79 matches
-
adevărat că am locuit eu într-un hoit hidos ca ăsta!” Asta va spune și, după patruzeci de zile, va pluti liber spre cer. Androginie În timpul actului amoros, atunci când acesta devine cu adevărat complet, e posibil să atingi starea de androginie. Mie mi s-a întâmplat doar cu Aia: numai cu ea am putut să schimb „masculinitatea” mea cu „feminitatea” ei. Când două persoane se iubesc intens, ele ating o comuniune spirituală reală. Atunci sufletele lor se unesc, se contopesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
motivul pătimaș al iubirii ei. O iubire absolută, trăită cu cea mai mare intensitate cu putință, încât a sfârșit prin a-i fi osândă. Să renaști în toată amplitudinea trăirii erotice, să te negi ca ființă individuală, să tinzi către androginie, aspirând astfel la inexistență, la nimicul suprem. Sunt fericit: adică voi fi astfel atunci când voi ști că Medeea nu mai simte nici un fel de remușcări pentru faptele ei. Liber În ultima clipă, mi se pare că aud vocea Aiei: „Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unei limbi a altcuiva. Ei bine, cu trupul și cu scriitura lui Ovidiu se petrece ceva în care îmi iau libertatea de a citi simbolurile la care făceam mai sus referire, în chip confuz: „Să renaști, să tinzi către o androginie abstractă, aspirând la inexistență, la nimicul suprem”. Mi s-a întâmplat să scriu, într-o culegere de aforisme de acum câțiva ani, că sfârșitul omului înțelept este acela de a se epuiza în înger. Cer scuze că mă autocitez, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este acela de a se epuiza în înger. Cer scuze că mă autocitez, dar m-am întrebat dacă cuvintele lui Mincu nu sunt dictate de aceeași tonalitate gnostică (aceea, între altele, ce străbate întreaga operă a compatriotului său Cioran), dacă androginia la care aspiră, în ipostaza lui Ovidiu, nu reprezintă excesul produs de acel pariu ultim, de acel rămășag ce opune lumii acesteia (și, prin urmare, acestui trup, acestui sex, acestui limbaj) radicalitatea unui altundeva. Hotărât că metamorfoza lui Ovidiu apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în pariul gnostic, ca esențialmente alogenă, în întregime înclinată către o diferență ce nu se mai poate înscrie în așa-zisul discurs, în economia lui Doi, singura pe care o cunoaștem ca oaspeți ai limbajului, ai trupului, ai sexului. Dacă androginia este asociată aici cu non-existența, situată în acel „nicăieri” în care Rilke își pasează îngerii săi, care sunt în fond niște androgini la puterea n, lucrul mă face să cred că această carte despre scriitură și despre moarte este în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiori, apărut în 1910 și intitulată De l’androgine. Mă refer la Josephin Peladan, mai bine cunoscut prin ceva rezervat celor puțini ca Sar Péladan, ce-și încheie astfel cărțulia despre acei „adevărați îngeri” din cer, care sunt pentru el androginii: „O, sex auroral, sex definitiv, absolut al iubirii, absolut al formei, sex care neagă sexul, sex al eternității!” La Nazione, 26 mai 1997 șAcest text a fost citit de poetul Roberto Carifi și cu ocazia prezentării romanului la Gabinetto Vieusseux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
masculine (autonomie, competitivitate, tendința spre activism și autonomie). Am acceptat toate aceste trăsături ca fiind în mod firesc ale mele, ca parte a identității mele de gen și psihosociale. Pe o axa a masculinității-feminității al cărei mijloc este punctat de androginia psihologică, cu siguranță mă plasez în partea feminină a acestei axe, undeva în apropiere de mijlocul ei. Rolul de gen în copilărie și adolescență M-am născut și am crescut într-o familie din centrul Transilvaniei în care femeile au
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
creatoare la orice fel și nivel de creație, cea mai largă fiind probabil cea a culturii. Cu alte cuvinte, mintea androgină poate deveni un principiu creator de cultură. De aici reflecțiile mele nu mai au suport material. În oglindă, reflecțiile androginiei, cel puțin în sensul pe care l-a dat Virginia stării, pe care a plasat-o clar în minte, sunt idei, sau mai bine zis o stare de echilibru între ideile și principiile masculin-feminin, care nu mai sunt concepute ca
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
