625 matches
-
timp, cu patru brațe, patru picioare, cu două capete; pe acea ființă și zeii o invidiau, de aceea au separate-o, făcându-i pe cei doi care au rezultat să se caute continuu până se găsesc; aceasta ființă se numea androgin. Însă în urma discuțiilor dintre personajele lui Platon se ajunge la idei contradictorii: pe de o parte se glorifica această iubire pură, în care se obține cea mai înaltă perfecțiune, pe de altă parte se neagă implicarea trupeasca, de unde expresia iubire
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
chiar scandaloasa după unii, prezența în Republică, aceea a stăpânirii în comun a femeilor de către cei bogați, alături de pământuri, de sclavi; dar oare uităm că Platon rămânea tributar totuși timpului în care trăia, mentalităților epocii? Pornind de la acest mit, al androginului, am încercat să identific posibilitățile practice de a găsi marea iubire, iubirea perfectă. Dacă totuși considerăm că perfecțiunea rămâne atributul divinității, ca oamenii nu sunt perfecți ci perfectibili, este totuși demn de reținut ce consideră azi hotărâtor în realizarea acestui
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
dragoste, putând să se mențină mai mult sau mai puțin în timp, în funcție de inteligență celor doi parteneri de cuplu, în funcție de cei din jurul lor și de rolul pe care cei doi îl atribuie acestora, în fond ei trebuind să reconstituie continuu androginul platonician, cuplul primordial biblic, ținând seama mereu de ideea de devenire în și prin propria ființă, oglindita în ființă celuilalt. Dacă în relațiile generale interumane intervin cooperarea, competiția și/sau conflictul, în relațiile care presupun acțiunea mutuala apar etapele: cea
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
se preling stropii de sânge, Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie - penurie- penumbră, Papilele gustative au fost depuse la morgă Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor, Aoi în curte, caută un
ANOTIMPURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349423_a_350752]
-
pre-creștinismul lor fabulos, (cu peste 1000 de ani înaintea iudeo-creștinului „invadator” Hristos) credeau de atunci în nemurire, iar în societatea lor femeia era egală bărbatului și nu aveau sclavi! Străbunii noștri, așadar, priveau și-nțelegeau Divinitatea ca pe un Principiu Androgin, ca Matcă sau Matrice integrală a încolțirii tuturor celorlalte componente ale Vieții! De aceea îi pronunțau numele dintr-o răsuflare: DumneZăucuDumneZâna, sintagmă generică a contopirii tuturor începuturilor! De aici și conceptualizarea formulei Deoumaniste pentru Divinitate, pe care o intuim a
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
a expresiei simbiotice mai sus subliniate, sugerează ideea de sămânță, de mugure al vieții și, componenta feminină a aceleiași ziceri semnifică sau este receptată ca bază fertilă, roditoare, deci sine-qua-non-ă a ivirii și dezvoltării oricărui germene însuflețit. Acest principiu dual, androgin, în care credeau și Dacii străbuni, este însuși motorul esențial al Facerii, echilibrat în durabilitatea și perenitatea sa prin cei doi “stabilopozi” constituenți, care, prin îngemănarea de aport predestinat, înjumătățit, a părții naturale numită “tată” și a egalei sale, numită
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
numită “tată” și a egalei sale, numită “mamă”, devine unitaritate conștientă de menirea și devenirea proprie, fără de care nu se poate ca specia să nască fii și fiice, adică să se continue prin urmași! Iar “concretul existențial” că Dumnezeu e androgin (adică și albușul și gălbenușul cu „bănuț” al aceluiași ou primar)- ne este arătat explicit prin bipolaritatea sexulă a zidirii sale excepționale numită Om (dar nu numai) și se demonstrează universal prin faptul că orice femeie poate concepe și naște
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
rămăn înmărmuriți de un anume gănd !!!... Doar iubirea ne poate justifica ,doar ea învinge moartea ,timpul ,spațiul care nu sunt ce par a fi Și atunci cănd eu sau tu Don Quijote suntem justificați ,atunci și Dulcineea cealaltă parte a mitului androgin învinge timpurile , spațiile și tortura că am existat . ................................................................................... Toată viața am încercat să fiu Don Quijote ,dar nu am reușit ,sunt total ratat pentru treaba aceasta ,am fost mai degrabă Dulcinee .Și sfășierea este cu atăt mai mare ,cu căt știi
DULCINEEA , DON QUIJOTE ŞI EU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353298_a_354627]
-
