2,199 matches
-
general de percepție și valorizare lingvistică: o trăsătură de diferențiere e atribuită din afară graiului în ansamblu, iar din interior este percepută ca marcă socială. Al. Graur, în studiul său din 1934, Les mots tsiganes en roumain, observa că numeroasele anecdote și snoave cu țigani utilizau, pentru culoare locală, „un fel de țigănească convențională”, construită, artificială; între trăsăturile acesteia intrînd și aspirația vocalelor inițiale: hapoi, haoleo etc. Într-adevăr, în antologia Snoava populară românească (ed. Sabina-Cornelia Stroescu), exemplele limbajului marcat comic
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
Gusti la studiile lui Herseni, Stahl, Golopenția) și au inventat o știință. Dincolo de asta - și dincolo de titlul generic, atît de aseptic uman de Școala sociologică de la București - a fost o minunată și inconștientă aventură tinerească, brăzdată de prietenii și antipatii, anecdote, spaime și găselnițe neașteptate. O aventură cu o istorie orală mai pasionantă decît însăși știința căreia i-a dat naștere. Oameni ai secolului Istoriile de viață, genul cu care aproape ajunge să se identifice istoria orală, își au și ele
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
care se respectă. Când cei în cauză aparțin ca, de altminteri însuși memorialistul, unei caste reputate pentru iritabilitatea ei și, prin urmare, prin dese și puternice schimbări de umoare, riscul ca aceste memorii să se transforme într-un carusel de anecdote nu este mic. Henri Zalis l-a ocolit sistematic, cu toate că arcul de jumătate de veac, 1950-2000, în care evoluează personajele sale, și mai cu seamă cumplita perioadă a numitului prolecult, stăruitor abordată, căci a fost tocmai aceea a primelor lui
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
Gabriela Ursachi Se împlinesc la 31 decembrie 115 ani de la moartea lui Ion Creangă. Povestitor cu "gîdilici la limbă", ca moș Ion Roată, va stîrni în epocă și în posteritate destulă vîlvă prin ineditul "anecdotelor"sale. "Corozive" sau nu, spuse "pe ulița mare" ori pe aceea "mică"(ad usum Delphini), poveștile lui suscită din capul locului un interes nu întotdeauna lămurit, perpetuat sub formula inconvenientă de "misterul lui Creangă". Și, cum pe seama unui scriitor de
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
nimic, pentru că esențialul s-a petrecut între cele două minute notate. (...) Toate mișcările exterioare sunt de o insignifianță dezesperantă. Trupul stă pe loc, numai gândul se învârtește. Acesta trebuie transcris, însă pentru aceasta creația obiectivă e mult mai potrivită. Toate anecdotele fraților Goncourt sunt inutile, pentru că le poate oricine inventa și nu era nevoie de atâtea relații pentru a culege truisme. (...) Doamna Bovary e mai vie decât madam cutare, pe care am cunoscut-o, și mai cuminte e să scriu despre
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
lui, în Poemul românesc în proză, așezîndu-le în tradiia prozei lui Macedonski și Anghel. Nu ating însă nivelul acelora. La un om cultivat și fin ca Vinea, este stupefiant prostul gust de care dă dovadă în cîteva dintre ele, simple anecdote triviale. întîmplările sînt de obicei erotice iar comportamentele, excesive și pitorești. Firescul lipsește de pretutindeni. Același lucru îl putem spune și despre cele trei narațiuni din Paradisul suspinelor. în ciuda falsității lui, micul roman titular a fost raportat la Strindbeg, Villiers
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
spune că am fost pe deplin fericită până la vârsta de 6 ani; odată cu școala, am fost nevoită să-mi însușesc un standard dublu: nu trebuia să spun la școală ceea ce auzeam vorbindu-se acasă. Iar acasă se spuneau bancuri și anecdote; lucrând ca redactor la TASS (Agenția Telegrafică a Uniunii Sovietice), mama venea mereu cu tolba plină. Era membră de partid, un "tovarăș de nădejde", ceea ce nu o împiedica să facă frondă. Despre împotrivire nici nu putea fi vorba. Toți cunoscuții
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
despre om și nu numai despre operă? Simplu: pentru că autorul e cel mai important personaj al operei sale. Pînă la urmă, ironia lui Barbu Cioculescu ni se îmbie drept o formă de sapiență moralistă, extrasă, prin subțiri țevi formale, din anecdota criticii de întîmpinare, abordată în răstimpuri.
