208 matches
-
nu dorea să ordone ocuparea Ruhrului și a făcut aceasta doar după respingerea de către Londra a propunerilor sale privind sancțiuni mai moderate împotriva Germaniei. Frustrat de indisponibilitatea Germaniei de a plăti despăgubiri de război, Poincaré spera să obțină sancțiuni economice anglo-franceze împotriva Germaniei în 1922 și s-a opus acțiunii militare. În decembrie 1922, el s-a văzut confruntat cu opoziția anglo-americano-germană și cu lipsa combustibilului pentru producția franceză de oțel și a banilor pentru reconstruirea zonelor industriale devastate. Poincaré era
Ocuparea Ruhrului () [Corola-website/Science/320501_a_321830]
-
după luptele grele de până atunci. În plus, alături de armatele austro-ungare și germane intraseră în lupta că aliați și forțele bulgare, care au declanșat o ofensivă împotriva Șerbiei dinspre est. În acest timp însă, la Salonic fuseseră debarcate însă trupe anglo-franceze. Trupele sârbe au fost nevoite să se retragă în Albania, de unde au fost evacuate pe insula Corfu. După ocuparea completă a Șerbiei și Muntenegrului de către Puterile Centrale, trupele sârbe și muntenegrene s-au alăturat celor ale Antantei din Salonic, care
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
1915, Austro-Ungaria a reușit să înfrângă Imperiul Rus pe frontul de răsărit, silind armata rusă să se retragă din Polonia și Galiția. Turcia a reușit în același an să apere cu succes strâmtoarea Dardanele, iar, pe frontul de vest, forțele anglo-franceze nu au reușit să străpungă frontul german. Toți acești factori i-au convins pe bulgari să intre în lupta de partea Puterior Centrale. Pe 6 septembrie 1915 a fost semnată la Sofia o convenție militară între Bulgaria și Puterile Centrale
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
în favoarea Puterilor Centrale. Forțele armate bulgare erau considerate printre cele mai bune din regiune în acea vreme. Aliații și-au dat seama rapid de primejdia care plana asupra aliaților lor balcanici. Ei au luat însă decizia de a debarca trupe anglo-franceze la Salonic de-abia pe 1 octombrie 1915. Aceste trupe promiteau să apere flancul sudic al sârbilor. Rusia nu a putut trimite trupe în regiune, România refuzând dreptul de tranzit al trupelor țariste pe teritoriul său. Pe 5 octombrie, 150
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
de-abia pe 1 octombrie 1915. Aceste trupe promiteau să apere flancul sudic al sârbilor. Rusia nu a putut trimite trupe în regiune, România refuzând dreptul de tranzit al trupelor țariste pe teritoriul său. Pe 5 octombrie, 150.000 soldați anglo-francezi au debarcat la Salonic cu permisiunea guvernului elen. Comandamentul germano-austriac a pregătit cu atenție și în amănunt atacul împotriva Șerbiei. Au fost executate misiuni ample de recunoaștere, iar în spatele frontului au fost construite noi drumuri și au fost reparate cele
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
presiunea atacurilor conjugate ale inamicilor lor. Pe 5 noiembrie, bulgarii au intrat în Niš. După cucerirea orașului Niš, trupele austro-germane și cele bulgare au făcut joncțiunea și au putut să desfășoare în continuare o ofensivă comună. În același timp, forțele anglo-franceze au înaintat dispre Salonic în Macedonia pentru a veni în ajutorul aliaților lor. Armata a 2-a bulgară i-a atacat pe anglo-francezi, oprindu-le pentru o vreme marșul. Încercarea acestora din urmă de continuare a înaintării a fost oprită
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
au făcut joncțiunea și au putut să desfășoare în continuare o ofensivă comună. În același timp, forțele anglo-franceze au înaintat dispre Salonic în Macedonia pentru a veni în ajutorul aliaților lor. Armata a 2-a bulgară i-a atacat pe anglo-francezi, oprindu-le pentru o vreme marșul. Încercarea acestora din urmă de continuare a înaintării a fost oprită din nou în timpul luptelor de la Krivolak (Macedonia) în 17-21 noiembrie. Austro-germanii au continuat ofensiva de direcția nord-sud. Între timp, germanii au primit sprijinul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
atacurilor organizate de Aliați, germanii au continuat să trimită trupe din Balcani pe frontul de vest, iar unitățile bulgare rămase în regiune au rămas relativ pasive. Acțiunile militare ale Antantei au căpătat o mai mare amploare în luna august. Unitățile anglo-franceze au încercat să străpungă defensivă bulgară în regiunea lacului Dojran (9-18 august). Bulgarii au reușit să respingă atacul, provocându-le pierderi importante inamicilor. După intrarea României în război, Antanta a plănuit o ofensivă combinată, care avea ca scop scoaterea Bulgariei
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
