95 matches
-
Smaranda Cosmin, Hamlet după 400 de ani în "România literară", nr. 46, an 2002 (XXXV), p. 27 224 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, "Fundația regală pentru literatură și artă", București, 1941, 662 225 Cf. J. Baltruisaitis, Anamorfoze, Editura Meridiane, București, 1975, trad. și posfață de Dan Grigorescu, p. 74 226 William Shakespeare, Hamlet, ediția citată, p. 121 227 Idem, p. 40 228 Se apreciază că, în contemporaneitate, același rol îl preia presa. 229 Camil Petrescu, Jocul ielelor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poetei, ba chiar, de la un moment dat încolo, devine dominanta tematică a textelor. Renunțând la echivalarea directă sau la obsesia complementarității ambelor forme de expresie estetică pe care le stăpânește, ea preferă să apeleze uzual la strategia sublimării sau a anamorfozei pentru a-și revela profilul interior, particularizat de ceea ce poeta (în viața de toate zilele, medic!) numește "etiopatogenia singurătății și desăvârșire". Acest gen nou de artă poetică este inaugurat de promițătorul poem Nu-mi amintesc, inclus în ciclul În simetrie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
revelațiile, căutarea de "semne" sacre și transformarea uneori emfatică a oricăror gesturi care țin de contingent, printr-un proces de valorizare sau de amplificare simbolică. Obsedat de vestirea celeilalte ordini, poetul nu ezită nici aici să practice un soi de anamorfoză care să dea sens realității naturale și celei obiectuale, în numele unei credințe nestrămutate în transmundan. Planurile, Epistolele, Lunetele și Ringurile din această a doua carte a lui Nicolae Panaite certifică practic ancorarea poeziei sale într-un sol îmbogățit cu humus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi prea dificilă. Dar în fața unor versiuni literare ale unei figuri mitice, ar mai fi la fel de ușor? Am mai putea vorbi de evoluție, de sursă și variațiuni, cînd obiect și subiect par să se confunde și să se transforme în anamorfoza unui joc de oglinzi, remodelîndu-se reciproc? Prin urmare, rescrierea pare a fi un procedeu stilistic de sine stătător. În general, ea modifică, acceptă alterarea, tinde spre o alteritate, propunînd o corectură a scrierii anterioare, căci modificările operate nu au drept
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
definitivă, Rolin se joacă subtil și cu o seamă de aluzii la propria operă, evocînd ironic imagini și chipuri din romanele sale, scufundîndu-se cu delicii în vertijul verbului creator și efectele de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
modernității înseși, la fel cum și ""post-" din "postmodernism" nu semnifică o mișcare de come back, de flash back, de feed back, adică de repetare, ci un proces în "ana-", un proces de analiză, de anamneză, de anagogie și de anamorfoză, care elaborează o "uitare inițială""204. Această analiză sau "rescriere a modernității" nu reprezintă întoarcerea la o origine care conferă sens și care ar trebui revalorificată, și nici depășire sau sfârșit al său, ci dechiderea către sensurile care pot apărea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Duby). În secolul al XVII-lea, iezuiții nu se mulțumesc să-i stimuleze pe pictori, nici să acorde imaginii un loc major în retorică; ei se ocupă activ de catoptrică și de minunile permise de oglindă, fără a disprețui nici anamorfozele sau proiecțiile luminoase. Lanterna magică n-a fost invenția directă a unui Părinte, ci un iezuit german, Athanasius Kircher, i-a făcut prima exegeză tehnică și teologică în Ars magna lucis et umbrae, din 164627. Părintele Athanasius, inginer și savant
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
diferitele lor opțiuni estetice. În cazul lui Caragiale, se consideră că aceasta se sprijină pe o atitudine mimetică, prin care se menține omologia dintre universul operei literare și realitate, în timp ce la Urmuz codul estetic dezvăluie o atitudine paramimetică, responsabilă pentru anamorfoza, distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Aceasta explică de ce tema "actualității" lui Caragiale este încă neepuizată, lumea-lume oglindind nu doar porțiunea de viață românească de la sfârșitul veacului al XIX-lea, ci și pe cea de astăzi, spre deosebire de ineditul și surprinzătorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și Tărâmul Făgăduinței dar reprezintă și ambivalența mitului Americii (care este atât Eldorado cât și contra-utopie dezumanizantă și mecanicizantă). Mitul său comportă două aspecte antagoniste și complementare: pierderea specificității în "nebuloasa memoriei culturale", dar și imaginea cu puternic efect de anamorfoză (cadre deformate, grotești, ale cartierelor), și pe lângă care tot restul SUA este o provincie. Din haosul urban plonjăm pe nesimțite în "haosul mitic al modernității", în această frontieră între Lumea Nouă și cea Veche, care oferă peisajul și materia primă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dintr-un mal în altul, În mine țipă, insensibil, șpaltul, Și mă consum în ubicuitate. Ajută-mă să fiu metamorfoză, Să ies din propriul trup, ca o nălucă, Îmi fac cuțit din dorul meu de ducă, Tăindu-mi drumuri prin anamorfoză. Nu îmi mai simt nici pulsul, de o vreme, În urma mea se cern elucubrații, Conflicte, amănunte, declarații, Frânturi de viață dusă la extreme. Iubita mea, mi-e dor nebun de tine, Ca și cum ne-ar fi despărțit o moarte, Ca și cum eu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cu Joyce și Proust: o viață de om în câteva ore. Timpul pierdut. Durata continuă. Memoria involuntară. Toate clișeele epocii despre compresia spațio-temporală.