230 matches
-
(în rusă: Илья Ильич Мечников, în ucraineană: Ілля Ілліч Мечніков) (n. 15 mai 1845 - d. 15 iulie 1916) a fost microbiolog, imunolog, anatomist și zoolog rus, de origine evreiască și româno-grecească, cunoscut pentru cercetări de pionierat în domeniul sistemului imunitar și pentru descoperirea tratamentului holerei. Pentru cercetările sale în domeniul fagocitozei, în 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină. Mecinikov s-
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
Victor C. Papilian (n. 17 iunie 1888, Galați - d. 15 august 1956) a fost un anatomist, scriitor și profesor universitar român. S-a născut la Galați, în familia medicului militar Constantin Papilian, viitor general, doctor în medicină de la Paris. Studiile secundare le-a început la Craiova, apoi la liceul Sf. Sava din București. Aici a frecventat
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
o puternică afecțiune și admirație. 6. Constanța Marino-Moscu (1875-1940), prozatoare și memorialistă. 7. Gheorghe Agavriloaiei (1906-1981), istoric literar și comentator atent al fenomenului literar. 8. Emil Coliu (1909-1939), istoric, specialist în arheologie și cronicar literar. 9. Gr. T. Popa (1892-1949), anatomist, publicist și codirector al revistei Însemnări ieșene, alături de M. Sadoveanu și G. Topîrceanu. 10. Profira Sadoveanu - Emil Ștefan Coliu în Însemnări ieșene, 4, volumul 12, 1 decembrie 1939, p. 476-477 (Necrolog).
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
Lista cuprinde termenii latini (codul A02), românești, englezi și francezi folosiți în descrierea scheletului uman conform Terminologiei Anatomice (TA) publicată în 1998 de către Comitetul Federativ de Terminologie Anatomică (FCAT) și Federația Internațională a Asociațiilor Anatomiștilor (FIAA). În 2011, Terminologia Anatomică a fost publicată on-line de către Programul Internațional Federativ pentru Terminologia Anatomică (FIPAT), succesorul lui FCAT. Terminologia Anatomica reprezintă un consens mondial a termenilor folosiți în anatomia umană. Oasele (A02.0.00.000) (lat. "Ossa"; en
Terminologia anatomică – Scheletul () [Corola-website/Science/335820_a_337149]
-
(n. 1500 sau 1514 - d. 27 august 1574), Eustachius în latină, a fost savant, anatomist și medic italian, unul din fondatorii anatomiei umane. Orașul său de proveniență este San Severino, lângă Macerata, Italia. Bartolomeo a fost fiul lui Mariano Eustachio, medic renumit ce aparținea unei familii de nobili. Tatăl insistă ca fiul să primească o
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
ducelui, cardinalul Giulio della Rovere, pe care Eustachio l-a urmat la Roma în 1549. După moartea lui Realdo Colombo (1559), Eustachio îl succede ca profesor de anatomie la "Collegia della Sapienza". Unul dintre studenții săi valoroși a fost viitorul anatomist Juan Valverde de Amusco. Poziția sa academică îi permitea să obțină cu ușurință cadavre pentru disecție (de la spitalele "Santo Spirito" și "Consolazione"), ceea ce îl va ajuta la realizarea studiilor și observațiilor sale. Eustachio s-a stins din viață la Roma
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
în mod sistematic, cu multă atenție și a încercat să le reproducă prin desene cu foarte multă acuratețe, depășind în multe privințe lucrarea similară a lui Vesalius. Faptul că această carte a devenit faimoasă se datorează și restricțiilor impuse asupra anatomiștilor din perioada Renașterii de către religie. Eustachio a extins cunoștințele despre anatomia urechii studiind toate detaliile urechii interne (ciocanul , nicovala, scărița și cohleea), redescoperind și descriind corect acea cale de legătură dintre faringe și urechea medie, numită ulterior "trompa lui Eustachio
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
arterei toracice interne, pielea peretelui toracic anterior este vascularizată de perforante ce vin din artera toracoacromială (din artera axilară). Teritoriile vasculare ale toracelui posterior Regiunea toracică posterioară este vascularizată prin două sisteme majore: sistemul marelui dorsal și sistemul trapezului. După anatomiști această zonă vastă poate fi divizată în mai multe regiuni anatomice: regiunea nucală, regiunea vertebrală, regiunea scapulară și regiunea infrascapulară Chirurgii recomandă împărțirea regiunii în trei teritorii: posterolateral, posteromedial și scapular. Cel mai important sistem este sistemul toraco-dorsal (teritoriul postero-lateral
