204 matches
-
septembrie 1866, în familia preotului Sebastian. Satul natal al poetului fiind acolo unde :” În valuri ape repezi curg/ Și vuiet dau în cale,/Iar plopii-n umedul amurg/ Doinesc eterna jale. “Poetul debutând în “Muza Someșeană “, cu pseudonimul C. Boșcu, anagrama numelui său fiind mai târziu prieten și coleg cu Gheorghe Bogdan Duică. Conferențiarul a subliniat faptul că George Coșbuc este una din personalitățiile artistice cele mai reprezentative ale versului românesc de după Eminescu. Fiind primit în Academie cu un laudațio ținut
LA CENACLU RADU STANCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352109_a_353438]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEPREGĂTIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului sunt una din anagramele timpului lăsată să învețe structura verbului gramatica aleargă printre filele pline acum de gânduri materializări ale disperării și bucuriilor falii de speranțe în nervurile frunzelor sunt trupuri rătăcitoare cu nervurile expuse nervozității lumii de acum se deschid neîntrerupt hărți în
NEPREGĂTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353741_a_355070]
-
Dăncuș îi ia un interviu autorului. Trebuie amintite și poveștile sau istorisirile pentru copii care sunt de o suavitate și ingenuitate absolut încântătoare. În întregul ei, cartea de față constituie un tablou al lumii concentrate într-un areal bine delimitat, anagrama unui oraș, Iovacra, la sfârșit de mileniu II și începutul celui de-al treilea, dar trecută prin oglinda frământărilor auctoriale, a neliniștilor omenești, zămislitoare de „povești muritoare”, care pot deveni, de fapt, nemuritoare. Timpul va dovedi eternitatea lor. CEZARINA ADAMESCU
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
fost publicată în almanahul revistei „Viața Românescă” din București. A fost jucată mai târziu la Teatrul național radiofonic, la data de 14 februarie 2000, în regia lui Leonard Popovici, într-o distribuție extraordinară: Ovidiu Iuliu Moldovan (în rolul trădătorului Duiu, anagrama lui Iuda), Irina Movilă(în rolul Mariei Magdalena), Al Georgescu, Ion Chelaru, Nicolae Urs (în rolurile lui Horea, Cloșca și Crișan), Răzvan Vasilescu, Valentin Teodosiu, Romeo Stavăr, Sorin Gheorghiu, Andreas Petrescu, Gheorghe Pufulete (în rolurile preotului, feldwebelului Otto, al jandarmului
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
o oarecare măsură că ar putea fi adevărat. Eco ne demonstrează cât de relativ e totul. Și ce mică deosebire este între o operă literară aparținând unei literaturi și alta opera literară, aparținând altei literaturi. “...cu programul adecvat faci și anagramele, dacă ai scris un roman întreg despre un erou sudist care se numeste Rhett Butler și o fetișcana capricioasa care se numeste Scarlett și apoi te căiești, n-ai decât să dai o comandă și Abu schimba toți Rhett Butler-ii
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
Acivrone, Civraneo, Neocivra, Vranceora, Norviace, Narvioce, Vreona, Voerna, Vanoer, Arnoev, Aernoev, Aornev. Lângă manuscrisul poemului “Rugăciunea unui dac”, Eminescu adresează spontan chemarea: Verena! du! De asemenea în Kamadeva, poetul integrează propria lui făptură în poezie iar pe marginea foii compune anagrama Uxe Nime care răsturnată dă Eminescu: “Părul negru, chipul oacheș,/ Și obrazul arămiu,/ Ochii mari se uit cu sete,/ Lucesc negri, moale, viu.” Henrieta insinuează că legăturile poetului cu Veronica Micle au început de la Viena ( și este adevărat n.n.), ba
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
e făcută să fie interogată, rămâne deocamdată o dilemă. Înainte de a trece la analiza operei, trebuie spus că multe din personajele care populează misteriosul univers kafkaian nu sunt altceva decât alter-ego-urile scriitorului. Acesta este motivul pentru care autorul folosește frecvent anagrama (Karl Rossmann, Josef K. sau arpentorul K.). În configurația numelui Gregor Samsa din Metamorfoza regăsim cele două vocale ,,a” așezate exact în aceeași poziție ca în numele Kafka. Vânătorul Gracchues prezintă destinul unui om care nu-și găsește locul între cer