Chiar și atunci venea înadins o zi în care Cupidon, inspiratorul iubirii, îi dăruia un Trandafir ca recompensă pentru muțenia sa și a-i da avânt să nu se destăinuie nimănui. Dar (și doar) în acea clipă se ivea poetul- androgin spre a ofranda meditabund nume creatului sacral. Numai atunci, în starea de a fi sub Trandafir, trinitatea Cupidon (energia iubirii, capacitatea de a pune lucrurile în tălmută mișcare, Vlavia, prin urmare), Andros (principiul-foc, masculin, al luminii) și Gyne (preceptul-apă, feminin
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Chiar și atunci venea înadins o zi în care Cupidon, inspiratorul iubirii, îi dăruia un Trandafir ca recompensă pentru muțenia sa și a-i da avânt să nu se destăinuie nimănui. Dar (și doar) în acea clipă se ivea poetul- androgin spre a ofranda meditabund nume creatului sacral. Numai atunci, în starea de a fi sub Trandafir, trinitatea Cupidon (energia iubirii, capacitatea de a pune lucrurile în tălmută mișcare, Vlavia, prin urmare), Andros (principiul-foc, masculin, al luminii) și Gyne (preceptul-apă, feminin
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
extinde dincolo de realul receptat și sublimat prin vizual și auditiv, în lumea visului, pe tărâmurile oniricului, de vreme ce Poezia «se lasă să fie / visată în somn, / hrănindu-se numai cu legănarea / ciorchinilor de ochi / atârnând de nori.». Poezia are statutul unui androgin interstelar, obârșiile nașterii Poeziei sunt cosmice: Ea are articulații de păianjen / când alunecă-n tăcere pe suprafața sunetelor / și se ridică la stele, / cu sine împerechindu-se, / cu ea însăși îngreunându-se / ca să poată cădea înapoi, spre pământ. Odată născută
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
o frigare // și, cu cât ardea mai puternic / în afară, / cu atât se cocea mai neasemuit / înlăuntru. // [...] // Doamne, Dumnezeule, / coif al înțelepciunii, / sabie a puterii... («Eu, adică el» - SOrd, I, 380). Descrierea comunicării dintre protagonistul poematic și Omul-Fantă, recompunând parcă Androginul, se face - către noi, receptorii din [ara-cu-Dor, din acest univers „dat“ - apelând la comparațiile realului nostru cotidian-arboricol, dar surprinzând și câte ceva din esența «necuvintelor», «frunze cu dinți»: El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa țintește și autocunoașterea cuplului împlinit sub pecetea inimii ce se afundă încet în moarte, lăsând a se petrece îndepărtarea între emisfera-Ea și emisfera-El (conectată Androginului - cf. PB, 37 sqq). Din această perspectivă se evidențiază invocarea „dulcelui-dureros“ mers întru cunoașterea binelui și răului, mersul Domnișoarei; este invocarea zeiței cunoașterii absolute în al patrulea catren, invocarea Sorei-Soarelui de după blestemul divinității: «Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
inspirație portretul jurnalistei Sylvia von Harden realizat de Otto Dix (1891 - 1969), unul dintre cei mai importanți artiști plastici germani ai secolului XX. Acest portret se află acum în colecția Centrului Pompidou și marchează, prin tehnica de observare detașată și androgină a lui Dix, prezența femeii moderne, cu trăsături băiețești, un monoclu și țigaretă ce arde mocnit. Scenariul ce stă la baza acestui spectacol se inspiră din fapte reale și invită publicul să descopere printr-o serie de monoloage extravagante viața
Zilele Culturii Luxemburgheze la Sibiu [Corola-blog/BlogPost/98235_a_99527]
-
decela, în sfârșit, la temeiul impulsului liric, și al conștiinței estetice, o - vagă - confruntare a marilor arhetipuri (Masculin/ Feminin) : Poemul acesta va întrerupe prin atingere/ Deformarea scheletului/ Uman.../ Stimulându-i elanul; orientându-i creșterea/ Într-o direcție necunoscută...//... Metisă, scrierea ; androgin, autorul..., resursele manifestărilor de suprafață (fenotextul) fiind situate, mereu, foarte adânc și foarte departe, în fundamente. * Marcel Turcu scrie, deci, o poezie a non-imanenței, o poezie de factură intelectuală, ce ajunge la spirit dinspre rațiune, mai degrabă decât dinspre inimă
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
vis pustiit fără tine te-am găsit prea târziu sub o stea obosită de atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate ... Citește mai mult în neștire prin toate femeile
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
vis pustiit fără tine te-am găsit prea târziu sub o stea obosită de atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platonde-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate... XI. DOAR DOUĂ, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr.
