157 matches
-
un bun-simț de o măreție aristocratică, s-a prelins discret din căsuța lui săracă pentru ca bietului om flămând să-i tihnească mâncarea fără să-i stea bucătura în gât. S-a așezat scârțâind periculos din toată caroseria lui ciolănoasă și anchilozată pe minusculul trepied de vânătoare, în poziția gânditorului de la Hamangia, filozofând amar asupra nedreptei alcătuiri a acestei lumi. O, Boga, Boga! Zașto? Zașto? O Doamne, Doamne! De ce? De ce? Cinci copii cu mama lor fără mâncare, fără mămăligă... Iar noi folosim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aia, tăt aia ne cere? Da' altceva? Mesagerul, mulțumit peste măsură de efectul cathartic, purificator și răscolitor al discursului său, și-a luat bicicleta obosită peste măsură, îndreptându-se spre următoarea răscruce, în vederea energizării și purificării altor conștiințe prăfuite și anchilozate de starea de inerție prelungită. Într-un târziu, am ajuns și eu acasă cu gazul, tocmai când mama ieșise până-n uliță să vadă dacă nu vin. Unde-ai întârziat, Titi? Mamă, l-am ascultat pe toboșarul satului. Mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inima, nu, inima nu doare - ischemie; mă doare ceafa - spondiloză cervicală, boală profesională; uite un nodul - cancer? Spaime. Dar atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu - zi mersi. Mă părăsește memoria - numește-le lapsusuri de moment, trăiască eufemismele! Mă anchilozez în scaun - bine că încă nu ți s-a anchilozat creierul, zi mersi.“ De unde atâta detașare, de unde atâta umor, de unde atâta bună dispoziție și vitalitate? A.R. Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cervicală, boală profesională; uite un nodul - cancer? Spaime. Dar atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu - zi mersi. Mă părăsește memoria - numește-le lapsusuri de moment, trăiască eufemismele! Mă anchilozez în scaun - bine că încă nu ți s-a anchilozat creierul, zi mersi.“ De unde atâta detașare, de unde atâta umor, de unde atâta bună dispoziție și vitalitate? A.R. Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în domiciliu obligatoriu la Orăștie. După hirotonire am lucrat în diferite parohii din Moldova, numai Pr. Anton Demeter a activat în București la Catedrală, de unde a fost ridicat și dus la închisoare în 1958, de unde s-a eliberat în 1964, anchilozat de ambele picioare din cauza tratamentului foarte sever. Profesiunea solemnă am făcut-o clandestin în fața Pr. Anton Tălmăcel (OFMConv.) care a fost delegat de Pr. Comisar Provincial Alois Herciu - paroh de Hălăucești, jud. Iași - înainte de primirea ordinelor majore (subdiaconat, diaconat și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
abdomen. Medicii deținuți neavând nici un fel de aparatură medicală nu puteau stabili diagnosticul bolii mele. Unii spuneau că era vorba de un reumatism, alții de un lombago; ei îmi recomandau să fac cât mai multă gimnastică pentru a nu mă anchiloza stând nemișcat la pat. În infirmerie am rămas până în luna noiembrie, timp în care nu am primit decât trei grame de streptomicină și alte câteva pastile. Aici mă vizita adesea Pr. Ioan Pârțac când se întorcea seara de la câmp, Pr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
chiar structura sa mentală. Dintr-un instrument de comunicare, televiziunea s-a transformat într-o paidea, un mediu care, după cum spune Sartori, „generează un anthropos nou, un nou tip de ființă umană”. Televiziunea plămădește astfel o ființă umană deformată și anchilozată în ceea ce privește atributul principal al homo sapiens - capacitatea de abstractizare, o ființă „înrobită pe veci de video-games”. Dacă homo sapiens s-a format după principiul „la început a fost cuvântul”, pentru acest homo videns la început a fost și rămâne imaginea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
care depinde funcționalitatea dentară prezintă o mare variabilitate și ea trebuie apreciată prin mijloace clinice și a explorării paraclinice, care pot aprecia aspectul gingiei, osului alveolar, a ligamentului alveolar, a cimentului dentar. Ligamentul parodontal se poate regenera sau poate apare anchiloza cu sau fără menținerea unei ușoare inflamații. Inflamația moderată sau severă poate persistă, împiedică reparațiile tisulare și atunci imobilizarea dentară sau însoțită de eșec -se poate chiar constitui într-un factor de agravare a evoluției bolii. În lipsă imobilizării dentare
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
