131 matches
-
scrie un Răspuns (Responsio) la cererea împăratului, care a constat într-un rezumat relativ lung al cărții sale abia încheiate. Nu se știe după cît timp s-a întors în patrie Facundus. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius, după unele ezitări, a acceptat concluziile conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
324-325. 5. Teodot de Ancira Ca și Firmus de Cezareea, Teodot, episcop de Ancira, în Galatia, l-a combătut la Efes pe Nestorie (al cărui prieten fusese), a făcut parte din delegația trimisă de conciliu la împărat și a fost anatemizat la Tars în 432. în 438, Chiril l-a consultat - împreună cu Acaciu din Melitene și Firmus de Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor de Mopsuestia; a murit înainte de 446. Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ori, ceea ce constituia un impediment canonic pentru ocuparea funcției de episcop), este expulzat printr-un edict imperial din 17 februarie 448, fixîndu-i-se domiciliu forțat în orașul său natal, pe care nu-l cunoaștem; „tîlhăria” de la Efes, din august 449, îl anatemizează. Pare să fi murit la puțin timp după aceea, pentru că nu apare printre victimele „tîlhăriei” reabilitate la Calcedon. A rămas de la el, în Actele de la Efes, o scrisoare expediată de la Constantinopol episcopilor orientali care îl trimiseseră acolo, unde relatează primele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
realitate era înclinat spre monofizism, astfel încît, grație noului climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. însă episcopul Romei, Agapetus, s-a dus la Constantinopol și a provocat o reacție care a culminat cu un sinod unde au fost anatemizați Antim și Sever și cu un edict al lui Iustinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit la Xois la 8 februarie 538. Operele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. în 537 sau 538, un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. în 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără îndoială la puțin timp după aceea, imediat ce perșii au plecat. în preajma sărbătorii Paștilui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale unei dictaturi abstracte 13". Într-adevăr, fiecare detaliere a cronotopului excelent ales (un fel de sanatoriu-închisoare, amintind în special de spațiul torturant din Zbor deasupra unui cuib de cuci, dar și de diverse exploatări literare ale spațiilor demonice anatemizate în Vechiul Testament), fiecare metaforă-simbol ce polarizează atenția privitorilor (fotografia și portretul, nu atât că depozitare ale memoriei într-un Timp necruțător, cât că ipostaze ale unei alterități neliniștitoare; fereastră și oglindă că spații de trecere înspre un dincolo ambiguu, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
din exterior, despre care am vorbit. Dar nici creditările riscante, uneori hazardate, nici celebrele bubbles-uri nu ar fi putut apărea dacă nu se abandona procesul de reglementare mai ales în domeniul financiar, dacă nu se neglija regula, dacă nu se anatemiza prezența statului în acest domeniu, fundamental pentru sănătatea unei economii. Fluxurile au reprezentat o premisă. Cealaltă premisă a fost asigurată de măsuri și politici extrem de permisive care nu au contracarat, ci au creat câmp de acțiune practicilor speculative la care
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
în scopul perfecționării și realizării de sine a omului. Alchimia avea ca obiect transmutația metalelor adică transformarea metalelor comune în metale nobile pe cale artificială astfel încât a apărut o competiție în artă de a produce miracole. Biserica văzându-se amenințată a anatemizat personajele bizare care se dedau practicilor magice și vrăjitorești. Vrăjitoria a devenit o practică blestemată, eretică, pedepsită prin arderea pe rug a celor care au asemenea îndeletniciri, considerați unelte ale lui Satan. În Transilvania secolului al XVII-lea au avut
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pastorală cu privire la chestiunea calendarului, confundând problema acceptării noului calendar cu aceea a datei sărbătoririi pascale. După o scurtă pauză, campania pascală se reia la începutul anului 1929, atunci când Nae Ionescu redă în "Cuvântul" un sighilion patriarhal din 1583 care îi anatemiza pe cei care ar fi intenționat să aducă modificări în problema prăznuirii sfintelor sărbători. De fapt, materialul transpus reprezintă unul din cele trei răspunsuri pe care Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului îl dă unor teologi protestanți din Tübingen
