219 matches
-
așteptând în întuneric, cu ochii fixați pe raza de lumină, ca ușa să se deschidă și să zărească în sfârșit figura mamei sale. Ea se simțea în tot acest timp ca într-un fel de „groapă neagră”, într-o așteptare angoasantă. După ce doica a fost schimbată, Sandra a încetat să mai plângă. Ea se ducea cuminte la această doică, dar rămânea mai mult singură. Mai târziu, Sandra își va aminti următoarele: se află în curtea creșei și îi privește pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și pentru că nu poate răspunde așteptărilor lor, provocând suferință atât în ceea ce o privește cât și suferință celorlalți. Invadată de un intens sentiment de culpabilitate, îi este imposibil să continue să mai trăiască, se închide în sine, pradă tensiunilor interne angoasante: ideea de a ieși din casă i se pare insuportabilă. Sentimentele de inferioritate, de incapacitate, de gol, lentoarea, cuprind toate activitățile sale, mai ales cele școlare, care se desfășuraseră în condiții bune până în acel moment. În același timp cu apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
suicidar pe care îl prezintă copiii cu părinte deprimat: - lipsa unei susțineri în cadrul familiei, lipsa unei disponibilități afective a părintelui deprimat atunci când tânărul este confruntat cu un eveniment de viață negativ; - climat familial marcat mai puternic de conflicte și mai angoasant; - cazuri de expunere la tentative de suicid în cadrul familiei; - vulnerabilitate biologică familială în ceea ce privește depresia, dar și privind sinuciderea. Antecedentele suicidare sau tentativele de suicid în cadrul familiei, cum ar fi decesul unui părinte, sunt de asemenea mai frecvente la adolescenții cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
desprindere din tentația revoltei, urmată de mersul hotârât în căutarea ieșirii, reprezintă resortul progresului tău individual, mecanismul-cheie al perfecționării tale labirintice. Un om care, odată intrat în labirintul existențial și confruntat cu ispita revoltei se pierde în aceasta, prăbușindu-se angoasant spre demență sau suicid, desigur, nu poate fi considerat o conștiință ce s-a perfecționat, ce a evoluat prin intrarea într-o situație complicată a vieții sale. Din contră, se poate spune că această situație l-a răpus, că a
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
spiritual sclerotic. Eu trebuie să-i îndur exercitarea paralel cu diminuarea legăturii cu cei dragi, inteligenței practice, curajului și răbdării. Dacă mă decid să perseverez în revoltare, atunci această forță de apăsare devine exuberantă, contribuind la prăbușirea mea dezorientată și angoasantă în demență sau suicid. Dacă optez să resping staționarea în resurecție, atunci nu voi ceda acestei greutăți spirituale, ea diminuându-se în paralel cu reluarea conexiunii cu cei dragi, a funcționalității inteligenței pragmatice, a curajului și răbdării. Voi fi eliberat
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
derulării acestuia, reverberațiile lui în timp asupra persoanei în cauză. În loc ca acest proces să fie transformat într-o „sărbătoare” a câștigului, a „binecuvântării” roadelor acumulate, a evidențierii unei identități, evaluarea continuă să fie percepută ca una dintre cele mai angoasante stări pe care le suportă copilul din școala noastră (dar și cei din apropierea lui). Secvența evaluativă se poate transforma, dacă nu suntem atenți, într-o pârghie mutilantă, viciind tot ce s-a întreprins până în acest moment. Un învățământ autentic se
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
o "reflectare a eului"), când realistă (ipoteză ce presupune un determinism invers, dinspre mediul exterior spre configurația interiorității psihice). Literatura lui Lovinescu nu este însă nici romantică, nici realistă, ci... lovinesciană, amestec de jurnal intim și de melodramă, de reflecție angoasantă și colportaj anecdotic, totul prins în rama unei forme austere, cu profil de "icoană". O "icoană" ar vrea să rămână și Mab, în sufletul lui Andrei cel puțin. De aceea, îngrijorată fiind de reacția partenerului, ea se arată "nepăsătoare la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
super-ego-ului". Or, dacă Peter Brooks nu greșește, aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare, în melodramă toate personajele, fie ele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de a-l îngriji, dacă el are nevoia aceasta... Corpul devine astfel singura armă de care subiectul dispune în încercarea sa de a lua în stăpînire relațiile sale, de a scăpa de poziția pasivă pe care o resimte ca prea angoasantă"113. Considerate ca forme ale șantajului emoțional, semnalele pe care sinucigașul le dă pentru a-și face cunoscută intenția sînt tratate cu interes redus. Tentativele de sinucidere sînt mult mai numeroase și apar, de regulă, pe fondul alcoolismului, farmacodependenței sau
