3,353 matches
-
și al tubilor excretori ai glandelor salivare și sudoripare, ceea ce reduce cantitatea de sodiu pierdută prin materii fecale și transpirație. Secreția de aldosteron este controlată de efectele directe ale concentrației de potasiu ale celulelor corticosuprarenale, dar și indirect, prin intermediul hormonului angiotensină II, care acționează direct asupra celulelor cortico-suprarenale și stimulează secreția de aldosteron (fig. 109). Complexul hormonal renină-angiotensină Renina este o enzimă secretată și stocată în celulele granulare ale aparatului juxtaglomerular (celule musculare netede vasculare cu aspect epitelioid, localizate mai ales
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
fig. 109). Complexul hormonal renină-angiotensină Renina este o enzimă secretată și stocată în celulele granulare ale aparatului juxtaglomerular (celule musculare netede vasculare cu aspect epitelioid, localizate mai ales în arteriolele aferente). Eliberată în circulație, renina clivează un polipeptid mic, numit angiotensină I dintr-o proteină plasmatică numită angiotensinogen, sintetizată în ficat (fig.110). Sub influența unei enzime endoteliale, numită enzimă de conversie a angiotensinei, cel mai abundentă la nivelul capilarelor pulmonare, angiotensina I va fi convertită într-un peptid cu 8
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
aspect epitelioid, localizate mai ales în arteriolele aferente). Eliberată în circulație, renina clivează un polipeptid mic, numit angiotensină I dintr-o proteină plasmatică numită angiotensinogen, sintetizată în ficat (fig.110). Sub influența unei enzime endoteliale, numită enzimă de conversie a angiotensinei, cel mai abundentă la nivelul capilarelor pulmonare, angiotensina I va fi convertită într-un peptid cu 8 aminoacizi, ce acționează asupra unor receptori membranari numiți AT1 și AT2. Stimularea acestora este asociată cu multiple efecte biologice, dintre care cele mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Eliberată în circulație, renina clivează un polipeptid mic, numit angiotensină I dintr-o proteină plasmatică numită angiotensinogen, sintetizată în ficat (fig.110). Sub influența unei enzime endoteliale, numită enzimă de conversie a angiotensinei, cel mai abundentă la nivelul capilarelor pulmonare, angiotensina I va fi convertită într-un peptid cu 8 aminoacizi, ce acționează asupra unor receptori membranari numiți AT1 și AT2. Stimularea acestora este asociată cu multiple efecte biologice, dintre care cele mai importante sunt vasoconstricția arteriolară și stimularea secreției de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
8 aminoacizi, ce acționează asupra unor receptori membranari numiți AT1 și AT2. Stimularea acestora este asociată cu multiple efecte biologice, dintre care cele mai importante sunt vasoconstricția arteriolară și stimularea secreției de aldosteron. Principala verigă de control a secreției de angiotensină este rata secreției de renină din rinichi. Scăderea presiunii arteriale reduce presiunea glomerulară, ceea ce reduce filtrarea glomerulară, ceea ce modifică caracteristicile osmotice și saline ale fluidului tubular la intrarea în tubul proximal. Aceste modificări sunt percepute de celulele baroreceptoare din capilarele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
netede modificate pentru secreția de renină, precum și de celulele din macula densa care percep variațiile concentrației de sodiu și clor. Cel de-al treilea mecanism care poate modifica secreția de renină este inervația simpatică directă a celulelor juxtaglomerulare. Sistemul renină angiotensină are trei modalități de modificare a presiunii arteriale: 1. Creșterea presiunii sistemice prin intermediul angiotensinelor vasoconstrictoare; 2. Creșterea răspunsului la mediatorii sistemului vegetativ simpatic; 3. Creșterea secreției de aldosteron. Factorul (peptidul) natriuretic atrial (ANF, ANP) ANF este un hormon peptidic ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
