149 matches
-
din haos, sau materia ce parvine la conștiință pot fi corelative simbolice ale acestei metafore distribuite metonimic în cuprinsul unui volum de patruzeci și șapte de poeme, o cifră care, din nou, alătură numărul asociat mitopoetic Creațiunii numărului crucificării sau aneantizării trupului ei manifest. Supunând această metaforă revelatoare, cum i-a spus Blaga, sau cognitivă, cum îi spun acum retoricienii, unei variațiuni fenomenologice, poetul își demonstrează forța imaginației ce poate face un alai de lucruri să se ridice din neant, ca
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
naștere, în cărțile de după 1990, o stare nouă, definită, cred, cel mai bine de formulele „Omul de cenușă” și „Abbadon” (ambele, la un oarecare interval, titluri de volume reprezentative). Prin „omul de cenușă” poetul „definește” ipostaza insului vizavi de divinitate. Aneantizarea, reducerea omului la starea de „pulbere”, dar și combustia intensă sunt caracteristice pentru efemeritatea terestră, dar, în egală măsură, pentru reintegrarea în marele cosmos. Obsesia „omului de cenușă” ar trebui să pună capăt ambițiilor exagerate, „știut fiind că vila noastră
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
Marin Preda, Titus Popovici, Eugen Barbu, Petru Dumitriu... Sunt două generații de scriitori care chiar știau să scrie, chiar știau să povestească, să creeze parabole cosmice, discerneau esența de efemeritate! - spre deosebire de veleitariștii de azi, care au sufocat, au relativizat, până la aneantizare, literatura română, cu deșeurile lor pestilențiale... Că unii dintre “postbelici” vor fi făcut “pactul cu diavolul”, chiar dintre “șaptezeciști” și “optzeciști”?! ... - nu prea “miroase-a micșunele”, e drept... - dar asta nu le micșorează meritele artistice (dacă ele există, firește!)! Ce-
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
idei din crăpăturile interioare, rostind când încetăm a fi phoenicșieni , negații suspecte ? Poate prea multe caractere arial de 7: PĂCĂLEȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI ȘI DEVINO NAUFRAGIATUL ROMANTIC DE MÂINE? Hm! Incredibil de frumos și de adevărat! Poate prea culminantă aneantizare volitivă/ idilică? Voi da niște definiții, din care poate veți extrage seva: răspunsul pe care îl veți găsi pertinent stării în care sunteți. Dragostea o văd ca un guturai de sorginte extraterestră , ca o pisică fără pijamale. Nu îi vezi
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
un neostoit și nevindecabil simțământ al pierderii. Din pierderea a ceva greu definibil, tocmai fiindcă e profund și decisiv, din pierderea esenței, a justificării de sine, din pierderea identității, din vidarea de înțeles a lumii și a eului, din primejdia aneantizării, a ieșirii din spațiu și timp, a topirii în non-existență. Poezia lui George Drumur ne vorbește, cu discreție, fără patetism, nemelodramatic, în tonuri potolite, dar cu o intensitate pe care numai o lectură atentă, stăruitoare o poate sesiza, despre drama
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
inițierea nu a fost deloc ușoară și încercările vieții l-au aruncat, uneori, în abisuri incognoscibile, el a ales să meargă până la capăt. Durerea a fost marele său maestru, frăgezindu-i inima și sufletul, iar dragostea l-a salvat de la aneantizare și i-a transformat viața într-un miracol. Poetul ne mărturisește în acest sens că „durerea înfiptă între coaste / îmi grăbește răspunsul / pregătit sub limbă”, nefiind sigur „câtă tristețe poate fi / în firea lucrurilor”. Și totuși este conștient că are
DUREREA DIN SPATELE CĂRNII, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374193_a_375522]
-
Dacă ar fi astfel, atunci nu ar exista continuitate în cultură. Or, variația în modul muncii pe care o produce vocația este cerută de idealul culturii. Pin urmare, omul de vocație lucrează la înnoirea tradiției profesionale (a muncii), nicidecum la aneantizarea ei. Existența omului este legată și de împrejurări concrete care hotărăsc munca profesională. De asemenea, vocația lucrează și în limitele unui mod de muncă, înnoind continuu acest spațiu profesional. Vocația este nimbul fiecărei profesiuni"; "vocația înnobilează profesiunea"236. Absența vocației
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sa de a fi. C. Rădulescu-Motru conferă personalizării sensul cos-mic al multiplicării energiilor, hotărnicind un specific existențial care nu-și va trăda niciodată îndreptățirea, ființa sa specifică. "Persoana" lui Em. Mounier este, desigur, o existență specifică; ea se definește prin aneantizarea propriilor limite. Ca lume închisă, ea se neagă pe sine, pentru că nu-și este suficientă sieși. Într-un fel, persoana tinde către propria sa desființare, întru identitatea cu transpersonalul care o cheamă. Mișcarea sa este către afară-de-sine. "Personalitatea" lui C.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sentimentul de unitate (cu transcendența, cu natura, cu trecutul, cu ceilalți și nu mai puțin cu sine Însuși) s-au fisurat până la a se spulbera. Cer gol, haos și, În cele din urmă, vid. Cauza de fond a dispersiei și aneantizării eului, care Îi spulberă identitatea, e tocmai cerul gol și acel „Got ist tot” formulat vizionar de Nietzsche. Dar și cerul lăuntric Începe să se golească din clipa În care priviri tot mai scormonitoare se ațintesc asupra lui. Aparent restaurat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