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
droguri, activități extravagante, misticism etc. Restaurarea Separarea va duce din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se profilează perspectiva disperării morale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
în parte? Pentru Henry, diferențierea sexuală a corpurilor biologice creează mirajul atracției. Cu cât cineva percepe mai acut propria sa diferențiere sexuală în raport cu celălalt, cu atât el sau ea va aluneca în prăpastia angoasei. „În fața corpului magic al celuilalt, dorința angoasantă de a întâlni viața în el trezește posibilitatea angoasantă de a putea face; cele două fluvii negre ale angoasei și-au reunit într-adevăr valurile. Forța lor rade totul, elimină orice reper”1. Aflate sub presiunea insuportabilă a angoasei, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
creează mirajul atracției. Cu cât cineva percepe mai acut propria sa diferențiere sexuală în raport cu celălalt, cu atât el sau ea va aluneca în prăpastia angoasei. „În fața corpului magic al celuilalt, dorința angoasantă de a întâlni viața în el trezește posibilitatea angoasantă de a putea face; cele două fluvii negre ale angoasei și-au reunit într-adevăr valurile. Forța lor rade totul, elimină orice reper”1. Aflate sub presiunea insuportabilă a angoasei, cele două trupuri decid eliberarea nu prin distanțare, ci printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
probleme fiziopatologice și psihologice. Dacă în acestă etapă de viață adolescentul normal își dezvoltă self-esteem-ul, spiritul de independență, se diferențiază și se individualizează ca personalitate, dezvoltându-și sociabilitatea, adolescentul diabetic este obligat să accepte involuntar să se confrunte cu perspectiva angoasantă a diabetului, de aceea se va simți frustrat în manifestările sale de autonomie, care sunt atât de importante pentru a-și putea construi echilibrul psihologic. Adolescentul diabetic tinde să nege sau să se revolte împotriva condiției sale existențiale, maximal frustrante
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
lui Bergson, ieșirea din temporalitatea discretă pentru a intra în durată constituie miza recuperării conceptului de experiență. În ceea ce privește lumea urbană, sarcina regăsirii experienței se poate traduce ca încercare de a regândi mișcarea dincolo de perceperea ei momentană, abstractă și, prin aceasta, angoasantă, străină. „A da chip“ mișcării, a-i regăsi familiaritatea înseamnă a-i percepe simultan actualitatea și posibilitățile, a o înțelege ca pe o criză a lumii și, concomitent, ca pe salvarea ei. Șocul întâlnirii cu fenomenul mișcării urbane este „depășit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
anxietate manifestată fie prin frondă, prin dorința de a sparge tiparele care încorsetează, fie prin evadarea într-o altă realitate. Caleidoscop (deceniul al V-lea) Caleidoscopul formează și deformează imaginile, înscrie utilizatorul său într-un joc al imaginilor fascinante sau angoasante. Deși etimologia termenului, îl asociază cu imaginile frumoase pe care poate să le creeze, el a devenit și simbol al iluziei, al pierderii într-o lume care falsifică realitatea. Una dintre variantele sale, teleidoscopul se caracterizează tocmai prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vieții: " - Nu mai avem rodii nici pâine./ Tâmplele - tâmplele înoată în sânge;/ o pasăre slobodă plânge/ sub ceruri zbârcite ca foamea." (Pasărea urgiei). Adverbul "mai" rămâne singurul indiciu al unui posibil paradis pierdut, în rest nu este decât suferință. Stările angoasante copleșesc, înaltul este de neatins și, în loc să reprezinte sfera ideilor, spiritualitatea, se restrânge, se "zbârcește", infectându-se de materia degradată. Plânsul și sângele se unesc pentru a accentua agonia. De altfel sângele este uneori doar sugerat, dar la fel de prezent și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cadavre, se asociază cu noaptea, cu frigul, cu moartea sufletească, totul se petrece aici în interior, căci peisajul descris este întotdeauna prea halucinant pentru a putea fi o copie a realității oricât de deformatoare. De altminteri, se subliniază experiența spirituală angoasantă prin referirile la spațiul interior: "Cu apele-adormite-n mine", "Mă-nec în fiecare noapte" (Coșmar). Există o nostalgie a feminității care nu e lăsată să se manifeste, nostalgie care se combină cu proiecția pe cerul minții a imaginii unui "paradis pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ (...) Nu mai credeți, oameni de argilă, c-a trăit Iisus într-o iesle."), altele sunt proiecții ale propriilor angoase. Lipsa de distincții între real și imaginar, ștergerea granițelor permite elementelor angoasante să circule în ambele sensuri. Sunt proiecții ale temerilor personale asupra exteriorului, dar există și o invazie a lumii coșmarești din care se constituie prezentul/ contemporaneitatea asupra eului poetic. Viziunea de la no. 7 este mai mult decât reprezentativă în acest