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
arăta veșnic curios de ceea ce aveam a-i povesti. Și aveam, slavă Domnului, ce-i povesti, întrucât de multe ori îi raportam ipostaze și aspecte sau evenimente care îi trezeau interesul, deoarece era avid de tot ceea ce ținea de imperiul anecdotei și îi alimenta insectarul uman. Mi se pare curios faptul că Lovinescu nu m-a îndemnat niciodată să scriu, spre deosebire de Zaharia Stancu, cum voi arăta la momentul potrivit. Nici nu m-a descusut, dornic să afle ce căutam eu la
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
își amintește astfel în cartea sa Vixi, despre care am scris acum cîteva luni în 22, că Hellmuth Schmidth a venit la Washington să pledeze pentru "calmarea spiritelor". Reagan l-a ascultat atent, după care i-a servit următoarea (faimoasa) anecdotă, aducîndu-l pe cancelarul german într-o stare aproape apoplectică: "Mama lui Brejnev își vizitează fiul, acesta arătîndu-i numeroasele sale mașini de lux. Bătrîna se minunează, după care îl întreabă: Ce te faci dacă vin comuniștii din nou la putere?" între
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
pe atît de efervescente ale lui Petre Pandrea sînt doldora de informații "picante" de tot soiul, adnotate fără menajamente. Autorul-avocat aude tot de parcă ar fi înzestrat cu cîteva perechi de urechi iar condeiul său nu ostenește a transcrie și comenta anecdote, cancanuri, extravaganțe, împrejurări de culise ori de alcov, într-o istorie paralelă, secundă, însă foarte atracțioasă (francezii o numesc la petite histoire), de-o abundență copleșitoare. Politicienii, scriitorii, gazetarii, capetele încoronate, simpla plevușcă a epocii (a epocilor) apar astfel dezgoliți
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
și spre elipsă, aici toate acestea se dovedesc ineficiente și insuficiente pentru discursul pe care încearcă să-l construiască, fiindcă altfel nu poate fi înțeles gustul pentru narativ, descoperit odată cu al patrulea volum. Narativitate (remarcată și de Alexandru Condeescu), discursivitate anecdotă, personaje - după modelul literaturii romanești de secol XVII, judecînd și după titlurile tipice, așezate și ele în chip de "povestire" - sînt noile structurări ale poeziei lui Virgil Mazilescu în cartea din 1983. Alegerea narativității și a mai marii coerențe nu
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
părților bune și a celor rele, într-un cocteil de idei umaniste. Cu mii de menajamente întrebările moderatorilor, spre a-i aduce mai încoace, nu-i înturnau de pe șleaul acelor esențiale realizări ale căror părinți fuseseră - cu incursiuni în mica anecdotă, întru descrețirea frunților. Bătrâni, dar vioi, destul de bine conservați - cel puțin Maurer, în bilghere canadiene și costum de pădurar te convingea că fusese cel mai bun vânător din România, din Europa, de pe mapamond. Cei care-i succed se înfățișează ca
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
sau în Israel, aceștia ar citi la lumina opaițelor sau a ultimei raze de soare. Dacă lectura ar fi interzisă prin lege, ei ar citi cu ferestrele camuflate și cu cineva de pază la poartă. Am să-ți povestesc o anecdotă: Mă aflam la Paris în timpul mișcărilor studențești. Pe peretele din fața hotelului meu, cineva a scris: "Dumnezeu a murit. Semnat: Nietzsche". A doua zi, a apărut dedesubt: "Nietzsche a murit. Semnat: Dumnezeu". Așadar în ce privește profeția legată de moartea literaturii, cred că
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
atrage atenția asupra rolurilor excelente, ignorate de Gorzo. Conform unui interviu de-al Vivicăi Fox, ea e încântată de Tarantino, pentru că ,lasă actorii să joace". Se vede că i-a convins de acest fapt, ceea ce-mi amintește de o anecdotă cu John Ford - pe care Alex. Leo Șerban are dreptate să îl invoce - și cu un alt John, Wayne de data aceasta. Toată lumea se mira cum că acesta din urmă juca un rol mega-negativ, contrar palmaresului său de până atunci
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
Titi, băiatul Adalgizei, odată prostituata-emblemă a Frăsinetului. Istoriile alternative, misterioase, răbufnesc din nou, într-o povestioară despre un deținut reîncarnat în cîine negru cu stea în frunte, recuperat de sora și cumnatul lui și găzduit în camera de oaspeți. O anecdotă tragi-comică, așa cum e toată cartea, cum e toată viața din ea, făcută din multe-multe vieți. Acolo nu se rezistă, de-acolo se pleacă, fie ce-o fi, cam așa sună mesajul. Sfîrșitul îi găsește pe toți care pe la Paris, care
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
în formă Paraschiv, și tabloul acesta îmi place!" A urmat o pauză de fracțiunea unei secunde: Nu e de Paraschiv, e de Mihai Sîrbulescu" preciză Gherasim, iremediabil descumpănit în fața acestui qui-pro-quo plastic cu totul neașteptat (nu e vorba de o anecdotă; faptul s-a petrecut întocmai: mi l-a relatat chiar Bernea). Expoziția a stârnit nedumerire. Nu în presă, unde subiectul în esență a fost ocolit, ca un rău despre care e mai elegant și mai colegial să nu se vorbească
