219 matches
-
își schimbă mereu semnul. Ce pare sănătos, poate să fie boală, ce este duritate, poate să fie vulnerabilitate. Această măsură este greu de găsit într-o piesă nu întinsă ca dimensiuni, într-un ritm extrem de alert, într-o relație destul de angoasantă ca aceea dintre protagoniștii noștri. Iarina Demian reușește să prindă proporțiile exacte ale fiecărui personaj, a ce este marionetă și durere vie în fiecare. Din triptic, cred că „Naomi în camera de zi" este și cea mai puternică emoțional. Pașii
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
ordine axiologică în „biblioteca” personală (acțiune de care s-a ocupat și se va ocupa, oricum, critica literară), cât, mai ales, să-și explice parcursul creator. Volumele de versuri din „întâia viață de până la 35 de ani” și, în special, „angoasanta plachetă de debut”, sunt trecute printr-o dură examinare critică. Ilie Constantin identifică „tumorile” poetice, le extirpează acum printr-o sângeroasă operație chirurgicală și le dezvăluie etiologia. Dar atitudinea rămâne, totuși, subiectiv-înțelegătoare, în ciuda zgârieturilor autoironice, fiindcă medicul lucrează pe corpul
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
nu stau în obișnuința oricui. Sigur, Ilie Constantin se consideră „egalul celor mai buni”, cum spuneam, dar până să se vadă astfel își denunță toate slăbiciunile și își face reproșuri cu nemiluita. Placheta de debut, Vântul cutreieră apele, îi apare „angoasantă” și se minunează de criticii care, în epocă, au deslușit în ea semne de talent. Nici a doua carte, Desprinderea de țărm, „nu diferă mult de prima”, nereprezentând cu adevărat o „desprindere” de poncifele cultivate în interval (ilegaliști, mineri, zidari
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
în privința structurii, cele trei capitole, aparent fără vreo demarcație, alta decât cea temporală și spațială, se diferențiază major prin perspectivele narative. Una e naratoarea din prima și cea mai extinsă parte, întunecată și cu vădite rețineri de literaturizare a experienței angoasante. Altfel sunt celelalte, deschise spre ficțiune și gata să experimenteze stilistic. Naratoarea din prima parte retrăiește un proces tenebros, care, în loc să exorcizeze, amplifică artistic experiența tragică. Scenele vii, concretețea detaliilor macabre, senzația experiențelor live, fac din Lena Constante o strategă
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
fundamentat-o! Da, da, în grădina raiului patronat de Trahanachele cu două protuberanțe înțelepte prin păr, Agamiță, în sunetele muzicii fanfaroide va clădi o nouă eră, - în care preopinenții din orașul danubiano-carpatic nu vor mai avea parte de un trecut angoasant și nici de un viitor imprevizibil, căci vor trăi doar într-un prezent fericit - ca să nu spun chiar paradisiac! Spre deosebire de strămoșul Adam, creația imperfectă a lui Dumnezeu, Agamiță, noul Adam, venind din mitologia Troiei, agamitic, agamițic, este făuritorul omului contemporan
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
și nici „nu-și locuiesc tot trupul deodată.” Între unii și alții se cască o prăpastie a somnului. „Ei trăiau în vis/ și chiar și arborii/ ca să-i adumbrească trebuiau/ mai întîi să adoarmă...”. O atmosferă similară, dar mult mai angoasantă, întîlnim și în altă poezie, Somnul cu ferăstraie-n el: „Somnul cu ferăstraie-n el/ taie capetele cailor/ și caii aleargă nechezînd cu sînge,/ ca niște mese roșii, fugite pe străzi/ de la cina cea de taină.” Să revenim însă la
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
