69 matches
-
Marche între 1506 și 1508, ca următorii doi ani (1508 - 1510) să îi petreacă la Romă. O perioadă o petrece la Bergamo (1513 - 1525), iar ca pentru un interval mai lung (1525-1549) revine în Veneția. În anul 1549 vine la Anconă, ăn începând cu care petrece restul vieții la mănăstirea din Loreto. Despre perioada tinereții sale nu există date exacte. Se pare că s-a născut la Veneția în jurul anului 1480. Studiază la unul din pictorii venețieni Giovanni Bellini sau Alvise
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
aici nu au fost apreciate de papă, deoarece imitau stilul lui Rafael, pe atunci în plină ascensiune, drept urmare câțiva ani mai tarziu au fost distruse și acoperite cu alte picturi. În 1511 lucrează pentru confreria "Buon Gesù" din Ieși (provincia Anconă) pictând "Coborârea în mormânt". La scurt timp, pictează piese de altar în Recanati, o "Schimbare la fața" (1512?, Pinacoteca Comunale, Recanati) și frescă "St Vincent Ferrer " pentru biserică "Sân Domenico". În perioada 1513 - 1525, artistul locuiește la Bergamo. Aici pictează
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
testament, toate bunurile sale materiale le încredințează fundației caritabile "Ospedaletto dei Derelitti", care funcționează pe langă biserică dominicana "Sânți Giovanni e Paolo" din Veneția. În 1546, artistul, confruntat de data aceasta cu probleme de sănătate, revine la Treviso. Pleacă la Anconă în 1549, unde are de executat o comandă: pictarea frescii "Înălțarea" pentru biserică "Sân Francisco alle Scale". Situația financiară îl determină, în 1550, să pună în vânzare 46 din picturile sale, din care numai șapte reușește să vândă. Artistul rămâne
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
a fost numit inițial de către papalitate că oponent al fostului duce spoletan, Dipold conte de Acerra. În 1228 i s-au acordat puteri sporite, de care nu a ezitat să profite. Astfel, în același an el a invadat Marca de Anconă, din poziția de legat apostolic, după care a acordat privilegii pentru Osimo, Sân Ginesio, Ripatransone și Recanati.
Rainald de Urslingen () [Corola-website/Science/324962_a_326291]
-
însfăsurate în pânză. Conform credinicioșilor, sângerearea a avut loc de-a lungul a mai bine de 50 de ani până cu câteva ore în apropierea morții. Pe 29 iulie 1960, un prelat italian, Carlo Maccari, devenit mai tarziu arhiepiescop de Anconă, a început o nouă investigație în numele Papei Ioan al XXII-lea și al Consiliului Vaticanului (En:Holy Office). Un raport de 200 de pagini a fost compilat, deși nu a fost niciodata publicat în întregime, se spune că era devastator
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
a reprezentat un stat medieval (republică maritimă) din Italia, axat în jurul orașului Anconă, situat la Marea Adriatică, a cărui independența a durat din secolul al XI-lea până în anul 1532. După căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, orașul Anconă a fost succesiv atacat de către goți, longobarzi și sarazini, insă și-a regăsit
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
a reprezentat un stat medieval (republică maritimă) din Italia, axat în jurul orașului Anconă, situat la Marea Adriatică, a cărui independența a durat din secolul al XI-lea până în anul 1532. După căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, orașul Anconă a fost succesiv atacat de către goți, longobarzi și sarazini, insă și-a regăsit ulterior puterea și importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
regăsit ulterior puterea și importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin. Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit reședința mărcii de Anconă. După anul 1000, Anconă a devenit treptat independența, în cele din urmă transformându-se într-o importantă republică maritimă, adeseori ciocnindu-se cu interesele vecinei Veneția. Republică oligarhica, Anconă a fost guvernată de șase "Bătrâni", aleși de către cele trei "terzieri
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin. Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit reședința mărcii de Anconă. După anul 1000, Anconă a devenit treptat independența, în cele din urmă transformându-se într-o importantă republică maritimă, adeseori ciocnindu-se cu interesele vecinei Veneția. Republică oligarhica, Anconă a fost guvernată de șase "Bătrâni", aleși de către cele trei "terzieri" în care orașul era
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit reședința mărcii de Anconă. După anul 1000, Anconă a devenit treptat independența, în cele din urmă transformându-se într-o importantă republică maritimă, adeseori ciocnindu-se cu interesele vecinei Veneția. Republică oligarhica, Anconă a fost guvernată de șase "Bătrâni", aleși de către cele trei "terzieri" în care orașul era divizat : Sân Pietro, Porto și Capodimonte. Ea avea o monedă proprie, numită agontano, si un cod de legi cunoscut sub numele de "Stătuți del mare
