2,924 matches
-
toate acestea, în cartea lui Gheorghe Crăciun, Trupul știe mai mult. Fals jurnal la Pupa Russa (1993-2000). Nici un element exterior nu este demn de atenția (scrisă!!!) a cunoscutului scriitor opzecist. Falsul jurnal este o carte a ideilor, raționamentelor, obsesiilor și angoaselor unui Eu destul de debusolat, care trăiește deruta semnelor tot mai vizibile ale îmbătrânirii trupului, pe fondul crizei literaturii de la începutul anilor '90. La prima vedere însemnările par făcute la voia întâmplării, gândurile sunt aleatorii, nu există o logică a notațiilor
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
o frînghie." Să te salvezi, să mori? Să supraviețuiești. E rețeta Radu Cosașu, paradoxul gentil, ironia pățitului condescendent: "Mă uit de sus la puștimea care abia învață un slow. Și nici nu știe ce-o așteaptă - o cruntă spondiloză și angoasa unui tangou." "Cum vine asta - temere cu humor?" Sonatine-le nu-s nimic altceva decît temeri unse cu glumă, scurte, febrile cu rece, ca un frison. Citiți-le cum se termină: "Mă gîndesc că din praful, din nimicul de gumă
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
Scindat între tinerețe, percepută ca stare de normalitate, și inevitabilitatea bătrâneții (să nu uităm că, incredibil pentru cine îl cunoaște cât de cât pe Dinu Flămând, poetul este în pragul celebrării celor șaizeci de ani) eul liric trăiește din plin angoasele unei vârste incerte. Nesiguranța este maximă, certitudinile tinereții se relativizează, condiția omului se revelează ca fiind una slabă, de pascaliană trestie aflată în bătaia vântului. Pe măsura trecerii timpului, întrebările se înmulțesc, revelațiile devin tot mai dureroase pentru că - nu-i
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
poetul meditează asupra conceptului de iubire, mai mult din perspectiva lecturilor decât din experiențe proprii. Am mai spus-o cu alt prilej, lirica lui Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale lui Ștefan Aug. Doinaș. Angoasele sale sunt expuse cu o anumită grandilocvență (ușor de sesizat la poemele din ciclul intitulat prea puțin poetic amplitudini de probabilitate), cu o robustețe a formulărilor și a gândirii care par să indice (la fel ca la Cioran) o mult
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
în blazarea sexuală și alienarea erotică a femeii milenariste. Ca să-mi pun degetul la tîmplă și să filozofez, există, probabil, tendința de a circumscrie o criză postadolescentină, aceea a dezabuzării, a relațiilor multiple cu pontaj sexual, a singurătății postcoitale, a angoasei unei maternități nedorite și a fanteziilor homofobe, dar cred că Diana Geacăr este prea înfierbîntată și mult prea tînără (literar vorbind) pentru a aborda, cu rezultate notabile, o temă atît de mare și de delicată. Nu beneficiază nici măcar de avantajul
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
pe care o port/ deasupra pîntecului" (Ghipsuri de flori). Problemele de fertilitate (,maternitatea mea e moarte/ în pîntecul surogat/ placenta e un bulb cranian/ fără viitor"), de mariaj (,uit căsnicia/ terminată pe patul unui tablou în care sînt înjunghiată"), bisexualitatea, angoasele și tendințele suicidare ale artistei apar ca niște consecințe mai mult sau mai puțin directe ale corpului mecanomorf greu de stăpînit, aflat într-un proces de degradare articulară ce impune limite sociale, dar și sentimentale. Există un permanent balans între
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
satisfacției profesionale. În această perioadă a vieții tinerilor, Profesorul de religie îi poate pierde sau câștiga, prin credința pe care le-o insuflă. Rolul său, de îndrumător de suflete, de mediator în viața sa tumultuoasă, plină de întrebări, dileme și angoase existențiale, chiar și în momente de criză și tulburări de comportament sau personalitate, este asemenea celui al preotului, iar a doua sa Biserică o constituie Școala, unde încearcă să-L aducă pe Dumnezeu. Pentru aceasta, atitudinea față de elevi nu trebuie
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
-i pe spectatori!), de la “coloana sonoră” bulversantă și de la toate elementele vizual-auditive de o materialitate atât de palpabila încât îți dau frisoane, îți fac pielea de găină, te fac să salți de pe fotoliul de spectator, iti strâng inima în menghina angoaselor cu aură extinctiva... până la rinocerizarea chiar a textului piesei, prag atât de insolit încât nici macar Eugen Ionescu - poate unicul dramaturg din lume în fața căruia nu au existat bariere - nu l-a intuit, nu l-a visat și, desigur, nu avea
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
