288 matches
-
contextul în care în a doua jumătate a deceniului șapte dăduse liber la bibliografii). Frații Schlegel, Schelling, Hegel, Thomas Mann, Marcel Proust, Stefan George, Heimito von Doderer ș.a.m.d. reprezintă, fiecare, câte o ipostază a structuralismului în accepțiunea sa anistorică, de raport parte-întreg sau de armonizare organică a centrului cu mișcările periferice. Din această înțelegere ecumenică și totalizatoare a structuralismului (pe care critica mai nouă ar taxa-o repede drept „misreading”) derivă, în fond, întreaga gândire critică a lui Virgil
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
concepte și raționamente, ci mitic, prin povești cu sens universal, pe care le-am moștenit illo tempore. Din acest motiv, nu ideile ne definesc gîndirea, ci imaginile de ordin simbolic, care descind pînă la noi dintr-o zestre de origine anistorică. Această zestre poate fi alterată de comentariile contemporane, dar nu poate fi distrusă în esența ei. Simbolurile pot fi degradate sub influențe ideologice și pot fi chiar mutilate de aberații exegetice, dar filonul le supraviețuiește spre a se transmite în
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
prin cicluri la capătul cărora nu putem vorbi nici de progres și nici de regres, ci doar de providență, adică de un destin ale cărui criterii nu intră în puterea noastră de înțelegere. Orice perioadă ciclică începe cu un interval anistoric, în cursul căruia fermenții simbolici dau naștere marilor mituri care vor străbate cultura acelui ciclu. Paradoxul e că intrarea în istorie, cu consemnarea timpului în felurite forme (vestigii, documente, monumente etc.), este de fapt o cădere care ne rupe de
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
istorie, cu consemnarea timpului în felurite forme (vestigii, documente, monumente etc.), este de fapt o cădere care ne rupe de primordiile ce mocnesc în filonul inițial. Culmea e că această cădere o resimțim ca pe un progres, cercetătorii privind partea anistorică a omenirii cu o condescendență cuvenită rudimentelor vetuste. Cum s-ar spune, începuturile sînt trepte de o primitivitate crasă, cînd abia ruperea de începuturi ne provoacă adevărata primitivitate. Cu alte cuvinte, omul, intrînd în istorie, suferă o kenoză, golindu-se
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
revină în propria viață furată. Își găsește familia, n-o mai poate îmbrățișa. Există, apoi, în contrapunct cu zbuciumul protagonistului, bântuit de chipurile spaimei, dar și de interogațiile conștiinței, o poezie a sălbăticiei alpestre, a unui loc de o frumusețe anistorică. De altfel, tocmai din aceste treceri și alunecări bruște de la o lume la alta (prezent-trecut, realitate-fantasmă, oraș-localitate patriarhală, social-natural, lumea viilorlumea morților) ies efecte literare nebănuite. Doar un fir epic îi scapă scriitorului pe drum, acela al femeii necunoscute luate
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu". În acest fel, cele două extreme erau conciliate în simultaneitatea lor, dar posteritatea a pus din ce în ce mai mult accentul pe dimensiunea anistorică a suferinței materializate atât de concret în Rugăciune, Plugarii, Noi și Oltul - poemele care deschideau volumul de debut, din 1905, al lui Octavian Goga, văzut în continuitate directă cu Doina eminesciană. Nimeni, după 1941, nu a mai putut face abstracție
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
confuziei. Ar suna banal, dacă ar fi orice fel de confuzie. Dar e una existențială și, în acest rol, nu precede, ci este esența filmului. Să stăm să ne amintim: vremea de dinaintea lui decembrie '89 era îmbuibată - într-un mod anistoric - cu certitudini. Formau o ditamai piramida, constituită subtil, undeva prin inconștient, al cărei vîrf era, paradoxal, cuplul lider Ceaușescu. Care ne înconjura cu diverse bariere, de la granițe la cenzură și pînă la televiziune. Odată căzut, vîrful și garantul acestor delimitări
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
nu popii. Nu-nteleg de ce-ar fi ridicol ca-ntr-o clasa să coabiteze mai multe simboluri relig( poate ai sărit tocmai rîndul cu argumentul)?! De fapt, am uitat că tu, ca și DB, confunzi realitatea cu “formolul” virtual, anistoric, din care îți pescuiești “genialele teze”! Du-te prin școli, fă sondaje, inainte sa lansezi SF-uri grotești cu pereți năruiți sub icoane și cu “visnu” sufocați prin colțuri. Faptul că NU SE ÎNTÎMPLĂ NIMIC, că nimeni( în afara cîtorva bolnavi
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
Mic (recent apărut la Editura Polirom) poate părea, la foiletare, un scenariu extins de cartoon. Un desen animat derulându-se pe mai bine de 400 de pagini, conținându-și propriile momente alternative de îmblânzire și de incitare. Istoricizat, însă flagrant anistoric, împânzit de personaje infantile, dar și de urzeli mai mult decât adulte, ludic și în același timp ceremonios, e destul de dificil să-i recompunem genealogia. De aici și tentația constantă de a-l încadra în tipare venite cumva din afara literaturii