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cler s-au rânduit, și monahi, am hotărât, ca nici la oaste, nici la dregătorie lumească să vie. Sau aceasta îndrăznind-o și necăindu-se ca să se întoarcă la aceasta, care pentru Dumnezeu mai-nainte o au ales, să se anatemizeze". Canonul 11, Primul și Al Doilea Sinod: Dacă vreunul dintre ei (clerici) ar întrebuința lumești dregătorii (...), să se izgonească din ele". Canonul 81 Apostolic: Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul a se pune pe sineși în ocârmuiri publice, ci să
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
să scrie un Răspuns (Responsio) la cererea împăratului care a constat într-un rezumat relativ lung al cărții sale abia încheiate. După cât timp s-a întors în patrie Facundus nu se știe. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius după unele ezitări, a acceptat poziția conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papa și, ca să justifice această atitudine, a scris alte două tratate. Adresându
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
324-325. 5. Teodot din Ancyra Ca și Firmus din Cezareea, Teodot, episcop de Ancyra în Galatia, l-a combătut la Efes pe Nestorios (al cărui prieten fusese), a făcut parte din delegația trimisă de conciliu la împărat și a fost anatemizat la Tars în 432. În 438, Chiril l-a consultat - împreună cu Acacius din Melitene și Firmus din Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor din Mopsuestia; a murit înainte de 446. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un impediment canonic pentru ocuparea funcției de episcop), este expulzat printr-un edict imperial din 17 februarie 448 și i se fixează domiciliu forțat în orașul său natal pe care nu-l cunoaștem; „brigandajul” de la Efes din august 449 îl anatemizează. Pare să fi murit la puțin timp după aceea pentru că nu apare printre victimele „brigandajului” reabilitate la Calcedon. A rămas de la el, în Actele de la Efes, o scrisoare expediată de la Constantinopol episcopilor orientali care îl trimiseseră acolo, în care relatează
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era înclinat spre monofizism, astfel încât, grație acestui nou climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. Însă episcopul Romei, Agapetus,, s-a dus la Constantinopol și a dat naștere unei reacții care a culminat cu un sinod unde au fost anatemizați Antim și Sever și cu un edict al lui Justinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit la Xois la 8 februarie 538. Operele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. În 537 sau 538 un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. În 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără îndoială la puțin tmp după aceea, imediat ce perșii au plecat. În preajma sărbătorii Paștelui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștină. Spinoza fiind socotit un eretic periculos, ideea înlăturării lui încinge mințile extremiștilor evlavioși, dar, concomitent, înflăcărează mințile tinere, doritoare de nou. Creștinii îl numesc "evreul de la Haga" sau "evreul de la Voorburg", iar evreii îl cataloghează ca "ereticul" Spinoza. Este anatemizat ("toate relele cerului să se abată asupra lui"), ceea ce îl expune riscului răzbunării exaltaților religioși. Exilat din Amsterdam, reușește să se întoarcă pe ascuns. Pentru a-și câștiga existența în condițiile de hărțuire în care trăia, șlefuiește lentile și dă
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
I. L. Caragiale, V. Voiculescu, M. Sadoveanu. Dan Horia Mazilu scrie un studiu intitulat O istorie a blestemului, În care face mai Întâi o incursiune printre mitologii (Omul a fost apăsat de blestem Încă de la facere), apoi arată că și Creștinii anatemizează. Dar și blestemă, ajungând la Blestemul și mentalitatea românească. Între magie și credință, pentru a Încheia cu alcătuirea unei retorici și a unui imaginar al blestemului. Ce legătură are blestemul cu destinul? Lexiconul și argumentele din introducerea lucrării sale ne
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
