164 matches
-
pe care le "posed"12: pentru el, în mod vizibil, procedura tehnică a editării se suprapune până la indistincție cu gestul colecționării. Angajamentul său științific în restituirea documentelor referitoare la români era dublat de nevoia mult mai intimă și mai greu analizabilă de a aduna acele documente și de a le deține, de a reproduce "tezaurul" în propria lui bibliotecă, ca un soi de metonimie a patrimoniului național. E același instinct care i-a determinat pe Cezar Bolliac sau pe Alexandru Odobescu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
este imaginea persoanei Înscrisă În timp, În durata vieții sale. Astfel, destinul devine un concept atașat persoanei. Poate chiar, mai exact spus, o dimensiune a acesteia, și În nici un caz ceva dincolo de ea. Din acest punct de vedere, destinul devine analizabil și inteligibil. El face parte din natura umană, ca una din dimensiunile acesteia. Ideea de fatalitate tinde să fie dizolvată. Destinul se Înscrie În seria valorilor spirituale ale vieții, ca o dimensiune de ordin moral a persoanei umane. A avea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
inconfundabil de poezie. Ne-o dovedește prin felul În care se rostește despre această poezie doar aparent exotică: “Un haiku nu are un scop și nici nu năzuie să fie frumos În sine. El nu are valoare și nu este analizabil. El e aproape un obiect. Un haiku nu este altceva decât, ca să reluăm o celebră metaforă Zen, degetul cu care cineva arată luna, dar, cum spunea Suzuki, vai de cel ce ia degetul drept Însăși luna. Un haiku nu descrie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unui cuvânt" (DSL, 2005: 159) și reprezintă sensul cognitiv al unui cuvânt, sensul "pur intelectual, fundamental și relativ stabil" (idem). Caracteristicile semantice pe care le subsumează funcția denotativă - în opoziție cu funcția conotativă și/ sau poetică - sunt strict referențiale, non-subiective, analizabile în afară de context, de discurs sau "de enunțare". Astfel, "munte" are drept definiție de dicționar: "ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri" (DEX, 1982). Denotația "munte" este direct legată de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
conceptelor prin câteva caracteristici: • raportul dintre modelul preconceptual și termen este de independență; • modelul poate avea o încărcătură psihică; • termenul împrumută "imaginea conceptuală" stabilă, eliminând trăsăturile subiective ale modelului; • conceptele științifice sunt create printr-un proces de abstractizare, pot fi analizabile și înafara contextului 11. Pe baza analogiei și a raționamentelor - părțile componente ale corpului omenesc au primit o anumită reprezentare și un "nume", printr-un proces cognitiv. În limba greacă pyloros (cf. πυλωρός,-οΰ s.m./s.f.) denumea "gardianul, paznicul, portarul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
circumferință (cf. lat. circumferentia;), ro. circumscizie (cf. lat. circumcisio), ro. circumvoluțiune (cerebrală). În trecerea de la latină la limbile neolatine, pierderea cuvintelor de bază a fost un fenomen general, coocurent compunerii, derivării verbale și nominale. Dacă în limba latină, circumferenția era analizabil prin radicalul ferentia (formă nepersonală a verbului fero, fere, tuli, latum) și prefixul circum-, în limba română, forma internă, primară a împrumutului savant interesează doar lingvistica istorică. Limbile romanice au dezvoltat formele neanalizabile, neutre din punct de vedere al motivației
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
obicei nu numai distinctibil, ci și individualizat prin anumite trăsături. Vorbirea este o formă de activitate, deși aparent ar reprezenta altceva decît formele obișnuite prin care omul acționează asupra realității. În consecință, fiind o activitate, vorbirea este în mod implicit analizabilă în acte componente. Activitatea vorbirii nu este însă unidimensională, deoarece întrunește mai multe activități, între care una vizează finalitatea, comunicarea, iar alta producerea mesajului. Ca atare, actul lingvistic are același aspect complex, fiind în principiu o enunțare cu rol de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ele, încît analiza automată nu este un tip de analiză discursivă sau o latură a ei, ci un instrument de adîncire a perspectivei privind componentele discursului. Din acest motiv, punctul de plecare este în mod obișnuit segmentarea textului în unități analizabile în mod automat, încît cuvîntul este delimitat ca formă grafică, ca un ansamblu de litere aflat între doi indici de delimitare (spații albe sau semne de punctuație). Există însă, în cazul acestei operații, unele dificultăți, între care cea care privește