“ „Corecte, de altfel.“ „La fel ca în pictură.“, a intervenit Maria. „Tablourile lui Dali sau Magritte: compresie, anamorfoză, stroboscopie.“ „Corecte, da.“, am acceptat. „Numai că numărul mare de pagini e-un truc, o diversiune. Cu titlul e-adevărata problemă.“ „Adică?“, s-a interesat Lupu, oarecum contrariat. „E-o anagramă cu cifru.“ „Îmi puteți spune mai clar la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe principiul imitației diferențiale, abandonează aceste direcții în favoarea unei teorii închise, a "artei pentru artă". Accentul cade asupra modului de a imita: de aici recursul la tehnici, la legile fizice ale opticii (deformarea obținută prin modificarea unghiurilor, a legilor perspectivei, anamorfozele, efectele de trompe l'oeil etc.). Prin această mărire nenaturală a caracteristicilor formale se pierd din vedere ansamblurile în favoarea detaliului; în consecință, dispare "regula de aur" a armoniei naturale renascentiste. Noua viziune este sceptică și dubitativă în legătură cu identitatea - contradictorie, conflictuală
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
viața trăită. În același timp, el este dramaturgul, regizorul, scenograful, interpretul, sufleurul (de ce nu?), dar și spectatorul care se aplaudă; "realitatea sensibilă făcându-se scenă și sală, reprezentându-se constituită în oglindă prin jocul textului și al figurii suprapuse ei: anamorfoza" (Jean-François Lyotard). Tehnica pe care o utilizează în construcția unui poem, gramatica decorativă folosită nu înseamnă evaziune lirică (Fernand Ouellette), dimpotrivă, ne duce cu gândul la vestiții noștri iconari (oameni cu har de la Dumnezeu, ei zidesc icoanele, nu le pictează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
respinge ideea artei ca mimesis, ea însemnând în schimb recreare în funcție de intențiile sale satirice, chiar dacă acest fapt echivalează cu deformarea caricaturală a modelului real, până la gestul anamorfotic, care l face irecognoscibil, dar semnificativ. în acest fel trebuie să înțelegem multiplele anamorfoze , deformări cu sens, la care Cantemir își supune personajele și rearanjează situațiile. Există însă o mare posibilitate ca simțurile să-l înșele, sau chiar să-l trădeze pe artist. “Sensibilizat de frustrări succesive, autorul-personaj își proiectează sentimentele asupra lumii, de
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
una dintre formele de convenționalizare sub care circulă satira atunci când împrejurările obiective nu-i permit să se manifeste ca atare. Lipsit de speranța ameliorării obiectului satirizat, artistului nu-i rămâne decât gestul de revoltă, de schimonosire a realului prin procedeul anamorfozei. într-un astfel de context, și având în vedere ideea asimilării fantasticului de către satiră, masca este o tehnică la îndemâna artistului, căruia îi va fi în acest fel mai ușor să exagereze și să deformeze. în funcție de transparența măștii aplicată de satirist
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
reducția satirică a obiectului constituie un important proces de stilizare, prin care obiectul satirei este ridicat la rang de simbol. Astfel, Vulpea simbolizează viclenia dar și lăcomia, Corbul - tirania, Struțocămila - prostia etc. Victimă a unui astfel de proces reducționist al anamorfozei este Struțocămila, personaj care stârnește râsul tuturor prin prostia sa nelimitată. Violența anamorfotică a lui Cantemir construiește o mască grotescă, atât prin folosirea tehnicii simplificării (specifică caricaturistului, care reduce ansamblul la o funcție pe care o absolutizează), cât și a
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
realul concret, te eliberează de atitudinea apologetică, îți ascut discernămîntul. Citind numeroase lucrări de istoria creștinismului, el a descoperit străină de spiritul credinței o religie oficială de tip judiciar, care concepe dreptatea divină după categoriile dreptului penal. Fulminînd împotriva acestei anamorfoze a distanței verticale, el mizează pe o distanță vertiginoasă, parcursă fulgurant de experiența contemplativă sau de actul creator. Andrei Pleșu își sprijină reflecția despre îngeri pe solul fenomenal format de texte din mai toate tradițiile spirituale. Pentru el, subiectul face