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
deținuților politici din Vorkuta sau Solovki. Este aberant, cred, să faci o paralelă între datoriile la bănci angajate pentru un televizor cu plasmă și atrocitatea sau bestialitatea tratamentului aplicat disidenților anticomuniști din Sighet, Râmnicu-Sărat ori Pitești. Victimologia facilă și generalizările anistorice aduc devalorizarea semantică a unor termeni precum Holocaust, Gulag sau genocid. Poți compara exterminarea sistematică a evreilor cu suferința pensionarilor din Europa statului social? O ipotecă pentru un automobil 4x4 te înlănțuie oare față de sistemul capitalit cu aceeași forță sau
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
în fața globalizării, despre Omul Răsăritean și Omul Apusean, având ca ținte: clarificarea din punct de vedere ortografic-lingvistic a expresiei Cine suntem?, amănunt de importanță vitală; precizarea, ca statut gnoseologic, a identității; identificarea felului de a fi autentic românesc, ca dimensiune anistorică [ ... ]; mutilarea acestui fel de a fi prin catastrofa comunistă; actul de măsurare al identității prin noi înșine, vizavi de noi și prin prisma altora; identitatea ca națiune și ca neam; identitatea ca Memorie; Memoria credinței ca reînviere identitară. - p. 145
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
scriitoricească pentru aceste povestiri se interpretează în afirmația esteticianului Lucian Strochi definind categoria literară a fantasticului: „Fiu al imaginarului, fantasticul satisface nevoia noastră de mister, nevoia noastră de a reașeza lucrurile în univers în funcție de sensibilitatea și subiectivitatea noastră, revolta noastră anistorică.” Salut apariția volumului Globul de cristal al scriitoarei Elisabeta Iosif, cu satisfacția unei lecturi de rafinament artistic și acuratețe literară. Cristina Ștefan- 25 apr 2010 Publicat în volum Însemnări (ne)critice- jurnal de lectură, Cristina Ștefan. Ed. ArtBook, 2013 foto-
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
a unui spirit crepuscular?! Mai degrabă contemplativismul, această adevărată filosofie a resemnării și răbdării, care, întărită prin ziceri de felul Capul plecat sabia nu-l taie, a turnat suficient plumb în picioarele românului pentru a face din el un personaj anistoric. Nefiind copt pentru scepticism, românul zilelor noastre și-a creat căi adecvate de rulare înspre luminița de la capătul tunelului: ridicolul specific regimului comunist, nerușinarea din perioada postdecembristă. Cum între cele două perioade situate de o parte și de alta a
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
Dada Fica), cu referiri laimaginea inginerului Coliță ajuns la București, care în ochii copilului de la țară devine ușor hiperbolică, alimentată de o candoare al acestuia, dă o măsură destul de savuroasă despre tipologia protagoniștilor și, în genere, despre imaginea satului oltenesc anistoric. Obiceiurile și tradițiile, devin în ochii copilului, martor,( în povestirea “Paparudă “), un univers privit din ograda părintească sau de pe margine uliței satului. Dacă la Marin Sorescu satul este privit cu nostalgie din căruța ce-l duce spre oraș, la Florian
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]
-
apologia religiei și apologia rațiunii. Este o navigare între rațiune și sentiment. Alungarea somnului rațiunii duce la sporirea luminii cunoașterii! Personalitatea complexă a filosofului german Martin Heidegger mai este ilustrată și în eseul intitulat „Nostalgia lui Martin Heidegger după esența anistorică a omului”- din care se desprinde concluzia că filosoful aspira spre întoarcere în frumusețea idilică/bucolică. În eseul dedicat lui Nietzsche, intitulat „Nietzsche între răsăritul zeilor și amurgul lor”, se trece în revistă evoluția gândirii acestuia de la apoteozarea, la abolirea
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
cealaltă epocă, în noua eră, și care așteaptă sfârșitul lumii în orice moment. Albert Schweitzer a înțeles chiar mult mai radical eshatologia lui Iisus Hristos ce consta în sfârșitul tuturor civilizațiilor și a valorilor lor, oferind o concepție de catastrofă, anistorică pentru prezent. Mesajul eshatologic al Domnului și Mântuitorului nostru Hristos este unul fundamental și existențial, prezentând o perspectivă de referință pentru etica Lui. Din punct de vedere formal prezentul est „o trecere”, „un moment” de pregătire a Împărăției lui Dumnezeu
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
generație de esența ființei, situând-o într-o sferă întunecată a valorilor culturale, care nu mai e azi de nici o culoare politică, economică și culturală, ba chiar se poate spune că a dat tonul generației de n-crize, devenită azi anistorică, contra-culturală, antipolitică și eurosceptică. “Postmodernismul românesc”, așa cum l-a “postulat” Cărtărescu, construit pe sisteme moarte și reci și pe “relații de grup” și nu pe o structură organică (cu repere, pe “Stâlpii societății”), nu a creat valori autentice, a continuat
