130 matches
-
pornind de la gânditori ca Oswald Spengler, Nikolai Berdeaev, Hermann Keyserling, consideră cultura și civilizația realități nu numai deosebite, dar și antagonice, afirmă că ele se ivesc nu simultan, ci succesiv, că „civilizația e bătrânețea unei culturi”, ba chiar „moartea” culturii; anatemizează Occidentul și simbolul acestuia, „orașul mondial”, care ar fi un tărâm al degradării umane, al totalei dezumanizări, prin „materialismul desfrânat și toate «ismele» eticii și esteticii, până la internaționalismul incolor”, „un nou Turn al lui Babel”; deplânge „europenizarea” Rusiei de către Petru
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
distrugătoare la volumul Poezii (1882), Eminescu îl atacă în „Timpul” (Naționalitate și cosmopolitism). În 1883 M. publică o penibilă epigramă, ce îl ridiculizează pe Eminescu, atunci bolnav. Gestul ridică împotrivă-i un mare val de indignare („Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat”). Caută să se disculpe, însă toate gazetele îi refuză cuvântul. Abonații returnează „Literatorul”, cenaclul din jurul revistei se destramă. Pe stradă e arătat cu degetul, devine obiect al oprobriului public. Hotărăște să plece la Paris (se căsătorise între
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
să scrie un Răspuns (Responsio) la cererea împăratului care a constat într-un rezumat relativ lung al cărții sale abia încheiate. După cât timp s-a întors în patrie Facundus nu se știe. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius după unele ezitări, a acceptat poziția conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papa și, ca să justifice această atitudine, a scris alte două tratate. Adresându
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
324-325. 5. Teodot din Ancyra Ca și Firmus din Cezareea, Teodot, episcop de Ancyra în Galatia, l-a combătut la Efes pe Nestorios (al cărui prieten fusese), a făcut parte din delegația trimisă de conciliu la împărat și a fost anatemizat la Tars în 432. În 438, Chiril l-a consultat - împreună cu Acacius din Melitene și Firmus din Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor din Mopsuestia; a murit înainte de 446. Când
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un impediment canonic pentru ocuparea funcției de episcop), este expulzat printr-un edict imperial din 17 februarie 448 și i se fixează domiciliu forțat în orașul său natal pe care nu-l cunoaștem; „brigandajul” de la Efes din august 449 îl anatemizează. Pare să fi murit la puțin timp după aceea pentru că nu apare printre victimele „brigandajului” reabilitate la Calcedon. A rămas de la el, în Actele de la Efes, o scrisoare expediată de la Constantinopol episcopilor orientali care îl trimiseseră acolo, în care relatează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era înclinat spre monofizism, astfel încât, grație acestui nou climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. Însă episcopul Romei, Agapetus,, s-a dus la Constantinopol și a dat naștere unei reacții care a culminat cu un sinod unde au fost anatemizați Antim și Sever și cu un edict al lui Justinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit la Xois la 8 februarie 538. Operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. În 537 sau 538 un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. În 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără îndoială la puțin tmp după aceea, imediat ce perșii au plecat. În preajma sărbătorii Paștelui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
copilărie un precursor al unanimismului lui Jules Romains. Cu toate acestea, sunt emise o serie de puncte de vedere pertinente și originale, cum ar fi accentuarea „conformației de constructor” a povestitorului (în detrimentul stilului, supralicitat de exegezele precedente), reabilitarea „târgovățului” Creangă (anatemizat de G. Ibrăileanu și de continuatorii săi) ori definirea Amintirilor... drept „anti-bildungsroman”. Predilecția nu întotdeauna fericită a lui R. pentru calambururi s-a concentrat în Reflexii și reflexe (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor), pagini adunându-i „zicerile”, dintre care, multe, au
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
scrie un Răspuns (Responsio) la cererea împăratului, care a constat într-un rezumat relativ lung al cărții sale abia încheiate. Nu se știe după cît timp s-a întors în patrie Facundus. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius, după unele ezitări, a acceptat concluziile conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