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
o familie mică), iar firul epic să alterneze subcapitole "povestite" de cele două personaje. Pentru a accentua premisa temei biblice am propus să-i botezăm pe cei doi frați după alte două nume notorii:Cain și Abel (într-o mică anagramă) - deci cumva exploatând riscul prejudecării personajelor de către cititor. Deși numele sugerează contextul biblic (și destinul personajelor), speram ca paralela să fie doar provocator-dilematică pentru cititor. După primele pagini s-a conturat abordarea propusă. Stilul corespundea dramei interiorizate, cu accente de
ÎNTOARCEREA FRATELUI RISIPITOR de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341558_a_342887]
-
Ed. Paideia, București, 2001) Dragobetele- Sărbătoarea care pregătește începutul Primăverii, al vieții naturii, respectiv al oamenilor, vine din adâncul milenar al istoriei semnificând Logodna vieții, însoțirea, trăirea, comuniunea a tot ce e frumos, armonios, plin de splendoare și strălucire. Făcând anagrama termenului Dragobete obținem cuvântul Dobrogea. Dobrogea/ Dragobeo=ținut drag și frumos. Deci Dobrogea este Țara Soarelui, a Dragobetelui, Casa primului Adam. Adamclisi =omul din pământ roșu, din argilă. Adamclisi este Edenul Creației-Grădina bucuriei, a frumosului în diversitate și spirit numită
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
1871, a fost primit în societatea „Kisfaludy”, înmânându-i-se diploma de membru, care se poate vedea în expoziție. În revista Familia, a debutat nu numai Mihai Eminescu, ci și George Coșbuc (cu poezia „Aș vrea să fiu”, semnată cu anagrama C. Boșcu). ------------------------------------------------- Ancheta revistei „Vatra Veche” Nr.4/2015 Luminița CORNEA Sfântu Gheorghe, Covasna Referință Bibliografică: Luminița CORNEA - MUZEUL MEMORIAL IOSIF VULCAN DIN ORADEA / Luminița Cornea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1610, Anul V, 29 mai 2015. Drepturi de
MUZEUL MEMORIAL IOSIF VULCAN DIN ORADEA de LUMINIŢA CORNEA în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374867_a_376196]
-
literar Virginia Paraschiv, recent răsplătită cu Medalia „Virtutea literară“ pentru întreaga activitate) și o scurtă notiță biobibliografică în care sunt consemnate momentele principale dintr-o viață închinată medicinii și culturii naționale. Pe coperta cărții este înscris numele IAGAN AMEIH, o anagramă a numelui autorului, ce mi-a adus de aminte de Mitru Perea (Petru Maior), adnotatorul capodoperei Școlii Ardelene, Țiganiada sau Tabăra țiganilor a lui Ion Budai-Deleanu. Asemenea cărturarului blăjean, Mihai Ganea a căutat ca, prin intermediul pseudonimului cu rezonanță orientală, să
VIAŢA CA O CURSĂ PE UN CÂMP MINAT, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345819_a_347148]
-
are să-mi transmită salutări? de la cine dracu'? Pe sub fereastră trece unul cu joben flendurit și scandează: Ceaușescu... Ceaușescu... Cea... 7 ianuarie Momentul cel mai al picturii românești, coitul ei astral a fost atunci cînd Sabin Bălașa, Bășin Sălașa, pardon, în anagrama cam groasă a sublimului gușter Ion Frunzetti, concepea imensa compoziție în care Nicolae și Elena Ceaușescu, ținîndu- se de mînă, coborau, ca Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana, drumul potopit de flori de la eden pînă la iadul nostru. Fără să știu că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