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
trei "terzieri" în care orașul era divizat : Sân Pietro, Porto și Capodimonte. Ea avea o monedă proprie, numită agontano, si un cod de legi cunoscut sub numele de "Stătuți del mare e del Terzenale" și "Stătuți della Dogana". De obicei, Anconă era aliată cu Ragusa și cu Imperiul Bizantin. În anii 1137, 1167 și 1174, republica era destul de puternică pentru a fi în stare să respingă forțele Imperiului occidental, inclusiv pe cele ale împăratului Frederic I Barbarossa. Vase anconitane au luat
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
și 1174, republica era destul de puternică pentru a fi în stare să respingă forțele Imperiului occidental, inclusiv pe cele ale împăratului Frederic I Barbarossa. Vase anconitane au luat parte la cruciade, printre navigatorii săi numărându-se și umanistul Chiriac din Anconă. În cadrul luptei dintre papalitate și Imperiu care a tulburat Italia începând din secolul al XII-lea, Anconă a fost de partea guelfilor. Spre deosebire de alte orașe din Italia de nord, Anconă nu a devenit niciodată seniorie. Singură excepție a fost guvernarea
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
pe cele ale împăratului Frederic I Barbarossa. Vase anconitane au luat parte la cruciade, printre navigatorii săi numărându-se și umanistul Chiriac din Anconă. În cadrul luptei dintre papalitate și Imperiu care a tulburat Italia începând din secolul al XII-lea, Anconă a fost de partea guelfilor. Spre deosebire de alte orașe din Italia de nord, Anconă nu a devenit niciodată seniorie. Singură excepție a fost guvernarea familiei Malatesta, care a ocupat orașul în 1348 profitând de problemele create de Ciumă Neagră și de
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
cruciade, printre navigatorii săi numărându-se și umanistul Chiriac din Anconă. În cadrul luptei dintre papalitate și Imperiu care a tulburat Italia începând din secolul al XII-lea, Anconă a fost de partea guelfilor. Spre deosebire de alte orașe din Italia de nord, Anconă nu a devenit niciodată seniorie. Singură excepție a fost guvernarea familiei Malatesta, care a ocupat orașul în 1348 profitând de problemele create de Ciumă Neagră și de un incendiu care distrusese multe dintre clădirile orașului. Pe urmă, familia Malatesta a
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
a fost guvernarea familiei Malatesta, care a ocupat orașul în 1348 profitând de problemele create de Ciumă Neagră și de un incendiu care distrusese multe dintre clădirile orașului. Pe urmă, familia Malatesta a fost alungata în 1383. În anul 1532, Anconă și-a pierdut libertatea, devenind parte a Statului papal, în timpul papei Clement al VII-lea.
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
Loiret și Yonne. Și-a extins teritoriile ajungînd pînă în nordul Italiei. În 400 î.Hr. a făcut un drum peste Alpi și, după ce i-a condus pe Umbrieni, s-a așezat pe coasta de est a Italiei de la Ariminum la Anconă, si a fondat orașul "Sena Gallica" (Sinigaglia din prezent), care a devenit capitala lor. În 391 i.Hr. a invadat Etruria și a asediat Clusium. Locuitorii orașului Clusium au apelat la Romă, a cărei intervenție, însoțită de o încălcare a legii
Brennus () [Corola-website/Science/326118_a_327447]
-
din regiune a părăsit zona, insă papă a trimis întăriri. La Sân Germano, astăzi numit Cassino, în ianuarie 1158, Andrei a reușit să provoace o înfrângere trupelor regale. Andrei a trebuit să părăsească stăpânirea asupra Montecassino, pentru a apăra orașul Anconă în fața lui Reginald de Dassel și Otto de Wittelsbach, generalii lui Frederic Barbarossa care îl asediau. Pacea a fost încheiată înainte de venirea primăverii, iar Andrei i-a însoțit pe Reginald și Otto la nord de Milano, raliindu-se asediului purtat
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
obținut nimic, dat fiind că pacea a fost încheiată între regele din Palermo și Bizanț. Andrei a mai apărut abia în 1167, cu ajutorul arhiepiscopului Christian I de Mainz, comandantul trupelor imperiale, pentru repunerea în drepturi în fiefurile sale, inclusiv în Anconă. Expediția a fost un eșec. Potrivit cronicii lui Romuald de Salerno, Andrei ar fi fost prezent și în bătălia de la Monte Porzio.
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
premiul pentru cel mai bun tânăr solist în 2001 la Concursul Umberto Sacchetti la Bologna și apoi premiul întâi la Concursul Enrico Caruso (Milano) și la Concursul Tito Schipa (Lecce, 2002) iar în 2009 a obținut Premiul Franco Corelli la Anconă. În 2003 a debutat la Operă din Romă în "Lucia di Lammermoor" de Gaetano Donizetti. La 22 de ani a fost ales de Claudio Abbado pentru rolul Ferrando în "Cosi fan tutte". A cântat în cele mai cunoscute teatre de
Saimir Pirgu () [Corola-website/Science/327526_a_328855]