143 matches
-
cu o apoftegmă în registru parenetic de care depinde, în ultimă instanță, orice progres în viață, unde a nu urca înseamnă, de fapt, nu a sta pe loc, ci a retrograda: Stehen ist zurükke gehen (s. 302). Rațiunile pentru care Angelus Silesius a putut suscita interesul filozofilor nu sunt puține la număr. „Călătorul heruvimic” rămâne, din orice unghi l-am privi, o mostră perfectă de teologie mistică în care discursul de tip metafizic asupra dumnezeirii nu se poate regăsi. Provocând teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului cu familiaritatea pe care psalmii biblici o emană. Freamătul viu al căutării Cuvântului se topește într-un limbaj alchimic. Precum Sf. Efrem Sirul sau Dionisie Areopagitul în lumea răsăritenilor, Angelus Silezius provoacă teologia simbolică cu metafore iconoclaste; Dumnezeu „este nimic și prea-nimic” (ist ein nichts und uebernichts, s. 111). Poetul aderă și la alte antinomii dogmatice: „Dumnezeu se întemeiază fără temei” (Gott gruendt sich ohne grund, s. 42). Este o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sfârșit, o privire filozofică poate întrevedea în Călătorul heruvimic refuzul înțelegerii Providenței prin prisma unui model cosmologic mecanicist sau determinist, cel pe care revoluțiile științifice ale veacului al XVII-lea l-au promovat, întărind ideologia „religiei naturale” și deismul antiteist. Angelus Silesius propune, pe urmele unui Grigorie de Nazianz sau Maxim Mărturisitorul, o recepție de natură poetică a condescendenței sofianice pe care Pronia divină o vădește în lucrarea sa cosmică: Gott ist mein spiel (s. 84), în timp ce oamenii îndumnezeiți devin „cei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Jocul, înțeles ca figură prin excelență a ceea ce Părinții greci numeau prin oikonomia, destituie orice primat al dualismului epistemologic „subiect-obiect” și promovează un model hermeneutic extrem-contemporan, acela al indeterminării. Multiple consonanțe ivite din respirația minții unificate a marelui mistic baroc Angelus Silesius devin probele actualității celor două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării și chipul blândețelortc "Vasul răbdării și chipul blândețelor" Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut Ioan 20, 29 Orice miracol îl înțelegi după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
taina Euharistiei, fără invocarea Duhului - adică în absența epiclezei - nu se poate vorbi despre prefacere. Conversația nevăzută cu Logosul presărat în câmpul creației și pământul Scripturilor seamănă cu arta grădinăritului. Euharistia este primăvara parfumată a grădinarului, care, precum trandafirul lui Angelus Silesius, crește și înflorește ohne warum... Grădinarul tâlcuitor de înțelesuri va fi fericit să adoarmă sub lumina lină de apus, a veșnicului „Soare al dreptății” (Maleahi 3, 20). Precum parfumul obținut din esențele tari, cunoașterea care înflorește din nuntirea minții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca acte de cult prin care omul își exprimă iubirea și recunoștința față de Dumnezeu. Începând cu saluturile „Lăudat fie Isus!”, „Pace și Bine”, până la cele mai cunoscute expresii „Sfântă Marie Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii”, până la rugăciunea „Angelus”, toate aceste devoțiuni franciscane au devenit populare. Sfântul Francisc a ales un oficiu mai scurt (dintr-un singur volum, mai ușor de mânuit, față de acelea care se întrebuințau atunci), numit Breviar. Fratele Aimone a alcătuit o nouă redactare a rubricilor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, în timpul vizitei căruia, s-a aclamat în București minute în sir, „Unitate”, într-o țară majoritar ortodoxă, acesta este într-adevăr un moment istoric. 2. Generozitate franciscană pentru români „Non omnia moriar” (Vergiliu) Angelus Petricca de Sonnino a fost numit din 1632 viceprefect în Țările Românești. Știa foarte multe limbi străine, și, în perioada cât a stat la Istanbul a învățat și limba turcă. În Muntenia a stat șase ani, păstorindu-i exemplar pe
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
la capitolul 17, care descrie „desfrânata cea mare” (17,1), „Babilonul‑cel‑mare”, „mama desfrânatelor și‑a urâciunilor pământului” (17,5). Capitolul poate fi împărțit în două secțiuni: vedenia propriu‑zisă (vv. 1‑6) și tâlcuirea vedeniei făcută de un angelus interpres (vv. 8‑18). Între cele două secțiuni există un verset de legătură. „Desfrânata cea mare”, replică, in negativo, a Femeii din capitolul 12, trăiește în deșert, „șezând pe o fiară roșie”. Ea este „îmbrăcată în purpură și în stofă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt același lucru ca în comentariul la versetul din Luca: "Pavel se ridică de la pământ și, cu ochii deschiși, văzu nimicul"? Și de ce nu, alături de acesta, alte sublime expresii ale misticii speculative, de la Pseudo-Dionisie Areopagitul până la Ioan al Crucii și Angelus Silesius? Și atunci de ce să nu-l includem aici pe Charles de Bouvelles, care în plină Renaștere, în a sa Liber de nihilo (1509), se ocupa de acea "negație originară a creaturilor și a materiei" care este nimicul, folosind-o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
