118 matches
-
luminarea minții”, altcineva, „pentru sănătate și pace în casă și la copii”, altcineva, pentru ca „să aibă grijă Dumnezeu de dușmanii mei” etc. Deși în timpul acestei vizite m-am simțit mai curat, mai liniștit, mai stabil sufletește (și nu impur, tremurător, angoasat), prefer atmosfera de afară (senină, caldă, calmă) celei dinlăuntrul bisericii. *„Nu știu ce-i cu mine, dar nu mi-i bine: sînt tristă și-mi vine să plîng de parcă mi ar fi murit cineva acum”, îmi declară A. În ce constă răul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
paradisiace, nu apare ca rezultat al setei romantice după universuri compensatoare și recuperative, nici ca o dramatică questa în care se angajează eul liric, ci se instituie dintru început. Poetul se află dintotdeauna acolo și se bucură. Conștiința interogativă și angoasată a teologiei dialectice îi e străină. I. se întoarce la poezia jubilantă a laudelor și a contopirii mistice cu misterul divin, în vecinătatea tipologică a Sfântului Simeon Noul Teolog, a Sfântului Ioan al Crucii și a Sfântului Francisc: extaz și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
aventura totală” în care angajează ființa imaginantă, ceva din fervoarea și neliniștile existențiale ale subiectului. Dacă poezia trebuie să aibă un mesaj, o „misiune proorocitoare”, ele constau desigur în această tehnică a neliniștirii, implicând solidaritatea cu o umanitate ea însăși angoasată, aflată - cum zice poetul, afirmându-și larga comprehensiune umanitaristă - “în suferință”. De aici și patosul adeziunii față de cei umili, respinși, marginalizați. Acest mesaj se va auzi tot mai limpede în scrisul teoreticianului Voronca, paralel cu o redimensionare a „gramaticii” poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
timp, Ceaușescu depune plângere la ambasada americană. Singurul lucru care îl sperie este un vis povestit de Monica Lovinescu: "Suna cineva. Se ducea să deschidă. Erau cei doi Ceaușești cu valizele. "Am venit, că ne-ați făcut chemare." Și Eugen, angoasat, se întreba cum să se dezbare de ei"131. Revolta împotriva sistemului administrativ este fundament pentru Eugen Ionescu. Cu câteva săptămâni înainte de a muri, lasă Academiei Franceze obligația de a nu permite politicului din România să transforme moartea sa în
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
S-ar putea spune că M. suferă de aceeași „boală fără nume”, de același „nenumit” întâlnit la Nichita Stănescu. E o poezie obsedată de trecerea timpului, de golul dintre lucruri, de ochi, de vedere, de pierderea copilăriei și de așteptarea angoasată a unui alt miracol, al iubirii, de tensiunea dintre realitate și irealitate, dintre moarte și viață, dintre tiparul etern, paradisiac și forma aflată în infernul materiei și al timpului. Tendința către abstractizare se confundă, de aceea, cu o conceptualizare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
din această direcție. Problema e planetară. De curând, "indolentul" Frédéric Beigbeder propunea rechemarea la televiziunea publică franceză a lui Bernard Pivot și resuscitarea emisiunii sale clasice, "Apostrophes". Formula lui Pivot, care aduna în jurul grămezilor de cărți "intelectualii inteligenți și romancierii angoasați", a fost un veritabil succes. Și nu numai în Franța. Acum doi ani, televiziunea publică de la noi a propus o emisiune de promovare a cărții ce s-a bucurat de un neașteptat succes. Se numea "Lumea citește" și era moderată
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
scenariști, compozitori, animatori, producători - au contribuit la formidabilul succes de acum nici trei ani, Furnicutzele. Adorabil film care-și depășea condiția animînd și o veritabilă filosofie de viață, debitată în filigran parodic de Z, personajul calchiat după însuși Woody Allen, angoasatul marginalizat în conflict cu regimul opresiv al mușuroiului universal. Studiourile Walt Disney au contraatacat atunci cu Aventuri la firul ierbii, în care intriga, infantilă, dar nu mai puțin inventivă, lupta între Bine și Rău se dădea într-un furnicar terorizat
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
sau în Grecia, la Paris sau Tbilisi. Am fost totuși un om norocos, bogat în călătorii și întâmplări pe drumuri pe care le-am imortalizat în cele două „Banchete autumnale” I și II. Chiar dacă am fost un călător sărac, singuratec, angoasat sau extaziat - (și în țări străine și pe plaiurile natale -) noroc a fost oricum (chiar când mă întorceam din Bucovina (de la moș Toader Hrib de la Arbore) sau din Occident - sfâșiată de contradicțiile cu lumea, de complexele estice - de in-comunicarea care