morților; Orcus subst. zeu român al morții (echivalent cu Hades grec, Pluton român și Satan din creștinism); orcus este înrudit cu grecescul ekros și latinescul urgeo: ceea ce îndeamnă, forțează, constrînge, propulsează, îngrădește; (poet.)moarte; ork subst. putere ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Orc: anagrama a cuvîntului core (cf. Damon) ENGLEZĂ ENGLEZĂ LATINĂ core subst. miez orc subst. monstru marin fioros; balenă ucigașa; căpcăun; orca subst. balenă (ucigașa); vas mare, butoi; Ozoth: al șaptelea fiu al lui Los și Enitharmon; zeu-forță al viziunii fizice și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
genială. Socotind că singurul lucru care lipsește lumii bune din Londra este o sală de bal fastuoasă, cumpără un hotel pe King Street și Îl amenajează: sală de bal impunătoare, salon de ceai, Încăperi speciale pentru concerte și conferințe. „Almack”, anagrama Întreprinzătorului din Scoția, ajunge la Începutul veacului al XIX-lea unul dintre cele mai râvnite locuri din Londra, pentru că oferă tot ce Înseamnă distincție și rafinament. Acolo e văzut foarte des Brummell, făcând ravagii În publicul feminin (căci „Almack” este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din 29 ianuarie 1884 dă informații, nu s-au păstrat. Directorul gazetei era G. A. Tacid, autor, sub pseudonimul Tall, de încercări literare fără valoare. Colaborau cu versuri D. Teleor, Mircea Demetriade și I. S. Spartali. Aici, D. Teleor (folosind anagrama Roelet) publică și proză umoristică, iar Spartali traduce din P. Zaccone, V. Hugo și Nathaniel Hawthorne (Semnul din naștere). N. Bălcescu, D. Bolintineanu, I. D. Negulici și C. Bolliac erau pios comemorați în articole ce depășesc nivelul obișnuit al gazetăriei cotidiene
CURIERUL CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286594_a_287923]
-
nu a fost datat de autor a ridicat multe probleme istoricilor literari (97, p. 256 ; 100, pp. 130-135). Probabil că această primă versiune a fost finalizată în jurul anului 1795, pentru că, în deschiderea ei, într-o „Epistolie închinătoare, cătră Mitru Perea” (anagramă pentru Petru Maior), autorul însuși scrie următoarele : „Doisprezece ani au trecut... de când eu fui silit a mă înstreina de țara mea” (92, p. 543). Or, se pare că anul „înstrăinării” este 1783, dată când Ion Budai-Deleanu pleacă la Viena (1783-1787
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din repertoriul teatral francez de bulevard. Referindu-se la reprezentațiile Teatrului Național din Iași, cronicarul analizează textul dramatic în sine ca pe orice operă literară, calitatea traducerii, jocul actorilor și chiar mizanscena. Preluând rubrica, I.N. Roman, care se ascunde sub anagrama Morna, continuă în același spirit, ilustrându-se mai ales în discutarea spectacolelor cu piesele lui I.L. Caragiale. Tot el, într-un ciclu de cronici se referă la stilul publicistic, ceea ce și aduce un răspuns de o asprime nejustificată din partea „Contemporanului
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
sub pseudonim în 1882 la „Albina Botoșanilor”; versuri îi apar apoi în „România liberă. Număr literar” (1884), iar în „Adevărul” i se tipăresc poezii antimonarhice. Între 1885 și 1887 este redactor-șef al ziarului ieșean „Liberalul”, în paginile căruia, sub anagrama Morna, a purtat cu „Contemporanul” o polemică, editată în 1887 în broșura În contra direcțiunei literare de la „Contemporanul”. În 1888 scoate „Drapelul” și continuă să polemizeze cu revista socialistă ieșeană. Publică Un răspuns domnului Ioan Gherea în 1889. Este chemat în
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
petrece într-un timp imemorial, mitic, implicațiile ei se vor actuale și chiar premonitorii prin personajul homo tehnicus/homo abstractus, „monstru prorocit să apară doar pe la anul 2000”. Viziunea duală a sufletului omenesc este întrupată în „negativul” personaj „oribil” Eloman (anagrama lui Manole), ucenicul goethean ale cărui înfățișări succesive - robot, păcat, deznădejde - au menirea de a susține drama și de a delimita treptele sortite creatorului. Citadela sfărâmată și mai ales cehoviana Surorile Boga (1959) sunt drame ale revoluției, în care toate