dată viața, împiedicându-i să crească sau să ajungă undeva. Sau nu vedeam eu bine, nu le mai remarcam vioiciunea? Se pregăteau să dispară, deși îi mai așteptau încă ani mulți. Prietenii mei cloceau în aceeași nesiguranță ca și mine, anchilozați de deciziile pe care trebuia să le ia. Se simțeau rău, defazați, purtați înainte fără să miște un centimetru. A doua zi curgea la fel ca azi, azi la fel ca ieri. N-aveam unde să fugim, pentru că lumea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care-ți pătrundea În oase și-ți uda hainele. Când ne-a venit și nouă rândul să ne Îndreptăm spre bac, părinții m-au trezit, dar când am vrut să mă ridic nu mă puteam ține pe picioare - parcă erau anchilozate. Părinții mei, sărmanii, și sora mea au reușit să facă rost de spirt medicinal, m-au fricționat și, Încet-Încet, mi-am revenit. Au găsit În bocceaua mea o pereche mai groasă de pantaloni de pijama - și acum Îi văd, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
răsturnat cu o mașină cu care mergeam, nu mai știu pe unde, să lucrez. Am fost prins sub mașină și mi s-a rupt piciorul din șold. Mi s-a făcut operație, mi-au pus grefon, dar piciorul mi-a anchilozat de la șold. Eu cred că muream dacă nu intervenea cucoana aceea care lucra la Prolacta, Pantea Ana. Bărbatul ei era mare comunist. Mie trebuia să-mi taie piciorul, dar mama s-a opus zicând că mai bine să mor decât
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai bine să mor decât să rămân schilod. Și dacă nu intervenea doamna aceea pe la medici să mi se dea trimitere cred că muream. Și mi-au rezolvat cum trebuie problema: nu m-a mai durut, nu mi-a mai anchilozat piciorul, mi-au făcut sutură cum trebuia. C. I.: Dar de atunci ați rămas totuși cu anchiloză la șold. R. R.: Da. C. I.: Sora dumneavoastră la câți ani de domiciliu obligatoriu a plecat la Brașov? Și apoi, a căutat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fragmente pe diverse teme relevante pentru creștinul „modern”, intitulat „Firimituri duhovnicești” (despre ecumenism, incinerare, feminism, dar și despre - atenție! - fariseismul ortodoxiei „la modă” sau contradicția dintre credință și știință ș.a.). Aș spune de la bun început un lucru: în ciuda titlurilor ușor anchilozate într-un aparent discurs dogmatic, nu foarte deschis față de nou-veniți (în sânul Bisericii, în lecturile teologico-duhovnicești etc.), textele lui Mircea Vulcănescu sunt foarte vii. Și foarte firești, pentru că traduc marea convingere, molipsitoarea credință a marelui intelectual nu doar în Dumnezeu
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
susțină, să zicem, activitatea unui teatru, să se implice în destinele culturii pe termen lung. Dependența de stat, cum se spune, și de instituțiile lui, conduse nu întotdeauna de oameni inspirați și morali, încetinește, de prea multe ori, motoarele, le anchilozează. Ne învață să ne mulțumim cu puțin. Directori și creatori, deopotrivă. Și asta se vede, cu ochiul liber, pe scene. Lipsa Legii sponsorizării, subiect dezbătut cîndva și abandonat ca și cum scopul a și fost atins, are un efect profund și parșiv
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
scenă înfiorătoare: deținutul Virgil Stroescu, nemaiputînd munci de frig și slăbiciune, a fost legat cu mîinile la spate de către brigadierul Iliescu Gheorghe, la ordinul șefului de escortă Vișan Constantin, și ținut în zăpadă vreo jumătate de oră, apoi, fiindcă era anchilozat și degerat, Iliescu i-a pus cărbuni aprinși pe talpă... ca să-l facă să meargă. Stroescu a intrat în agonie și a murit.)" Presa diasporei În fiecare an apare, la München, sub coordonarea literară a lui Gelu Ionescu, revista Apozi
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
grijă de Alexandru Dabija. Șerban Pavlu este pozitiv, tonic, vital. Lelia Ciubotariu pare mereu cumva la suprafața durerii și a neliniștilor. Tonul alb, aproape imperturbabil nu exprimă, de fapt, decît asumarea propriei povești. Victor Rebengiuc- Domnul Rice este un învins, anchilozat în orgoliul de a nu recunoaște nici o eroare. Regretele, cîte există, sînt stinse iute de băutură. Uneori, mi se pare că polifonia duce, pe scenă, la comunicare. Mi se părea că există un dialog, undeva, o punte a suspinelor pe
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