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
banalitățile, locul comun, ,umplutura" să nu mai aibă loc, în favoarea impactului insolit al cuvintelor, nu chiar totdeauna de succes, însă în majoritatea cazurilor sugerînd stări de spirit sprijinite nemijlocit pe verb. Verbul modelat cu migală devine ,materia primă" a sufletului angoasat. Amestec de timiditate (o stîngăcie învinsă) și îndrăzneală (ambiția ,ieșirii din rînd" prin rostire), un astfel de limbaj ține trează atenția cititorului. O variantă obiectivată: Zori amărîți, încă feștilă umilă,// aleargă domnii țărani/ pe drumuri de argilă,/ cîrni de spate
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
și nu doar în cultură), deconstruind false tabu-uri și dizolvînd stagnări de mentalitate care acopereau doar o barbarie cu față umană - căci omul rămăsese (avea să fie o evidență) dincolo de stimabilele "cuceriri" ale civilizației (și ale culturii), același primitiv angoasat, confuz, complexat, aceeași ființă agresivă bestială. În ciuda viziunilor idilice, în ciuda frumoaselor idealuri cu care se amăgise și se consolase secole de-a rîndul, omul "cartezian" se pregătea de noi războaie!... Se întîmpla, așadar, ceva cu omul - și cu "drepturile" lui
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
toate tehnicile logicii anamorfotice, creînd, cu dezinvoltură și impertinență, circumstanțele favorizante pentru paralogisme și avînd drept țintă scopurile eterne ale sofiștilor mari și mici, adică succesul și gloria." Autoarea discută pe marginea a numeroase citate despre "trăirea afectivă și morala angoasată care, la Ionescu, însoțește fanfaronada sa paralogică" din articolele publicistice și din jurnalul de tinerețe. O a doua parte a capitolului abordează piesele de teatru, din aceeași perspectivă oarecum curioasă pentru un ochi de literat, a permanentei arheologii filosofice. Dincolo de
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
norocos" din romanul lui Octavian Paler în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate cărți din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfîrșit vis rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau, de ce
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
carte așa cum și-o numește e, în consecință, cu atât mai mare. Mi-amintesc că într-o cronică nedreaptă, dedicată precedentului volum, Cinema la mine-acasă, Daniel Cristea-Enache îi reproșa autorului o anume ușurință, chiar ușurătate, cu totul străină de profunzimea angoasată fără de care criticul nu concepea, pe atunci, poezia. (Nu știu dacă între timp și-a schimbat imperativele, articolul din Observator cultural despre Nimicul lui Mircea Cărtărescu nu m-a lămurit deloc.) Moartea parafină pare să fie răspunsul lui Robert {erban
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
poetica postbelică, avînd puține preludii (Bacovia), însă ale cărei urmări, după toate probabilitățile, sînt departe de a se fi istovit. În chip ostentativ, M. Ivănescu pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care mie mi-e frică” (XXX). Punctul de
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
un soare pătrat / doar crengi desenate" (Filtre). Ori: "ca într-o oglindă secată / privești în golul de sentimente // ceașca și cartea / ușor se destramă / nu le mai poți mîngîia" (Goluri). Concretul se suspendă, așa încît orașul "devine tot mai abstract". Angoasată, pîndită de-o dematerializare crescîndă a mediului, corelată de o deplețiune a propriei stări ființiale ("Și ziua de azi/ s-a topit precum aburul / rănile mi le spăl / cu întîmplări iluzorii"), autoarea își află totuși un reazim într-o orientare
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
siestei, care "îmi pune mintea în funcțiune". "Cura supremă" este să stea în pat, pe întuneric, să somnoleze sau să chiar doarmă, pentru că "Tot ce diminuează activitatea conștiinței e salutar". În afară de somn, nimic nu mă ajută", spune Cioran cel veșnic angoasat de "eclipsele" și cețurile creierului său. De fapt, nici "abisul matern" al somnului de după-amiaza nu îl ajuta întotdeauna, al deșteptîndu-se uneori "cu o senzație de apăsare și cu dureri peste tot". Asaltat de trupul său șubred pînă la limita
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
orice cronicar le-ar putea analiza copios: profesionalismul regizorului, "actualitatea problematicii", personalitatea puternică, dar fără ostentație, a imaginii lui Doru Mitran, sinusoida emoțională a filmului, șerpuind spectaculos între violență și tandrețe, relieful celor trei personaje principale: un soldat român dezertor, angoasat și dezorientat, în timpul unui violent "conflict interetnic", găsindu-și refugiul într-un canton izolat, uitat de lume (interpret - Ovidiu Niculescu, un nume pentru o posibilă carieră); o tînără unguroaică blondă, ingenuă, îndrăgostită de soldatul dezertor (Imola Kezdi, un talent cu
