117 matches
-
petrecut. Putem spune oare că mecanismul identificării cu agresorul se compune dintr-o introiecție și apoi dintr-o proiecție activă? Fapt este că la vârsta copilăriei nu se manifestă propriu-zis o simptomatologie agresivă, specialiștii vorbind mai degrabă despre „un copil angoasat care poate recurge la agresiune” (Sandler, 1985/1989). Travaliul psihic de autorecunoaștere și demarcare între sine și celălalt pe care îl necesită orice identificare cu agresorul care pornește de la o mișcare de apropiere inconștientă este evident. De altfel, atunci când copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cel mai cunoscut fiind Mickey Mouse. Reducând la zero toate tentativele pisicii sau ajutându-i pe cei slabi, șoarecele întruchipează animalul inofensiv care triumfă asupra celor răi și favorizează, din acest motiv, jocul identificărilor. Copilul lipsit de apărare, descumpănit sau angoasat se regăsește în fragilitatea aparentă a șoarecelui și capătă curaj în ceea ce privește șansele sale de a ieși din situația dificilă în care se află. Rozătoarele (castori, hamsteri, cobai etc.) reiau simbolismul șoarecelui. Interpretarea este întărită, în cazul cobaiului, de ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o Înlănțuire logică, un sens Înțeles și acceptat de către om. Numai atunci, și numai În acest fel, viața poate fi acceptată și, o dată cu ea, și destinul. Suicidul este tocmai acest conflict sufletesc, moral și spiritual, dintre origine și sfârșit. Omul angoasat nu mai este capabil de a spera, de a delimita, de a Înțelege sensul complementar al originii și cel al sfârșitului său. El le confundă sau le suprapune. Viața devine o povară, un chin, și omul se Întreabă pentru ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Împlinit. Lipsa oricărei perspective, situația de „a-fi-zvârlit-În-lume”, de a nu avea nici un scop, face ca Între persoană și lume să existe o gravă ruptură. În cazul acesta, gestul suicidar, din punct de vedere simbolic, este actul prin care omul modern, angoasat, se eliberează, protestând sau refuzând o viață absurdă. Viața Încetează de a mai fi o sursă de plăceri, de stimuli pozitivi. În plus, persoana nu va mai avea unde și pentru ce să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
întorc din drum, să corectez minciuna, ochii și gura Shebei se făcuseră rotunde. — Ce? Nu! Cum ar putea să știe? Spune-i adevărul, mi-am ordonat. Spune-i ce ai făcut. Dar ea deja începuse din nou să vorbească, precipitat, angoasat, cu frică. — Cum adică „ai avut impresia“? A zis el că știe? — Eu... Nu știu cum de știe sau ce știe exact, am zis, dar a lăsat să se înțeleagă că știe câte ceva. Acum e prea târziu. Nu te mai poți întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
M-am temut să nu mă convingă, fie și numai din prudență, să rămân în București. Încât m-am grăbit să plec, pentru a nu-mi lăsa timp să mă răzgândesc. Acum, mă simt de parcă aș fi trecut un Rubicon. Angoasat, dar și mulțumit. Marea înseamnă enorm pentru mine. Dacă n-aș fi venit, aș fi căpătat o psihologie de infirm. Ar fi trebuit să mă consolez cu ideea că marea ține de trecut. Pentru totdeauna! Și nu mă văd în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în treacăt că Epicur, pe care judecata comună îl consideră un soi de propagandist al plăcerii, a fost, de fapt, unul dintre gânditorii cei mai angoasați. Aș zice că Olimpul e cu atât mai neliniștitor cu cât el pare mai senin. Și că "seninătatea" era, pentru greci, la fel ca pentru noi, o nostalgie. Încât înclin să cred că poți căuta în lumea clasică și ceea ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
stinse În ochii lui, prefăcîndu-ae Într-un balon de săpun care dispăru, lăsîndu-i privirea pustie, pierdută spre altă fereastră, una de mai sus, de la etajul al doilea, pe care palatul nu-l avusese niciodată. Poate că de aici venea expresia angoasată a buzelor lui, Încă destinse și curbate, dar complet lipsite de bucurie. — Hai să ne odihnim. Îi spuse Santiago prietenului său, Întrerupind observația minuțioasă a lui Julius. Mai Întîi cina de Crăciun cu bătrînii, diseară; pe urmă ieșim. CÎteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tragedie antică, ci discret, șoptit : copilul. A fost așa și nu altfel, nu știu exact de ce, am o nedumerire care nu s-a risipit de tot. Eu, omul cel mai preocupat de propria sănătate, cel mai ipohondru și maniacal și angoasat mamifer care a trăit vreodată pe fața pământului, femeia vanitoasă, care se uită mereu în vitrinele magazinelor ca să-și confirme frumusețea, eu, care-mi pusesem picioarele la 120 de grade ca să-mi pictez unghiile, eu, în acele clipe, n-aș