siderale. Ei dau viață scenica unei lumi alienate și alienante, în care pasul de la incertitudinea difuza, apoi din ce in ce mai grea (lespede de piatră de greutatea Everestului, desi misterioasă, incredibilă, stropita cu vermorelul vagului), pasul spre frică dezarmanta, spre spaimă galactica și angoasa devastatoare, dezumanizanta, să fie la fel de urieșesc și strivitor că acela al turmei de rinoceri care iau în stăpânire totul, demolează nu doar zidurile instituțiilor/ edificiilor intrate în tradiție, ci întregul sistem de valori clădit de omenire de-a lungul mileniilor
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
moară în carele frazelor nu-ți mai spun nimic ție semănătorului de smsuri de linkuri de mailuri tu cultivi în pusta netului jumătăți de idei în jumătăți de cuvinte poemele pentru tine sunt ferestre înguste Cuvântul cu care o numesc angoasa bate să spargă ușa deși e mai bine s-o înfrunt direct nu-i deschid o las să se consume în suc propriu femeia de lângă mine îmi trece mâna peste frunte nu cumva îi e complice cobor sub pleoape simulând
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
asortimente în cerneală și-un rânjet rânced până i se-apleacă sub cearșafuri fumul ne desface umbra de noapte ca pe indigou cum scrijelești cum mâzgălești mi se ia pe piele sau înăuntru în aerul expirat - scene de final și angoasa și difuzele amețeli mai salvează câte ceva obrajii mi-ar sta mai bine pe-o nebunariță decât în oglinda care ți-a băut din palmă - de aici se pleacă numai în pijama fără buletin privirile ca mercurul intră-n sânge țipătul
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
și mașinăria lagărului, care își are legile sale, o planetă total diferită, iadul însuși." Om al unei generații ulterioare contextului referențial, autorul implicit - puțin implicat evenimențial, dar profund implicat în reconstituire - se interesează de familia sa, etnia acesteia, istoria directă. Angoasa săsească din Transilvania este lămurită prin istoria veche și recentă, din preajma și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pare că nimic nu este eludat. Și sunt aspecte puțin sau deloc discutate, precum relația dintre Garda de Fier legionară
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
ostentativă, provocatoare ține în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată prin antidoturi umorale, înecată în chef: „Dar e sinistru, dragă. Ascultă,// coborîrea pe Phobos avînd să se facă după un drum de două/ sute de zile... Nu de 40
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
văpaie rece” și chiar apa capătă înfățișarea unui hoit: „Din albia fluviului se înalță vîrtejuri/ de praf; nu privi, nu privi/ cadavrul acestui fluviu!” (Uitare). Contemplarea prăbușirii universale - o delectatio morosa - se condensează în imaginea demoniei, alegorie a decepțiilor și angoaselor ce se prezintă într-o manieră terifiant-amuzantă. Însă demonii ce bîntuie conștiința poetului (și aci caricatura vizionară își resoarbe ironia), nu se livrează văzului, rămînînd invizibili, inomabili: „Cum mi se-arată fără de vină/ demonii negri de pe colină!/ Tace orașul, ora
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
consilier ale cărui scrupule de legalitate începuseră să-l incomodeze, trecându-l fără avertizare pe Strava pe un post obscur la secția de documentare tehnică a combinatului. De atunci începe năruirea lăuntrică a nefericitului Strava, tulburarea echilibrului psihic, de atunci angoasele, frica de somn (nu vrea să doarmă pentru a evita coșmarurile), semne ale unei nevroze ce pare a fi fără leac. Spuneam că există o relație semnificativă între adolescentul Tin și maturul Strava, deși ei aproape că nu se cunosc
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
Preludiu la după-amiaza unui faun, care se împotmolesc la denumirea ființei mitologice, transformând-o în... faur sau chiar f(F)aust... Mi-aduc apoi aminte că a trebuit să explic la curs semnificația faunului, așa cum am fost întrebată ce înseamnă angoasă (în contextul cursului despre expresionismul muzical). Dar există compensații, există și altfel de tineri. I-am cunoscut mai îndeaproape cu ocazia aniversării unui an a proiectului “Tineri în Profil”, susținut de Fundația germană Ernst von Siemens (despre care am mai
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
i se cere demisia din funcție printr-un rechizitoriu ce amintea de sinistrele procese staliniste, a rămas în amintirea lui ca un coșmar imposibil de dat uitării. Amintirea momentelor penibile pe care le-a trăit atunci îi provoacă și astăzi angoase, iar protagonista acelui episod, poeta Ana Blandiana pare a fi intrat definitiv în dizgrația scritorului. Revanșa peste timp a prozatorului (e drept, una doar livrescă) este și ea una demnă de ținut minte: „Ce mă frapează întîi și întîi e