120, 242, 244, 294 Alcuin / 14 Alexandru al III-lea (papă) / 26 Alexandru al II-lea (țar al Rusiei) / 66 Amiel, H. F. / 81 Anaximandru / 16 Anders, G. (pseud. lui G. Stern) 116, 242, 289, 301 Andler, Ch. / 84, 302 Angelus Silesius / 15 Apel, K. O. / 282, 284, Arendt, H. / 25, 33, 302, 308, 309, 312, 314, 317, 319, 320 Aristotel / 144, 146, 148149, 153, 162, 172, 251, 263, 273, 277, 284 Aron, R. / 208 Augustin / 16, 26, 207, 235, 297
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
înțelesul "credință creștină", paganus (derivat de la pagus "sat; tîrg") "sătean; civil" a primit înțelesul "necredincios, păgîn" etc. În același timp, latina creștină a preluat numeroase împrumuturi (iudeo-)greacești, greaca fiind de altfel o sursă obișnuită de îmbogățire a lexicului latin: angelus < gr. άγγελος, blasphemo < gr. βλασφήμαω, diabolus < gr. διάβολος, episcopus < gr. επίσκοπος, pascha < gr. πάσχα, sabbatum < gr. σάββατον etc.37 În acest mod, latina creștină a putut furniza, atît limbilor romanice, cît și altor limbi europene (germanice, slave și fino-ugrice) numeroase
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și tot în această limbă se răspîn-deau valorile spiritualității europene. Termenii creștini de ori-gine latină din germană se diferențiază însă de împrumuturile mai vechi din aceeași sursă, atît prin domeniile de aplicare, cît și prin principiile de adaptare: Engel < lat. angelus, Frucht < lat. fructus, keusch "cast" < lat. conscius, Kloster < lat. claustrum, Kohl "varză" < lat. caulis, Körper < lat. corpus, Messe < lat. missa, Mönch < lat. monachus, Palast < lat. palatium, Preister "sacerdot" < lat. presbyter, Teufel "diavol" < lat. diavolus. Un cuvînt pătruns anterior precum Kreuz
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-și asumă rolul de Îngeri călăuzitori spre moarte) are loc în finalul nuvelei; tot parcursul infernului până la întâlnirea cu Îngerul Morții este al unuia "ce făr-a fi murit" străbate "împărăția celor morți". Etimologia cuvântului românesc înger 551 este din lat. angelus, la rândul său, împrumutat din greacă, ángelos. Semnificația de "trimis, sol" din literatura greacă precreștină este în relație cu zeități ale infernului, el fiind și protector al morților. În Vechiul Testament, cuvântul ángelos traduce ebraicul mal'akh "mesager", dobândind, în perioada
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
față de viață, este vorba de o profanare”. Epilogtc "Epilog" Parcursul lui Michel Henry se încheie printr-o reconsiderare a fenomenologiei Vieții ca manifest al purei gratuități. În bunătatea fundamentală a vieții - care crește „fără de ce?” (ohne warum, în cuvintele lui Angelus Silesius 1) - Henry identifică un alt răspuns la întrebarea anselmiană Cur Deus homo? În loc ca acesta să ofere o logică justificării divinului, tipică pentru tradiția ontoteologică incriminată de Heidegger, el celebrează mai degrabă misterul apofatic al „neînțelegerii” depline a mântuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Peter and William Cavanaugh (ed.), The Blackwell Companion to Political Theology, Blackwell, Oxford, 2005. Scrima, A., Timpul rugului aprins, ed. A. Manolescu, Editura Humanitas, București, 1996. Scruton, Roger, Vestul și restul. Globalizarea și amenințarea teroristă, Editura Humanitas, București, 2002. Silesius, Angelus, Călătorul heruvimic/Cherubinischer Wandersmann, traducere, note, variante și postfață de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, București, 1999. Siluan Atonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, trad. rom. de I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 19982. Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tot mai vizibilă. Caracterul latin al creștinismului daco-roman este vizibil chiar din terminologia de bază păstrată în limba română: biserică (basilica), a boteza (baptisare), creștin (christianus), cruce (crux), a cumineca sau a împărtăși (communicare), Dumnezeu (Domine Deo), Florii (Florilia), înger (angelus), Paște (Pascha), Rusalii (Rosalia), păgân (paganus), Sfânt (Sanctus) etc. Creștinismul a reprezentat, în zonele nord-pontice, o importantă fațetă a romanismului contribuind la desăvârșirea unor procese etnice de la mijlocul și din a doua jumătate a primului mileniu. Interesului Imperiului roman, manifestat
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
un mod de a fi natural (esse naturale), un mod de a fi material (esse materiale), un mod de a fi intențional (esse intenționale) și un mod de a fi imaterial (esse immateriale): (I.4.) Ad tertium dicendum quod unus Angelus cognoscit alium per speciem eius în intellectu suo existentem, quae differt ab Angelo cuius similitudo est, non secundum esse materiale et immateriale, șed secundum esse naturale et intenționale. Nam ipse Angelus est formă subsistens în esse naturali, non autem species