economia agricol... din aceste ț...ri este, In Iugoslavia din 1950, În Polonia dup... octombrie 1956, libertatea oferit... ț...rănilor de a p...r...și cooperativele! Dezintegrarea Bisericilor Pe ling... colectivizarea forțat..., „cealalt... chestiune important...” (K. Bartosek) În procesul de aneantizare a societ...ții civile a fost dezintegrarea Bisericilor. Acestea se num...rău printre principalele forțe apte s... concureze Partidul În conducerea minților. De altfel, nu e Întîmpl...tor faptul c... țară În care Partidul nu a reușit niciodat... s... controleze
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
ri, torturi, Închisoare, execuții. Aceste m...suri au avut În vedere, f...r... deosebire, clerul superior, preoții simpli, elitele militante și practicanții de baz.... Care au fost, În definitiv, rezultatele acestei ambițioase acțiuni ce urm...rea nu mai puțin decît aneantizarea puterii Bisericilor În opt state În care ea se afirmase de secole Întregi? E imposibil s... schit...m un r...spuns general deoarece, În pofida m...sur...torilor sistematice, rezistența diferitelor Biserici, ca și comportamentul credincioșilor variaz... sensibil de la tar... la
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
americani”. Bisericile calvinist... și luteran... au f...cut și ele obiectul unor persecuții În Ungaria și Germania, unde pastori și enoriași au fost arestați și Închiși. În schimb, În Germania, capii Bisericilor au fost scutiți. Deculturalizarea societ...ții Politică de aneantizare a Bisericilor, care abia dup... destalinizare se va domoli În majoritatea ț...rilor (exceptînd Albania, unde religia a fost pur și simplu interzis...), constituia pivotul unei acțiuni mai ample de deculturalizare a societ...ții civile. Obiectivul era - și aici, dup
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
teritoriale a Imperiului (după 602), existenței khaganatului avar (568-796), formării "sclaviniilor" (uniunilor tribale slave) în sudul Dunării și, apoi, a hanatului bulgar (679-681). Acest masiv regres se constată peste tot: depopularea provinciilor, dispersarea comunităților, distrugerea bisericilor, abandonarea parohiilor de preoți, aneantizarea episcopatelor. În sensul acesta, situația a fost mult mai dramatică decât pe vremea stăpânirii hunilor (375-454): arhiepiscopia Justiniana Prima a fost abandonată, pierzându-și complet identitatea, episcopii din Noricum (4) și Pannonia (3) s-au refugiat în Italia, soarta celor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
realitatea socială e doar punctul de plecare, nu scopul: ea hrănește tabloul de coșmar și determină simbolica anihilării individului într-un spațiu al captivității fără ieșire. Cutremurul sufletului încercat de prăpastia dintre aspirația la viața „îngerească” și josnicia mediului monahal, aneantizarea insului, provocată de cruda și impersonala funcționare a mecanismului punitiv, trec în prim-plan. Oroarea demolează mituri, rescrie portrete, creează atmosfera de dominare a unor forțe potrivnice omului. Scatologicul, care trădează întinarea, metamorfozele animaliere, dezvăluind răul adânc, transformarea credinței în
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
puterea obținută de Dionysos de la tatăl său Zeus, l-au ucis și înghițit, atrăgându și însă asupră-le trăznetele lui Zeus. Cenușa lor a dat naștere oamenilor, care au moștenit astfel un element bestial, titanic, ce determină reîncarnări nenumărate pentru aneantizarea lui și unul divin, provenit din corpul înghițit al lui Dionysos. Interpretarea ce-o putem da mitului, pe care o considerăm chiar un argument în contextul celor discutate acum, presupune că conform caracterului bestial, titanii reprezintă aici regnul animal inteligent
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și își respectă viața sa și pe cea a semenilor săi. Elementul central care asigură starea de sănătate mintală rămâne experiența personală de viață. Absența acesteia sau conflictele duc la o alterare a Eului, care va genera anxietatea. Sentimentul de aneantizare prin angoasă duce la apariția impresiei că „viața este o boală mortală” (S. Kierkegaard). Se instalează deci boala psihică. Bolnavul psihic este un om nefericit. El simte și trăiește această stare de disconfort atât în interiorul său, cât și în relațiile