de pe teatrul de luptă din Caucaz. La 17 februarie 1915, un avion maritim britanic decolat de pe HMS "Ark Royal" a efectuat un zbor de recunoaștere deasupra strâmtorii. Două zile mai târziu, a început primul atac asupra Dardanelelor când o forță anglo-franceză ce cuprindea și cuirasatul britanic HMS "Queen Elizabeth" a demarat un bombardament de la distanță asupra artileriei otomane de pe coastă. Britanicii intenționau să utilizeze cele opt avioane de pe "Ark Royal" pentru a asigura precizia bombardamentului, dar starea vremii le-a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
, denumit și Al Doilea Război Anglo-Chinez, Al Doilea Război din China, Războiul lui Arrow, sau Expediția anglo-franceză în China, a fost un conflict în care Imperiul Britanic și al Doilea Imperiu Francez au luptat împotriva Dinastiei Qing din China, între 1856 și 1860. Cauzele conflictului au fost similare celor care au declanșat Primul Război al Opiului. Denumirea
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
ocupat Guangzhou spre sfârșitul lui 1857. Ye Mingchen a fost luat prizonier, iar Bo-gui, guvernatorul Guangdongului, s-a predat. S-a înființat o comisie comună a alianței. Bo-gui a rămas în post pentru a păstra ordinea în provinciile ocupate. Alianța anglo-franceză a păstrat controlul asupra provinciei Guangzhou timp de aproape patru ani. Ye Mingchen a fost exilat la Calcutta, India, unde s-a înfometat până a murit. Coaliția s-a deplasat apoi spre nord pentru a ocupa pentru scurt timp forturile
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
Tianjin cu proaspăt numiții consuli englez și francez pentru legațiile din Beijing. Ei au ajuns la gurile râului Hai păzit de cetățile Taku de lângă Tianjin și au cerut să continue drumul spre Beijing. Sengge Rinchen le-a răspuns că diplomații anglo-francezi pot să debarce mai sus pe coastă, la Beitang, și de acolo să se deplaseze la Beijing, dar nu au permis să fie însoțiți de trupe armate în capitala chineză. Escorta anglo-franceză a insistat să debarce la Taku și nu
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
Beijing. Sengge Rinchen le-a răspuns că diplomații anglo-francezi pot să debarce mai sus pe coastă, la Beitang, și de acolo să se deplaseze la Beijing, dar nu au permis să fie însoțiți de trupe armate în capitala chineză. Escorta anglo-franceză a insistat să debarce la Taku și nu la Beitang și să însoțească diplomații până la Beijing. În seara de 24 iunie 1859, un mic contingent britanic a aruncat în aer obstacolele puse de chinezi pe râul Baihe. A doua zi
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
înarmate scufundate și două avariate. Convoiul s-a retras fiind acoperit de tirul unei escadrile navale americane condusă de comodorul Josiah Tattnall. O vreme, rezistența anti-străină a avut o mare influență asupra curții Qing. În vara lui 1860, o forță anglo-franceză mai mare (11.000 de britanici conduși de generalul James Hope Grant, 6.700 de francezi conduși de generalul Cousin-Montauban) cu 173 de vase a plecat din Hong Kong și a capturat orașele-port Yantai și Dalian pentru a închide golful Bohai
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
golful Bohai. Apoi au efectuat la 3 august o debarcare la Beitang (scris și „Pei Tang”), la circa de cetățile Taku, pe care le-au capturat după trei săptămâni, la 21 august. După ce a cucerit Tienstinul la 3 august, forțele anglo-franceze au pătruns în interiorul continentului spre Beijing. Împăratul Xianfeng a trimis apoi miniștri pentru convorbiri de pace, dar discuțiile au eșuat după ce emisarul britanic Harry Parkes a fost arestat în timpul negocierilor la 18 septembrie. El și micul său grup au fost
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
au fost uciși prin procedeul "lingchi", care presupure tăierea lentă de bucăți multiple din corp, și compresia membrelor tăiate pentru a prelungi tortura; liderii britanici au fost înfuriați când au aflat acest lucru în octombrie). Cadavrele erau de nerecunoscut. Invazia anglo-franceză s-a ciocnit cu cavaleria mongolă a lui Sengge Rinchen la 18 septembrie lângă Zhangjiawan înainte de a înainta către marginile Beijingului pentru o bătălie decisivă în actualul district Tongzhou. La 21 septembrie, în bătălia de la Palikao, 10.000 de soldați
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
pentru o bătălie decisivă în actualul district Tongzhou. La 21 septembrie, în bătălia de la Palikao, 10.000 de soldați ai lui Sengge Rinchen, inclusiv cavaleria mongolă de elită, au fost complet anihilați după mai multe șarje frontale împotriva grosului forțelor anglo-franceze, care au pătruns în Beijing la 6 octombrie. Cu armata Qing devastată, împăratul Xianfeng a plecat din capitală, lăsându-l pe fratele său, prințul Gong, să se ocupe de negocieri. Xianfeng a fugit mai întâi la palatul de vară Chengde