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
trăgea - inima bătea foarte tare - trupul suferea în general. Și apoi se ridică. Senzația se preciză cu vederea. Zări fețe neclare, ca în ceață, și o vastă sală. Incitația la acțiune, un gând mai rapid creștea în el. Se gândi angoasat - acest corp nu are decât câteva minute de trăit. Încercă să murmure cuvintele pe care voia să le spună, să constrângă la mișcare laringele anchilozat. Și cum cuvântul la fel ca și vederea se năștea din spirit și nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trăgea - inima bătea foarte tare - trupul suferea în general. Și apoi se ridică. Senzația se preciză cu vederea. Zări fețe neclare, ca în ceață, și o vastă sală. Incitația la acțiune, un gând mai rapid creștea în el. Se gândi angoasat - acest corp nu are decât câteva minute de trăit. Încercă să murmure cuvintele pe care voia să le spună, să constrângă la mișcare laringele anchilozat. Și cum cuvântul la fel ca și vederea se năștea din spirit și nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prin cea mai mare și cea mai gravă criză din viața lui. GÎndul că o putea depăși nu era oare un mod prea optimist de a lua În considerare viitorul? De parcă n-ar fi fost deja În plină tulburare, agitat, angoasat, Îngrozit... Nu poți străbate ani de descumpănire așa cum alții străbat Atlanticul Într-un vas cu pînze. Nu avea nimic Împotriva adepților navigației solitare, dar Înfruntarea inconștientului este altceva decît Înfruntarea stihiilor. De n-ar fi fost vorba decît de Înfruntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luase În nume de rău faptul că tatăl lui se amestecase În viața lui sexuală. La vremea respectivă, renunțase de mult să mai discute cu tatăl lui, care nu accepta să fie contrazis, ceea ce este adesea tipic pentru persoanele foarte angoasate. Poate un părinte să-și oblige fiul să suporte și să-și asume angoasele tatălui? Înseamnă să-i ceară prea mult, dar n-are de ales. Angoasa părinților noștri este o moștenire care nu se lasă așteptată: o primim Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
anarhiei formale, chiar dacă apropiat al cercurilor avangardiste (în Introducere în opera lui B. Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu tentă avangardistă mai pronunțată - tipărite în Punct, 75 HP sau, accidental, în unu (lettristul „Eleonora“) - poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pretextele „depoetizante” sau hipermoderne sînt măști ale unei - după expresia fericită a lui Șerban Cioculescu - „tristeți organice”. Nu numai „cerebralitatea”, „intelectualitatea” decupajului, știința construcției imagistice și a ritmului in blue caracterizează aceste poeme, ci și replierea interioară într-o singurătate angoasată. Nu prea departe de lamento-urile lui Vinea sînt poemele proaspăt „înstrăinatului” B. Fondane, unele urmînd a fi incluse în volumul Priveliști (1930). Un Exercice de français (La Bébé Vinea, s’il veut accepter cette dedicace) pune în scenă tristeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ani și rezolvi. În schimb, nu mi-ar sluji la nimic să mă deghizez În marginal: nu sunt destul de tânăr, nici destul de frumos, nici destul de cool. Îmi cade părul, am tendința să mă Îngraș; iar pe măsură ce Îmbătrânesc, devin tot mai angoasat și mai vulnerabil, semnele de respingere și de dispreț mă fac să sufăr tot mai mult. Pe scurt, nu sunt destul de natural, adică destul de animal - iar asta e o tară iremediabilă: orice aș spune, orice aș face, orice aș cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de bărbat; un coeficient excepțional. Se hotărî pe loc să rezerve o săptămână În iulie, de probă, mai ales că opțiunea camping revenea mai ieftin decât la Club Med, sau chiar UCPA. Evident, Își imagina genul de femei: foste stângiste angoasate, probabil seropozitive. Însă