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cînd definesc religia prin funcția ei ideologică ori socială, cînd o subsumează structurii binare a gîndirii, cînd îi dau mobiluri psihanalizabile sau cînd o restrîng la convingere/construcție individuală, științele religiei produc, pentru transcendent, un substitut mult mai grosolan decît anamorfozele lui religioase, un fals mult mai evident. Anamorfozele religioase proiectau asupra divinului trăsăturile finitudinii. Cînd își încalcă principiul de a nu se ocupa de natura transcendentului, teoriile savante fac din el un fenomen al finitudinii, un produs strict omenesc. Ele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
socială, cînd o subsumează structurii binare a gîndirii, cînd îi dau mobiluri psihanalizabile sau cînd o restrîng la convingere/construcție individuală, științele religiei produc, pentru transcendent, un substitut mult mai grosolan decît anamorfozele lui religioase, un fals mult mai evident. Anamorfozele religioase proiectau asupra divinului trăsăturile finitudinii. Cînd își încalcă principiul de a nu se ocupa de natura transcendentului, teoriile savante fac din el un fenomen al finitudinii, un produs strict omenesc. Ele nu numai că refuză atunci să ia în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
realul concret, te eliberează de atitudinea apologetică, îți ascut discernămîntul. Citind numeroase lucrări de istoria creștinismului, el a descoperit străină de spiritul credinței o religie oficială de tip judiciar, care concepe dreptatea divină după categoriile dreptului penal. Fulminînd împotriva acestei anamorfoze a distanței verticale, el mizează pe o distanță vertiginoasă, parcursă fulgurant de experiența contemplativă sau de actul creator. Andrei Pleșu își sprijină reflecția despre îngeri pe solul fenomenal format de texte din mai toate tradițiile spirituale. Pentru el, subiectul face
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cînd definesc religia prin funcția ei ideologică ori socială, cînd o subsumează structurii binare a gîndirii, cînd îi dau mobiluri psihanalizabile sau cînd o restrîng la convingere/construcție individuală, științele religiei produc, pentru transcendent, un substitut mult mai grosolan decît anamorfozele lui religioase, un fals mult mai evident. Anamorfozele religioase proiectau asupra divinului trăsăturile finitudinii. Cînd își încalcă principiul de a nu se ocupa de natura transcendentului, teoriile savante fac din el un fenomen al finitudinii, un produs strict omenesc. Ele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
socială, cînd o subsumează structurii binare a gîndirii, cînd îi dau mobiluri psihanalizabile sau cînd o restrîng la convingere/construcție individuală, științele religiei produc, pentru transcendent, un substitut mult mai grosolan decît anamorfozele lui religioase, un fals mult mai evident. Anamorfozele religioase proiectau asupra divinului trăsăturile finitudinii. Cînd își încalcă principiul de a nu se ocupa de natura transcendentului, teoriile savante fac din el un fenomen al finitudinii, un produs strict omenesc. Ele nu numai că refuză atunci să ia în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
permanent, care pervertește în mod radical inclusiv mecanismele de receptare, de discernământ, nemaivorbind de cele de apărare, de creativitate sau de supraviețuire. Problema definirii spațiului critic, așadar, ajunge să fie, ca la Virilio, una deosebit de grea, întrucât nu perspectiva accelerată, anamorfoza, pare a fi falsă, ci profunzimea însăși a comunicării în timp real, a percepției realității, a jocurilor dintre real și imaginar, a acribiei sugestiei. Omul actual este definit de transa hipnotică, chiar de imersia în mai multe spații hipnotice adeseori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
țăranul român (ziarul Neamul românesc, 5 iunie 1907). El este „isteț”, dar „coțcar”, zice țăranul din Maramureș cu un soi de invidie prost camuflată <endnote id=" (206, p. 259)"/>. Câteodată, imaginea românului În ochii evreului este supusă aceluiași tip de anamorfoză : „Elogiu Întors, spontan, În caricatură”, constată Norman Manea. „Inteligența adversarului nu Înseamnă decât șiretenie” <endnote id="(828, p. 107)"/>. „Atunci când Își urmărește profitul - scria cronicarul spaniol Ibn Verga la sfârșitul secolului al XV-lea -, evreul este inteligent și viclean” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
harpă devine, așadar, o evocare poetică a "complexului Oedip", o reflecție pe tema incestului și a morții, după cum pare să sugereze nu numai figurația simbolică discutată, ci și titlul tabloului. În Gala și Vecernia de Millet precedând sosirea iminentă a anamorfozelor conice (1933), imaginea originală (vecernia) apare intactă deasupra unei uși întredeschise, din umbra căreia se ivește figura diabolică a unui homar roz. Prin deschizătura ușii vedem un Maxim Gorki ascultând atent vorbele unui Lenin așezat cu spatele la ușă, care privește, la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]