561 matches
-
iar începând din vinerea mare perechile căsătorite se abțin de la orice violență casnică. Sf. Fyodor - Sfântul protector al Molvaniei Sf. Fyodor s-a născut în 1507 într-o familie bogată de proprietari de pământ molvanieni. La vârsta de numai patru anișori i-a uimit pe bătrânii bisericii bând un butoi întreg de vin de împărtășanie. A fost o faptă de vitejie religioasă pe care a repetat-o de multe ori mai târziu în viață. De la mama lui, Fyodor a moștenit blândețea
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
un pas de omul în uniformă. Nu l-am văzut încă, oleacă de răbdare, mamaie, dar fii atentă la canistre! De tren am eu grijă... La câțiva pași de cei doi, o familie, părinții și doi copii, de vreo zece anișori, stăteau ținându se de mână, de frig sau, poate, să nu se piardă. Nu aveau bagaje, probabil așteptau pe cineva, apropiat și drag. Altceva, ce să caute la trei noaptea în gară? Copii, să-i sărutați mâna lui nenea și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Mai toți strigau că Ceaușescu a fugit, că poporul a preluat puterea, că în oraș se trage, că sunt mii de morți și că armata este alături de popor. O mulțime imensă înconjura centrul civic. Puteai vedea copii de vreo zece anișori, dar și bătrâni care cu o zi înainte mai stăteau la rânduri pe la alimentare, muncitori, intelectuali, ici-colo chiar câțiva militari, ca și cum alarma de grad ,,0” nu ar fi existat pentru ei. Toți vorbeau, într un vacarm greu de imaginat... Cei
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mea. și au venit doi cai albi, superbi: m-am urcat călare pe cel din dreapta, tot cu îngerașul meu în brațe și pe cel din stânga îl țineam de căpăstru. Așa am pornit la drum... cu Annemarie - Elena, care la 2-3 anișori era identică cu copilul meu din vis, chiar și rochița aceea alb roz era aceeași. Noi ne-am dorit foarte mult copii și n-a trebuit să ne învețe nimeni cum să-i ținem în brațe sau cum să-i
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
el, era iarnă geroasă. Tot iarna i-a murit și Ion, așa de bun încât flăcăii l au botezat cu porecla de „Catâr”. Și el a murit de TBC, rămânându-i un copil pe nume Ghiță, mic, de aproximativ trei anișori. După Ion a urmat Vasile, care era voinic ca un uriaș, dar nu era așa de rău la suflet și în comportament cum era Jenică. Vasile a făcut stop cardiac și i-au rămas trei copii: Ion, Ileana și Ștefănel
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
PREMONIȚIE Povestea noastră începe în toamna anului 2006. Doamna N.C. află că testul de sarcină este pozitiv. Bucurie mare în familie. Toată lumea, exprimat sau doar în gând, își dorește o fetiță, pentru că în familie mai există un băiețel de 6 anișori. Și el își dorește o surioară pe care s-o iubească pentru că e un copil foarte sensibil și cuminte. Mama și bunica încep să adune. Colindă prin magazine și vitrine și culeg tot ce cred ele că este mai bun
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vede pe bunicul ei din partea mamei cum dădea târcoale ocolului. Fac o paranteză aici ca să vă spun că Bunica G. nu-l cunoștea pe bunicul ei decât din fotografii, pentru că el murea când ea era un copil mic de trei anișori și nu-și mai amintea nimic personal legat de dânsul. În fotografii bunicul avea o mustăcioară deasupra buzei, o figură blândă, ochi calzi, iar ce mai aflase de la mama era că bunicul o iubea foarte mult și că înainte de moarte
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de asemeni totul pare posibil, nivelul sublim al înțelegerii fenomenului. Eroina în perpetua stare de contemplare a sinelui, se eliberează de perdeaua de ceață ce o separă de lumea exterioară și descoperă ”un mic animal” - un copilaș de vreo patru anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă : ”se apropie de ea ca o dihanie blajină, și puse pe poala ei o mână mică și murdară”)”înfipte tare ca două gheare”)”I se păru că mișcă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dintre realitate, mi se părea că visez, mă pișcam, ca să simt durere, să văd dacă e somn sau sunt trează. A fost un somn cu coșmar, un coșmar dureros pentru întreaga familie și pentru micuța Mihaela care, la doar trei anișori, a rămas fără mamă, fără sprijin. Aveam impresia că ea înțelegea totul, ea plângea, cred că ea suferea cel mai mult, fiind un copil, care vedea cum mama sa este astupată cu țărnă! Ce putea să știe ea despre nedreptatea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
