305 matches
-
parțial aceleași semnificații; - Africa, pământ de foc în imaginarul colectiv, asociată cu animalele sălbatice, cu savana, cu vegetația specifică, cu riturile animiste, simbolizează partea arhaică a psihicului și indică faptul că situația face apel la dimensiunea instinctuală; în funcție de scenariu, această animalitate îl sperie sau îl atrage pe cel ce visează; - Asia are o semnificație de mister și de spiritualitate; cel care visează este angajat într-un proces de transformare interioară; - simbolismul Oceaniei poate fi legat de cel al Americii și al
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
o parte, cea a unui lexic brutal, injurios, descalificant, aparținând unor registre-sursă inventariate minuțios de Ruxandra Cesereanu, și anume: infracțional (canalii, lichele, bandiți, găinari, profitori, samsari, pezevenghi, impostori etc.)., de tip bestiariu, aici zoomorfismul este privilegiat și extrem de variat, de la animalitatea domestică sau cea sălbatică, până la creaturi hidoase, insectar, teriomorfe (șerpi, năpârci, reptile), rozătoare, de asemenea, registrul septic care plasticizează imundul, pestilențialul, infecția, putridul, descompunerea sau cel al sexualității pervertite, în care libidinoșenia, devirilizarea, menopauza intelectuală etc. sunt tot atâtea denunțări
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-i transformă în porci. Episodul cu Circe evocă încă o dată anumite aventuri proprii poveștilor în care eroul este victima ospitalității vrăjitoarei, care abuzând de oaspete, îl preschimbă prin artificii, seducții și vrăji printr-o metamorfoză degradantă, trecere de la umanitate la animalitate, sinonimă cu închisoarea. Această transformare alienantă nu face decât să-l închidă pe erou în destinul său, ea îl sortește, dincolo de alterare, morții (eroul preschimbat în animal ar trebui să sfârșească în oala gazdei). Ambivalența scenei de ospitalitate este aici
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care zeii i-o dau lui Ulise - Vicleanul. Se cuvine să învățăm să separăm seducția de aparențe, atracția imediată de atitudinea virilă, cea care întârzie și amână dorința. Diviziunea privește noțiunile de sus și jos, curat și murdar, umanitate și animalitate, dar și moartea și viața, mizeria cumplită și suferințele sale și hrănirea atât de importantă, acest lapte al vieții pe care Ulise îl dă mateloților săi precum o mamă, deoarece prima sa datorie este aceea de a-i hrăni bine
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și schimbul de secrete din așternut. "A fi siderat înseamnă să fii țintuit, să fi găsit, să fi găsit cu ce să fuzionezi, să-ți fi găsit încorporantul. Înseamnă să fi găsit. moartea"38. Ceea ce respinge Ulise este partea de animalitate a fascinației, într-o acțiune pe care Quignard ar numi-o "desiderare". De aceea, în ciuda îngrijirilor deosebite ale gazdei, îmbăiat și uns cu uleiuri, îmbrăcat în veșminte frumoase, așezat la o somptuoasă masă, el refuză să mănânce. "Dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unei asemenea conjuncții? Ea este în mod tradițional imaginea răului, a păcatului 402. "Lepra este corpul care ia asupra sa tarele originare ale sufletului și maledicția lui Adam", scria Sartre în Idiotul familiei. Lepra este și semnul fiziologicului și al animalității celei mai respingătoare (plăci de pustule solzoase, piele de șarpe) semnalând abolirea frontierelor între animal și uman (conivența sa cu cerbul este subliniată de către clopotul care sună, de ochii strălucitori "mai aprinși ca jarul") dar și între viață și moarte
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sumbri și adânci sub gene dese, privirea mândră și neagră, ascunzând o obscură ferocitate, aceeași incomprehensibilă rătăcire ca și câinii, ne aduce aminte de unele personaje ale lui E. T. Hoffmann ale cărui povești nocturne Landolfi le cunoștea bine. Aceeași animalitate ("Semăna cu acele pisici care, ca să nu-și piardă din ochi prada sau dușmanul nu clipește din două rânduri de gene ci dintr-una în același timp")441, același caracter fantastic (personajul cu darul său de a pândi, se ivește
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o spadă)602, parte obscură pe care am vrea să o refulăm. El îi destăinuiește prima tentație: cea a hanului sordid, murdar, cu un aer duhnitor, unde aluneci pe gunoaie, un loc rușinos.603 Tentația murdăriei, a regresiunii, chiar a animalității - să trăiești ca un porc - este fără încetare legată la Kafka, de această dorință de ospitalitate cu un erotism vinovat. Murdăria este imaginea unei înrădăcinări, a unei legături senzuale: ea poartă urmele comunității; ea este imaginea unei alunecări fuzionale. În
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