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă condamnare la o existență limitată, excluderea oricărei posibilități de autodepășire. Ideea de aplatizare, de anihilare a tridimensionalității este întărită de revenirea asupra unei alte forme geometrice, dreptunghiul. Caracterul angoasant al trăirii este accentuat de coloristică (negrul, culoarea morții, a adâncurilor, și roșul, doar sugerat, al focului sau al sângelui) și de năvălirea orașului în spațiul interior. Trotuarul, strada sunt cele două simboluri ale orașului care interferează cu psihicul chinuit
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
derulării acestuia, reverberațiile lui În timp asupra persoanei În cauză. În loc ca acest proces să fie transformat Într-o „sărbătoare” a câștigului, a „binecuvântării” roadelor acumulate, a evidențierii unei identități, evaluarea continuă să fie percepută ca una dintre cele mai angoasante stări pe care le suportă copilul din școala noastră (dar și cei din apropierea lui). Secvența evaluativă se poate transforma, dacă nu suntem atenți, Într-o pârghie mutilantă, viciind tot ce s-a Întreprins până În acest moment. Un autentic Învățământ se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Ochi pentru ochi, / Dinte pentru dinte e legea...” Posibil (reflectând la Osho), poetul va împrumuta puțin din „Vămânța lui mistică” și astfel, va „vedea cu inima prin oameni, ființe, fenomente ale naturii... interioare...” (Acolo unde nimeni nu vede) După un angoasant proces de ne/naștere, care s-a pecetluit psihic în subconștientul său, nici iubirea nu i-a produs încântare, ci dimpotrivă, dezamăgire. Așa ne explicăm acea codificare afectiv-bulversantă, din: „cum e să iubești o femeie pe dinăuntrul ei” sau: „Suntem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
prăpastie. Victorie a spiritului, ele poartă totuși amprenta condițiilor în care au fost create. Expresia directă a trăirilor atroce din temniță e cu totul rară (Cântec bolnav, Cântec de după gratii, O păsărică, Cântecul foamei), prevalând una indirectă, ce schițează tablouri angoasante (Desrădăcinat, Mustrările, Ghionoaea, Întuneric) ori, contrastant, de o luminozitate feerică (Hohot de lumină, Renaștere, Grigoresciană, Seceriș). Rareori însă imaginile nu le amintesc pe acelea din volumele anterioare ori chiar pe ale altor poeți. Pe de altă parte, eufonia, răspunzând negreșit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
întoarcere a dorinței refulate de a-și vedea mama murind, o anulare care are următoarea semnificație: „Îmi aduc înapoi în gură cuvintele rugăciunii”. Un pacient al lui Janet (1903/1976, vol. II), în vârstă de 63 de ani, are obsesia angoasantă că este grav bolnav, obsesie care se accentuează atunci când este întrebat de sănătate. El își imaginează totuși o posibilitate de vindecare, grație următoarei formule, cu rol de îndepărtare a răului: „Dar mai bine să nu ne mai gândim la asta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
grupul social pentru această nevoie de ascetism. Ctc "C" Clivaj (al eului, al obiectului)tc "Clivaj (al eului, al obiectului)" Definițietc "Definiție" Acțiunea de separare, de divizare a eului (clivajul eului) sau a obiectului (clivajul obiectului) sub influența unei amenințări angoasante, acțiune având ca rezultat coexistența celor două părți astfel separate care nu se cunosc între ele, în condițiile în care formația de compromis este imposibilă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Fie că are loc în interiorul eului sau se produce în raport cu obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1993) remarcă faptul că în identificarea cu agresorul se întrepătrund mai multe mecanisme de apărare, începând cu combinația dintre introiecție și proiecție. Copilul realizează o introiecție a unei părți a obiectului creator de angoasă, ceea ce îi permite asimilarea unui eveniment angoasant recent petrecut. Putem spune oare că mecanismul identificării cu agresorul se compune dintr-o introiecție și apoi dintr-o proiecție activă? Fapt este că la vârsta copilăriei nu se manifestă propriu-zis o simptomatologie agresivă, specialiștii vorbind mai degrabă despre „un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]