149 matches
-
ori într-o campanie ofensivă față de existențial. În căutarea, probabil, a celei mai bune dintre lumile posibile, el se fixa indubitabil nu pe implozia eului, pe care se vede bine că și-l dorea protejat, ci pe desființarea realului, chiar aneantizarea acestuia. Ce voia să pună în loc este o întrebare care, deocamdată, rămîne fără un răspuns exact, fie și pentru simplu fapt că era vorba de o decizie poate numai de moment a lui Cioran. Opțiunea lui împingea către un melanj
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
învinuit de cel ce conducea „combaterea” din partea reformaților, pastorul calvinist Jean Claude, că ar fi nutrit simpatii catolice, fiind un duplicitar („grec cu grecii și latin cu latinii”), un „grec falsificat”, aflat departe de dogma ortodoxă. Se urmărea, desigur, minimalizarea, aneantizarea chiar a mărturiei lui M., căci nimic din atitudinea sau demersurile lui de până atunci (și nici de după aceea) nu îndreptățește o asemenea afirmație. În jurnalul de călătorie pe care îl va ține M. în timpul ambasadei sale spre China, text
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
16 este percepută subiectiv, deformata de cronicari ,, Axenti Ivanovici Poprișcin - consilier titular (...) nebunul care scria un jurnal și încurcă datele, scria anul 2000 și Martobrie și mai știu eu ce trăznăi și se credea regele Spaniei?” Reflectarea în scris antrenează aneantizarea realității : ,,Ce scriam și era adevărat lucrăm conștiincios și eram un om de nădejde, dar articolele lor erau nu știu de ce convenționale încât, cel puțin eu, nu eram deloc convins că exist cu adevarat.” Starea de inspirație face imposibil autocontrolul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
s-a sinucis: ...The life is a tale, told by an idiot, full of sound an fury,/ Signifying nothing! Eu Înțeleg că suprarealismul - În toate artele și speciile sale, extrem de interesante și de inventive tehnic a propus această obscursizare sau aneantizare a sensului existenței, aruncându-ne Într-un absurd simbolic, dar și existențial, ce pare până la urmă justificat dacă am contempla relieful dramatic și tragic al celor două războaie mondiale, cu atrocitățile de care au fost Întovărășite. Un eșec nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dumnezeu" (Facerea, 32, 28). Israelul se încăpățânează uneori să reziste voinței divine și chiar să-L rănească pe Dumnezeu, așa cum a făcut Iacob. Dar nu pentru că ar avea cea mai mică intenție de a-L tăgădui (ar fi ca o aneantizare, o anihilare ființială), ci pentru că așa L-ar putea ține mai aproape, prelungind starea de grație. Prezența Lui efemeră în mijlocul lor este la fel ca harul divin după care tânjeau sfinții, apărând și retrăgându-se subit pentru a-l face
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de clivaje ale modernității, acelea care sunt prezentate în lucrările lui Lipset și Rokkan. Ce se întâmplă cu aceste clivaje sub regimul comunist? Societatea continuă să se transforme și să funcționeze pe baza clivajelor moștenite sau comunismul le înăbușă până la aneantizare? Cum se explică reconstituirea rapidă a acestor clivaje ale modernității imediat dupa căderea regimului comunist? Natura regimurilor comuniste este ocultată prin dezbaterile ideologice moștenite din timpul războiului rece sau purtate în perioada tranziției post comuniste. Respingerea comunismului duce de asemenea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
cu alte prilejuri. Păcatul de a ne crede competenți în orice domeniu și de a ne da cu părerea despre orice. Or, vă atrag atenția că există câțiva scriitori care, mai bine sau mai rău, au reușit să trateze tema „aneantizării individului sub comunism“. Unii alegoric și prin alte șiretlicuri (Ivasiuc), unii poate cu voie de la stăpânire (Preda?), alții profitând de slăbirea cenzurii (Adameșteanu) sau neglijențele ei (Nedelciu, Dinescu) etc. Unii au spus (aproape) totul, precum Buzura în Drumul cenușii ori
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
puterea obținută de Dionysos de la tatăl său Zeus, l-au ucis și înghițit, atrăgându și însă asupră-le trăznetele lui Zeus. Cenușa lor a dat naștere oamenilor, care au moștenit astfel un element bestial, titanic, ce determină reîncarnări nenumărate pentru aneantizarea lui și unul divin, provenit din corpul înghițit al lui Dionysos. Interpretarea ce-o putem da mitului, pe care o considerăm chiar un argument în contextul celor discutate acum, presupune că conform caracterului bestial, titanii reprezintă aici regnul animal inteligent
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
și își respectă viața sa și pe cea a semenilor săi. Elementul central care asigură starea de sănătate mintală rămâne experiența personală de viață. Absența acesteia sau conflictele duc la o alterare a Eului, care va genera anxietatea. Sentimentul de aneantizare prin angoasă duce la apariția impresiei că „viața este o boală mortală” (S. Kierkegaard). Se instalează deci boala psihică. Bolnavul psihic este un om nefericit. El simte și trăiește această stare de disconfort atât în interiorul său, cât și în relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