Pe lângă poezie, pe lângă critică literară, pe lângă proză (am în vedere singularul roman Bulevardul Eroilor), Andrei Bodiu s-a mai remarcat în ultimii ani prin ceva: este un excelent manager cultural. Ocupație, pentru un scriitor, cronofagă, energofagă și, de obicei, extrem de angoasantă. Mai ales când proiectele au cap și coadă, când sunt concepute și realizate cum trebuie. Despre maratonul de poezie organizat de el încă se vorbește cu admirație. Despre mandatul său în conducerea Facultății de Litere din Brașov, nu mai puțin
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
pentru că mi-ar fi rușine să renunț”. Dacă menționam termenul de „picaresc”, e tocmai din cauza acestei inițieri ratate în „experiența americană”, urmărită în toate etapele ei, într-o desfășurare cvasi diaristică. Programul cazon de muncă e alternat de și mai angoasantele „pauze de țigară”, prilejuri, fiecare, de constatare a dimensiunii alienării. A nu se înțelege de aici că American Experience e o carte cu teză, gândită și redactată în alb-negru. Dimpotrivă. Impresionant, în placheta lui Andrei Dósa, rămâne tocmai complexul foarte
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
și să ordonez toate datele, de regulă împrăștiate haotic în roman și adeseori incerte, referitoare la respectivul personaj, înzestrându-l cu ceea ce el nu posedă la Dostoievski (...): cu o biografie Ťnormalăť, logică (deci cronologică), pe cât posibil riguroasă și clară." E angoasantă cantitatea de dificultăți pe care criticul român și le descoperea în plus, înaintând în universul dostoievskian! De fiecare dată, el pare a-și lansa o nouă provocare, extinzându-i exigențele la tot câmpul cercetării. În ordine alfabetică, printre primele ,căsuțe
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
construită poematic, cu ritmuri și cadențe, cu refrene. Cu umor. Relațiile interumane ard ca niște firave artificii, apartenențele sunt fluctuante, uniunile înșelătoare. Arkadia e un fagure ciuruit în care personajele încearcă în van să secrete noi certitudini. Iluzii înșelate, limitări angoasante infantilizează periculos omul lumii contemporane. O violentă criză a identității șterge granițe și diferențe, amestecând totul ca într-un purgatoriu degradat colcăind de resentimente, nesiguranțe, planuri mari și izbânzi mărunte. Căci nu e nimic de ispășit, vina e a tuturor
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
Ilie Constantin Chemarea numelui Prefața lui Mircea Martin la antologia de autor Ochii tăcerii a lui Cezar Baltag (1939-1997), apărută în colecția „Biblioteca pentru toți”, în 1996 - pătrunzătoare, elevată, angoasant de completă - nu mai lasă, parcă, nimic de spus altui comentator! Criticul găsește că un distih din culegerea Vis planetar, 1964, „Cântând își deschidea poetul / hotarele destinului” : „va căpăta retrospectiv o valoare paradigmatică. «Cântecul» nu e aici doar o potențare
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
obsedant al fantasmelor violente care se nasc în mintea celor condamnați la singurătate. „Yōko Ogawa reușește să redea cele mai subtile mecanisme ale psihicului uman într-o proză deopotrivă delicată și percutantă.“ Kenzaburō ōe „Yōko Ogawa este originală, elegantă și angoasantă.“ Hilary Mantel Capitolul 1 Prima dată când bărbatul acela a venit la Hotelul Iris era cu puțin înainte de începerea sezonului estival. Ploua fără contenire încă din zori, iar pe seară ploaia se întețise. Marea fremăta, înecată în cenușiu. Rafalele răbufneau
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
ea, învățând necesitatea libertății, necesitatea alegerii. În creștinism, lasă să se înțeleagă Psaltirea apocrifă ..., manifestarea evidentă și imediată este existența individuală, subiectivitatea. Realitatea etică, individuală este unica realitate, susținea Kierkegaard, care profitând de libertate, de liber arbitru, poate depăși neputința angoasantă. Poezia volumului este dovada înaltei posibilități care există în noi de a comunica cu Divinitatea, iar străbaterea tăcerii lui Dumnezeu de către Iov nu poate fi redusă la o simplă încercare, așa cum susține exegeza iudaică. Ideea eternei reîntoarceri, omniprezentă, nu are
