164 matches
-
a fi direct și necondiționat parte constitutivă a acestuia. Reactor și accelerator În această operație pe jumătate alchimică, intimitatea nu e, Însă, doar recipientul În care se produce miraculoasa transformare. Intimitatea, după cum am văzut, nu e o „realitate”, un concept analizabil sau o formulă, ci rezultanta impalpabilă, restul insesizabil al unor eforturi creatoare ce-și ignoră forța generatoare de sens. Din acest motiv, intimul e perceput ca un halou anarhic, o dezorganizare a exteriorității. Dar ieșirea anarhică (un anarhism relativ, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
naturale sînt articulate, adică structurate de două ori: prima articulare este cea care decupează enunțul lingvistic în unități minimale dotate cu sens: "Pămîntul este rotund" se poate analiza în: "pămîntul", "este", rotund"; forma vocală a unităților din prima articulare este analizabilă în unități lipsite de sens numite foneme ("este" conține patru foneme). Cu cîteva zeci de unități ale celei de-a doua articulări și cu cîteva mii din prima se pot construi o infinitate de mesaje. Dubla articulare este proprietatea cea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
experimente teatrale (Meyerhold, Grotowski, Artaud), precum și de dezvoltarea rapidă a teoriei comunicării și semioticii (cf. T. Sebeok, zoosemiotica) din ultimele decenii. Ca nouă sferă problematică, gestualitatea a fost introdusă treptat în reflecția semioticii: i) fie ca domeniu autonom, strict circumscris, analizabil ca limbaj gestual (limbajul surdo-muților, al călugărilor trapiști), fie ca ii) o componentă omniprezentă, cu frontiere incerte, decelabilă la multe practici semiotice particulare (semiotica teatrală, a circului, cinematografică). Acest concept lărgit de practică socială include pe lîngă gramatica gestuală strategiile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Sztompka (1993:12) recunoaște implicit acest lucru când spune că singura posibilitate de a studia schimbarea rămâne "înghețarea" la nivel conceptual a unor momente importante și tratarea lor ca evenimente singulare, ca puncte. Deci schimbarea cu toate că e continuă nu e analizabilă decât sub forma acestor secvențe "înghețate", care de fapt, până la urmă, sunt stări. Practic perspectiva procesuală asupra realității vorbește fie de dualitatea agenților și structurii nici una nu există fără cealaltă, agenții și structura sunt inter-relaționați în așa fel încât în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a sistemului educațional, utilizarea eficientă a potențialului educaților și educatorilor pentru realizarea finalităților stabilite, structurarea problematicii educației și a factorilor după criterii de eficacitate, după particularitățile colectivității. Relația dintre experiența profesională și calitatea actului managerial ( Nu s-au obținut diferențe analizabile în acest context p = 0,379) Ipoteza de cercetare nu se confirmă. Ipoteza 2 Subiecții care au un stil didactic predominant modern sunt adaptabili/ flexibili, în sensul că manifestă un nivel al adaptabilității/ flexibilității ridicat în calitatea lor de manageri
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
a sistemului educațional, utilizarea eficientă a potențialului educaților și educatorilor pentru realizarea finalităților stabilite, structurarea problematicii educației și a factorilor după criterii de eficacitate, după particularitățile colectivității. Relația dintre experiența profesională și calitatea actului managerial ( Nu s-au obținut diferențe analizabile în acest context p = 0,379) Ipoteza de cercetare nu se confirmă. Ipoteza 2 Subiecții care au un stil didactic predominant modern sunt adaptabili/ flexibili, în sensul că manifestă un nivel al adaptabilității/ flexibilității ridicat în calitatea lor de manageri
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
deosebită bucurîndu-se Dimitrie Cantemir (prin calcurile sale pentru traducerea categoriilor lui Aristotel: ceință, feldeință etc.), dar și alți învățați din vechime, precum Eufrosin Poteca (la care remarcă pe estime). Atitudinea aceasta este specifică literaților, "împămîntenirea" noțiunilor filozofice prin cuvin-te analizabile nefiind, de fapt, cum crede Noica, o reconstrucție a filozofiei, ceea ce ar presupune și reconstrucția noțiunilor, ci numai o reconstrucție de forme lingvistice predispuse la interpretări intuitive. Dar, printr-o asemenea atitudine nu se poate crea, desigur, un stil de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