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
și istorică, de Ion Druță, Aureliu Busuioc și Vladimir Beșleagă. Mărturisesc că am citit foarte greu Povestea cu cocoșul roșu, nereușind să intru în rezonanță nici cu atmosfera regională foarte specifică, nici cu umorul popular destul de chinuit în bizarerii și anecdote artificioase. Peste cincizeci de pagini lectura devine un calvar, iar romanul are 250. Încerc să înțeleg de ce-l apreciază superlativ basarabenii. În 1966, când a apărut, reprezenta, într-adevăr, o eliberare de situații tipice, de realism socialist și de dogmatism
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
întâmplări hazlii dintr-un sat colectivizat, ai cărui protagoniști sunt un țăran cam prostănac, vițelul lui și văcarul satului. E o glumă prea lungă și destul de căznită pentru un roman. Poți să savurezi sau nu acest umor popular, încărcat de anecdote, alunecări în absurd, complicații imprevizibile ale epicului rural. Nu e pe gustul meu. E, oarecum, un carnaval al vieții rurale (e cam mult spus), compusă din petreceri, glume, farse, conversații naive, prostie general-umană și lene moldovenească. Poți aprecia spiritul ludic
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
Schiller, camarad de luptă al lui Hitler. Din repertoriul teatrelor în cei 12 ani de stăpânire a barbariei n-au absentat dramele clasice, revizuite, falsificate în maniera propagandei național socialiste. Unde se ascundea adevăratul Schiller se poate deduce dintr-o anecdotă care circulă în perioada cășilor brune și viza cosmopolitismul scriitorului. Fiecare piesă a sa era dedicată altui stat: Maria Stuart (Anglia), Don Carlos (Spania), Wilhelm Tell (Elveția), Fiesco (Italia), Fecioara din Orleans (Franța). Germaniei i-a dăruit Hoții, titlul e
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
primul prospect al companiei, el își anunța specializarea în "scene fantastice sau artistice, reproduceri ale unor scene de teatru". Nu s-a ferit niciodată de basme ecranizate și a fost primul care a explorat proprietățile mediului într-un mod sistematic. Anecdota spune că pe unele le-a descoperit din greșeală: filma piața operei din Paris și a fost nevoie să își întrerupă activitatea pentru că banda de celuloid nu se mișca cum trebuie. Efectul acestui experiment neintenționat a fost imaginea unui autobuz
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
onoare e absurd".27 În fine, o altă legătură a tînărului Hasdeu cu duelul frizează derizoriul. La sfîrșitul anului 1863, același an în care apare nuvela Duduca Mamuca, Hasdeu publică în revista pe care o edita la București, Aghiuță, o anecdotă ușurică referitoare la duel. Este vorba de un text tradus de Hasdeu din franceză, preluat din Almanach du Charivari pour 1864: "Un june cam fricos fu provocat la duel. - Ce să fac? Întreabă el pe un amic. - Totul atîrnă de la
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
literare, puzderiei de "mărunțișuri" ce se ascund în dosul scenei, însă care pot contribui neîndoios la buna înțelegere a spectacolului și a personajelor angajate într-însul. Istoria e însoțită de ceea ce francezii numesc la petite histoire, acea savuroasă lume a anecdotelor, cancanurilor, vorbelor de spirit apte a oferi Istoriei cu majusculă sarea și piperul care-i dreg eventualul gust fad. E uimitor cît de multe picanterii a putut înmagazina memoria d-lui Gheran, îndreptîndu-ne gîndul către un alt performer al unei
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
pe "un om genial": Nu pentru că l-am cunoscut îndeaproape, noi ne tutuiam. Așa cum a descris el în Donul liniștit dispariția căzăcimii, n-a descris-o nimeni. Dar despre literatură nu-i plăcea să vorbească. Despre muieri, despre chefuri, despre anecdote da, despre orice, dar nu despre literatură. Nu voia, era sătul, pesemne". Poate tocmai de aceea și-a exprimat laconic opinia despre Cavalerul Stelei de Aur: "Mergeam odată de la o sesiune a Sovietului Suprem, am ieșit împreună de la Kremlin, și
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
celebri. -Da, dar ăia sunt străini, mă lămurește Haralampy! -Schiuz my... * Domnul consilier prezidențial Andrei Pleșu se retrage de la Cotroceni dând "prilej de vorbe și de ipoteze", fiindcă motivația sa cum că nu ar face față ritmului de activitate, ca anecdotă este superbă. Noul director de publicație, Cristian Tudor Popescu spunea, însă, la o nouă emisiune de tip talk show de la Realitatea Tv, că ar fi vorba despre o anume incompatibilitate între președinte și al său consilier. Eu cred că este
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]