detestă locuințele". E vorba de nomazii cu murdăria lor incredibilă și brutalitatea lor salbatică. Or nomadismul este legat de absența limbii.. Nu poți vorbi cu nomazii. Ei nu cunosc limba noastră, abia dacă au o limbă pentru ei". O asemenea animalitate funciară la acești mâncători de carne crudă îi împiedică să articuleze. Bestialitatea sunetelor pe care le emit le plasează alături de expresia corpului, deși strâmbăturile lor, albul ochilor care se întorc pe dos, spuma care se adună la colțurile buzelor nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
629. Dar, considerând lucrurile în profunzime, este vorba de un mod de expresie care, situându-se la opusul limbajului ca atare, se plasează în afara legii, în afara oricărei reguli de comunicare, imposibil de transformat în semn social, care se situează în cadrul animalității, prin aceea că aceasta opunându-se rațiunii și mecanismelor sale este semn al unui mod arhaic, ludic, lipsit de finalitate. Este vorba de sonorul ca atare care mobilează spațiul kafkian: sunetul unor multiple sonerii care răsună de peste tot și al
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
macrocosmică transformă omul. În acest context al relațiilor reciproce dintre lumi orice omului i se atribuie puteri foarte mari în coordonarea și mișcarea lumilor. Cea de-a doua concepție este cea a omului aflat în centrul universului între dumnezeire și animalitate. Această concepție s-a dezvoltat și ulterior poate fi regăsită într-o formă asemănătoare la Giovani Pico della Mirandola: "Așadar, a conceput omul ca pe o lucrare cu un aspect ce nu îl diferențiază și așezându-l în centrul Universului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
creează în această lume spre folosul tuturor, fie în domeniul religiei, fie în domeniul artei, doctrina ortodoxă nu ne îngăduie să admitem că locul de întâlnire al acestei colaborări ar putea fi inconștientul și iraționalul, ce se rânduiesc în zona animalității din noi. IZVOARE DE INSPIRAȚIE Inspirația artistică e momentul luminos și hotărâtor al viziunii sintetice în care viitoarea operă se descoperă anticipat în forma ei ideală. E fuziunea magnetică a clementelor constitutive, care zăceau până atunci disparate în sufletul artistului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vehiculează de la Paris pretutindeni în lume și e una din marile cauze ale descreștinării spiritului modern. Căci reînvierea necontenită în seducătoare forme artistice a viciului în care s-a prăbușit lumea veche înseamnă necontenita moleșire a energiilor morale și ațâțarea animalității din om la opoziție față de disciplina creștină a vieții. Acest decadentism neopăgân își are și în literatura noastră reprezentanți. Alexandru Macedonski, în afară de frumoasele avânturi ale unora din poesiile sale, e și cântărețul pervers al efebilor cu trup de sidef, iar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru a-și desăvârși iubirea față de el. Auzind grozăvia, își zise cu amărăciune că deschisese cutia Pandorei în trupul ei și că vigoarea celor aproape cincizeci de ani ai săi nu se putea decât înclina demn, fără luptă, dinaintea rapacei animalități. Venise acum rândul lui să piardă femeia ajutată tot de el să le scape printre degete și regelui, și generalului; trebuia să se dovedească la fel de meșter în desfacerea legăturii lor pe cât fusese în facerea ei, căci ambele sunt laturile aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pădure) și trimițând tot la natură: la origine, animalele considerate sălbatice erau cele care trăiau libere, în codru. Termeni fondatori, piloni ai etnocentrismului, cuvintele "barbar" și "sălbatic" au în comun respingerea celuilalt, a străinului, în natură sau, mai exact, în animalitate. Altfel spus, în lumea celor fără de suflet. Și totuși, oameni fără de suflet? Cum să existe așa ceva? În orice caz, îndoielile au existat și există. La câțiva ani după descoperirea Americii, spaniolii, creștini nu tocmai buni, au trimis comisii de anchetă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
gândirea, ci ființa. "(Animalele) nu le păreau a fi în mai mică măsură ființe" (Bataille, "Dosarul Lascaux"). Nimic nu ne este mai inaccesibil, mai misterios, mai obscur decât originea noastră și, totuși, ea este aici, în fața noastră, atrăgătoare și familiară. Animalitatea ("viața animală") ne împresoară, defilează sub toate formele ei, în plină lumină, strălucește prin apropierea ei, dar este, de fapt, o gaură neagră. Starea naturală inventată de Rousseau era un instrument de iluminare a omului social în care ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