descoperit că legăturile structurale care dau forma distinctivă și calitățile mineralelor sînt de ordin strict matematic, cristalele au fost definite prin formule. Natura obiectului și studierea lui s-au modificat pentru totdeauna. Intenția noastră este să demonstrăm că religia este analizabilă Într-un mod similar. Din punctul nostru de vedere, deși se află Împrăștiată În timp prin istorie, ea este o combinație de „obiecte ideale”, nu mult deosebită de filozofie și chiar de știință. Pe parcursul lucrării de față vom mai descoperi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gândirii, pentru Dilthey primordială este imanența vieții. Mai adăugăm că prin "realismul" ei, metoda aplicată de Dilthey în domeniul științelor spiritului trimite nemijlocit la pozitivism. Arnold Metzger explică această metodă într-o manieră elocventă: "Existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă, nu însă și explicabilă. Elementele descoperite în urma unui proces de analiză "nu sunt elementele unui complex construit, ci ale unei <<ordini>>". Ele "îi sunt <<date>> existentului ca <<particularitate imanentă>>" și sunt tratate sub forma categoriilor de "relație" ("existentă între componentele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Prefață la op. cit., pp. 14-15. 161 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 193-194. 162 Fr. Nietzsche, Menschliches, Allzumenschliches, München, 1960, p. 338. 163 M. Scheler, op. cit., p. 11. Să ne reamintim că, potrivit lui Metzger, pentru Dilthey "existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă nu însă și explicabilă, fiindcă ea rămâne "inaccesibilă" explicației în virtutea unui "insondabil" la care ne vom referi în capitolul următor -, iar elementele pe care le descoperă analiza, inclusiv prin intermediul raportului dintre parte și întreg, sunt "ale unei <<ordini>>, și-i
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
identifica rețeaua de asocieri sau de transferuri semantice ce conturează structura ideatica a fiecărei poezii. În calitate de generatoare și comutatoare de sens, cuvintele lui Quasimodo formează juxtapuneri și asocieri care, repetându-se la distanță în alte poezii, conturează veritabile trasee ideatice analizabile și din perspectiva diacronica. Două dintre cele mai frecvente în primele volume quasimodiene sunt arbore apă eu poetic, respectiv, păsări cuvinte frunze.274 Uneori eul este acea apă de nor / ce astăzi oglindește în șanțuri / mai albastră bucata-i de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unor analize despre elementele neoromantice din opera sicilianului, despre acel mozaic de puncte-cheie împrumutate de el din rimele de secol nouăsprezece, în mare parte din poezia recanatezului. Pornind de la analiza lexicului versurilor scrise de poeții noștri ce constituie, firește, scheletul analizabil și cuantificabil al structurii tematice, s-au identificat, fără pretenția de exhaustivitate, motive și teme (precum singurătatea eului, exacerbarea durerii, peisajul nocturn, iubirea năvalnica ce atrage dorința de neant etc.) de factură romantică, prelucrate în maniera specifică sensibilității moderne. Cuantificarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Făcînd trimitere la un fragment de discurs deja elaborat (primul paragraf), desemnîndu-l sumar în funcție de situația lui în spațiul discursiv, elementul metalimbajului parodic "ca aici" operează în planul progresiei logice a textului (producerea de hipertext). Această expresie de tip anaforic este analizabilă în relația întrebare/răspuns care structurează începutul celui de-al doilea paragraf: Întrebare: Ce se găsește ÎN GENERAL pe spatele unei cărți? Răspuns: Primele sale rînduri, CA AICI, numele personajelor, începutul poveștii pe care o vor trăi, uneori mai mult
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
interdisciplinară? În acest sens, susținem opinia lui M. Foucault (1969) care pune sub semnul întrebării separarea disciplinelor care reglementează diferitele domenii de studiu. El arată că înseși aceste categorii constituie reguli normative, tipuri instituționalizate care sînt întocmai fapte de discurs analizabile. Toate acestea ne conduc către o primă definiție, unanim acceptată astăzi: Discurs = Text + context Text = Discurs context Astfel, un discurs este un enunț cu proprietăți textuale, dar și cu date contextuale ale unui act de discurs realizat într-o situație
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu contează, contează doar validitatea percepută de subiect/ subiecți. O propoziție este un argument pentru o anumită concluzie într-un univers de credință dat. Dimensiunea secvențială Secvența este, în același timp, o unitate constituită (structura internă și componentele ei sînt analizabile) și o unitate constituentă (modurile de construire a textului trebuie definite). Ca unitate constituentă, secvența este o componentă a textului (T); ca unitate constituită, secvența este alcătuită din propoziții (macro-propoziții diferite în funcție de tipurile de secvențialitate, compuse, la rîndul lor, din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
introduce nu doar o abordare dinamică atentă la progresie, ci și o abordare polifonică a reprezentării. Observăm, prin exemplificare, că efectul textului trebuie să fie abordat lingvistic în funcție de două dimensiuni complementare: a) Secvențialitatea, în care progresia și reluarea-repetarea textuală sînt analizabile. b) Orientarea configurațională sau dimensiunea pragmatică a coerenței și a pertinenței (referința, enunțarea și orientarea argumentativă). Orientarea configurațională a textului Ea se manifestă astfel: Consideră cea de-a doua propoziție narativă (complicarea) drept un argument pentru o concluzie. Orientarea argumentativă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