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
esse immateriale): (I.4.) Ad tertium dicendum quod unus Angelus cognoscit alium per speciem eius în intellectu suo existentem, quae differt ab Angelo cuius similitudo est, non secundum esse materiale et immateriale, șed secundum esse naturale et intenționale. Nam ipse Angelus est formă subsistens în esse naturali, non autem species eius quae est în intellectu alterius Angeli, șed habet ibi esse intelligibile tantum. Sicut etiam et formă coloris în pariete habet esse naturale, în medio autem deferente habet esse intenționale tantum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fericit iar eu la fel“. Actul 3 suferise numeroase modificări iar actul 4, care fusese adăugat vechii partituri, era conform descrierii lui Mariani transmisă lui Ricordi: ʺo treaba exclenta; vei găsi în el o furtună, un cor pastoral și un Angelus Dei tratat sub froma de canon“ Premieră a avut loc la 16 August 1857 și a coincis cu inaugurarea Teatrului din Rimini, eveniment care a provocat o mare euforie. Verdi intenționase să aleagă pentru premieră operei orașul Bologna dar editorul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
1966 la Praga, prin grija Academiei de Științe a Republicii Socialiste Cehoslovace. Dar, la acea dată, programul grandios al lui Comenius părea o relicvă. Surprinzătoare, dar inutilă. Asupra viziunii mirificului iluminat se așezase colbul unei istorii sângeroase și mediocre. Comenianul angelus pacis fusese încarcerat într-o bibliotecă obscură ca o cavernă neanderthaliană. De ce oare? Iată o interpretare care, din păcate, nu este simplă supoziție lipsită de dovezi. Dacă vrem să înțelegem de ce s-a ratat punerea în practica învățământului european a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost intenția rezultă limpede din gestul său din anul 1667. Se organiza conferința de la Breda (Olanda) pentru a pune capăt războiului dintre englezi și belgieni. Bătrânul „frate boemian” a făcut un ultim și măreț efort. A scris emoționantul manifest Angelus pacis (Îngerul păcii) și l-a înmânat personal delegaților întruniți pentru negocieri. Apoi a revenit la Amsterdam și s-a dedicat „cărții a opta”. A numit-o Unum necesarium (Unitatea necesară). Nu era doar un apel politic pentru unitatea europeană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestui asentiment sau acest asentiment necesar este o marcă sigură a adevărului. Împotriva acestei teze, Suarez construiește o obiecție sub formă de ipoteză: ipoteza unei înșelătorii care se opune din exterior la asentimentul spiritului: un Dumnezeu înșelător sau diavolul (un angelus malus), ar putea obliga spiritul să-și dea asentimentul unei propoziții false. În acest caz eroarea va fi involuntară și asentimentul invincibil nu va mai fi o marcă sigură a adevărului, ceea ce este împotriva tezei pe care Suarez vrea să
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
invincibil nu va mai fi o marcă sigură a adevărului, ceea ce este împotriva tezei pe care Suarez vrea să o demonstreze. Discuțiile suareziene ne îndreaptă spre două figuri care sunt familiare în textele lui Descartes: un Dumnezeu înșelător și un angelus malus, diavolul sau geniul rău. Ar fi poate util să apropiem textele lui Descartes și Suarez pentru a verifica învecinarea lor teoretică: F. Suarez, Disputationes metaphisicae, Disputatio IX, De falsitate, sectio II, VII. R. Descartes, Meditatio I, AT, VII,p.
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cazul lui Dumnezeu, va fi vorba de o acțiune deasupra ordinii naturale, dar posibilă doar dacă luăm în considerare numai puterea lui Dumnezeu. Totuși, cum Dumnezeu este prin excelență bun, bunătatea lui face imposibilă exercitarea acestei puteri. Dimpotrivă, în cazul lui angelus malus, înșelătoria este absolut imposibilă, pentru că îngerul nu are nici o putere în cazul înțelegerii umane, și deci el nu poate niciodată să producă vreun asentiment irezistibil. Ba mai mult, îngerul rău poate să conducă înțelegerea spre o judecată falsă prin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
înțelegerii umane, și deci el nu poate niciodată să producă vreun asentiment irezistibil. Ba mai mult, îngerul rău poate să conducă înțelegerea spre o judecată falsă prin capcane, la care totuși este întotdeauna posibil să se refuze asentimentul. Acțiunea lui angelus malus nu pune nici o problemă în doctrina suareziană ; atunci cînd dimpotrivă dacă Dumnezeu nu ar fi bun, pe atât cât este de puternic, teoria conform căreia asentimentul irezistibil este o marcă sigură a adevărului ar deveni de nesusținut. Mai multe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]