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
(scris de asemenea Spieghel, Spigel, Adrianus Spigelius, Spiegelius, Adriano Spigeli) (n. 1578, Bruxelles, Belgia - d. 7 aprilie 1625, Padova, Italia) a fost un botanist, anatomist și medic flamand. S-a născut în 1578 în Bruxelles, Belgia. Tatăl și bunicul său au fost chirurgi. În 1588 tatăl său a fost numit inspector general al chirurgilor militari și navali ai Republicii Olandeze; el a murit în 1600
Adriaan van den Spiegel () [Corola-website/Science/326919_a_328248]
-
Bucretius a adăugat 98 gravuri în cupru la lucrarea lui Spiegel, și le-a paginat separat sub numele de Casserio. Aceste gravuri splendide au contribuit enorm la succesul cărții sale. Spiegel este considerată de istorici ca ultimul dintr-e renumiții anatomiști din Padova. Deși cunoscut în primul rând ca an de anatomist, Spiegel a fost un clinician renumit.
Adriaan van den Spiegel () [Corola-website/Science/326919_a_328248]
-
și le-a paginat separat sub numele de Casserio. Aceste gravuri splendide au contribuit enorm la succesul cărții sale. Spiegel este considerată de istorici ca ultimul dintr-e renumiții anatomiști din Padova. Deși cunoscut în primul rând ca an de anatomist, Spiegel a fost un clinician renumit.
Adriaan van den Spiegel () [Corola-website/Science/326919_a_328248]
-
culturii și științei, complexul universitar Uppsala mai are între monumentele ce pot fi vizitate: Gustavianum un vechi dom, în care se află unul din cele mai vechi teatre, ridicat în secolul al XVII-lea și închinat savantului Olaus Rudbeck (1630-1702), anatomist și botanist celebru, supranumit de urmași "geniul Renașterii"; acesta i-a fost profesor tânărului student Carol Linné; casa acestuia a fost transformată în Muzeul Linné, iar în preajmă sunt grădinile sale botanice, cu peste 1600 plante diferite. Urmaș și adept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
scria despre acest subiect. Ansamblul pare coerent. Atâta doar că detaliul lucrețian își are sursa într-o lectură a textelor hipocratice ce descriu felul cum evoluează ciuma cu luxul de amănunte propriu medicilor care pe atunci erau și legiști, și anatomiști și epidemologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
iunie 1748 pleacă spre Moldova, ajunge la Iași după o lună, rămânând acolo până la 13 octombrie 1748, când i se încredințează răspunsul către Elbert de Hochepied. Constantin Mavrocordat fusese îngrijit în anii 1741-1743 de către un medic francez, cf. G. Brătescu, Anatomistul E. J. Bertin în Principatele dunărene, în „Igiena“, XXXVIII, 3, 1989, p. 281-287. • Scrisoare adresată, la 4 aprilie 1759, lui Scarlat Ghica, la București. încă scrisori de la Grigore Ghica și Constantin Racoviță, precum și altele de la secretarul legației, cu privire la un negustor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unitățile minimale de acțiune. Așteptările erau îndreptate către găsirea, în materialele respective, a unor categorii largi de mușchi, care să poată fi "acționați" de așa natură, încât să genereze schimbări în apariția facială. Dezamăgirea a venit prin constatarea că majoritatea anatomiștilor erau rareori preocupați de apariția facială, ca textele de specialitate, în cea mai mare parte a lor descriau doar locul unui mușchi sau al altuia. Prin urmare, acțiunile separate sau mișcările vizibile prezente în schimbarea aparițiilor faciale nu erau aspecte
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
facială, ca textele de specialitate, în cea mai mare parte a lor descriau doar locul unui mușchi sau al altuia. Prin urmare, acțiunile separate sau mișcările vizibile prezente în schimbarea aparițiilor faciale nu erau aspecte care intrau în sfera preocupărilor anatomiștilor, astfel încât aceștia să se preocupe de problema indicării mușchilor faciali. Departe de a fi fost zădărnicite de lipsă ajutorului sperat în acele tratate de anatomie (care, așa cum precizam anterior, nu conțineau informațiile căutate), autorii FACS-ului aveau să fie susținuți
