138 matches
-
Pendefunda, "Lecția de astronomie", în Falii 2 Poema Focurilor, Editura Contact internațional, Iași, 1986. 1239 Platon, Opere complete 1240 Plotinus, A șasea enneidă 1241 Johann Scheffler (Angelus Silesius) (1624-1677), Hymns and Poems http://www.ccel.org/w/winkworth/ singers/htm/angelus.htm 1242 Liviu Pendefunda, Audiție în oglindă, Falii 2 Poema Focurilor, Contact internațional, Iași, 1986. 1243 Diuna Barnes (1892-1982) 1244 Liviu Pendefunda, "Eternitatea labirintului", în Convorbiri literare, martie 2010. 1245 Dan Brown, Simbolul pierdut. 1246 Titania Hardie, Labirintul rozelor. 1247
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sunt același lucru ca în comentariul la versetul din Luca: "Pavel se ridică de la pământ și, cu ochii deschiși, văzu nimicul"? Și de ce nu, alături de acesta, alte sublime expresii ale misticii speculative, de la Pseudo-Dionisie Areopagitul până la Ioan al Crucii și Angelus Silesius? Și atunci de ce să nu-l includem aici pe Charles de Bouvelles, care în plină Renaștere, în a sa Liber de nihilo (1509), se ocupa de acea "negație originară a creaturilor și a materiei" care este nimicul, folosind-o
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
120, 242, 244, 294 Alcuin / 14 Alexandru al III-lea (papă) / 26 Alexandru al II-lea (țar al Rusiei) / 66 Amiel, H. F. / 81 Anaximandru / 16 Anders, G. (pseud. lui G. Stern) 116, 242, 289, 301 Andler, Ch. / 84, 302 Angelus Silesius / 15 Apel, K. O. / 282, 284, Arendt, H. / 25, 33, 302, 308, 309, 312, 314, 317, 319, 320 Aristotel / 144, 146, 148149, 153, 162, 172, 251, 263, 273, 277, 284 Aron, R. / 208 Augustin / 16, 26, 207, 235, 297
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
În ciuda controverselor, interpretarea filosofiei aristotelice de către Maimonide are o puternică influență asupra teologiei în general. Adorația lui Dumnezeu, pe care o întâlnim și la Maimonide și la Toma din Aquino, este redată poetic, multe secole mai târziu, de filosoful catolic Angelus Silesius 7, în cuvintele: Dumnezeu este un nimic străveziu, pe care acum și aici nu îl pot atinge vreodată 11. În comentariile sale asupra Mishnalei, Maimonide formulează cele treisprezece principii ale credinței iudaice: 1. Existența lui Dumnezeu; 2. Dumnezeu este
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ca substanță a sufletului, care, în timpul vieții, este rațiunea, și care continuă să existe după moartea corporală, permițând reînvierea. Bertrand Russell îl critică sever pe Toma dinAquino, deoarece toate argumentele sale sunt bazate pe o concluzie a priori, axiomatică. 7 Angelus Silesius sau Johann Angelus Silesius (1624-1677), preot catolic german, medic și poet. Născut luteran, se convertește la catolicism și-și schimbă numele în Angelus (în greacă "mesager"). Trăiește cea mai mare parte a vieții sale retras ca un sfânt, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care, în timpul vieții, este rațiunea, și care continuă să existe după moartea corporală, permițând reînvierea. Bertrand Russell îl critică sever pe Toma dinAquino, deoarece toate argumentele sale sunt bazate pe o concluzie a priori, axiomatică. 7 Angelus Silesius sau Johann Angelus Silesius (1624-1677), preot catolic german, medic și poet. Născut luteran, se convertește la catolicism și-și schimbă numele în Angelus (în greacă "mesager"). Trăiește cea mai mare parte a vieții sale retras ca un sfânt, într-o casă iezuită. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
pe Toma dinAquino, deoarece toate argumentele sale sunt bazate pe o concluzie a priori, axiomatică. 7 Angelus Silesius sau Johann Angelus Silesius (1624-1677), preot catolic german, medic și poet. Născut luteran, se convertește la catolicism și-și schimbă numele în Angelus (în greacă "mesager"). Trăiește cea mai mare parte a vieții sale retras ca un sfânt, într-o casă iezuită. Deși catolic, în creația sa dă glas adulației lui Maimonide pentru Dumnezeu. Poezia sa este utilizată de toate religiile monoteiste. 8
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
față de viață, este vorba de o profanare”. Epilogtc "Epilog" Parcursul lui Michel Henry se încheie printr-o reconsiderare a fenomenologiei Vieții ca manifest al purei gratuități. În bunătatea fundamentală a vieții - care crește „fără de ce?” (ohne warum, în cuvintele lui Angelus Silesius 1) - Henry identifică un alt răspuns la întrebarea anselmiană Cur Deus homo? În loc ca acesta să ofere o logică justificării divinului, tipică pentru tradiția ontoteologică incriminată de Heidegger, el celebrează mai degrabă misterul apofatic al „neînțelegerii” depline a mântuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Peter and William Cavanaugh (ed.), The Blackwell Companion to Political Theology, Blackwell, Oxford, 2005. Scrima, A., Timpul rugului aprins, ed. A. Manolescu, Editura Humanitas, București, 1996. Scruton, Roger, Vestul și restul. Globalizarea și amenințarea teroristă, Editura Humanitas, București, 2002. Silesius, Angelus, Călătorul heruvimic/Cherubinischer Wandersmann, traducere, note, variante și postfață de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, București, 1999. Siluan Atonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, trad. rom. de I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 19982. Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un mod de a fi natural (esse naturale), un mod de a fi material (esse materiale), un mod de a fi intențional (esse intenționale) și un mod de a fi imaterial (esse immateriale): (I.4.) Ad tertium dicendum quod unus Angelus cognoscit alium per speciem eius în intellectu suo existentem, quae differt ab Angelo cuius similitudo est, non secundum esse materiale et immateriale, șed secundum esse naturale et intenționale. Nam ipse Angelus est formă subsistens în esse naturali, non autem species
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
esse immateriale): (I.4.) Ad tertium dicendum quod unus Angelus cognoscit alium per speciem eius în intellectu suo existentem, quae differt ab Angelo cuius similitudo est, non secundum esse materiale et immateriale, șed secundum esse naturale et intenționale. Nam ipse Angelus est formă subsistens în esse naturali, non autem species eius quae est în intellectu alterius Angeli, șed habet ibi esse intelligibile tantum. Sicut etiam et formă coloris în pariete habet esse naturale, în medio autem deferente habet esse intenționale tantum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
înțelesul "credință creștină", paganus (derivat de la pagus "sat; tîrg") "sătean; civil" a primit înțelesul "necredincios, păgîn" etc. În același timp, latina creștină a preluat numeroase împrumuturi (iudeo-)greacești, greaca fiind de altfel o sursă obișnuită de îmbogățire a lexicului latin: angelus < gr. άγγελος, blasphemo < gr. βλασφήμαω, diabolus < gr. διάβολος, episcopus < gr. επίσκοπος, pascha < gr. πάσχα, sabbatum < gr. σάββατον etc.37 În acest mod, latina creștină a putut furniza, atît limbilor romanice, cît și altor limbi europene (germanice, slave și fino-ugrice) numeroase
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și tot în această limbă se răspîn-deau valorile spiritualității europene. Termenii creștini de ori-gine latină din germană se diferențiază însă de împrumuturile mai vechi din aceeași sursă, atît prin domeniile de aplicare, cît și prin principiile de adaptare: Engel < lat. angelus, Frucht < lat. fructus, keusch "cast" < lat. conscius, Kloster < lat. claustrum, Kohl "varză" < lat. caulis, Körper < lat. corpus, Messe < lat. missa, Mönch < lat. monachus, Palast < lat. palatium, Preister "sacerdot" < lat. presbyter, Teufel "diavol" < lat. diavolus. Un cuvînt pătruns anterior precum Kreuz
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fericit iar eu la fel“. Actul 3 suferise numeroase modificări iar actul 4, care fusese adăugat vechii partituri, era conform descrierii lui Mariani transmisă lui Ricordi: ʺo treaba exclenta; vei găsi în el o furtună, un cor pastoral și un Angelus Dei tratat sub froma de canon“ Premieră a avut loc la 16 August 1857 și a coincis cu inaugurarea Teatrului din Rimini, eveniment care a provocat o mare euforie. Verdi intenționase să aleagă pentru premieră operei orașul Bologna dar editorul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
omului, fără de care Dumnezeu însuși nu și-ar valorifica posibilitățile eliberatoare, văzîndu-și astfel mărginită, știrbită întrucîtva propria libertate. Omul capătă astfel un rol decisiv în metabolismul libertății supraabundente a divinului, pe care l-au tematizat mistici contemplativi precum Eckhart sau Angelus Silesius al cărui vers Berdiaev l-a înscris ca motto la Sensul creației. Respingînd orice margini, libertatea aceasta nu se lasă conținută nici măcar de limitele transcendenței, se revarsă dincolo de ele, se dăruiește torențial ființelor capabile să o primească. Pentru Eckhart
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Psychological Study of Paranoia and Delusional Thinking. London: Routledge. Charles V (1996) Salvador Dalí. 1904-1989. Rochester, Kent: Grange Books. Dalí S (1994). Jurnalul unui geniu. Radu T, trans. București: Humanitas. Dalí S (1998) The Tragic Myth of Millet's L'Angelus: Paranoic-critical Interpretation. The Collected Writings of Salvador Dalí, pp 282-297. Feinklestein H, trans. Cambridge, UK: Cambridge University Press. Dalí S (2005a) Măgarul putrezit. Da. Revoluția paranoico-critică. Arhanghelismul științific, pp. 151-155. Izverna M, trans. București: Est-Samuel Tastet Editeur. Dalí S (2005b