variațiile concentrației de sodiu și clor. Cel de-al treilea mecanism care poate modifica secreția de renină este inervația simpatică directă a celulelor juxtaglomerulare. Sistemul renină angiotensină are trei modalități de modificare a presiunii arteriale: 1. Creșterea presiunii sistemice prin intermediul angiotensinelor vasoconstrictoare; 2. Creșterea răspunsului la mediatorii sistemului vegetativ simpatic; 3. Creșterea secreției de aldosteron. Factorul (peptidul) natriuretic atrial (ANF, ANP) ANF este un hormon peptidic ce este sintetizat și secretat de către celulele miocardului atrial. Este un peptid cu 28 de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
inel. ANP acționează asupra tubilor renali pentru inhibiția reabsorbției de sodiu (fig. 111). Există mai mulți declanșatori ai secreției de ANP, dintre care mai importanți sunt distensia atrială și tensionarea vaselor mari, la care se adaugă: stimularea β−adrenoceptorilor, hipernatremia, angiotensina II, endotelinele (puternici vasoconstrictori de origine endotelială). Există trei tipuri de receptori membranari care au fost identificați până la ora actuală, desemnați ANPA, ANPB și ANPC. Receptorii ANPA și ANPB sunt cuplați cu guanilat-ciclaza și își mediază efectele biologice prin intermediul GMPc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
70 000 daltoni. Factorii ce reglează filtrarea glomerulară sunt: - echilibrul presiunilor hidrostatice și oncotice în capilarul glomerular; - presiunea hidrostatică intratubulară (crescută în caz de obstrucție a căii excretorii); - debitul sangvin care traversează glomerulul; - permeabilitatea suprafeței glomerulare (poate varia sub influența angiotensinei II); - tonusul arteriolelor aferente și eferente. Presiunea eficace de filtrare rezultă din: PF = PCG - (PCB + POCG) PF = presiunea eficace de filtrare (mmHg): 10 mmHg; PCG = presiunea hidrostatică în capilarele glomerulare: 60 mmHg; POCG = presiunea oncotică a proteinelor în capilarele glomerulare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
l de ultrafiltrat glomerular (120 ml/min). în reglarea debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare intervin: - contractilitatea mezangiului, care este declanșată prin stimularea receptorilor de către agenți vasoactivi. Aceasta duce la variații ale suprafeței de filtrare, diminuând coeficientul de ultrafiltrare; - angiotensina II, cu un rol important, prezența sa ubicuitară sistemică sau locală exprimându-se prin acțiunea sa la nivelul numeroșilor receptori vasculari, tubulari și chiar interstițiali. Circulația renală este bine reprezentată: 25 % din debitul cardiac trece în fiecare minut prin cele
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acidul arahidonic prin intervenția ciclooxigenazei. Prostaglandinele au atât proprietăți vasodilatatoare, cât și vasoconstrictoare. în condiții normale fiziologice, prostaglandinele au efecte minime la nivel renal. în condiții patofiziologice (hemoragie, insuficiență cardiacă congestivă, depleție de volum), prostaglandinele vasodilatatorii (PGE2, PGI2) contracarează efectele angiotensinei II și ale catecolaminelor. Tromboxanul A2 are efect vasoconstrictor renal cu reducerea fluxului sangvin renal și a ratei de filtrare glomerulară. Eritropoietina este o glicoproteină sintetizată la adult la nivel renal (în proporție de 90 %) în celule peritubulare interstițiale de la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
1-2 ml/min pe an. Ideal, proteinuria trebuie redusă sub 0,5 g/zi. Tratamentul antihipertensiv Obiectivul principal este scăderea TA sistolice < 130 mm Hg. Tratamentul farmacologic se începe, de preferință, cu (1) un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Această clasă de medicamente are, pe lângă efectul de scădere a TA și independent de acesta, un efect antiproteinuric, de inhibare a angiotensinei și de scădere a presiunii intraglomerulare, ceea ce îi conferă un avantaj față de alte clase de agenți antihipertensivi
