165 matches
-
se comportă ca un substantiv. După cum se observă din exemplele citate, este adesea însoțit de un pronume-sufix care indică beneficiarul acțiunii de mântuire înfăptuite de Dumnezeu. Sinonime cu acest nume sunt cateva expresii formate dintr-un nume divin generic în anexiune cu unul din substantivele abstracte de la aceeasi rădăcina YŠ‘, si anume, yQša‘ (masculin), sau yešó‘"h (feminin), cu semnificația „mântuire”, construite și ele cu pronume sufix: k š"k"ƒaÖ ’ElohQ yiš‘ek we-Țór m"‘uzzek lo’ z"kart... (Is
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
săi și îi călăuzește în direcția bună. Totuși ea nu se realizează că nume divin decât în cele două texte de psalm citate, unde participiul prezent al verbului r"‘"h, „a pastori, a duce la păscut”, are un nume în anexiune și, respectiv, un pronume sufix. În cel de-al treilea exemplu, acelasi participiu are valoare verbală, fiind urmat de acelasi pronume personal de persoana I precedat de această data de particulă de acuzativ. De regulă apare verbul, la un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aram. ’Elaha ƒ"yya) (3.1.3.2.), ’Pl gibbÄr (3.1.7.5.); - substantiv + participiu (3): ’Pl misetatter (3.1.3.4.), h"-’Pl hanne’em"n (3.1.12.2.), ’Pl noœQ’ (3.1.15.2.); - substantiv în anexiune cu substantiv (11): ’Pl hakka>Ä: (3.1.3.3.), ’Pl ‘Ol"m (3.1.4.1.), ’Pl haššamayim (3.1.6.4.), ’ElohQy hašš"mayim we’lohQy h"’"reț (3.1.8.3.), ’Pl dQ‘ÄÖ (3.1.9
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.11.4.), ’Pl neq"mÄÖ (3.1.11.5.), ’Pl gemulÄÖ (3.1.11.6.), ’Pl ’emón"h, ’Pl ’emeÖ (3.1.12.1.), ’Eloah se (3.1.15.1.), YHWH305 Te>"’ÄÖ (3.1.7.6.); - substantiv în anexiune cu adverb substantivizat: ’ElohQy ’"men (3.1.12.1.); - adjectiv substantivizat în anexiune cu nume propriu: / Yiœer"’Ql (3.1.7.4.); - adjectiv în anexiune cu substantiv: ra> ƒese: we-’emeÖ (3.1.14.3.), ’erek ’appayim (3.1.15
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.11.6.), ’Pl ’emón"h, ’Pl ’emeÖ (3.1.12.1.), ’Eloah se (3.1.15.1.), YHWH305 Te>"’ÄÖ (3.1.7.6.); - substantiv în anexiune cu adverb substantivizat: ’ElohQy ’"men (3.1.12.1.); - adjectiv substantivizat în anexiune cu nume propriu: / Yiœer"’Ql (3.1.7.4.); - adjectiv în anexiune cu substantiv: ra> ƒese: we-’emeÖ (3.1.14.3.), ’erek ’appayim (3.1.15.3.); - participiu prezent + substantiv: yoše> hakke (3.1.6.7.), (3.1.11
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Eloah se (3.1.15.1.), YHWH305 Te>"’ÄÖ (3.1.7.6.); - substantiv în anexiune cu adverb substantivizat: ’ElohQy ’"men (3.1.12.1.); - adjectiv substantivizat în anexiune cu nume propriu: / Yiœer"’Ql (3.1.7.4.); - adjectiv în anexiune cu substantiv: ra> ƒese: we-’emeÖ (3.1.14.3.), ’erek ’appayim (3.1.15.3.); - participiu prezent + substantiv: yoše> hakke (3.1.6.7.), (3.1.11.7); - două adjective legate prin copula: Ri’šÄn wa ’AƒarÄn (3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
conținut semantic: bine cunoscător, sau chiar atotcunoscător, cum au tradus unii numele biblic. Valoarea intensivă este însă redata diferit din punct de vedere gramatical: formă intensivă de participiu activ la numele coranice și expresie formată din numele generic ’Pl în anexiune cu pluralul lui dQ‘"h, „cunoaștere”, un plurale intensitatis, la numele biblic. Celelalte două nume coranice înrudite, cu forma de participiu activ ‘"lim (2.1.8.1.) și ‘All"m (2.1.8.2.) - formă intensivă - sunt cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la fel, pentru biblicul ho epískopos un singur traducător folosește împrumutul direct, în vreme ce ceilalți îl traduc cu „Socotitoriul”, „Păzitorul”, „Veghetorul”, „Purtătorul de grija”. 5.3.4. Între numele coranice, lexiile alcătuite dintr-un pronume demonstrativ cu sens de posesor în anexiune cu un substantiv abstract ce denumește o calitate (9ó al-lal"l wa al-’Ikr"m, 9ó al-“awl, 9ó al-Faðl) sunt rezolvate în mod diferit nu numai de la un traducător la altul, ci și fiecare dintre ei folosește mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel cu hâr (nemărginit)”, „Cel cu (mare) Milă”; - modulare parțială: „Stăpânul harului (nemărginit)”; - echivalentă: „binefăcătorul”, „Mărinimos”, „Darnic”; - adaptare: „Dătător de mare indurare”, „Dătător de hâr (nemăsurat)”. O structură asemănătoare o au numele divine biblice alcătuite dintr-un nume generic în anexiune cu un substantiv abstract ce denumește o calitate pe care o posedă divinitatea. Și în aceste cazuri, traducătorii aleg soluții diferite. De exemplu, în cazul numelui ’Pl ’ emeÖ, întâlnim următoarele procedee: - calcul structural: „Dumnezeul adevărului”; - modelarea parțială: „Dumnezeul credincios/adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cultură diferită de a sa. F. Laplantine recunoaște existența modelului socio-medical sau medico-cultural, care guvernează sau statuează calitatea de sănătos sau patologic într-un grup etno-cultural, dar el remarcă existența a trei grupe de submodele, reprezentate prin: un model de anexiune; un model de conversiune; un model medico-cultural, la care remarcă două dimensiuni (raportul dintre sistemul de reprezentare a bolii și mijloacele de vindecare a acesteia); modul în care este considerată dimensiunea etiologico-terapeutică în societatea la care se face referință. H.B.M.