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dacă în aceste cazuri legătura naturală dintre sunete și sens este evidentă, corespondența nu este totuși universală, fiindcă rămîne marginală în interiorul unui sistem lingvistic, iar limbile nu le atribuie în mod identic caracterul iconic. Există apoi semne cu arbitrar relativ, analizabile în limbă, precum zidar, alcătuit din zid și -ar, dar, arată F. de Saussure, componentele lor sînt arbitrare, încît motivarea nu este posibilă nici de data aceasta. Dacă relația dintre semnificat și semnificant nu este motivată, nimeni nu este totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pauză în emisia enunțului. Din perspectiva acestor trăsături, cuvîntul se delimitează în manieră categorică pe de o parte de morfem și, pe de altă parte, de sintagmă. Cuvintele unei limbi pot fi, în raport cu ea, primare sau secundare, cele dintîi nefiind analizabile sub raportul structurii formale decît prin faptul că pot fi însoțite de mărci desinențiale sau de sufixe flexionare, care marchează funcțiile lor în structura enunțului. Cuvintele primare pot fi, din punctul de vedere al originii, moștenite sau împrumutate, ori pot
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
denotație a apărut prima dată în terminologia logică întrebuințată de J. S. Mill, în corelație opozitivă cu conotație, cu înțelesul de extensiune a unui concept. Preluat de lingvistică, termenul denotație a devenit numele elementului stabil din conținutul cuvîntului, nesubiectiv și analizabil în afara discursului, adică un conținut atribuit de limbă, dar evaluat din perspectiva tuturor entităților extralingvistice care îl atestă. Un asemenea conținut este deci aplicabil tuturor unităților din sfera unui concept și, de aceea, denotația a devenit sinonimă cu însăși extensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu însăși extensiunea conceptului care stă la baza semnificației. În această situație, denotația, care trimite la o clasă de obiecte, se opune desemnării, ce vizează un obiect izolat sau numai un grup de obiecte din clasa respectivă. Dacă denotația este analizabilă în afara discursului, și, prin urmare, a enunțului, aceasta nu înseamnă că nu se poate regăsi în discurs, căci, dacă se enunță propoziția Oamenii au același cod genetic, de exemplu, aceasta înseamnă că referința este reprezentată de extensiunea conceptului "om". Într-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
identifică subclase, din perspectiva calității, enunțurile sînt clasificate în propoziții, fraze, structuri nepropoziționale. Alte studii iau în considerare trăsături suplimentare ale enunțului, în afara "cantității" și "calității", adăugînd contextul lingvistic și extralingvistic și acordînd enunțului statut de unitate sintactică de bază, analizabilă și divizibilă în "elemente discrete care nu coboară sub nivelul cuvintelor" (la Valeria Guțu-Romalo). Conform acestei perspective, limita dintre nivelul sintactic și cel morfologic este anulată, soluție pe care o oferă tot mai multe gramatici funcționaliste, dar pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau mai multe unități lexicale, organizate în jurul unei forme verbale la un mod personal) și enunțuri nestructurate, materializate într-o singură unitate lexicală (Atenție!, Liniște!, Sus!). Din perspectiva gramaticilor transfrastice, enunțul, ca obiect material scris sau oral, concret, observabil și analizabil, în baza recunoașterii acestor trăsături, poate fi distins de text, considerat un obiect abstract, conceput în cadrul unei teorii care vizează structura sa compozițională. În a n a l i z a d i s c u r s u l
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conotații stilistice. După cum voi arăta mai jos, am decis să selectez în inventar substantivele formate prin derivare în limba română sau cele în care se recunoaște o structură internă, indiferent de proveniență (uneori e dificil de distins între un cuvânt analizabil derivat în limba română și unul împrumutat). Această alegere face ca ponderea împrumuturilor recente în cadrul corpusului să nu fie atât de mare. În general, în studiile despre flexiunea substantivelor recent apărute în limba română sunt luate în calcul mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
o stare la alta), actorul (agentul, nu neapărat uman, care săvîrșește o acțiune) și acțiunea (cauzarea sau trăirea unui eveniment). Cele trei niveluri nu există separat, ci sînt implicite în text și cititorul neantrenat nu le distinge, dar ele sînt analizabile separat atunci cînd analistul dorește să găsească o explicație pentru un efect sau altul pe care textul îl are asupra cititorului. Fabula este alcătuită din următoarele părți componente evenimente, actori, timp și locație, pe care autoarea le denumește în mod
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