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
limbii, amintiri de pe frontul francez al primului război mondial, anecdote istorice, a ținut „Cronica fantezistă”, „Cronica culturală”, o „Cronică a Bucegilor” (cu sfaturi pentru montaniarzi) și alta dedicată Bucureștiului („Ieri și azi”). A folosit un număr impresionant de pseudonime: de la anagrama N. Aihceru la Inginerul din Bucegi (iscălitură pentru volumul Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, 1911), Bucegicus, Ortens, Arineanu, Simeon Rufu, N. Pan, N. Jnepeanu (împrumutat ca nume și personajului principal din În Bucegi, 1907), Stroe Miclescu, Spiriduș, Fantasio ș.a. A conferențiat
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
de sentimentalitate. Contribuțiile de istorie literară, răspândite în paginile multor publicații, fac dovada unei pronunțate preocupări pentru elucidarea acelor amănunte ale vietii literare care scapă atenției comentatorilor de opere. Din pasiunea pentru asemenea cercetări ia ființă Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români (1973), un instrument de lucru indispensabil istoriei literare, prima și cea mai completă lucrare de acest fel din spațiul cultural românesc, unde S. are în vedere peste două mii de autori, identificarea și atribuirea
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
Pasărea („Biserică Ortodoxă Română”, 1966). A tradus, uneori în colaborare, scrieri de Jonathan Swift, E. A. Poe, F. M. Dostoievski, Remy de Gourmont, André Gide ș.a. SCRIERI: Sora Emilia, Constantă, 1930; Un pictor dobrogean: Stavru Tarasov, Suceava, 1931; Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români, București, 1973; Balans încremenit, cu un portret de Bob Bulgaru, pref. George Chirilă, București, 1979. Ediții: Artur Enășescu, Poezii, pref. edit., cuvânt înainte Radu Boureanu, București, 1968. Traduceri: Joseph Kessel, Celula nr. 7
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
Traian” (1869) dă o colecție de doine din Bucovina. Colaborează și la „Noul curier român”, „Reforma”. Ca secretar al cercului literar Orientul, fusese desemnat să culeagă folclor bucovinean, aici, ca și la Societatea Românismul fiind înscris cu numele Vasile Gramen (anagramă care, prescurtată ulterior, va fi utilizată și ca semnătură). Discursivele meditații morale și lirica cetățenească aparținând lui P. intră în broșura Aurora Bucovinei (1872). Versurile sunt însoțite de o „privire fugitivă asupra literaturei române în genere, iar în special asupra
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
Notații de tip reflexiv conțin versurile din Psihodrom (1994), unde încă se simte o „cruzime” a rafinamentului. În Femeia și femela. Recurs la erogenia textului (1997), un eseu presărat cu trimiteri livrești de tot felul, textul este văzut ca o anagramă a corpului nostru erotic, glosându-se subtil pe marginea strategiilor lui de seducție. Întrebările care se pun vizează limita dintre erotism și sexualitate, inocență și perversitate, fidelitate și trădare, relația dintre modelarea pygmalionică și replica ei galateică, androginie sau transsexualism
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
țigănesc, degenerează în păruială cruntă, tabăra risipindu-se. Scrierea, considerată în întregul ei opera poetică cea mai importantă a literaturii române premoderne, se prezintă ca o meditație asupra destinului omenirii în genere, autorul menționând în Epistolia închinătoare către Mitru Perea (anagramă a numelui lui Petru Maior) că textul trebuie citit cu „oarecari luări-aminte, căci știu bine că vei înțelege ce am vrut eu să zic la multe locuri”, totul fiind o alegorie „unde prin țigani să înțeleg ș-alții carii tocma
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]