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Înfăptuit România modernă, Iași, 1993, p. 234-235. </ref>. Cercurile politice britanice nu puteau admite accesul Imperiului rus - prin exercitarea unui adevărat „protectorat” asupra Bulgariei - la Bosfor, Dardanele și Marea Mediterană, după cum nu era de dorit nici Întărirea poziției acestuia prin noile anexiuni din Asia. Prin urmare, Anglia adoptase o atitudine belicoasă, o parte a flotei sale ocupând Strâmtorile <ref id="107"> 107 Richard Millman, op. cit., p. 382, 387. </ref>, ceea ce avea să dea anumite speranțe Guvernului princiar față de o posibilă sprijinire a
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
român primind În schimb Dobrogea și Delta Dunării. O astfel de soluție era considerată indispensabilă stabilirii unor bune raporturi Între cei doi vecini și pentru consolidarea păcii În Orient. La finalul dezbaterilor, Bismarck, care se călăuzea după principiul „dacă sunt anexiuni pentru toată lumea, nu mi se va reproșa acelea pe care le-am făcut eu” <ref id="133">133 E. Diaconescu, op. cit., p. 16. </ref>, se asocia punctului de vedere exprimat de plenipotențiarii ruși, ținând să precizeze că „opera Congresului ar
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
sub toate aspectele, cu toate interdependențele și toate consecințele ei. Această categorie concretă de diversitate are două cauze deosebit de importante atât teoretic, cât și practi, și anume: 1) statele-națiuni au fost create, în timp, prin anumite grupări sau regrupări (cuceriri, anexiuni) de teritorii conținând, într-un mod aproape firesc, grupuri lingvistice diferite; 2) aceste state-națiuni primesc, în timp, o imigrație și orice emigrație diversifică, într-un anumit mod de asemenea aproape firesc, terenul lingvistic al societății care o primește. Diversitatea lingvistică
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Sud (Cadrilaterul), ca urmare a tratatului de pace de la București, care a pus capăt celui de-al doilea război balcanic. Primul capitol al lucrării, intitulat Dobrogea în istoria românilor, cuprinde două subcapitole, reprezentând o imagine generală asupra istoriei Dobrogei, de la anexiunea otomană și până la revenirea acestei provincii în granițele României, în 1878, respectiv, o prezentare a Dobrogei în contextul chestiunii orientale din anii 1875-1878. Capitolul II al lucrării, intitulat Premise ale integrării Dobrogei în sistemul administrativ românesc, este compus din două
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
susținea că Dobrogea este: "O țară mlăștinoasă în partea de jos, fără apă în partea de sus, insalubră, incultă, costisitoare, impracticabilă, locuită de păstori nomazi și de tâlhari, dupe cele ce ne spun scriitori iluștri și organele oficioase (...) Partizani ai anexiunei, iată-vă achizițiunea! Noi nu vă felicităm și poporul nu vă va binecuvânta!"326. În ciuda acestor aserțiuni, Domnitorul Carol I aprecia, într-o scrisoare expediată la 6/18 iulie 1878 de la Cotroceni și adresată Mariei de Flandra, că: "Recunoașterea măririi
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
județului Constanța"1175. Acesta a fost "cel mai important document public intern asupra județului Constanța"1176 de la unirea Dobrogei cu România până la acea dată. Documentul prezenta "situațiunea în care s-a aflat județul de la 23 Noembre 1878, data memorabilă a anexiunii Dobrogii la România"1177. Astfel, "când am venit o mare parte a județului era acoperit de ruine, sate bogate și prospere altă dată dispăruseră sau nu mai rămânea dintr-nsele de cât ziduri dărâmate (...) Ce erau Mangalia, Megidie, Hârșova, Constanța
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
sistemului administrativ instituit în Dobrogea după unirea acestei provincii cu România. De la primele pagini ale lucrării autorul preciza faptul că, imediat după integrarea Dobrogei, Mihail Kogălniceanu "i-a recunoscut valoarea, i-a recunoscut viitorul și a căutat să tragă din anexiune folosul cel mai mare pentru țară"1502. Rolul acestui om politic în integrarea Dobrogei în sistemul administrativ românesc a fost determinant, deoarece "Mihail Kogălniceanu a fost ministru de Interne când s-a dat Dobrogei o organisațiune administrativă, școlară, judiciară și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