am transforma-o în "armă de luptă" feministă, tot construct rămâne, eventual unul reciclat, și nu am accepta natura intelectual-spirituală a minții androgine propusă de Virginia? Inutil să dezbat aici ce rezonanțe și conotații extraordinare și pozitive avea conceptul de androginie în epocă. Minți de cele mai diverse orientări s-au simțit atrase de magnetul androginiei din simplul motiv, până la urmă, al armonizării fantastice pe care o propune și o și realizează ideal această stare. Prin conceptele coexistenței dintre "animus" și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
nu am accepta natura intelectual-spirituală a minții androgine propusă de Virginia? Inutil să dezbat aici ce rezonanțe și conotații extraordinare și pozitive avea conceptul de androginie în epocă. Minți de cele mai diverse orientări s-au simțit atrase de magnetul androginiei din simplul motiv, până la urmă, al armonizării fantastice pe care o propune și o și realizează ideal această stare. Prin conceptele coexistenței dintre "animus" și "anima" în psihicul uman echilibrat, Jung tot la androginie se referă. În Încercarea labirintului (o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
s-au simțit atrase de magnetul androginiei din simplul motiv, până la urmă, al armonizării fantastice pe care o propune și o și realizează ideal această stare. Prin conceptele coexistenței dintre "animus" și "anima" în psihicul uman echilibrat, Jung tot la androginie se referă. În Încercarea labirintului (o altă carte de care nu pot scăpa, fără nici o conotație negativă a mărturisirii), Mircea Eliade aduce imaginea androginiei din rezervorul amintirilor unei vârste foarte fragede, când o șopârlă perfectă i-a frapat imaginația, care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
această stare. Prin conceptele coexistenței dintre "animus" și "anima" în psihicul uman echilibrat, Jung tot la androginie se referă. În Încercarea labirintului (o altă carte de care nu pot scăpa, fără nici o conotație negativă a mărturisirii), Mircea Eliade aduce imaginea androginiei din rezervorul amintirilor unei vârste foarte fragede, când o șopârlă perfectă i-a frapat imaginația, care mai târziu a asociat splendoarea ei cu fuziunea androgină. Spiritualitatea androginiei, cel puțin așa cum a conceput-o Woolf, nu mă sperie. Nu mă îngrijorează
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
nu pot scăpa, fără nici o conotație negativă a mărturisirii), Mircea Eliade aduce imaginea androginiei din rezervorul amintirilor unei vârste foarte fragede, când o șopârlă perfectă i-a frapat imaginația, care mai târziu a asociat splendoarea ei cu fuziunea androgină. Spiritualitatea androginiei, cel puțin așa cum a conceput-o Woolf, nu mă sperie. Nu mă îngrijorează abandonarea materialității trupului. Până la urmă acceptăm cu atâta entuziasm atâtea "dematerializări"! Domeniile socio-umane vehiculează și dezbat idei, constructe, reflecții. Iată de ce mi s-a recomandat titlul eseului
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și profunde aspecte ale ei! Acesta este spațiul speculației și al reflecției în care s-a petrecut devenirea mea și oricine dorește și-l poate crea, pentru ca apoi să reflecte și să și-l reflecte, potențial fără limite, în spiritul androginiei, dincolo de granițele de gen. Dar ce ne facem cu rolurile, cu problemele sociale, cu șansele pe care le asigură societatea ca într-adevăr oricine ar dori să intre în acest spațiu să o facă, indiferent de gen sau stare socială
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
egalitățile de șanse? Deja acestea sunt întrebările sociologiei, care nu este strict domeniul meu. Eu sunt doar o vizitatoare, fiindcă în acest spațiu prea puțin material al domeniilor de reflecție nu există granițe și nu ni se cere nici măcar pașaport. Androginia este o stare ideală, de acord. Totuși, există legi ale dialecticii în care proiecțiile ideale alternează cu manifestările concretului. Uneori cele două coexistă. Cultura și civilizația de-a lungul vremii, a fi femeie, a fi bărbat, a fi tânăr, a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
