301 matches
-
asigura că “riscul”, aventură autodepășirii și a transcendentei noastre, nu numai că șanț susținute de sus, șanț stabile și asigurate, dar că de fapt șanț puse la cale de Dumnezeu Însuși. ● Apostazia carnala, trupeasca, ne poate întoarce la starea de animalitate, la iobăgia instinctuala a patimilor. Apostazia spirituală, falsă și greșită, răuvoitoarea înțelegere a credinței, păcatul împotriva duhului sfânt, ne pot duce la hipnoză intelectuală, la starea de posedare demonica. ● Răul cel mai periculos și cu ușurință de făcut este atunci când
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
cu tatuaje pe brațe și lanțuri la gât, groase cât să legi porcul în pripon, se apropie rânjind și prin gesturi neechivoce încearcă să le capteze atenția. Este un tablou hidos,suprarealist, cu doi grobienice inspiră teamă și degajă doar animalitate primitivă și dorințe carnale instinctuale și ele două...imaginea candorii, a frumuseții, a stilului și a culturii. Ștefan sare ca ars din locul său, își face loc cu coatele și genunchii prin mulțimea fremătătoare. Nu pierde nicio fracțiune de secundă
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
narcoticelor apariția celor mai frumoase și a celor mai umane sentimente în sufletul meu. Dar cum să le explic pe celelalte? Cum să explic constanța cu care (după cocaină) izvorau din mine sentimentele cele mai ticăloase, cele mai pline de animalitate? Cum să explic această apariție a cărei constanță și inevitabilitate mă făceau să cred că sentimentele mele cele mai umane sunt legate, parcă cu o ață, de sentimentele mele ticăloase și că tensiunea maximă, adică pierderea unora, atrage după sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
devine în mod obligatoriu cauză a manifestării imediate a instinctelor animale. Figurat vorbind, m-am întrebat: nu seamănă oare sufletul omenesc cu un leagăn care, fiind împins în direcția omenescului, este obligat apoi să se miște în direcția opusă, a animalității? Am încercat să găsesc un exemplu de viață simplu și revelator pentru supoziția de mai sus și, după cum mi s-a părut mie, l-am și aflat. De exemplu, un tânăr bun și sensibil, pe nume Ivanov, se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne întoarcem la ipoteza anterioară. Suntem nevoiți să recunoaștem umili că numai o tulburare sufletească extremă, că doar vibrația celor mai umane și mai dezinteresate sentimente au putut provoca în sufletul lui Ivanov izbucnirea acestei stări de ură și de animalitate. Desigur, cazul cu teatrul prezentat aici nu poate pretinde deloc că ar convinge pe cineva, nici măcar pe cel mai credul dintre dumneavoastră. Pe drept cuvânt: este oare corect să vorbești despre natura sufletului omenesc în general, luând ca exemplu ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nostru de om, mecanismul leagănului în care, din zborul cel mai avântat spre Noblețea Spiritului se naște mișcarea în direcție opusă, spre polul Cruzimii de Fiară.“ Această năzuință de a împinge leagănul sufletului în direcția Omeniei, ca și mișcarea spre Animalitate care decurge din această năzuință străbat ca un fulger enigmatic și, în același timp, sângeros întreaga istorie a omenirii; și ne dăm seama că tocmai epocile pline de temperament care se remarcă prin zboruri în direcția Spiritului și a Dreptății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în totalitatea lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea înu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau gastronomia ca discipline ținând integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își revendică animalitatea și nu uită că aparține naturii; invită pe oricine să facă la fel și să-și amintească de genealogia sa imperfectă; îi atacă în mod ironic pe platonicienii amatori de idei pure și-i trimite la parfumuri, realități impure printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-și depăși condiția actuală, își dezvoltă propria-i spiritualitate, în schimb, când trăiește în confort și când comoditatea pune stăpânire pe viața lui, omul își pierde spiritualitatea, începând să se asemene cu un animal confortabil educat. Este vorba de acea animalitate calmă, respectuoasă, bine educată, superficială în psihologia și dorințele ei. Noul dușman al umanității nu este, așa cum era în trecut, bestialitatea barbarului, ci docilitatea acelor animale domestice care reprezintă adevăratul gen uman, creat de propria noastră civilizație contemporană, acel om
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