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
îndoială, este foarte adevărat că marile opere poetice - care nu sînt doar poeme, mă gîndesc aici, în primul rînd, la un Shakespeare sau un Cervantes - se hazardează foarte departe în labirinturile conștiinței de sine. Modernitatea spiritului a găsit în ezitările angoasate ale lui Hamlet sau în reveriile generoase ale lui Don Quijote solul său cel mai fertil. Și există, fără îndoială, în fiecare dintre noi o relație cu sine care nu se eliberează de iluziile existenței ordinare decît atunci cînd ascultăm un
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
ea, literatura ar rămâne exclusiv la mâna grafomanilor ambițioși. În altul aduce în discuție geniul, raportându-l la orice, numai la singurătate nu. Altundeva, schițează principiile unei nenumite anxietăți a influenței. Toți scriitorii de forță au început prin a imita, angoasat, câte-un autor destul de incert valoric. La un moment dat chiar invocă originalitatea ca pe o piatră de moară care i-a pierdut pe George Sand sau pe Ionel Teodoreanu în favoarea mai conservatorilor Balzac sau Rebreanu. Sunt, toate, observații scoase
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
de imaginație și al unei infatigabile abilități în combinarea unor termeni aparent incompatibili, cu scopul de a pătrunde în abisurile sufletului omenesc, nu este decât o descriere cvasi-realistă a simptomelor bolilor care nu l-au ocolit pe autor și o angoasată anticipare a evoluției acestora. Scrie Marta Petreu: Caracterul repetitiv al operei sale (firește, este vorba de Cioran - n.n.) se explică prin faptul că s-a născut din experiența personală a corpului dureros al lui Cioran însuși: o experiență în niciun
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
prima nu i-am dat detalii. Și, evident, am trecut sub tăcere și mărturisirea lui Artur. A douăzeci și patra însemnare Dimineața am făcut o plimbare pe malul lacului. Soarele strălucea, mă simțeam bine. Eram fericită și, în același timp, angoasată. Rezultatul a fost că m-am întristat. Simt că ceva lipsește din viața mea. Ceva care să-mi dea elan, să mă scoată din amorțeală. Poate că am nevoie de o aventură, care să mă pună în priză, să mă
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
mașină și-am privit frunzele care cădeau din copaci. Era o ploaie splendidă de culori care dansau lin, în zbor spre pămînt. Și era stupefiant, totodată, să vezi oamenii care treceau indiferenți la acest spectacol, oameni îngîndurați sau triști, oameni angoasați sau furioși. Frunzele cădeau peste ei ca o mîngîiere, ca o binecuvîntare pe care ei n-o simțeau. În ora aia m-am umplut de frumusețe și de liniște. Și n-a fost nevoie decît să mă opresc din iureșul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
mai tîrziu el devine o traumă și uneori, o exclamare revoltată. Or, Eugen Ionescu vorbește de la început ca un bătrîn. "Pourquoi est-șceț que dans les moments ou șl'țon voit clairement on souffre?" îl întreabă Jeni Acterian, și ea o angoasată, în vara lui 1935. Și Eugen răspunde imediat: "Parce qu'on a peur de la mort". Avea 25 de ani. Și tot el strigă, în 1936 "Mor, Moor, Mooooor. Imposibil". Și tot el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
tragedie antică, ci discret, șoptit : copilul. A fost așa și nu altfel, nu știu exact de ce, am o nedumerire care nu s-a risipit de tot. Eu, omul cel mai preocupat de propria sănătate, cel mai ipohondru și maniacal și angoasat mamifer care a trăit vreodată pe fața pământului, femeia vanitoasă, care se uită mereu în vitrinele magazinelor ca să-și confirme frumusețea, eu, care-mi pusesem picioarele la 120 de grade ca să-mi pictez unghiile, eu, în acele clipe, n-aș
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
crezul tatălui, diversitatea, libertinajul sunt practica fiului, o unică femeie (soția) e Dumnezeul tatălui, toate-femeile-frumoase sunt Dumnezeii fiului. „Povești de alcov scrise de fiul celui care scrisese Cuplul fidel“, recunoaște François care, pe urmele tatălui, ajunge scriitor. Unul altfel însă, angoasat, agorafob, infidel și hulpav, căruia îi e imposibil să scape de fantoma tatălui, oricât de mult s-ar îndepărta, prin propriile acțiuni, de trecut. Și reîntoarcerea premeditată - ca soluție ultimă, disperată -, veți vedea, nu pare a fi o salvare. Doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]