lumii și al vieții, legat de sau raportat la o „situație-limită” inacceptabilă, față de care individul nu găsește o altă „soluție”. Suferința poate fi legată de dureri fizice, morale, sufletești, de vârstă etc. Pentru K. Jaspers, „suferința este diminuarea vieții, o aneantizare, dincolo de care începe moartea”. M. Scheler remarcă mai multe forme de atitudine în fața suferinței: este respinsă, se luptă împotriva ei; este acceptată cu un sentiment de resemnare; este ignorată, desconsiderată; individul este copleșit de suferință. Opusul suferinței este fericirea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
caste”. Printr-un nou procedeu antitetic, Lascăr Catargiu devenea, În schimb, „omul progresului și al libertăței; Însă libertatea bine Înțeleasă, și progres adevărat”, reprezentant al noului conservatorism care, susținea În continuare Boerescu, unifica „dreapta” și „centrul” . Era vorba despre aceeași aneantizare simbolică a adversarului ca și În discursurile Împotriva lui I. C. Brătianu și a coaliției de la Mazar-pașa. Chiar În momentul dezicerii formale de Lascăr Catargiu, intervenită la foarte scurt timp (25 februarie/8 martie 1876), Boerescu a continuat să se revendice
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
simbolului ascunde mai degrabă fascinație decât oroare sau voință de distanțare: absorbiți de golul visceral, fascinant pe care-l reprezintă Meduza, artiștii plastici europeni recurg la imaginile ei mai puțin din dorința de a raționaliza (parțial falocratic) o teamă de aneantizare, ci mai degrabă ca un substitut al extazului negru, terifiant, care atrage, a cărui istorie este, și ea, foarte veche în istoria europeană, indicând faptul că oamenii au fost magnetizați nu numai de figurile luminoase ale calmului și armoniei (v.
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceștia să nu se fi temut de ceva: teama de turci traversează mai multe secole și câteva cărți foarte profunde; apoi vin, pe rând, teama de ruși, de maghiari, de socialism și comunism, și-n cele din urmă teama de aneantizare "ființială" prin aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce duce la concluzia că teama de istorie și de vicisitudinile ei imprevizibile a fost, dintotdeauna, o marcă exponențială a identitarului național, compensată prin mitizarea culturii populare, a folclorului, a "ființei" profunde a neamului și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
antipoezia e o ironie la adresa poeziei, ea ni se înfățișează adesea, în chip compensator, vascularizată, în pofida asperităților ei, de-o sensibilitate existențială care se poate dovedi o față acceptabilă a “sentimentului” devalorizat de poetica modernă. Paradoxal, ironia care e o aneantizare, se țese din materialități mărunte dar palpabile, din gesturi anodine dar precise, care transmit fiorul vieții: “Umerașele nichelate susțineau povara veșmintelor de zi cu zi,/ care ne feresc să părem mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
literatura lui alege să o semnifice formal, prin recursul la fragment, adică la desprins, la afînat, la superficial, există un ceva monstruos de care nu poate da seama direct; de care dă seama o scriitură, cea din textul Exerciții de aneantizare, de pildă, unde spunerea este o încununare de sine: Această anamneză o împinge pe Fleda definitiv într-o sintagmă a plusvalorii: diferența dintre ea și obiecte anulîndu-se, slăbiciunea, precaritatea Fledei care se oferă doamnei Gereth ca o "supunere penală" - o
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
căruia omul de litere-i deploră / disforica absență și care (incoloră) / e-orice numai lampasul unui generalism / nu“. În definitiv mașina de scris, azi aproape exclusiv un vestigiu al timpului scriptic evolutiv, n-a reprezentat și ea un soi de „aneantizare“, de suspendare a scrisului manual, id est cu resort direct anatomo-fiziologic, o „dezumanizare“ cum este perceput angoasantul, ca și inevitabilul calculator? Și cu toate acestea, poate că spre uimirea entuziaștilor invenției de odinioară, manuscrisele ca atare n-au dispărut, după cum
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
nu numai prin soluții adecvate naturii lui, ci și prin represalii morale, administrative, profesionale și, în ultimă instanță, existențiale. Pentru că această amenințare, incalificabila juridic și moral, nu vizează doar recuperarea unui bun, anume atelierul, ci, pur și simplu, anularea persoanei, aneantizarea ei socială. Și faptul este cu atît mai trist cu cît răvasul-somatie este adresat "Stimate coleg" și se termină cu semnătura unui pictor: Vasile Chinschi, Șeful Secției de Pictură. Care coleg, care pictor, care secție de pictură, iată o întrebare