oricum, la două femei pentru un bărbat, avea o șansă; cu puțin noroc, putea să pârlească chiar două. Din punct de vedere sexual, anul Începuse bine pentru el. Sosirea târfelor din țările estice avu ca efect căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fuzionale și regresive incompatibile cu uzul practic al rațiunii -, dar sperau să evite suferințele sentimentale și morale care le chinuiseră pe Înaintașele lor. Această speranță se risipea de altfel repede; În locul suferințelor pasionale, le copleșeau plictisul, senzația de vid, așteptarea angoasată a Îmbătrânirii și morții. Astfel, a doua parte a vieții Annabellei fusese mult mai tristă și mai cenușie decât prima; nu avea să-i rămână din ea, până la urmă, nici o amintire. Pe la prânz, Michel intră În camera ei. Ea respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și pentru „sacru”, pe care le moștenise din Înrudirea cu mișcarea hippy și cu gândirea de la Esalen, New Age manifesta o reală voință de ruptură cu secolul XX, cu imoralismul, cu individualismul, cu aspectul lui libertar și antisocial; avea conștiința angoasată că nici o societate nu e viabilă fără axul unificator al unei religii oarecare; În fapt, New Age era o chemare puternică la o schimbare de paradigmă. Mai conștient decât oricine că există compromisuri necesare, Hubczejak nu avea să ezite, În cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
flutur prin aer o bancnotă. Fiți amabil, aș vrea să plătesc... nu, nici această formulă nu era bună, ceva îl deranja în mod vizibil pe barman, poate politețea prea apăsată din fraza mea, sau poate chiar faptul că mă simțeam angoasat, nesigur, inferior. Fiți amabil, trebuie să plec... Dezastru. acest tip de frază îi irita și mai mult pe barmani, era ca și cum i-aș fi acuzat că mă rețin cu forța sau cu diverse tertipuri în bistroul lor. De altfel, îi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vezi Barbu și Chirvase, 1997, p. 118). Câteva sute de familii au fost mutate din zonă. După închisoare ori deportare, este cunoscut cazul câtorva foști protestatari care au continuat să fie hărțuiți de Securitate; iar un fost protestatar, dezamăgit și angoasat de urmările grevei, la ieșirea din închisoare s-a călugărit. Represiunea a avut și o formă vădită în scop demonstrativ. S-a apelat la învăluirea zonei. Două elicoptere au fost aduse pentru a supraveghea Valea Jiului și a asigura legătura cu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
aventura totală” În care angajează ființa imaginantă, ceva din fervoarea și neliniștile existențiale ale subiectului. Dacă poezia trebuie să aibă un mesaj, o „misiune proorocitoare”, ele constau desigur În această tehnică a neliniștirii, implicînd solidaritatea cu o umanitate ea Însăși angoasată, aflată - cum zice poetul, afirmîndu-și larga comprehensiune umanitaristă - „În suferință”. De aici și patosul adeziunii față de cei umili, respinși, marginalizați. Acest mesaj se va auzi tot mai limpede În scrisul teoreticianului Voronca, paralel cu o redimensionare a „gramaticii” poeziei. Dacă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
colegi sau colaboratori, soți, frați/ rude, părinți sau fii/fiice, mulți indivizi nu-și cultivă tendința de a-și transmite semne de recunoaștere pozitivă. Sunt mult prea ocupați cu ei înșiși, mult prea sufocați de sarcinile de serviciu, mult prea angoasați/îngrijorați de problemele zilnice pentru a-și (mai) permite să privească dincolo de orizonturile eului propriu. În cele mai frecvente cazuri, managerii/soții/colegii/rudele/profesorii se arată nemulțumiți, mereu copleșiți de presiunea termenelor și de amploarea problemelor, nemulțumiți de sine
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
bună zi m-a sunat la Heidelberg și mi-a propus, animat de o credință nestrămutată în "imperiul Spiritului", pe care îl invoca la tot pasul, această "excursie culturală". I-am mulțumit, am acceptat și am așteptat, curios și puțin angoasat, să văd pe cine anume hotărâseră zeii să-mi trimită pentru împlinirea acestui transport inițiatic. Ei bine, omul era un năsăudean de-al nostru, fugit în 1988, pe sub gloanțele grănicerilor români, prin Iugoslavia și ajuns mai apoi în America. În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]