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mm Hg. Tratamentul farmacologic se începe, de preferință, cu (1) un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Această clasă de medicamente are, pe lângă efectul de scădere a TA și independent de acesta, un efect antiproteinuric, de inhibare a angiotensinei și de scădere a presiunii intraglomerulare, ceea ce îi conferă un avantaj față de alte clase de agenți antihipertensivi din punctul de vedere al nefroprotecției. IECA sunt preferați înaintea antagoniștilor receptorilor AT1 ai angiotensinei II (ARA II sau sartani), deoarece au în
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de acesta, un efect antiproteinuric, de inhibare a angiotensinei și de scădere a presiunii intraglomerulare, ceea ce îi conferă un avantaj față de alte clase de agenți antihipertensivi din punctul de vedere al nefroprotecției. IECA sunt preferați înaintea antagoniștilor receptorilor AT1 ai angiotensinei II (ARA II sau sartani), deoarece au în plus, efecte cardioprotectoare mai clar demonstrate, cresc nivelul bradikininei (substanță vasodilatatoare și antifibrotică) și inhibă aldosteronul (profibrotic). De asemenea, multe dintre IECA sunt mai ieftine decât ARA II. IECA sunt, în general
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
angioedem, alergie). Losartanul și irbesartanul au demonstrat efecte antiproteinurice și nefroprotectoare la pacienții cu diabet zaharat tip II și nefropatie diabetică. Se recomandă, ca și pentru IECA, utilizarea dozei maxime tolerate. Față de IECA, ARA II au avantajul de a bloca angiotensina II generată pe calea chimazei și de a favoriza stimularea receptorilor AT2 (cu efecte vasodilatatoare, antiproliferative și antifibrotice). Asocierea IECA + ARA II are un efect antiproteinuric superior fiecăruia din cele două clase de medicamente în parte. De asemenea, combină avantajele
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sunt hipertensivi la data diagnosticării diabetului. Prezența HTA, atât sistolice, cât și diastolice, crește semnificativ riscul apariției proteinuriei și viteza deteriorării funcției renale. 6. Dislipidemia. Hipercolesterolemia accelerează progresia ND. 5.3. Patogeneză 1. Factori genetici gena enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) - genotipul DD se asociază cu o activitate plasmatică crescută a ECA, cu un risc crescut de apariție a ND, cu o progresie mai rapidă a ND, precum și cu un efect renoprotector mai redus al IECA; gena apoE - pacienții cu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
30 %, ceea ce înseamnă că această măsură este mai eficientă decât orice intervenție farmacologică. 3. Controlul HTA, cu atingerea și menținerea celui mai scăzut nivel posibil al TA, printr-un tratament care să includă un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau un antagonist al receptorului angiotensinei 2 (ARA 2). TA-țintă este < 130/80 mm Hg sau < 125/75 mm Hg, dacă există proteinurie > 1 g/zi. Toate studiile în DZ 1 și în DZ 2 arată că riscul de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mai eficientă decât orice intervenție farmacologică. 3. Controlul HTA, cu atingerea și menținerea celui mai scăzut nivel posibil al TA, printr-un tratament care să includă un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau un antagonist al receptorului angiotensinei 2 (ARA 2). TA-țintă este < 130/80 mm Hg sau < 125/75 mm Hg, dacă există proteinurie > 1 g/zi. Toate studiile în DZ 1 și în DZ 2 arată că riscul de apariție și de progresie a ND este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renală sunt: boala Takayashu, coarctația de aortă, stenoza vasculară post-radică și traumatismele abdominale. 10.3. Fiziopatologie Rolul sistemului renină-angiotensină-aldosteron Prezența stenozei de arteră renală determină creșterea secreției de renină, menținând astfel filtrarea glomerulară prin efectul vasoconstrictor pe arteriola eferentă al angiotensinei II. Pe de altă parte, angiotensina II crește reabsorbția tubulară de sodiu, favorizând retenția sodată. Hipereninismul determină astfel un efect sistemic prin vasoconstricție arterială periferică și prin retenția hidrosodată. Conceptul de HTRV este derivat din studiile experimentale pe animale și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