obține decât prin iubire și dăruire; iubire față de aproapele nostru; iubirea care ne este însămânțată în suflet și pe care trebuie s-o îngrijim, ca această sămânță să ajungă să rodească. Cred că trebuie să ne străduim pentru a înlătura animalitatea, egoismul și barbaria din noi, ceea ce ar duce la o conviețuire normală de care avem atâta nevoie, iată în ce cred! Mai cred că trebuie să ne debarasăm de teama care ne-a însoțit și ne însoțește încă. Să devenim
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
constituie mai ales această îmbunătățire continuă a propriei noastre naturi, obiect principal al progresului uman.”, accentuând în lucrarea sa asupra faptului că inteligența și sociabilitatea servesc ca mijloc și scop de realizare, prin ele distingându-se umanitatea noastră, de simpla animalitate. Scopul filozofiei lui era de natură practică - progresul umanității - pe care, se spune, o iubea cu „pasiune mistică”. El arăta necesitatea educației prin care se poate realiza reforma sufletească în sensul spiritului pozitiv, altruismul luând locul egoismului. Și nu trebuie
RĂBDARE ȘI SPERANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350151_a_351480]
-
Re ca element de compunere cu sens iterativ, care servește la formarea unui verb, a unor adjective, sau substantive și geneză care înseamnă proces de formare, origine. Astfel, concluzionând, Regeneză înseamnă întoarcere la origini. Lucian Blaga spunea:”Judecat în perspective animalității, adică în cadrul strict al Naturii, omul este o erezie. Iată de ce nu i se poate spune, sub nici un cuvânt:Întoarce-te la natură! “Aceast roman-poem vine să combată aforismul citat mai sus. Cartea este, practic, un poem- mărturisire, scris ca
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
ar fi virtute, dacă nu ar triumfa în lupta cu înclinările contrare. Cât privește caracterul omului, Kant afirma: „Nu importă ceea ce face natura din om, ci ceea ce el însuși face din sine ... [ ... ] Legea morală îmi dezvăluie o viață independentă de animalitate și chiar de toată lumea simțurilor, cel puțin cât se cunoaște din scopul statornicit existenței mele prin această lege, scop care nu se oprește la condițiunile și hotarele acestei vieți, ci care se întinde spre infinit.” Johann Gottlieb Fichte, părintele idealismului
REPRIMAREA VIEŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352406_a_353735]
-
din urmă reperele unui popor care a dat uriașe personalități culturale ce și-au închinat viața culturii și artei românești, păstrării tradițiilor strămoșești? Societatea a evoluat, așa se zice, dar mie mi se pare că a involuat, până la stadiul de animalitate. Dar ce zic eu, că încep să jignesc animalele. Nu mai avem nimic sfânt, preluăm tot ce este mai josnic și mai rău din alte culturi sau inventăm noi, luucruri josnice pentru a fi în ton. Să nu se spună
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351367_a_352696]
-
au filmat și-au fost atât de amabili de mi-au trimis și mie o casetă. Știau că e omul meu...” Dar ne luarăm cu analiza și uitarăm de fată. Și în timpul ăsta se petrece adevărata schimbare la fața a animalității umanității! „Între timp, jigodia aia de Sasha a dispărut. Cred că ne-o cocea mai de mult timp. A ros podeaua cuștii, a lărgit gratiile și dus a fost...” Unde se duce fiara după ce evadează ? „Într-o secundă, Gizelda (fetița
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
intervalului. În capitolul șase, intitulat Judecata morală și problema destinului sunt puse în dezbatere noi subiecte la fel de interesante. Este prezentată etica drept o teorie generală a destinului, deoarece “a sta sub destin” este un semn al omenescului. În afara destinului stau animalitatea și zeitățile. În capitolul opt, intitulat Etica lui Robinson (1) Singurătatea, ca tărâm constitutiv al eticii, este chiar principiul ei. Exemplul lui Robinson Crusoe izolat pe o insulă, îi prilejuiește autorului reflecții diverse. La întrebarile de la început, dacă singurătatea suspendă
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
lui este rupt, în fapt, de realitate. Personajul trăiește într-o viață imaginară, dureroasă și inimaginabil de vulcanică. Barierele, care i se interpun dorinței lui, sunt de netrecut și, de aceea, devine un neînțeles refugiat într-o lume vulgară, reală animalității. Eroii superrealiși nu au credință în vreo existență exterioară existenței lor și mult mai puternic energetică, entitățile superioare deusiene; pentru el gestul prezent este definit prin personalitate, uzează de tot ce este vulgar pentru a-și masca incapacitatea de a
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