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
lipsă ajutorului sperat în acele tratate de anatomie (care, așa cum precizam anterior, nu conțineau informațiile căutate), autorii FACS-ului aveau să fie susținuți în eforturile lor de elaborare a unui instrument de codificare a expresiilor faciale de către C.B. Hjortsjo, un anatomist al carui domeniu de interes era descrierea schimbărilor vizibile la nivelul fiecărui mușchi al fetei. Hjortsjo a învățat cum să activeze fiecare mușchi de pe propria față, în mod voluntar, fotografiindu-și chipul, si descriind în desene și în cuvinte apariția
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
colțul buzelor, împingând colțurile buzelor în sus, expresie ce indică faptul că omul nu părea fericit. Fiind un bun experimentalist, Duchenne i-a spus omului o glumă, și i-a fotografiat reacția. O privire comparativa a fotografiilor i-a dezvăluit anatomistului francez faptul că în cea de-a doua fotografie, în care subiectul zâmbea ca răspuns la glumă, acesta nu zâmbea pur și simplu, ci antrena și mușchiul care încercuiește ochiul"198. Cercetările efectuate în această direcție i-au confirmat lui
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
scria despre acest subiect. Ansamblul pare coerent. Atâta doar că detaliul lucrețian își are sursa într-o lectură a textelor hipocratice ce descriu felul cum evoluează ciuma cu luxul de amănunte propriu medicilor care pe atunci erau și legiști, și anatomiști și epidemologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o ingenioasă Ars poetica, simulând regretul de a nu fi putut construi o "fabrică de jucării". În lipsa acesteia, s-a jucat cu "ceea ce era mai ieftin și mai gratuit în lumea civilizată, cu materialul vagabond al cuvintelor date...". În realitate anatomist fără pereche, așa-zisul joc nu e "joc", ci scotocire atentă în straturile vii ale limbii, pentru ca înainte de încorporarea în structuri și ansambluri inedite, toate virtualitățile cuvintelor să-i fie cunoscute: "Să mă păzească Dumnezeu, nu am căutat să fac
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
protamină la 8,5 monomeri de insulină (Derewnda et al, 1989). 3. FIZIOLOGIA SECREȚIEI șI ACȚIUNII INSULINEI 3.1. Elemente de embriogeneză și morfopatologie a pancreasului endocrin Studiul morfologiei macro- și apoi microscopice a pancreasului a fost o preocupare a anatomiștilor mult înainte de a se face vreo legătură între acesta și diabetul zaharat. Spre exemplu, au trecut zeci de secole de la descrierile pancreasului făcute de către "școala hippocratică" și până la descrierea "diabetului pancreatic" de către von Mehring și Minkowski și au trecut mai
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
va fi posibilă elaborarea unei metode clare de detectare a prezenței metastazelor ganglionare fără a diseca,,orb” axila. Conceptul de „ganglion santinelă” De la Thomas Bartholin care a utilizat termenul de „limfatic” în 1653, acest sistem a atras atenția a numeroși anatomiști și fiziologi. Semnificația sistemului limfatic ca și calea de diseminare tumorală a fost subiectul unor cercetări laborioase, dar datorită complexității structurale și funcționale ale acestuia, nu au permis înțelegerea deplină a proceselor implicate în diseminarea tumorală precoce. Conceptul de ganglion
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
în general, se corelează pozitiv cu numărul mic al elevilor dintr-o clasă). Este important ca în clasă să se urmărească omogenizarea colectivului, dar și diferențierea elevilor (nu pot fi oferite aceleași diplome tuturor elevilor din clasă). Cercetările fiziologilor și anatomiștilor, ale medicilor și psihosociologilor arată că ritmurile elevilor nu sunt aceleași la începutul zilei, după-amiaza, la începutul săptămânii, la mijlocul sau la sfârșitul ei. Există momente critice ale ritmului cardiac, ale presiunii arteriale, au loc fluctuații ale unor factori fiziologici, psihologici
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]