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
Babilon este un topos adjudecat. Non tangere cerculos mei! vrea să spună Melania Cuc, fericită să ne releve catabasic o lume care se respira altfel, alături de experiențele imediate, într-o cultură elevata a sensibilității, fără a se uimi de ignorante angoasante. (Iulian Chivu, Agero Stuttgart, ianuarie 2009) Melanjul dintre inteligență pirotehnica și fantezia suculenta, constituie specificul stilului Melaniei Cuc. Rațiunea ordonează imaginația într-o broderie întrețesuta cu umor negru. Râma pe care este întins tabloul, este placata cu o vibrantă sensibilitate
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
prididești să le acorzi din timpul mai mult decât necesar, acestea începând să treacă într-un plan al “colateralelor” - văzute acum insignifiante și care nu ne ”lustruiesc” viața iar de rostuit nici atât, cum ți se par în timpul “celălalt”, impur și angoasant, străzile își astâmpără forfota, te face să te reculegi și să ai un timp numai al tău. În Modesto pregătirea unora a început pe la mijlocul lui noiembrie, cu ornarea exterioară a caselor cu sute și mii de beculețe multicolore puse nu
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
îmbrăcând complicate și chinuitoare stări ale luptei cu sine. Pe alocuri, punând la îndoială înțelegerea umană a confesiunii sale, recurge la Dumnezeu, cerându-i să-l ajute în demersul său de mărturisire. Monologul cu divinitatea se produce pe un fond angoasant, străbătut de temeri și îndoieli. Uneori apariția omului devastat de ispita carnala pune la îndoială calea pe care sufletul său a ales-o, devenind ea însăși semn de întrebare, regăsindu-se în cădere liberă asemenea îngerilor în aceeași stare. - Mariana
„CĂLĂTORIE ÎN INFERN (APOCALIPSA POETICĂ)” (VERSURI) DE SEBASTIAN IONEL DOGARU (MOVILIŢA, VRANCEA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351988_a_353317]
-
îmbrăcând complicate și chinuitoare stări ale luptei cu sine. Pe alocuri, punând la îndoială înțelegerea umană a confesiunii sale, recurge la Dumnezeu, cerându-i să-l ajute în demersul său de mărturisire. Monologul cu divinitatea se produce pe un fond angoasant, străbătut de temeri și îndoieli. Uneori apariția omului devastat de ispita carnală pune la îndoială calea pe care sufletul său a ales-o, devenind ea însăși semn de întrebare, regăsindu-se în cădere liberă asemenea îngerilor în aceeași stare. (Mariana
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
pe Dumnezeu din cărți și din vocabular, n-aveam nevoie de “miluirea” și binecuvântarea Lui decât la botez, cununie și înmormântare ... Dincolo dicta conștiința civică, nepartinică, legile și regulile liberului arbitru într-o societate deschisă, liberă de manipulări și scenarii angoasante, neîncorsetate de vreo ideologie obedientă și univocă, limitate în perimetrul răspunderii individuale, pe când la mine triumfase colectivismul deșănțat și de paradă, dublul limbaj, pustiul tăcerii, răspunderea individuală “stimulată” sârguincios de cerberii regimului și de “urechile și “timpanele” cooperativei Secu, de
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
să-mi caut a nu-mi fi încălcate drepturile, aceasta desigur se întâmplă datorită exercițiului de ai ajuta pe alții, dar numai pentru mine îmi pare cam sec minimul efort.. slabă motivație. Ce mai pot să comentez de vreo intervenție angoasanta despre frică precum că de faci bine cuiva își va lua lumea în cap și ... am zis deseori de cineva căruia i-am făcut un pustiu de bine și tocmai de aia m-a luat de mare prostănac (de parca mă