imperative, constrângeri și interdicții morale, acțiuni practice întemeiate pe înțelepciune. În construcția mitică de creație teogonică, cosmogonică și antropogonică, sexualitatea are un rol primordial. Creația teogonică, cosmogonică, antropogonică apare din totalitate, din logos, din spirit, dintr-un ou primordial, din androginie asexuată sau din îmbinarea masculin feminin, dar și din hierogamii sau uniri sacre dintre Cer și Pământ, dintre zeități primordiale. Creația datorată hierogamiei este un argument al sacralizării sexualității. Exemplificăm sacralizarea sexualității generatoare a creației sub diferite forme prin câteva
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
primordial. Concepții similare sunt atestate în alte tradiții, inclusiv acelea transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase culturi 7. 54. Paradisul pierdut. Cain și Abel Grădina Edenului, cu fluviul său care se desfăcea în patru brațe și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase culturi 7. 54. Paradisul pierdut. Cain și Abel Grădina Edenului, cu fluviul său care se desfăcea în patru brațe și ducea viață în cele patru regiuni ale pământului, cu arborii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost o boală care bântuia atunci în lume și care poate fi mai lesne explicată prin mijloace teoretice precum psihologia mulțimilor. Iată boala de care am reușit să mă vindec. Dar când oare m-am vindecat complet? Oare îngerul morții, androginii somnolari pe care eu i-am văzut în poezia lui Eminescu și i-am scos de acolo ca să-i îndrăgesc nu sunt produsul aceleiași maladii? Mircea Eliade și C. Noica nu s-au vindecat niciodată. Poate nici amarul, nihilistul Emil
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
va ieși intrând într-un alt labirint. Această a doua experiență labirintică este, după cum o dovedește jocul pronumelor personale de masculin și feminin (o "ezitare de limbaj") din dialogul lui Gavrilescu cu "vecinul" din tramvai, una de "regresie hermafrodită, înspre androginia esențială a nașterii și a morții"319: "Ferice de ei...", "- De ele... sunt țigănci", " Așa am auzit și eu"320 caracteristice fiindu-i "întunericul, tăcerea, spaima, teroarea obiectelor, goliciunea aproape grotescă a trupului diform, senzația finală de înfășurare în draperie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
simbol (Il Comandante, Sylvia), "fiind semne ale canalului comunicativ dintre dincoace și dincolo"545. Relația de sinonimie - creată prin intensiune - dintre prenume și supranume (Leana-Văduva-Îngerul Morții-Persephona; Adrian-Poetul-Îngerul Morții-Dionysos; asemănarea celor doi cu Îngerul Morții, prin oglindire înseamnă recuperarea stării de androginie) are funcție semnificativă 546. Celălalt supranume al Leanei este Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei), menționat de Eliade în însemnarea din 30 noiembrie 1959 a Jurnalului inedit 547. Dacă în Întoarcerea din Rai numele este o modalitate transparentă de redare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a persoanei, deoarece ele se aseamănă substantivelor comune, având un sens general, abstract, iar utilizarea numelui unic instituie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a persoanei, deoarece ele se aseamănă substantivelor comune, având un sens general, abstract, iar utilizarea numelui unic instituie un univers familiar și convertește familiarul în esențial, tipul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Hitler: «mâinile lui». Eu cred că a fost o boală care bântuia atunci În lume și care poate fi mai lesne explicată prin mijloace teoretice precum psihologia mulțimilor. Iată boala de care am reușit să mă vindec... Oare Îngerul morții, androginii somnolari pe care eu i-am văzut În poezia lui Eminescu și i-am scos de acolo ca să-i Îndrăgesc nu sunt produsul aceleiași maladii? Mircea Eliade și C. Noica nu s-au vindecat niciodată. Poate nici amarul, nihilistul Emil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bărbat „adevărat.” Personajul tău e atras de bărbații puternici, macho, forțoși. De unde crezi că vine asta? Dacă îți plac băieții, vrei să fie băieți că băieți, nu știu. Altfel, daca personajul ar fi bisexual, ar avea poate și deschiderea spre androginie, dar e un fals bisexual personajul meu. Tu personal crezi în binaritatea asta masculin-feminin sau vorbim aici de niște constructe sociale? Cred că da. Am trecut și eu prin queer theories, am mai citit câte ceva și m-am jucat cu
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]