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
decoruri vechi inspirate din interioarele pline de liniște ale bisericilor bizantine sau în urâțenia indiferentă a acestor construcții rapide, rău terminate și neîntreținute?” (p.44). În această carte, istoria orașului este mai ales cea a locuitorilor săi, cu iluziile, speranțele, angoasele și dezamăgirile lor. Este creionată, de asemenea, o paralelă între 1945 și 1989, pentru că istoria pare să se fi repetat la București, de câteva ori, de-a lungul secolului al XX-lea. Trebuie, de asemenea, remarcată expresivitatea titlurilor unor capitole
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
sau-sau...” (îngeri lichizi ies din oglindă). Nimic nu e cum trebuie, nimic nu e la locul său în alcătuirea lumii în care trăim. Tot ce ființează stă parcă sub puterea unui blestem. Din care pricină spiritul se impregnează de angoasă, se fracturează, decade. Simțind apropierea sfîrșitului, se livrează înainte de vreme acestuia printr-o contabilitate sepulcrală: „nu știu exact ce las în urmă./ mă simt cum trebuie să se simtă/ o familie ce tocmai se mută în altă casă./ o parte
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
le exprimase în scris, transformându-le în imagini. Or, după cum remarcă undeva scriitorul devenit pictor “s...ț l’image est beaucoup plus parlante que la littérature ou le discours abstrait.”2 Miracolul picturii lui Ionesco: întâlnirea dintre temele literaturii ionesciene (angoasa morții, căutarea absolutului, a lui Dumnezeu, destinul omului-marionetă etc.) și mâna de pictor naiv a lui Ionesco. Zürich. Din tramvaiul 10, care coboară pe Universität Strasse zăresc, pentru o fracțiune de secundă în vitrina galeriei de la numărul 9, un tablou
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
așa cum o vede oricine: plină de umor, de tandrețe, de cruzime, dezolanta, sumbră, colorată, cu o mulțime de fete, din ce in ce mai putina natură, o lume din ce in ce mai violență, măi absurdă, dar din care, culoarea și imaginarul mai fac, încă, parte; că și angoasele, de altfel. St. Gallen. La Galeria Erker (care-și trage numele de la balconașul închis care-i împodobește fațadă, unul dintre cele 111 care mai supraviețuiesc, răspândite în orașul vechi) amintirea lui Ionesco e încă vie. Fiecare vizită la Galeria Erker
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
a dedica, solemn și entuziast și elegiac, câte un imn “ceaiului” și umilului “cartof”, într-o prozodie cu armonii recuperate, evocă somptuos peisaje românești: este, cum îl definește autorul însuși, un imn închinat “veacului mediocrității”, vieții imediate cu neliniștile și angoasele ei, dar și cu revelațiile de fiecare clipă, ce alimentează ample versuri care pot trimite la Whitman și discipolii săi mai apropiați în timp. Brățara nopților (1929) îi prelungea, oarecum, itinerariile, uzând de tehnici similare, iar Plante și animale, tipărit
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
almanahuri, desfășurări caleidoscopice - marcate de obsesia deschiderii, mișcării, transformării. Așezată sub semnul privirii, al retinei înregistratoare, lumea sa e una prin excelență spectaculară, adesea sărbătorească, feerică, dar și tulburată adesea de frisoane “expresioniste” ce reactualizează un fond substanțial, de originară angoasă existențială. Acesta transpare nu numai la nivelul imaginarului “explicit”, care face din poet, în ultimă instanță, un “pururi Ahasverus”, un “Peter Schlemihl altfel”, ci în chiar instabilitatea, agitația, ca să zicem așa, sintactică, a acestei poezii aflate mereu în căutarea comunicării
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
nu e vorba decît de eforturi corective, de strădanii de-a corija în plan lumesc o biografie pe fondul unui destin incorigibil. Mai aproape decît de genitorul său, avem impresia că se află Barbu de E. Lovinescu, cel vizitat de angoasele zădărniciei, avînd pururi pe limbă gustul de cenușă al Neantului. Să spunem lucrurile pe nume. în pofida eleganței sale elocutorii, a mondenității dezabuzate ce-o pune în scenă, a piruetelor galice pe care le alcătuiesc vorbele de duh urmărite cu o
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
pe cele trei actrițe în roluri mai puțin abordate. Dar nu-și duce ideea și lucrul pînă la capăt cu ele, din păcate. Descoperită rămîne, de cele mai multe ori, Elvira Deatcu, căreia pare că îi este teamă să intre adînc în angoasele și în tragedia lui Agnes. De aceea, reacțiile ei, în special în scenele bîntuite de spiritul malefic al mamei, de conflictul major cu ea, rămîn exterioare, le joacă, nu le trăiește, cum se spune. Carmen Tănase și Virginia Rogin creează
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]