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lumii și al vieții, legat de sau raportat la o „situație-limită” inacceptabilă, față de care individul nu găsește o altă „soluție”. Suferința poate fi legată de dureri fizice, morale, sufletești, de vârstă etc. Pentru K. Jaspers, „suferința este diminuarea vieții, o aneantizare, dincolo de care începe moartea”. M. Scheler remarcă mai multe forme de atitudine în fața suferinței: este respinsă, se luptă împotriva ei; este acceptată cu un sentiment de resemnare; este ignorată, desconsiderată; individul este copleșit de suferință. Opusul suferinței este fericirea. Dacă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
caste”. Printr-un nou procedeu antitetic, Lascăr Catargiu devenea, În schimb, „omul progresului și al libertăței; Însă libertatea bine Înțeleasă, și progres adevărat”, reprezentant al noului conservatorism care, susținea În continuare Boerescu, unifica „dreapta” și „centrul” . Era vorba despre aceeași aneantizare simbolică a adversarului ca și În discursurile Împotriva lui I. C. Brătianu și a coaliției de la Mazar-pașa. Chiar În momentul dezicerii formale de Lascăr Catargiu, intervenită la foarte scurt timp (25 februarie/8 martie 1876), Boerescu a continuat să se revendice
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
în fața unui pericol, cu caracterul unei veritabile stări de alertă care invadează individul în totalitatea sa, asociat cu impresia unei catastrofe imediate. c) Convingerea unei imposibilități absolute de a acționa, la care se asociază sentimentul propriei sale dezorganizări și al aneantizării persoanei respective în fața pericolului. Anxietatea, ca reacție afectivă specifică se asociază cu reacții neurovegetative diferite cum ar fi dificultăți respiratorii și cardiace, dispnee, tahipnee, puls accelerat, paloare, scăderea tonusului muscular sau spasme musculare, uscăciunea gurii. Aceste reacții sunt similare celor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atitudine de așteptare în fața unui pericol, o adevărată stare de alertă care invadează persoana în totalitatea ei, sistându-i orice fel de activitate. c) Impresia incapacității persoanei de a putea acționa în fața pericolului combinată cu sentimentul propriei sale dezorganizări și aneantizări. Sunt descrise mai multe feluri de angoasă. Dintre acestea, H. Feldman sistematizează trei grupe: a) Angoasa metafizică, în care individul își pune problema existenței și a sensului său. A. Littré vorbește despre trei stadii reprezentate prin neliniște, anxietate, angoasă. Această
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
solipsismul și narcisismul auctorial, destructurarea deliberată și mereu surprinzătoare a formei, în general pluralitatea și mobilitatea infinită a formelor artistice și a procedeelor narative (de pildă, schimbarea frecventă a naratorului, a registrului stilistic, a timpului ori locului narațiunii, destructurarea până la aneantizare a cronologiei ficționale etc.), fantezismul fără limite, subminarea funcției de reprezentare a realului (susținută de credința că realul nu există în afara jocurilor de limbaj), autoreferențialitatea, deconspirarea ficțiunii ca artefact și convenție, recursul la metalimbaj, preferința accentuată pentru ludic, ironie, contradictoriu
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
învinuit de cel ce conducea „combaterea” din partea reformaților, pastorul calvinist Jean Claude, că ar fi nutrit simpatii catolice, fiind un duplicitar („grec cu grecii și latin cu latinii”), un „grec falsificat”, aflat departe de dogma ortodoxă. Se urmărea, desigur, minimalizarea, aneantizarea chiar a mărturiei lui M., căci nimic din atitudinea sau demersurile lui de până atunci (și nici de după aceea) nu îndreptățește o asemenea afirmație. În jurnalul de călătorie pe care îl va ține M. în timpul ambasadei sale spre China, text
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
de personală viziune, încât ingredientele își pierd aromele individuale spre a se topi într-un tot ce propune un „este ce nu există”. Motivele fundamentale ale poeziei lui I. apar „pe marginea lumii”: umbra, somnul, oglinda - marile metafore universale ale aneantizării materialității, prezente în chiar minuțioasa descriere a materialității: „oprit la marginea luminii, aici/ ca la marginea străzii, și ar trebui să cobori/ de pe bordura trotuarului, dacă vrei să treci dincolo/ să cobori ca de pe o treaptă foarte scundă, dar cât
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
și identifică în Absolutul divin principiul natural al autorevelației (Selbtsoffenbarung). Prin fire, Dumnezeu Se descoperă, dar modul liber în care o face este cel al schimbării identității, așa încât în Hristos - particularul - avem doar o relativă (sau aparentă) negare sau chiar aneantizare a dumnezeirii - generalul. Revelația nu mai este prezentată drept „conștiință de sine” a absolutului. Limbajul cartezian al conștiinței dispare. Cu Schelling, ambiția hegeliană de a construi un sistem al cunoașterii absolute este demitizată, iar contingența radicală a gândirii filozofice este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]