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
reușit însă regimurile comuniste, cîștigîndu-și astfel niște drepturi speciale în acest domeniu, de fapt recunoașterea cuvenită oricărui novator al unui patent preexistent, a fost să absolutizeze kitsch-ul, să-l aducă pe culmi încă neatinse pînă la ele, materializate în aneantizarea vieții private și înlocuirea ei prin universul concentraționar. Formula kitsch-ului totalitar exclude per se orice manifestare de independență de gîndire, orice distanță, orice îndoială, chiar sub formele benigne ale scepticismului și ironiei. în mentalitatea kitsch-ului totalitar, omul care
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
și chiar contrazice ideologia oficială". Un autor care afla despre cartea lui că "are probleme" știa că pentru el începe calvarul amânărilor fără sfârșit sau al tratativelor istovitoare privind operarea unor modificări, tratative soldate invariabil cu mutilarea textului sau cu aneantizarea lui, prin retragerea, într-un moment de demnitate, a manuscrisului. Odioasa expresie, care ar fi meritat să-și găsească locul, printre instrumentele de tortură, în muzeul comunismului de la Sighet, a fost repusă în circulație la data de 5 februarie 2002
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
de holeră civică. Adăpostiții în viloaiele ce virează spre pagodă, știu că o populație de păduchioși e mai ușor de dominat decât una de inși civilizați. Atacul prefectului Capitalei spune totul despre intențiile de profunzime ale pesedeilor, despre programul de aneantizare a românilor. După ce au lovit, ani în șir, la creier, făcând praf și pulbere sistemul educației și cultura, acum țara trebuie înecată în gunoaie. Ura față de Băsescu i-a determinat să ridice garda mai mult decât o ridică de obicei
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
în acestea. Pornind în tinerețe de la triada de aur isihastă, purificare - iluminare - desăvârșire , temutul prelat, ajunge ca la nouăzeci de ani, printr-o înfricoșătoare chimie a întunericului, să propovăduiască o cale inversă pentru traseul fiecărui om și anume, întunecare - descompunere - aneantizare. Dacă isihastul, printr-o existență hristocentrică, țintește spre în-Dumnezeire, adică spre unire cu Persoana Divină încă din timpul vieții pământești, Marele Inchizitor, isihastul pervertit de întuneric, croiește pentru întreaga omenire o existență satanocentrică, în care un traseu de tenebre să
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
accepta supunerea oarbă față de împărțitorii de pâine, trăind într-o unire universală întru sclavie. Fostul pustnic, practicant al isihasmului autentic, devine astfel proiectant al unui isihasm negru care, parcurgând aparent aceleași etape, dar în replica lor demonizată, conduce omul la aneantizare și disoluție, transformându-l într-o non-persoană și într-un non-individ, număr în serie, component al unei orânduiri universale a fericirii pântecului. Iată o cheie de lectură posibilă pentru celebra povestire care, confirmând o dată în plus harul profetic dostoievskian, ne
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
Epicur, cu a lui serenitate morală, nu sunt prielnice tragediei. Numai dionisiacul o face posibilă. Dacă morala cade, lumea nu mai poate fi justificată decât estetic. Morala ar fi, așadar, o voință de negare a vieții, un instinct secret de aneantizare, un principiu de ruină, de decădere... Puterea estetică a Naturii. Originea Tragediei. * Principium individuationis, - principiul care îl face pe om să nu se uite pe sine, să fie distinct de natură. Dionisiacul anihilează principiul, dar omul, individul subiectiv, se uită
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
și neputință, și vinovăție. Am plonjat în spațiul meschin și sufocant al unui bloc confort cincisprezece dintr-un cartier obscur de oriunde de pe lumea asta. Andu Dumitrescu aduce nu doar ideea de bloc pe scenă, mentalitatea, topirea individului în turmă, aneantizarea, ci chiar forma lui concretă. Dacă pînă acum scenografiile lui se duceau spre jocul cu proiecțiile, spre un soi de stilizare modernă, minimalistă, acum schimbă radical direcția, surprinzîndu-mă și impresionîndu-mă. Remarcabilă ideea, precum și materializarea ei. Un décor care amintește imediat
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
România veritabilul proces al comunismului. Astăzi știm: la intensitatea zero. Blatul întregii clase politice a făcut ca propunerile Comisiei Tismăneanu să rămână literă moartă. Până și unele din legile care deja funcționau (de exemplu, legea CNSAS) au fost redimensionate, până la aneantizare. Dar ponegrirea isterică a lui Vladimir Tismăneanu a continuat. El trebuia decredibilizat, prezentat drept un monstru, un profitor, un infractor. El trebuia, la rigoare, nimicit, ca nu cumva să-i mai treacă vreodată prin minte să contribuie la asanarea morală
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]