aortă, stenoza vasculară post-radică și traumatismele abdominale. 10.3. Fiziopatologie Rolul sistemului renină-angiotensină-aldosteron Prezența stenozei de arteră renală determină creșterea secreției de renină, menținând astfel filtrarea glomerulară prin efectul vasoconstrictor pe arteriola eferentă al angiotensinei II. Pe de altă parte, angiotensina II crește reabsorbția tubulară de sodiu, favorizând retenția sodată. Hipereninismul determină astfel un efect sistemic prin vasoconstricție arterială periferică și prin retenția hidrosodată. Conceptul de HTRV este derivat din studiile experimentale pe animale și în particular din cele efectuate de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
apropie cel mai mult de hipertensiunea reno-vasculară unilaterală. Evoluția sa se face în trei faze: • faza inițială a HTA este în raport direct cu activarea importantă a SRAA. Rinichiul aflat în aval de stenoză suferă efectele secreției de renină și angiotensină II, cu o diminuare a secreției de sodiu. Din contra, rinichiul sănătos percepe consecințele acestui fenomen și tinde să le compenseze prin oprirea sintezei și secreției de renină și creșterea natriurezei. în această primă fază, HTA este dependentă de hipersecreția
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
oprirea sintezei și secreției de renină și creșterea natriurezei. în această primă fază, HTA este dependentă de hipersecreția de renină, fiind sensibilă la blocarea SRAA obținută prin îndepărtarea pensei, nefrectomie, prin administrarea de IECA sau a unui antagonist al receptorilor angiotensinei II. • în cursul celei de a doua faze, HTA și scăderea perfuziei renale persistă, dar nivelul reninei și angiotensinei II are tendința să se diminueze. HTA rămâne totuși dependentă de renină; nivelul de activare al sistemului scade, dar rămâne anormal
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renină, fiind sensibilă la blocarea SRAA obținută prin îndepărtarea pensei, nefrectomie, prin administrarea de IECA sau a unui antagonist al receptorilor angiotensinei II. • în cursul celei de a doua faze, HTA și scăderea perfuziei renale persistă, dar nivelul reninei și angiotensinei II are tendința să se diminueze. HTA rămâne totuși dependentă de renină; nivelul de activare al sistemului scade, dar rămâne anormal de înalt și neadaptat nivelului presiunii arteriale sistemice. Un alt mecanism care intervine în acest stadiu este retenția hidrosodată
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
doar îndepărtarea pensei și nefrectomia celuilalt rinichi poate normaliza presiunea arterială. b) Modelul un rinichi-o pensă și doi rinichi-două pense în aceste două modele, HTA este volum-dependentă: hipersecreția de renină determinată de stenoză antrenează o creștere a concentrației de angiotensină II și de aldosteron, care conduce la creșterea reabsorbției sodate. Se observă deasemeni o creștere progresivă a presiunii sistemice, până ce presiunea de perfuzie în aval de pensare ajunge la valoarea inițială. în acest stadiu, retenția hidrosodată este maximă datorită scăderii
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cardioprotectoare multiplă. Multe dintre medicamentele utilizate pentru profilaxia accidentelor vasculare cerebrale sau coronariene sunt probabil benefice și în planul prevenirii progresiei bolii renale. Medicamentele antihipertensive cele mai indicate sunt inhibitorii sistemului renină-angiotensină-aldosteron și diureticele. Introducerea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei II (IECA), alături de alte medicamente antihipertensive, a făcut posibil controlul satisfăcător al HTA la 80-95% dintre pacienții cu SAAR. Deși IECA se asociază cu riscul agravării insuficienței renale la acești pacienți, s-a demonstrat recent că acest risc este minor
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]