AI AJUTA PE ALŢII ESTE O DUBLĂ BINEFACERE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359076_a_360405]
-
voință, de impunerea personală de a se menține prin propria ființă în standardele vegherii permanente, prin care nu se dorește de a trece cu vederea vreo eventuală bucurie. Înseamnă voința de a cuceri noi posibilități și de a învinge redute angoasante ale personalității, a descoperi astfel parcele neexplorate ale inimii, cât și ale minții proprii. Înseamnă împingerea limitelor pe care le cunoști tu însăți și a te lăsa liber să învingi altele noi, deoarece iubirea nu este doar drăgosteala unor momente
CEVA MAI TARE ŞI DECÂT ZIUA PĂCĂLELILOR...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341642_a_342971]
-
să nu rezoneze cu textul și cu interpretarea actorului Vidamski Florin. Salina Turda, spațiul cel mai potrivit posibil. Iona și dublul său lăuntric, un solilocviu susținut de ecoul creat în mod natural. N-am perceput nici o clipă un spațiu apăsător, angoasant, amenințător, ci dimpotrivă, unul ideal, eliberator. Cu un final imprevizibil, fără gestul extrem, de contopire cu Ființa Universală prin spintecarea abdomenului. Rămâi cu impresia că după străbaterea traseului inițiatic, comun, până la urmă, se lasă, și el, ca noi toți, în
IONA de Marin Sorescu@Salina Turda [Corola-blog/BlogPost/100379_a_101671]
-
pe care am să o reproduc mai jos în întregime: „Scrisul, pentru mine, este un act de completare a ideii exprimate prin culoare. Pictura și scrisul se îmbină în sprijinul ideii. Scrisul a venit mai târziu ... Iar pictura în urma preocupărilor angoasante provocate în principal de „strămutarea” mea în Spania. Desigur, desenam de foarte mic. Chiar înainte să plec de acasă spre Spania, pe lângă poeziile lui Eminescu, ca să-mi rămână întipărit mult mai viu peisajul copilăriei, am luat cu mine și câteva
CONSTANTIN POPA – UN PICTOR ÎNTRE MADRID ŞI BUCUREŞTI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345352_a_346681]
-
și care se intitula Silence. Nu poți să judeci, să înțelegi, dacă nu vezi lucrarea ori măcar fotografia ei. Nu fusese considerată demnă de a fi achiziționată, fiindcă nimeni nu îi înțelesese mesajul, liniile curbe strident materializate în tușe groase, angoasante alarmau ochii, nicidecum... -... să lase privitorului privilegiul propriei intuiții, să înțeleagă obiectul inspirației, nu? continuă poetic Miramoț -Cam așa, îi zâmbi Solitarul. Cu atât mai mult, li se părea o lipsă de imaginație, dacă nu și o ironie din partea autorului
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
derulării acestuia, reverberațiile lui În timp asupra persoanei În cauză. În loc ca acest proces să fie transformat Într-o „sărbătoare” a câștigului, a „binecuvântării” roadelor acumulate, a evidențierii unei identități, evaluarea continuă să fie percepută ca una dintre cele mai angoasante stări pe care le suportă copilul din școala noastră (dar și cei din apropierea lui). Secvența evaluativă se poate transforma, dacă nu suntem atenți, Într-o pârghie mutilantă, viciind tot ce s-a Întreprins până În acest moment. Un autentic Învățământ se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prăpastie. Victorie a spiritului, ele poartă totuși amprenta condițiilor în care au fost create. Expresia directă a trăirilor atroce din temniță e cu totul rară (Cântec bolnav, Cântec de după gratii, O păsărică, Cântecul foamei), prevalând una indirectă, ce schițează tablouri angoasante (Desrădăcinat, Mustrările, Ghionoaea, Întuneric) ori, contrastant, de o luminozitate feerică (Hohot de lumină, Renaștere, Grigoresciană, Seceriș). Rareori însă imaginile nu le amintesc pe acelea din volumele anterioare ori chiar pe ale altor poeți. Pe de altă parte, eufonia, răspunzând negreșit
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]