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
vis pustiit fără tine te-am găsit prea târziu sub o stea obosită de atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate ... Citește mai mult în neștire prin toate femeile
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
vis pustiit fără tine te-am găsit prea târziu sub o stea obosită de atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate... XIII. LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT, de
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
de albine, ca să-și „închidă bucla“ în făurar / februarie, luna iubirii, a sfinților dragobetieni / valentinieni - ceea ce trimite, fie la regăsirea emisferelor androginice de după chirurgia făcută de Zeus și de armata-i de bune asistente-zeițe asupra oamenilor-sfere (botezați de heladici drept „androgini“), desigur, pentru o „absolută“ iubire de numai un an („cosmic“), fie la nuntirea telurică a idealei perechi, Cosânzeana - Făt-Frumos, în nășirea celestă a sacrei perechi secunde din tedrada Zalmoxianismului, Lună - Soare; „binomul erotic“, emisferele Yin - Yang etc. au „corespondent lirico-semantic-sincretic
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
să rămână în veci întregul. DOMNIȘOARA POGANY : Te gândești la femeie și la bărbat, Costache? CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da. DOMNIȘOAA POGANY: Ar muri. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Știu că ar muri. Dar de ce moare, aici e taina! (tace) Eu nu mă gândesc la androgin, pentru că androginul este numai prefigurarea întregului, sau cum se spune, este încercarea de a fi întreg eșuată... este numai un avorton umilit al întregului. (tragic) Este ca și cum ai vrea să atingi cerul cu mâna, și-ți dai seama că nu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
în veci întregul. DOMNIȘOARA POGANY : Te gândești la femeie și la bărbat, Costache? CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da. DOMNIȘOAA POGANY: Ar muri. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Știu că ar muri. Dar de ce moare, aici e taina! (tace) Eu nu mă gândesc la androgin, pentru că androginul este numai prefigurarea întregului, sau cum se spune, este încercarea de a fi întreg eșuată... este numai un avorton umilit al întregului. (tragic) Este ca și cum ai vrea să atingi cerul cu mâna, și-ți dai seama că nu reușești. (obosit
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
preț pe care i-l poate oferi un om altui om. Căci toți suntem mai înainte de toate ființe umane al unui singur Sat Planetar. Omul întreg=Templu* întreg . Ori Templu întreg nu poate fi decât cerul-pamantesc: bărbat și femeie. Adică, androginul perfect. De aceea, un singur om este echivalent cu întregul act al creație, dar în același timp este echivalent și cu distrugerea întregului pământ. Căci noi am ajuns sa locuim pe un “ loc fără de loc”, într-un “ topos atopos “, pe
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
Crainic spune, în Nostalgia Paradisului : “Aderând la Revelație, artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții”. Chiar dacă nu suntem întrutotul de acord cu interpretarea dată de Nichifor Crainic “zâmbetului” Luceafărului, redăm cuvintele teologului-scriitor din finalul capitolului Simbolul androgin , întrucât sugerează consubstanțialitatea lui Eminescu - cu ordinea superioară, cerească, prin intermediul Androginului Luceafăr-Geniu: “Nu ni se spune aici (finalul Luceafărului) de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim, în toată supranaturala lui punându-se peste condiția mizeriei noastre pământești. Pe
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții”. Chiar dacă nu suntem întrutotul de acord cu interpretarea dată de Nichifor Crainic “zâmbetului” Luceafărului, redăm cuvintele teologului-scriitor din finalul capitolului Simbolul androgin , întrucât sugerează consubstanțialitatea lui Eminescu - cu ordinea superioară, cerească, prin intermediul Androginului Luceafăr-Geniu: “Nu ni se spune aici (finalul Luceafărului) de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim, în toată supranaturala lui punându-se peste condiția mizeriei noastre pământești. Pe buzele Sf. Ioan Botezătorul, pe buzele Prințului Mâșkin sau pe buzele
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]