai important, asupra imaginii dublate prin adaus (text și hors-text): "Mustrările d-tale" vs. "aceste mustrări"rolul anaforei (ultima însoțită de un demonstrativ de apropiere) este de a sintetiza, subliniind elementul unificator. De aici, "se citește": * clasic și tradițional, linear, la dreapta; * modern în ambele "sensuri" ori, concret, pendulând între minimum două tipuri de scriituri, două feluri de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
O organizare ierarhizată / 293 7.4. Paragrafe / 297 7.5. Mărci ale integrării lineare / 302 7.6. Progresia tematică / 305 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri / 315 7.8. Repetare și substantiv propriu / 319 7.9. Pronominalizarea / 323 7.10. Anafora lexicală fidelă / 324 7.11. Anafora lexicală infidelă / 325 7.12. Un început de povestire / 328 7.13. Reluarea imediată / 331 7.14. Demonstrative insolite și de memorie / 337 7.15. Anaforă și text literar / 340 7.16. Coerență și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Paragrafe / 297 7.5. Mărci ale integrării lineare / 302 7.6. Progresia tematică / 305 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri / 315 7.8. Repetare și substantiv propriu / 319 7.9. Pronominalizarea / 323 7.10. Anafora lexicală fidelă / 324 7.11. Anafora lexicală infidelă / 325 7.12. Un început de povestire / 328 7.13. Reluarea imediată / 331 7.14. Demonstrative insolite și de memorie / 337 7.15. Anaforă și text literar / 340 7.16. Coerență și literatură / 345 Concluzii / 347 Lecturi recomandate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
propriu / 319 7.9. Pronominalizarea / 323 7.10. Anafora lexicală fidelă / 324 7.11. Anafora lexicală infidelă / 325 7.12. Un început de povestire / 328 7.13. Reluarea imediată / 331 7.14. Demonstrative insolite și de memorie / 337 7.15. Anaforă și text literar / 340 7.16. Coerență și literatură / 345 Concluzii / 347 Lecturi recomandate / 347 Exerciții / 349 Cheia exercițiilor / 355 Exercice d'application / 379 Index / 357 Studiu introductiv Disciplină deschisă filosofiei (prin interesul arătat față de problemele subiectivității, intersubiectivității și alte-rității
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cărții este consacrat tocmai acestui aspect. În lingvistica textuală 40, coeziunea studiază (ascendent) ansamblul mijloacelor lingvistice ce asigură legăturile intrași inter-fraze într-un text și anume unitățile care se interpretează datorită altor constituanți, plasați anterior sau prezenți în "memoria discursivă" (anafora) și cei care apar ulterior în cotext (catafora); repetiția constituanților (cazul numelor proprii), ștergerea unor constituanți prin elipsă, ceea ce implică evidențierea unor presupoziții, modul în care progresează informațiile în text de la elementul cunoscut (temă) la un aport de informație (remă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu intrăm în detalii. Mai degrabă, vom insista pe incidența pe care progresia tematică o are asupra organizării textuale. Într-un text, prin repetarea anumitor elemente, tema asigură continuitatea frazelor. Prin aceasta, progresia tematică este asociată constant cu fenomenele de anaforă pronominală: totuși, cele două tipuri de relații trebuie separate cu atenție în analiză: În anii aceia, Antoine era dedicat meseriei; el era în floarea vieții, îndeplinind fără întreruperi și fără vise ceea ce trebuia să îndeplinească 255. Aici el este atât
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
relații trebuie separate cu atenție în analiză: În anii aceia, Antoine era dedicat meseriei; el era în floarea vieții, îndeplinind fără întreruperi și fără vise ceea ce trebuia să îndeplinească 255. Aici el este atât pronumele care are antecedentul "Antoine" (fenomenul anaforă), dar și un element în poziție de temă. Cele două relații sunt convergente. Însă modul de realizare tematică, ilustrat în acest exemplu, în care tema primei fraze este reluată în următoarea, nu este singurul de care limba dispune. Astfel, F.
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în plan secund, exprimând punctul de vedere al lui Robinson, care apare mereu și în frazele la perfect simplu. 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri Fenomenele anaforice reprezintă o parte esențială a relațiilor care asigură coeziunea textuală. În general, prin anaforă se înțelege reluarea unui element printr-un altul într-un lanț textual. Anafora poate să vizeze adjectivul (de exemplu adjectivul: "Drăguță, Marion o făcu" sau verbul: El visează mai des decât o face prietena lui"), însă anafora nominală formează sistemul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și în frazele la perfect simplu. 7.7. Relațiile anaforice: câteva deosebiri Fenomenele anaforice reprezintă o parte esențială a relațiilor care asigură coeziunea textuală. În general, prin anaforă se înțelege reluarea unui element printr-un altul într-un lanț textual. Anafora poate să vizeze adjectivul (de exemplu adjectivul: "Drăguță, Marion o făcu" sau verbul: El visează mai des decât o face prietena lui"), însă anafora nominală formează sistemul cel mai bogat. Pentru a nu îngreuna lucrurile, vom ținea seama doar de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]