premonitoriu nu mi se arătase, nu mică mi-a fost durerea din stomac văzând în locul imaginii mult râvnite țimagine care conținea, pe lângă coloritul dezordonat și pitoresc al Bucureștilor, veșnica femeie întreprinzătoare, trecută de cea de-a doua tinerețe de ceva anișori și cu mult peste greutatea admisă atât de sistemul ei osos, cât și de bunul-simț) o priveliște în tonurile de gri-șoarece ale ușilor de fier puse sub un lacăt ce putea să taie pofta oricui nu ar fi fost dispus
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mi-ai testat echilibrul? Acum hai de-l restabilește! îi spuse copilului văzând că acesta rămăsese nemișcat neîndrăznind să se apropie. Sfios, se apropie și-i întinse mâna pentru a o ajuta să se ridice. Avea în jur de 10-11 anișori și era la fel de firav ca și Karina. - Cum ai reușit să mă dai jos că nu-ți văd mușchii? Cine ți i-a mâncat peste noapte? spuse Karina după ce se ridică ajutată de puști, pipăindu-i brațul. - Cu forță și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vândă o bijuterie și să-i ducă banii domnului Uehara. — Ce fel de om e Uehara? — Scund, brunet, dezagreabil, răspunse Oseki. Nu prea stă pe-acasă. De obicei o găsesc numai pe soția lui. Au și o fetiță de șase-șapte anișori. Doamna Uehara nu arată prea grozav, dar pare bună și inteligentă. Să nu-ți faci griji din pricina banilor. E o doamnă adevărată. Dacă ar fi să compari ceea ce eram atunci cu ceea ce sunt acum... De fapt, nu se poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
edificatoare, educative. Mă ducea de pildă la Joia Mare. E joia celor douăsprezece evanghelii. Ea avea prima strană, fiindcă era ctitor. Și lângă prima strană mi-adusese un scăunel, un taburel. Stăteam pe un scăunel de la început. Aveam vreo trei-patru anișori. Și îmi dădea, îmi cumpăra, pe vremea aceea se făceau niște coșulețe de ceară. Niște buchete de ceară, foarte frumoase, cu culori, care se desfăceau, ceara era foarte subțire și se desfăcea. Pe măsură ce evangheliile avansau în lectură, noi stingeam lumânarea
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
etc. Autoarea menționează faptul că își dorește ca orașul natal să fie unul cunoscut, cu mulți turiști care să aprecieze frumusețile naturale ale orașului, județului și de ce nu, al Țării noastre. poet Mihai Leonte Nota autorului Deși plecată de câțiva anișori din localitatea Moldova Nouă,gândul la acest orășel cochet nu-mi dă pace. Cu regret în suflet pot spune că mi-aș fi dorit ca acest oraș să prospere, ca populația acestui oraș să fie cât mai mare. Dar problema
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea veac mă simțesc" (p. 10). Deducția mea e, poate, discutabilă (deși n-aș crede), dar e clar că ne aflăm la începutul veacului XX, undeva în Bărăgan, în plină vară. Cel puțin ultima situare
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
de cal și căra apă cu sacaua la târgoveți. O vindea cu cofa. Se întâmplă, însă, că îi moare gloaba...Intr-una din nopți pe când evreul dormea dus după o zi de muncă pe ruptelea, feciorul său, de vreo opt anișori, se scoală pe la miezul nopții și strigă la taică-su: „Tată! Aprinde lamba, să mă ghindilesc.” „Da’ ce, pe întuneric nu poți?” „Nu văd să mă ghindilesc, tată. Numai cu lamba aprinsă pot.” Aprinde evreul lampa și îl întreabă pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi au un motiv în plus să-și arate colții. Nu știu dacă obștea din vreo altă comună și-a ales singură primarul, așa ca la noi. Vă imaginați cât de greu suportă ei acest fapt, care dăinuie de câțiva anișori buni? Să nu fie de deochi. Terminându-și ideea, agronomul s-a ridicat. Vă mulțumesc mult pentru aceste clipe petrecute împreună. Rămân îndatorat. Dacă ar fi alte vremuri, lucrurile s-ar desfășura omenește și atunci aș avea posibilitatea să vă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