identifica rețeaua de asocieri sau de transferuri semantice ce conturează structura ideatica a fiecărei poezii. În calitate de generatoare și comutatoare de sens, cuvintele lui Quasimodo formează juxtapuneri și asocieri care, repetându-se la distanță în alte poezii, conturează veritabile trasee ideatice analizabile și din perspectiva diacronica. Două dintre cele mai frecvente în primele volume quasimodiene sunt arbore apă eu poetic, respectiv, păsări cuvinte frunze.274 Uneori eul este acea apă de nor / ce astăzi oglindește în șanțuri / mai albastră bucata-i de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unor analize despre elementele neoromantice din opera sicilianului, despre acel mozaic de puncte-cheie împrumutate de el din rimele de secol nouăsprezece, în mare parte din poezia recanatezului. Pornind de la analiza lexicului versurilor scrise de poeții noștri ce constituie, firește, scheletul analizabil și cuantificabil al structurii tematice, s-au identificat, fără pretenția de exhaustivitate, motive și teme (precum singurătatea eului, exacerbarea durerii, peisajul nocturn, iubirea năvalnica ce atrage dorința de neant etc.) de factură romantică, prelucrate în maniera specifică sensibilității moderne. Cuantificarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
elementelor străine, în primul rînd, de origine franceză. Fără îndoială, opinia lui Blaga în legătură cu concretizarea celor două tipuri de influențe i-a fost sugerată în mod deosebit de faptele lingvistice. Întrucît multe dintre elementele lexicale ale limbii germane au o structură analizabilă, ele pot fi refăcute pe terenul altei limbi cu mijloacele acesteia, adică pot fi redate prin calcuri (sau prin perifraze), în vreme ce franceza, ca limbă romanică, are elementele lexicale (culte) preluate din latina literară sau din alte limbi, încît ele nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai multe moduri, cel mai vechi strat fiind din primele secole ale erei creștine, cînd, pe cale vorbită, în germana de sus și de jos, în gotică și în vechea saxonă au fost preluate unele cuvinte. În multe cazuri însă, cuvintele analizabile latinești au fost calchiate de limbile germanice, care au alcătuit derivate sau compuse similare uzînd de mijloacele proprii. După aprecierea lui Helmut Lüdke88, în maniera în care greaca a influențat limba latină, aceasta a influențat, la rîndul ei, limbile Europei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sînt distinse, de vorbitorii acestei limbi. Fiecare limbă are și un număr imens de idiotisme, de construcții fixe: sintagme, formule de adresare, locuțiuni, expresii, zicători etc. Acestea au, de obicei, un conținut asociat cu o anumită expresivitate, dar nu sînt analizabile, pornind de la părțile componente, fiindcă valoarea întregului nu corespunde cu suma valorilor elementelor alcătuitoare. De aceea, asemenea construcții se traduc în întregime, ca texte sau ca fragmente de texte de sine stătătoare și, prin urmare, it. Mi dispiace corespunde sp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu pare a exista vreo cale de a ajunge la o clarificare a noțiunii de analiticitate. Fiecare încercare este circulară 69. Concluzia lui Quine este că deși "există tentația de a presupune în general că adevărul unui enunț este oarecum analizabil într-o componentă lingvistică și una factuală. Dată fiind această propoziție, pare apoi acceptabil că în unele enunțuri componenta factuală trebuie să fie nulă; iar acestea sunt enunțurile analitice. Dar, în ciuda rezonabilității sale a priori, nu a fost încă trasată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
vedere structuralist - ele "nu pot fi analizate"! Dar aceasta nu înseamnă că ele nu pot fi analizate din niciun punct de vedere. Dimpotrivă, există cel puțin două cazuri în care Coșeriu a pus explicit în valoare caracterul (de)compozabil - deci analizabil ("interpretabil") - al elementelor "discursului repetat", cu precădere al textemelor. Primul dintre acestea se găsește în Textlinguistik (v. supra, 5.3.3.2.), unde, după cum am văzut, Coșeriu definește "discursul repetat" tocmai ca "posibilitatea de a utiliza semnele în texte în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
utiliza semnele în texte în așa mod încât să fie înțelese ca aluzie la o secvență de semne deja existentă, fixată"306. Or, e de la sine înțeles că "aluzia" (ca modificare a unei secvențe "prefabricate") presupune de la sine caracterul compozabil/analizabil al secvenței respective (altfel, secvența nu ar mai putea fi secționată și, ulterior, "refabricată"). Și mai concludent e cazul funcționării textemelor în traduceri. Referindu-se la "locuțiunile fixate (și "figurate"), care pot fi considerate un caz extrem al "normei"", fondatorul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
textului o permite), putem să ne limităm la transpunerea sensului "propriu" sau, dacă nu, să construim o "versiune"."307 Însă niciuna dintre aceste operații nu ar fi posibilă decât dacă elementele "discursului repetat" ar fi, la rândul lor, (de)compozabile/analizabile/interpretabile. În consecință, integralismul lingvistic nu numai că nu exclude, dar oferă premise fertile pentru o abordare semantică fertilă a "discursului repetat" în calitatea lui de categorie a lingvisticii elocuționale. 7.2. Mai complicată pare sarcina elaborării unei lingvistici "idiomatice
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]