actorul principal vedeta abandonului. Fabulosul bestiar de la Lascaux constituie, într-adevăr, un omagiu vibrant în cinstea a ceea ce este abandonat. Turmele de bizoni, haitele de feline, hergheliile de cai sau cetele de cerbi în fugă, toată această simfonie animală, această "animalitate poetică", acest "dans al spiritului" exprimă întreaga fascinație pe care trebuie să o fi exercitat animalul asupra omului. Și el continuă să o exercite în anumite societăți, considerate primitive. După indienii Navaho, animalul este unul și același lucru cu omul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ne duce cu gândul la unele picturi egiptene sau la portretele în care Picasso se dedă unei deconstrucții a chipului omului a mașinii de cuvinte, a sediului rațiunii. Este vorba, de fiecare dată, de o negare a omului în beneficiul animalității" (Bataille). În arta preistorică, animalitatea este învestită cu valențe pozitive, umanitatea cu valențe negative. Această perspectivă favorabilă asupra animalului, chiar și când e vânat, chiar și când e ucis (după care primește scuze, lacrimi, osanale pe pereții peșterilor), îl va
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
unele picturi egiptene sau la portretele în care Picasso se dedă unei deconstrucții a chipului omului a mașinii de cuvinte, a sediului rațiunii. Este vorba, de fiecare dată, de o negare a omului în beneficiul animalității" (Bataille). În arta preistorică, animalitatea este învestită cu valențe pozitive, umanitatea cu valențe negative. Această perspectivă favorabilă asupra animalului, chiar și când e vânat, chiar și când e ucis (după care primește scuze, lacrimi, osanale pe pereții peșterilor), îl va ține o vreme la adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
le defilează prin cabinet. Lumea animalelor? Medicul veterinar Jean-Pierre Pagès nu e deloc sigur că pisicile și câinii care fac să-i meargă afacerea pe roate mai sunt, încă, animale. Exponate de colecție, obiecte dorite poate dar animale, mai deloc. Animalitatea din ele a fost grav afectată de sclavie. Doctorul Pagès a început cu insectele. Încă de mic, își însoțea bunicul în grădină dis-de-dimineață pentru a scormoni în pământ, într-un colț al lui. Vedeam râme, furnici. Îmi petreceam dimineți întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Frumusețea apare atunci când intelectul se află în armonie cu fizicul". Chipul Se spune despre animale că au bot mai degrabă decât chip, se spune că apariția figurii plate (a chipului) la om este una din etapele importante ale trecerii de la animalitate la umanitate. Fața este cea care reflectă sufletul, stările sufletești. Doctorul Pagès are o specialitate în care excelează: poate judeca animalele după expresia lor (după botul pe care îl fac). Există trăsături comune animalului și omului. Există o mimică animalieră
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Modul în care acesta era reprezentat, reprodus la infinit pe pereții cavernelor este un act de credință și de premoniție. Acest elogiu pictural, această autocelebrare anunță viitorul luminos al creaturii care zâmbește din crisalida sa, care tocmai se extrage din animalitate. Schimbarea blănii, schimbarea naturii este o nevoie imperioasă. Rușinea față de origini e manifestă: în toate reprezentările, aparența animală e mascată prin picturi faciale (fața care nu este încă o față fiind epilată și acoperită de culorii vii), printr-o abundență
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lumea, pentru a și-o însuși, decât să acceadă la cunoaștere. Este firesc să ne mire viteza cu care ratus vulgus a devenit Ratus Ingeniosus. Omului i-au trebuit cel puțin trei milioane de ani pentru a se smulge din animalitate. Ingeniosului i-ar fi trebuit doar câteva milenii pentru a-și schimba natura, pentru a scăpa de umilința de a fi nevoit să-și expună vederii organele sexuale, de a fi nevoit să se acupleze cu parteneri de același sânge
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu bătrânul "naloboș". Astfel a fost botezat mai recent părintele nostru, ca și cum întoarcerea pe dos a numelui "șobolan" ar fi fost de ajuns pentru a ne face să ne uităm originile. Cu siguranță, dacă ghinionistul nostru strămoș, rămas în mlaștinile animalității, a fost catalogat drept una din cele mai dăunătoare specii, aceasta s-a întâmplat pentru a-i pune capăt, o dată pentru totdeauna, deranjantei întrebări a originilor. Pretutindeni în lume, se pregătesc otrăvuri și se dresează prădători redutabili (specii atent selecționate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
geneticienii noștri pornind de la ADN-ul animalelor de altădată. După multe ezitări, omul însuși rebotezat "magnon" (drăgun 2) a fost readus printre ființele vii, însă în starea în care se afla la momentul apariției sale pe pământ. Împotmolit încă în animalitate, jumătate cvadruped, jumătate biped, păros, cu fruntea îngustă, cu arcadele proeminente, lipsit de limbaj însă nu și de forță, drăgunul este suficient de inteligent pentru a îndeplini anumite munci care cer forță. Este animalul-mașinărie. Uneori, poate înlocui în mod avantajos
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]