și grăbită a unui cuvânt există un zvon etimologic care poate adânci sensurile și înmulți valențele (cuvânt extrem de frecvent în cele două volume) comunicării. Fântâneru duce, însă, lucrurile atât de departe, încât înțelegerea nu mai e posibilă, cuvintele încremenesc, se anchilozează. În urmărirea halucinată a „spiritului numelui uitat”, scandează pe loc, înșurubat în sine, vorbe precum mărire, intrare, laudă, înviere, dreptate, incapabil să le adauge vreun determinant. Recursul la metafizica vocii (concept descris de Corrado Bologna în Flatus vocis) eșuează și
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
viața, potrivit cercetărilor ce durează de zeci de mii de ani, s-a dovedit a fi un nesfârșit lanț de compromisuri și concesii, altfel, cunoscându-ne de la bun început inexorabilul (dar și regretabilul!) final, ce-ar fi fost să ne anchilozăm în măreața verticalitate, și, trântind-o pe orizontală, să așteptăm cuminți încheierea ciclului? Ar mai fi urmat transformarea lui homo erectus în homo sapiens? Și am mai fi avut atâtea linii drepte care cad perpendicular pe planul plat al vanității
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
am avut proasta inspirație să scriu din nou de mînă. Atunci am trăit calvarul astronautului reîntors de pe Lună pe Pămînt, căci mă tîram pe hîrtie ca viermele pe sol, nu-mi găseam cuvintele, nici o frază nu avea coerență, sintaxa se anchilozase, nu știam unde voiam să ajung și ce gînd dorisem să pun pe hîrtie, ștergeam mereu și tăiam întruna, și mă apuca disperarea simțind că trebuie s-o iau de la capat, dar, hélas!, scriind din nou tot, și nu doar
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
patru ducați... Din acea bătălie navală a ieșit rănit de către două săgeți, în piept și în mână, rămânând ciung.” De aici provine porecla „ciungul de la Lepanto"” (în ). În realitate, nu i-a fost amputat brațul stâng, doar i s-a anchilozat după ce o bucată de plumb i-a secționat un nerv și nu a mai putut să-l miște cu atâta ușurință. Se pare că acele răni nu au fost prea grave, deoarece după șase luni de spitalizare în Messina, Cervantes
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
gramaticale fac ca araba să fie afectată și azi de vechi probleme, și aceasta în primul rând datorită faptului că la un moment dat în istoria ei, a avut neșansa de a fi declarată "limba sacră", și astfel împietrită și anchilozată pentru totdeauna într-o formă care n-a răspuns niciodată (n-a existat un moment istoric în care marea masă a populației s-o stăpânească) și nu răspunde nici azi scopului pentru care limbile există, anume pentru comunicare. Astfel, în
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
chelner modest, și se naște o alta: aceea a marelui luptător comunist, abia scăpat în 1936 din ghearele Siguranței, fugar în Spania unde se înrolează în brigăzile internaționale, ajuns după război în Franța unde întreține fiica celui mai bun camarad, anchilozată într-un cărucior, camarad ucis de fasciști, ca și soția lui. Unchiul din Paris se întoarce definitiv acasă, cu mâinile aproape goale, rudele îl copleșesc, își caută foștii prieteni, vizitează meleagurile natale, însoțit de nepotul medicinist cu mașina. Călătoria prin
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
grijă de Alexandru Dabija. Șerban Pavlu este pozitiv, tonic, vital. Lelia Ciubotariu pare mereu cumva la suprafața durerii și a neliniștilor. Tonul alb, aproape imperturbabil nu exprimă, de fapt, decît asumarea propriei povești. Victor Rebengiuc- Domnul Rice este un învins, anchilozat în orgoliul de a nu recunoaște nici o eroare. Regretele, cîte există, sînt stinse iute de băutură. Uneori, mi se pare că polifonia duce, pe scenă, la comunicare. Mi se părea că există un dialog, undeva, o punte a suspinelor pe
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
-s o gloaba bătrînă care a făcut odată, în junețe, mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude o arie de patefon, pe o fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea celui ce se căiește de erorile trecutului, nevoind cu nici un chip a se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
Nae Ionescu și Mircea Eliade. Iată ce-i declară lui Aderca: „Cu individualismul - dominant azi în sistemul de proprietate, în legislație, în politică, în literatură și (în) celelalte arte - nu se poate merge mai departe. Ne-am înnămolit. Ne-am anchilozat.” Teza n-are de-a face neapărat cu expresionismul, față de care Blaga ia distanță: „Criza de care suferă expresionismul e că tinde individual, prin poeții, dramaturgii, pictorii și sculptorii lui, către un stil colectiv. Îmi dau seama: această credință în
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]