324-325. 5. Teodot de Ancira Ca și Firmus de Cezareea, Teodot, episcop de Ancira, în Galatia, l-a combătut la Efes pe Nestorie (al cărui prieten fusese), a făcut parte din delegația trimisă de conciliu la împărat și a fost anatemizat la Tars în 432. în 438, Chiril l-a consultat - împreună cu Acaciu din Melitene și Firmus de Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor de Mopsuestia; a murit înainte de 446. Cînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ori, ceea ce constituia un impediment canonic pentru ocuparea funcției de episcop), este expulzat printr-un edict imperial din 17 februarie 448, fixîndu-i-se domiciliu forțat în orașul său natal, pe care nu-l cunoaștem; „tîlhăria” de la Efes, din august 449, îl anatemizează. Pare să fi murit la puțin timp după aceea, pentru că nu apare printre victimele „tîlhăriei” reabilitate la Calcedon. A rămas de la el, în Actele de la Efes, o scrisoare expediată de la Constantinopol episcopilor orientali care îl trimiseseră acolo, unde relatează primele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
realitate era înclinat spre monofizism, astfel încît, grație noului climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. însă episcopul Romei, Agapetus, s-a dus la Constantinopol și a provocat o reacție care a culminat cu un sinod unde au fost anatemizați Antim și Sever și cu un edict al lui Iustinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit la Xois la 8 februarie 538. Operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. în 537 sau 538, un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. în 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără îndoială la puțin timp după aceea, imediat ce perșii au plecat. în preajma sărbătorii Paștilui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu ș.a., iar din literatura română fuseseră excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție, Blaga era anatemizat, Eminescu era comparat cu poetul proletar Theodor Neculuță ș.a.m.d. Loialitatea față de cultura română însemna chiar alegerea exilului interior. Originalitatea lui P. e descoperirea interiorității care oglindește. Înainte de a-și elabora arta poetică din Cunoaștere, în care fixează paradigma
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
de economistul Frank Knight și de antropologul Robert Redfield, toți trei convinși că studiul academic serios al unei teme poate începe numai după o solidă pregătire fundamentală, bazată pe cunoașterea directă a textelor importante. O atare atitudine, în ultima vreme anatemizată de postmoderniști, a dat în America de Nord unele dintre ultimele expresii ale enciclopedismului, prin inițiative precum colegiile de arte liberale, studiul „marilor cărți”, „marilor idei” etc.1 Programul de la University of Chicago - o instituție considerată conservatoare și chiar reacționară în mediile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
poziției sale, rușii ar fi respins palamismul Începând cu secolul al XVIII-lea, În vreme ce, chiar În sânul Bisericii grecești, lucrurile nu sunt Întotdeauna clare: „Biserica greacă contemporană afișează deschis inconsecvența, nu doar permițînd clericilor și teologilor să Învețe ceea ce ea anatemizează În slujbele sale, ci și Îngăduind răspândirea În rândul credincioșilor a unor cărți de educație și informare religioasă care, unele, Învață palamismul, iar altele Îl resping, precum catehismul lui Nicolae Bulgaris ostil palamismului și Thesauros-ul lui Damaschin Studitul, care vorbește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sensul puternic al unei teorii sau, Încă și mai mult, al unei atitudini intelectuale care Înlocuiește noțiunea metafizică de adevăr speculativ prin aceea, mai modestă, de adevăr istoric”. Daniélou et comp. sunt așadar etichetați drept „istoricizanți” și așezați În descendența „moderniștilor” anatemizați de Vatican I. Patetic, Garrigou-Lagrange exclamă la pagina 134 a diatribei sale: „Unde merge așadar această nouă teologie, cu noii săi maeștri, din care se inspiră? Unde merge ea dacă nu pe calea scepticismului, a fanteziei și a ereziei!” Cuvinte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