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ca acte de cult prin care omul își exprimă iubirea și recunoștința față de Dumnezeu. Începând cu saluturile „Lăudat fie Isus!”, „Pace și Bine”, până la cele mai cunoscute expresii „Sfântă Marie Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii”, până la rugăciunea „Angelus”, toate aceste devoțiuni franciscane au devenit populare. Sfântul Francisc a ales un oficiu mai scurt (dintr-un singur volum, mai ușor de mânuit, față de acelea care se întrebuințau atunci), numit Breviar. Fratele Aimone a alcătuit o nouă redactare a rubricilor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, în timpul vizitei căruia, s-a aclamat în București minute în sir, „Unitate”, într-o țară majoritar ortodoxă, acesta este într-adevăr un moment istoric. 2. Generozitate franciscană pentru români „Non omnia moriar” (Vergiliu) Angelus Petricca de Sonnino a fost numit din 1632 viceprefect în Țările Românești. Știa foarte multe limbi străine, și, în perioada cât a stat la Istanbul a învățat și limba turcă. În Muntenia a stat șase ani, păstorindu-i exemplar pe
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
H. Bernea: "Bătrânii noștri spuneau că timpul vine de la Dumnezeu și-l putem cunoaște după legile trecutului, că de acolo vin toate" (Cadre ale gândirii populare românești). De asemenea, credem că s-ar fi uimit în fața tabloului lui Paul Klee Angelus Novus în care ar fi putut vedea, încăodată, că zidul și "dărâmăturile" sunt materia după care se poate preda istoria civilizațiilor -, și ar fi putut semna aceste rânduri ale unui alt "profet al trecutului", Walter Benjamin: Ceea ce noi percepem ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la capitolul 17, care descrie „desfrânata cea mare” (17,1), „Babilonul‑cel‑mare”, „mama desfrânatelor și‑a urâciunilor pământului” (17,5). Capitolul poate fi împărțit în două secțiuni: vedenia propriu‑zisă (vv. 1‑6) și tâlcuirea vedeniei făcută de un angelus interpres (vv. 8‑18). Între cele două secțiuni există un verset de legătură. „Desfrânata cea mare”, replică, in negativo, a Femeii din capitolul 12, trăiește în deșert, „șezând pe o fiară roșie”. Ea este „îmbrăcată în purpură și în stofă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au fost reprezentanții elitei umaniste, cât mai ales monahii - faimoși sau anonimi - îndrăgostiți de înțelepciunea acestui mare pedagog al virtuții. Nimic nu ne determină să credem că viitorul va infirma această tradiție. Îngerul Sileziantc "Îngerul Silezian" Gott ist mein Spiel. Angelus Silesius Un eveniment editorial timid receptat în presa culturală românească îl constituie apariția unei prime traduceri din opera misticului baroc Angelus Silesius, în reușita versiune a Ioanei Pârvulescu 1. Singurul reproș pe care-l putem aduce acestei ediții bilingve este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu ne determină să credem că viitorul va infirma această tradiție. Îngerul Sileziantc "Îngerul Silezian" Gott ist mein Spiel. Angelus Silesius Un eveniment editorial timid receptat în presa culturală românească îl constituie apariția unei prime traduceri din opera misticului baroc Angelus Silesius, în reușita versiune a Ioanei Pârvulescu 1. Singurul reproș pe care-l putem aduce acestei ediții bilingve este insuficienta atenție în redarea limbajului trinitar folosit de către autorul german în original (e.g.: s. 64, s. 90., s. 237, s. 246
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trinitar folosit de către autorul german în original (e.g.: s. 64, s. 90., s. 237, s. 246, unde nu este identificată prezența ipostatică a Cuvântului și a Duhului Sfânt). Aproape necunoscută în mediile teologice, filozofice și literare din România, figura lui Angelus Silesius (pe numele real: Johannes Scheffler, 1624-1677) s-a bucurat în Occident de un interes special din partea cititorilor pasionați de literatura spirituală, pe de o parte, și în aceeași măsură din partea unor gânditori precum Leibniz, Hegel, Heidegger, Jung sau Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericii, făcând o explicită referire la învățătura patristică despre „îndumnezeirea prin har (aus Gnade) a omului”. Invocând numele unor Augustin (353-430), Bernard de Clairvaux (1090-1153), Johannes Tauler (1300-1361), Jan van Ruusbroec (1293-1381), Dionisie Cartuzianul (1402-1471) sau Ioan al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a spiritualității creștine occidentale. Lăsând pe seama medieviștilor argumentarea cu probe istorico-filologice a filiațiilor existente între reprezentanții apuseni și răsăriteni ai aceluiași univers creștin, ne vom rezuma la sesizarea catolicității conștiinței „călătorului” nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dublu agent hermeneutic: mijlocește atât „întruparea” revelației în textele prorocilor și ale apostolilor, cât și interpretarea acesteia în mâinile teologilor inspirați. Slujitor al lucrării Pedagogului, îngerul este și un logoped nevăzut, venit în ajutorul celor chemați să predice Cuvântul divin. Angelus Silesius nu este, așadar, departe de această înțelegere. Teologia sa are inflexiuni apofatice atunci când caută să dezlege taina prin „multe și neobișnuite paradoxuri”: Dumnezeu este necuprins (Gott ergreifft man nicht, s. 25, s. 43), dar se lasă, totodată, „vrerii noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]