asupra cărora îl las pe cititor să emită judecăți... Subliniem, de asemenea, că aici titlul poemului lui Desnos ("Porumbelul din arcă") nu oferă niciun indiciu privind tema globală a poemului. La nivel intermediar, între global și local, dimensiunea semantico-referențială este analizabilă în termeni de izotopie (izotopii) și de coeziune a lumii reprezentate. Un enunț de factură suprarealistă precum: (3) În salonul doamnei des Ricochets Ceaiul de lună este servit în ouă de rândunică. (André Breton, "Monde", Signe ascendent) nu prezintă redundanțele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ales, formule matematice prin care să înțelegem formele individualizate ale acestora? Principiul după care se ghidează grupul de cercetători în științele complexității este că tot ce există în natură, chiar dacă este perisabil, îmbracă o formă sau o multitudine de forme analizabile și din punct de vedere calitativ, nu numai cantitativ. Astfel, acest grup restrâns de cercetători (Benoît Mandelbrot, René Thom, David Ruelle, Floris Takens, Ilya Prigogine ș.a.) consideră că științele exacte clasice, inclusiv cele ale începutului de secol XX, orientate numai
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
o stare la alta), actorul (agentul, nu neapărat uman, care săvîrșește o acțiune) și acțiunea (cauzarea sau trăirea unui eveniment). Cele trei niveluri nu există separat, ci sînt implicite în text și cititorul neantrenat nu le distinge, dar ele sînt analizabile separat atunci cînd analistul dorește să găsească o explicație pentru un efect sau altul pe care textul îl are asupra cititorului. Fabula este alcătuită din următoarele părți componente evenimente, actori, timp și locație, pe care autoarea le denumește în mod
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
inconfundabil de poezie. Ne-o dovedește prin felul În care se rostește despre această poezie doar aparent exotică: “Un haiku nu are un scop și nici nu năzuie să fie frumos În sine. El nu are valoare și nu este analizabil. El e aproape un obiect. Un haiku nu este altceva decât, ca să reluăm o celebră metaforă Zen, degetul cu care cineva arată luna, dar, cum spunea Suzuki, vai de cel ce ia degetul drept Însăși luna. Un haiku nu descrie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
implicitul polemic este detectabil în structura profundă a unei uriașe diversități de texte, iar în ceea ce privește demersul nostru subliniem faptul că satira și pamfletul, chiar și atunci când apar în forma alegoriei pure, reprezintă un act polemic implicit. Polemica explicită este astfel analizabilă în funcție de parametrii care o definesc contextul, circumstanțele enunțării, actanții (rolurile deictice și cele sociale), finalitatea în raport cu pamfletul, forma literară atașată invariabil polemicii. Pornim de la premisa că pamfletul și satira sunt forme literare omologate ca atare (există teoretizări și istorii consacrate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o sistematizare a ansamblului toponimic la care participă. Derivatele toponimice sunt, de altfel, numeroase și diverse, fiind prezente în foarte multe dintre familiile onomastice dintr-un teritoriu Bălșița, Craiovița, Dumbrăvița, Stupineaua, Amărăzuia, Rugino șica, Ploștinuța, Arădănuțu. Există, bineînțeles, și toponime analizabile, dar care nu pot fi considerate derivate toponimice, pentru că baza de la care s-au format este apelativă (cuvinte întîi derivate, apoi toponimizate) sau antroponimică (antroponime întîi diminutivate, apoi toponimizate): Stejerel, Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișoru, Albioara, Bășicuța, Prăguțu. Diferențierea dintre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cît și a termenului rezultat (derivatul nou format) la nivelul toponimic. Aceste toponime (Dumbrăvița, Bălșița, Craiovița, Stupineaua, Gilorțelu, Lotrișorul, Plenicioara, Ruginoșica, Amărăzuia, Ploștinuța, Ardănașu) sunt comparabile, formal și semantic, cu diminutivele din planul limbii comune. Există o diversitate de toponime analizabile din perspec tivă derivativă (în sensul că este evidentă existența unei baze lexicale și a unui sufix adăugat acesteia), care nu pot fi considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
jiu-jitsu, mikado „împăratul Japoniei“ < fr. mikado, samurai „aristocrat japonez (în trecut)“ < fr. samouraï (cu varianta samurai). În franceză, toate aceste cuvinte sunt împrumuturi directe din japoneză. Dacă vrem să vedem ce formă are cuvântul japonez, observăm că frecvent acesta este analizabil, fiind format din două cuvinte. Astfel, în harachiri avem cuvintele hara „pântece“ și kiri „a tăia“, jiu-jitsu este constituit din jiu „suplu“ și jitsu „artă“, mikado „împăratul Japoniei“ are în componența lui pe mi„distins“ și pe kado „poartă“, deci
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
grodza, magh. kerités, vprus. sardis, lit. gar̃das, got. gards „casă“, germ. Garten, fr. jardin, lat. hortus, vgr. hortos etc.) și pentru a-i putea explica structura derivativă prin propria constituire și evoluție. Astfel, rom. vatră este un cuvânt analizabil: va-tr-ă, în structura căruia primul component înseamnă „în“, ca în a in-tra, întru, na-tră; lat. in ter, bg. vă-tre, rs. vnu-tri, iar rădăcina are sensul legat de ideea de pământ, de corp: ter en, țar-ă, tărâm, țăr-m, târî, tre-ce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]