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
6 octombrie. Cu armata Qing devastată, împăratul Xianfeng a plecat din capitală, lăsându-l pe fratele său, prințul Gong, să se ocupe de negocieri. Xianfeng a fugit mai întâi la palatul de vară Chengde și apoi în provincia Rehe. Soldații anglo-francezi din Beijing au început să prade palatul de vară Yihe Yuan și palatul vechi (Yuan Ming Yuan) imediat (fiind plin de opere de artă valoroase). După ce Parkes și prizonierii rămași în viață au fost eliberați, Lord Elgin a ordonat ca
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
Yuan) imediat (fiind plin de opere de artă valoroase). După ce Parkes și prizonierii rămași în viață au fost eliberați, Lord Elgin a ordonat ca palatele de vară să fie distruse începând cu 18 octombrie. Beijingul nu a fost ocupat; trupele anglo-franceze au rămas în afara orașului. S-a discutat și distrugerea Orașului Interzis, fiind propusă de Lord Elgin ca măsură de descurajare a chinezilor de a mai folosi vreodată răpirea drept metodă de negociere și pentru a se răzbuna pentru maltratarea prizonierilor
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
Convenția de la Peking conținea: După două săptămâni, Ignatiev a obligat guvernul Qing să semneze un „tratat suplimentar de la Peking” prin care ceda teritoriul de la est de râul Ussuri (parte din Manciuria Exterioară) rușilor. Înfrângerea armatei imperiale de o forță militară anglo-franceză relativ mică (de 10 ori mai mică decât armata Qing) cuplată cu fuga (și apoi moartea) împăratului și arderea palatului de vară a fost o lovitură grea pentru Dinastia Qing, odinioară un imperiu foarte puternic. După război, în China a
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
a dezbinat, rușii fiind împărțiți între „albi” (țariști) și „roșii” (comuniști), ucrainenii între „radiști" (naționaliști) și „mahnoviști” (anarhiști), evreii și celelalte minorități luând partea unora sau altora dintre aceste forțe, fără să uităm forțele de ocupație germane (aprilie-noiembrie 1918) și anglo-franceze (1919-1922). La începutul anului 1918, orașul a fost capitala Republicii sovietice odesite condusă de Vladimir Iudovski și de Nikolai Krîlenko care au împușcat cu mitraliere, cu familii cu tot, o bună parte din burghezia și clasa medie a orașului, măcelărind
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
era un sprijinitor hotărât al alianței cu Antant, nu doar din cauza convingerii că Regatul Unit și Franța aveau să câștige războiul, dar și din cauza faptului că aceasta era singura opțiune care mai rămânea Greciei. Premierul elen considera că puternica flotă anglo-franceză putea să impună o blocadă navală cu efecte dezastruoase asupra țării și populației ei răspândite pe numeroase insule. Pe de altă parte, Constantin înclina să sprijine Puterile Centrale prin păstrarea neutralității țării sale . El își baza opțiunile atât pe ceea ce
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Bătălia navală de la Solebay sau de la Southwold Bay a avut loc la 7 iunie 1672 () între flota neerlandeză și flota combinată anglo-franceză și a fost prima bătălie importantă din Al treilea război Anglo-Neerlandez (1672-1674), care făcea parte el însuși din Războiul Franco-Neerlandez (1672-1678), în care Ludovic al XIV-lea a invadat Republica și a încercat să obțină controlul asupra Țărilor de Jos
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
cerea purtarea războiului împotriva invadatorilor. Nemulțumirea populară creștea, frații De Witt erau învinuiți de lipsurile pregătirii militare, ba chiar de trădare și, după destituire, aveau să fie uciși. Dacă în acele zile tulburi de dezbinare și luptă între partide, aliații anglo-francezi ar fi reușit să debarce la Haga, dezmembrarea Republicii s-ar fi înfăptuit în scurt timp. Din aceste considerente și sub influența comisarului flotei, Cornelis de Witt, Michiel de Ruyter a trebuit să renunțe temporar la principiul de acțiune al
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
conduce atacul. Această escadră înaintată, o noutate tactică, alcătuită din 18 nave de linie ușoare și 18 nave incendiare, aflată sub comanda lui Jan van Brackel, avea scopul excepțional de a provoca cât mai multă dezordine și confuzie în linia anglo-franceză și de a permite astfel atacul concentrat al escadrelor și diviziilor principale asupra navelor inamice împrăștiate. Din fericire pentru aliați, vântul sufla ușor și a slăbit și mai mult, astfel că au avut cam trei ore și jumătate să recheme
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]