distrugătoare la volumul Poezii (1882), Eminescu îl atacă în „Timpul” (Naționalitate și cosmopolitism). În 1883 M. publică o penibilă epigramă, ce îl ridiculizează pe Eminescu, atunci bolnav. Gestul ridică împotrivă-i un mare val de indignare („Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat”). Caută să se disculpe, însă toate gazetele îi refuză cuvântul. Abonații returnează „Literatorul”, cenaclul din jurul revistei se destramă. Pe stradă e arătat cu degetul, devine obiect al oprobriului public. Hotărăște să plece la Paris (se căsătorise între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
pornind de la gânditori ca Oswald Spengler, Nikolai Berdeaev, Hermann Keyserling, consideră cultura și civilizația realități nu numai deosebite, dar și antagonice, afirmă că ele se ivesc nu simultan, ci succesiv, că „civilizația e bătrânețea unei culturi”, ba chiar „moartea” culturii; anatemizează Occidentul și simbolul acestuia, „orașul mondial”, care ar fi un tărâm al degradării umane, al totalei dezumanizări, prin „materialismul desfrânat și toate «ismele» eticii și esteticii, până la internaționalismul incolor”, „un nou Turn al lui Babel”; deplânge „europenizarea” Rusiei de către Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
tipărit o culegere de articole care a devenit, o vreme, depozitul de citate pentru cuvântările și referatele diriguitorilor vieții culturale. Apoi, cartea a devenit un exemplu rareori pomenit de moralitate în artă. Persoana murise, ce rost mai avea s-o anatemizezi? Studiind epoca, am citit cartea, dar întrebarea ce m-a urmărit n-a fost una de natură estetică. E genul de întrebare pentru care te bate Sfântul dacă ți-oi pui. Dar pe care n-ai cum s-o eviți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește ceva de genul: „Dorul meu e numai dor”. Cunoașteți probabil melodia. Să ne continuăm Închipuirea, imaginându-ne la o masă un individ stingher, retras Într-un colț, anatemizat de cei mai mulți dintre noi (bețivul satului), tânguind indefinit cuvinte numai de el știute, lăcrimând spontan la o chemare nedeslușită nici măcar de el. Nimeni nu-l vede, nimeni nu-l aude. Cu siguranță că nici el nu recunoaște starea ce l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
său este de a „epura“ Arabia Saudită de toți străinii și de toate influențele străine. Această atitudine este exact opusul glocalizării și al colaborării mondiale. Cultura și gândirea tribală sunt Încă dominante În multe țări arabe, iar modul de gândire tribal anatemizează colaborarea. Care este mottoul unui adept al tribalismului? „Eu și fratele meu Împotriva vărului meu; eu, fratele meu și vărul meu Împotriva străinului“. Și care este mottoul globaliștilor, al celor care construiesc lanțuri de furnizori În domeniul colaborării? „Eu, fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
însoțite de muzică funebră și de dangăt de clopote. Mulțimea era formată din nu mai puțin de 10.000 de oameni. Sosiți la Mitropolie, a apărut Arhiepiscopul la balcon în odăjdii de ceremonie și după ce a blestemat documentele și ia anatemizat pe toți cei ce ar lua parte la restauraea vechii ordini, s-a aprins un foc în curte și documentele au fost arse, cenușa lor fiind risipită. Poporul, mulțumit cu această demonstrație, a plecat în perfectă ordine, iar seara a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
și democrației. În concepția sa, nu principiile democrației burgheze sau ale creștinismului trebuiau criticate, ci insuficienta lor realizare ca urmare a trădării acestor idealuri de către burghezie și Biserică 9. Erezia lui Bernstein nu a rămas fără urmări; el a fost anatemizat pentru îndrăzneala de a se fi ridicat împotriva preceptelor oficiale ale "Bisericii". Însă, construcția de tip autonomist a Internaționalei a II-a l-a favorizat pe Bernstein care, deși criticat pe terenul ideilor, nu a putut fi sancționat practic. Mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
proclamate de mult în Europa ce poate fi mai straniu în istoria din ultimele decenii, cea care ne-a făcut, rînd pe rînd, săteni, plugari, semănători, intelectuali sau politicieni? O istorie care, nu de puține ori, ne-a boicotat și anatemizat, ne-a legat la ochi și ne-a îmbrîncit în prăpastie, iar după ce a făcut puțin pipi pe noi, cum ar spune Hegel, și-a cerut într-un fel scuze, acuzîndu-se, ea însăși, de nebunie și delir. Așadar, odată cu evenimentele
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]