felul, dar asupra faptelor lor nimeni dintre administrați nu poate exercita vreun control"1764. Interesul redactorilor săptămânalului Constanța pentru chestiunile administrative era constant, astfel că, la 21 noiembrie 1893 era publicat un articol în cuprinsul căruia se afirma că "de la anexiune și până acum, niciodată nu s-a făcut la noi o bună și pe deplin conștiincioasă aplicare a înțeleptei dispozițiuni prevăzută în legea organică a Dobrogei care ordonă ca în sfaturile comunale toate elementele populațiunei să fie reprezentate"1765. Din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
italiene cu misiunea de a anexa acest teritoriu la Italia 3202. După anexarea Tripolitaniei, Italia și-a trimis flota în bazinul răsăritean al Mării Mediterane și a ocupat insulele Dodecanezului. Totodată, au devenit tot mai evidente pretențiile Italiei la noi anexiuni în Balcani, în special, în teritoriile albaneze. În aceste condiții, la 13 martie 1912 s-a semnat un tratat de alianță între Serbia și Bulgaria ce viza declanșarea unui război ofensiv împotriva Imperiului Otoman și divizarea ulterioară a teritoriilor macedonene
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mărul discordiei între Germania, Anglia, Belgia și Franța. Sub Bismarck, Germania începuse alcătuirea unui imperiu colonial. Regele Belgienilor ajunge posesorul imensului teritoriu african cunoscut sub numele de Statul liber al Congoului. O serie întreagă de alianțe secrete, tratate, proiecte de anexiune, se țes între cancelarii. Apar noi formule diplomatice: în fața "dreptului mistic" al descoperirii și posesiunii în cursul istoriei, își face loc "dreptul ocupației". Portugalia, care descoperise și păstrase timp de veacuri, o bună parte din Africa, e nevoită acum să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și în conformitate cu ele condițiile unui act de agresiune: a) invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de către forțele armate ale unui alt stat sau orice ocupație militară, chiar temporară, rezultând de pe urma unei asemenea invazii sau a unui asemenea act sau orice anexiune, prin folosirea forței, a teritoriului sau a unei părți a teritoriului unui alt stat; b) bombardarea de către forțele armate ale unui stat a teritoriului unui alt stat sau folosirea oricăror arme de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat; c
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
declarația de război, așa cum s-a propus în proiectul sovietic și al "celor 13" din 1969. Există însă o referire în partea introductivă a listei actelor de agresiune, potrivit căreia invadarea sau atacul armat împotriva teritoriului unui stat, ocupația militară, anexiunea teritorială, bombardarea teritoriului etc. constituie acte de agresiune, indiferent dacă a existat sau nu o declarație de război. Această soluție ni se pare a fi corespunzătoare, întrucât, după cum se știe, deși în doctrina dreptului internațional declarația de război este considerată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
2 și în conformitate cu ele, condițiile unui act de agresiune: (a) Invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de către forțele armate ale unui alt stat sau orice ocupație militară, chiar temporară, rezultând de pe urma unei asemenea invazii sau unui asemenea atac sau orice anexiune prin folosirea forței a teritoriului sau unei părți a teritoriului unui alt stat; (b) Bombardarea de către forțele armate ale unui stat a teritoriului unui alt stat sau folosirea oricăror arme de către un stat împotriva teritoriului unui alt stat; (c) Blocada
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de vedere geografic, etnografic, istoric, așa-zisa provincie a Basarabiei a fost deci din toate vremurile un pământ românesc și a format o parte integrantă și indivizibilă a Principatului Moldovei”. Actul de la 27 martie/9 aprilie nu a fost nici o anexiune, nici o încorporare, așa cum se afirma în nota guvernului Ucrainei, ci efectul „Unirii Basarabiei cu România”, așa cum o proclamă «Sfatul Țării » și așa cum e stipulat în mod limpede în toate decretele și celelalte documente oficiale, întocmite ca urmare și în virtutea zisului
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Poporului și comisarul Afacerilor Externe declara, între altele: „Printre țările vecine din sud, amintite mai înainte, este una cu care nu avem pact de neagresiune, România. Aceasta se explică prin existența unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexiune de către România nu a fost niciodată recunoscută de U.R.S.S., deși aceasta nu a pus niciodată chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară”. Diplomația românească s-a arătat îngrijorată față de această amenințare, care conținea, în fond, varianta ocupării prin forță a Basarabiei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]