viața, să ne abată din lupta împotriva chiaburilor exploatatori. Întâmplările aveau loc la granița cu Iugoslavia. N-am înțeles nimic din ea, știu doar starea de spaimă și repulsie indusă de acel cuvânt, „titoist“. Era din anii când Tito fusese anatemizat pentru abaterile lui de la disciplina stalinistă. Când am primit eu cartea, Hrușciov se împăcase cu Tito, Dej se împrietenise cu el și nu mai era voie să amintești că, nu demult, fusese batjocorit. Ai mei au crezut că băiatul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aspre. Deci biserica, s-a văzut din nou pusă la locul ei statornicit, unde împărățește mai ceva decât cei mai mari împărați. Asta se întâmpla la ruși, un popor care de abia aștepta atunci, să devină comunist și să fie anatemizat și condamnat de un oarecare marinar bețiv. Ca să vedem, cum este în vremurile noastre moderne, ia să tragem, cu un singur ochi măcar și spre prea cuvioasa noastră biserică autocefală și să ne minunăm, în plin sezon al sărbătorilor Nașterii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vorbeau de cel ce ne-a făcut cunoscuți lumii prin traducerea operei sale în peste 60 de țări. Deci, Eminescu nu este numai al nostru, ci a devenit universal. Îmi aduc aminte din timpul studiilor universitare că Eminescu a fost anatemizat, pur și simplu, de regimul comunist și nu era citat decât prin magnifica sa Doină - atribuindu-i-se epitete de xenofob, naționalist șovin și că nici vorbă să se apeleze la opera sa literară. S-au spus atâtea și atâtea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
moral dîmbovițean. Autorul rămîne totuși un moralist „nepolitic”, un individualist ostil înregimentărilor de orice fel: „mi-e groază de orice ordine de idei, de orice unanimitate”. Un alt exemplu elocvent de atitudine nealiniată îl reprezintă poziția sa față de Panait Istrati, anatemizat de stînga franceză și elogiat în mediile românești pentru apostazia din Vers l’autre flamme. Refuzînd „încadrările” politice, Sebastian pledează, de fapt, pentru adevărul uman aflat dincolo de orice ideologii și militantisme partizane: „Fostul comunist lichidează singur resturile naivității sale. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șoareci. I se striga în cor să tacă. Noaptea era făcută pentru odihnă, să-i scutească de predicile alea, și-așa n-o să-l mai scape nimeni de la moarte. Doar în zori contenea să se agite și să strige, să anatemizeze și să se distragă în predici ce păreau a fi delir. Ceva îi spunea că i se pregătea podiumul de foc pe care, pentru ultima oară, ar fi putut să se înalțe și să strige adevărul său, dar focul preschimbă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
două ocazii anume în care este subliniată importanța centrală a martiriului. Prima o constituie ceremonialul „Biruinței Ortodoxiei”, în prima Duminică din Postul Paștelui. Acesta comemorează încetarea totală a controversei iconoclaste în 842-843. Icoanele sfinte sunt purtate în procesiune, etericii sunt anatemizați, iar „amintirea veșnică” este cântată în cinstea celor care au apărat credința. Este o celebrare festivă și exultantă, în contrast frapant cu spiritul de penitență al serviciilor Postului Paștelui din timpul săptămânii precedente. Totuși, în cadrul acestui „Triumf al Ortodoxiei”, se
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
dacă aceasta conține vreo interdicție absolută sau limitată în acest sens. Dacă porunca ar conține o interdicție absolută, orice ucidere omenească decăzută și condamnabilă, inclusiv uciderea cauzată de legitima apărare, ofensivă sau defensivă, care, fiind interzisă de legea divină, ar anatemiza prestarea serviciului militar. Dacă porunca a V-a a fost dată în sens strict sau relativ, putem afla din interpretarea faptelor istorice și din perceperea patriarhilor, marilor preoți, profeților și regilor, trimiși de Dumnezeu să conducă poporul izraelit, sub directa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în cele mai bune momente ale contraculturii, numai o minoritate a întors spatele plăcerilor materiale. De fapt, n-a existat niciodată un moment real de pierdere a interesului ori de ostilitate masivă față de activitățile de consum mercantil. În vreme ce ideologia dominantă anatemiza fetișismul mărfii, aspirațiile consumeriste își continuau netulburate cursul. Dacă, una peste alta, consumatorul de produse de folosință îndelungată încearcă puține sentimente de decepție, aceasta se întâmplă pentru că raportul față de obiectul utilitar e însoțit de o așteptare limitată, punctuală și nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]