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
comunicarea este și scop, și mijloc în îndeplinirea scopurilor interne) și scopurile para-comunicaționale (de a vedea comunicarea ca spectacol, pe care îl scriu și îl regizează). Singurii comunicatori cu istorie sunt agenții comunicaționali. Arhireceptorii, participanții și actorii sunt ființe comunicaționale anistorice. Pe la ei istoria trece degeaba: nu-i ajută și nu-i afectează. Agenții comunicaționali fac parte și din istoria reală, și din istoria comunicării. În istoria reala ei fac istoria comunicării. În istoria comunicării ei, sunt cei care, înainte de toate
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
tactil, odoric gustativ) sau indirect ( simț estetic, simț practic, etc.). Sincretismul, suscită în general, simțurile superioare. Mecanismul funcțional al sincretismului este unul ușor detectabil. Procedural, acest tip de construcție intelectuală funcționează pentru receptor după regula întâmplării fără istorie. O întâmplare anistorică este, de exemplu, modul cum două străzi dau ca proastele unele în altele și constituie o intersecșie. Intersecția este sincretismul străzilor. Sincretismul este, ca rezultat, o intersecție de simțuri, modalități de computare, moduri de conectare la fenomen. Dacă este o
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
ființei,poeta desfide existența amorfă și derizorie,sondând mereu misterul ancestral și idealul clasic al omului,răstălmăcind aparențele pentru a descifra filonul spiritual.” Onirice” e o astfel de redactare în registru patetic al visului ce levitează deasupra unui tărâm fabulos, anistoric,în atingere cu haloul mitului:Ochii mei priveau cu teamă/și uimire de nescris/ La unirea pământeană/Cu o geamănă de vis.(Onirice).Concretețea poemelor nu vine din inapetența pentru concretul-senzorial,ci din cultul ritmului ,rimei și imaginii.Materialitatea reprezentărilor
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENȚA ANISTOROICĂ A OMULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 289 din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.FLORIN ȚENE Nostalgia lui Heidegger după esența anistorică a omului Cu toate întorsăturile și meandrele ei, gândirea lui Hedegger a căutat sensul existenței omului.Încă de la apariția cărții sale principale, în anul 1927,Sein und Zeit și până la ultimile sale scrieri, el și-a dezvoltat excursul sondând sensul
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
scrieri, el și-a dezvoltat excursul sondând sensul existenței .Aceasta printr-o perpetuă căutare și perseverență pentru receptarea “apelului Ființei”. Filozoful de la Freiburg a dorit să reediteze o încercare mai veche în filozofia omenirii de a înțelege o esență abstractă,anistorică a omului.În acest sens îl ia ca martor pe poetul romantic Holderlin, iubitori amândoi ai filozofiei grecești,astfel își exprimă Heidegger nostalgia după ancestralitatea armoniei ființei umane cu pulsațiile cosmice, a unei osmoze între existență și”logos”. El exprimă
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
acestui imperativ.Polemizând cu Sartre, el afirmă, că umanismul filosofic nu pornește de la oameni, ci de la Ființă,(Martin Heidegger-Brief uber den Humanismus în Wegmarken,Frankfurt am Main,1967,p.160),în pofida elanului umanist care îl inspiră aprioric.Nostalgia după esența anistorică a omului provinde și din sentimentul de teamă pe care filosoful îl ridică,învăluindu-l în coaja angoasei,la rangul de stare metafizică esențială.Frica nu este un sentiment elementar, empiric, limitat, care intervine la apariția unui pericol concret,ci
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
străpungă ca un fulger prăpastia Ființei, cum spunea Nietzsche. Opera lui Heidegger în care găsim convingerea acestuia potrivit căreia cunoașterea umană va izbuti cândva să găsească un luminiș în semi-zeitatea Ființei întreține acele irizări care îi înstelează nostalgia după esența anistorică a omului. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Nostalgia lui Heidegger după esența anistoroică a omului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I, 16 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
hora pe pieptu-ti de fecioara Toate parfumate, zăpăcite, poleite cu pulberi multicolore. Spicele s-au grăbit să-ți facă cunună în părul zburdalnic, Păsările ți-au împletit cosite de foc. Tu, ie, floare rara-ntre flori, Zână venită din timpuri anistorice, De când rătăcești pe plaiurile acestea? Cum de rămâi mereu tânără? Cum nu te-au obosit verile, iernile, toamnele încărcate? De unde ai atâta energie în corpu-ti de fecioara de la sat? Cu ce iți hrănești atâția copii ce cutreiera țara asta în
TU, IE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341602_a_342931]