poate chiar impertinență? Cu adevărat omul cinic are ceva diabolic, pervers în ființa sa. Cinicii (de la kynos = câine), au fost adepții școlii filozofice antice întemeiată de un elev al lui Socrate, sub deviza: „Să trăim conform naturii” - restrângere la nivelul animalității, cu dispreț față de principiile elementare ale moralei. Emblema lor era un câine. Cinismul a apărut în acele vremi ca un antidot, ca rezultat al descurajării societății grecești după războiul peloponeziac din secolul V î. H. care a dus la decăderea
CINSTEA – FLOARE RARĂ, MULT CĂUTATĂ, MULT DORITĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357861_a_359190]
-
Afrodita, gîndindu-se la circumstanțele agravante în care o încolțise vajnicul Vascodagama și la acele clipe în care îl văzuse nu numai dărîmînd gardul ce îi despărțea fizic, dar și acele metereze subțiri ca pojghița de gheață dintre dorința ei și animalitatea lui specific masculină, o jelea în adîncul sufletului ei pe frumoasa ei prietenă, pentru că, își zicea ea, Adelina fiind mai tînără, mai plină de pasiune, ar fi trebuit de mult să atragă un bărzăune în capcana mrejelor ei intime, dar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
și aprinzând tăciunii urii A încolțit în mod misterios în mine neiertarea Mă bântuie! vuiește uneori în piept ca marea. Simt atunci că-ncet de Tine mă îndepărtez Adâncurile tenebroase cu rațiunea iar scrutez Și le găsesc gemând prelung de animalitate Ca omul aflat în agonia junghierii pe la spate. Într-o zi cenușie am constatat cu groază și uimire Că pot chiar eu ucide-n apărare și iute citire Am dat Psalmilor izbăvitori de suspin și plâns Redă-mi Doamne iarăși
PSALM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360589_a_361918]
-
distrugi cu ultrarafinatul armament, cu poluanta superindustrie, sau, pur și simplu cu „naturala” ta indiferență. Te simți elegant, srălucitor, splendid. Ce mai! Un Soare. Un Star. Poți. Ziua a cincea e ziua biologicului, din care omul valorizează tot mai mult animalitatea. Numai că ziua a cincea e șansa civilizării instinctului. Numit mai pe urmă stăpân peste animale, omul folosește această șansă spre propria-i sălbăticire, convins că promovează viața. Dar cea care pune în mișcare e inima. Ceea ce face viu e
MI – KA – EL (CINE E CA DUMNEZEU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340427_a_341756]
-
feste din cele mai urâte. Pentru că ne-am dezobișnuit să subordonăm această energie teribilă rațiunii dominante, singura instanță care poate obține rezultate bune pe termen lung. Suntem în pragul unei regresii a speciei spre zona în aparență confortabilă a propriei animalități, zonă care însă abolește gândirea instituțională, esență a funcționării societății umane și garant al libertății individului. Înainte să ne grăbim să îi certăm pe profesorii care le dau note mici odraslelor noastre, ar trebui să ne cunoaștem mai bine interesele
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
minciuni încercăm/ să ne salvăm/ din încrengătura altor minciuni./ Adevărul nu ne mai este/ demult prieten!/ Ieri învățam dedublarea,/ obediența,/ mimam prostia/ apărându-ne vulnerabilitatea,/ credința./ Astăzi,/ minciuna, obrăznicia/ au devenit boli incurabile./ Fericirea - redusă la sex, hrană și-adăpost./ Animalitate! Falsă fericire!/ Oare din ignoranță?/ Dintr-un melanj/ de credință și necredință?/ „Atotputernicii” repudiază adevărul,/ când sunt descoperiți/ spun că sunt greșeli reparabile/ perpetuând în necugetări,/ în lipsa de demnitate./ Cu nesinceritatea, șovăiala/ și născocirile lor,/ pot deveni „nebunii caselor noastre
ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340863_a_342192]
-
nimeni. A fi sau a nu fi în dialog cu îngerul În altă ordine de idei, adâncind și aprofundând mai mult lucrurile, vom afirma și sublinia că Omul, ca încununare a creației, ca sinteză a acesteia, cuprinde înlauntrul său, mineralitate, animalitate, dar deopotrivă, treptele sublime ale ierarhiilor superioare. Cu alte cuvinte, spune Andrei Pleșu în lucrarea sa Despre îngeri, că omul este un ansamblu simfonic din care nu se aude decât un paragraf. "Îngerul este arvuna celestă a acestei armonii. Prin
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
și aprinzând tăciunii urii A încolțit în mod misterios în mine neiertarea Mă bântuie! vuiește uneori în piept că marea. Simt atunci că-ncet de Tine mă îndepărtez Adâncurile tenebroase cu rațiunea iar scrutez Și le găsesc gemând prelung de animalitate Că omul aflat în agonia junghierii pe la spate. Într-o zi cenușie am constatat cu groază și uimire Că pot chiar eu ucide-n apărare și iute citire Am dat Psalmilor izbăvitori de suspin și plâns Redă-mi Doamne iarăși
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]