motiv, fiind nevoită să stea cu ea mai mult În spital decât acasă. După numeroase investigații, au reușit să găsească adevărata cauză a bolii : o tumoare pe creier. Viața fetiței a fost scurtă și chinuitoare. A decedat când Împlinise un anișor și câteva luni. Mult a bocit-o Maria, dar la câteva zile de la Înmormântare, chipul parcă i s-a luminat dintr-o dată . “Mult mai bine așa!” părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca un râu grăbit să ajungă la matcă. Și nu știu cum... mi-a apărut În fața ochilor ( ca și cum ar fi fost aievea) o imagine ce mă urmărește de multă vreme: mama, de mână cu fiul meu, care avea În jur de șase anișori. Eu urcasem În trenul care ducea la București ( mă Întorceam la cursuri, fiind studentă În acea vreme). Ei au rămas pe peron, urmărindu-mă cu privirea. Nu pot uita chipul fiului meu, care Îmi spusese Înainte să mă urc În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înțelege filozofia lui Friedrich Nietzsche. S-a născut fiul meu M-V, astăzi În vârsta de 26 ani și stabilit În Birmingham Împreună cu familia; soția( Gabriela Aurora) și fiica lor (nepoata mea, Michele-Diana care, pe 25 ianuarie, va Împlini șapte anișori). Credeam că prin căsnicie voi ajunge la o Împlinire a vieții. Greșit! Devenise o existență mult prea banală pentru trăirile mele ardente; iubirea murise și sufletul meu romantic, pasional, a Început să sufere. Am fost mereu fascinată de poezie care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spun ceva... În seara respectivă nu am avut curajul să mănânc. Am spus mamei că mă doare capul și aș bea doar un ceai de tei. Nu am pomenit nimic despre cele Întâmplate În biserică. Sora mea, având doar 5 anișori ( neîmpliniți), n-a Înțeles mare lucru; de fapt, n-a Înțeles nimic. Poate a fost mai bine pentru mine. Aveam timp să pun la cale o strategie. În următoarele trei zile am continuat să mă duc la programul religios, dar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
noi și casa. Cu un sentiment de mare nostalgie și dor, îmi amintesc de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică. Tata ne povestise multe din viața Maicii Domnului, dar cel mai mult mă uimise faptul că ea, la doar trei anișori, fusese închinată Domnului de către părinții ei, Ioachim și Ana. Tata ne spunea că la toți copiii care ascultă de părinți și se roagă Maicii Domnului, în acea zi, înainte de a se face ziuă afară, ea vine și intră în sufletele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Suferea din tinerețe de o boală de picioare, căreia medicina nu-i găsea explicație, și nici leac, o boală despre care nu am știut nimic concret până acum. Avea doar douăzeci și opt de ani și doi copilași, fratele Ionel de patru anișori și sora Maria, care avea doar un an, când această durere și suferință se abătuseră asupra familiei noastre. Nici ea, nici tata, nu pierduse niciodată speranța că boala va fi tratată, că mama va reveni la ceea ce fusese mai înainte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fost de mult ajutor în viață. Pe noi, ne iubea ca pe ochii din cap. Mama, de multe ori, îi zicea că ne prea alinta. Nu departe de casa noastră, era grădinița de copii. Să fi avut poate vreo patru anișori, când mă duceam și mă așezam lângă gard jos și mă uitam ore întregi cum se jucau copiii. Îi consideram fericiți și nu puteam înțelege de ce eu nu aveam voie să intru să mă joc cu ei. Apoi, când copiii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întâmplat aceasta, demult? Nu știu de ce credeam că dacă va zice că se întâmpase cu câțiva ani în urmă, îi va fi și ei și mie mai ușor să continuăm discuția. - Cu doi ani în urmă, zise ea. Avea șapte anișori. - Cea mai mare parte a durerii a trecut, știu că mereu îți vei aminti de el, dar timpul tămăduiește rănile, încercasem eu s-o liniștesc. - Da, zise ea, poate că așa este, numai că nu în cazul meu. Eu singură
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]