290 matches
-
ea ajunge la a defini economia ca un demers, o formă de comportament ce constă în a economisi mijloace. Principiul acesta al economicității nu conduce spre o concepție prea restrînsă asupra economiei; dimpotrivă, el se erijează în principiu general și anistoric de comportament individual sau social al omului, chiar al tuturor viețuitoarelor. Această abordare rămîne la nivel de principiu, pentru că ea nu-și poate îndeplini obiectivul decît in abstracto. Într-adevăr, principiul non-risipei nu este fondat pe nici o recunoaștere a societății
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
următoarele trăsături: 1. Gândirea socială creștină e anacronică întrucât e generată într-o societate și într-o cultură (tradiția iudeo-creștină milenară și presupus "arhaică") care nu mai structurează în mod caracteristic societatea prezentă și viitoare. 2. Gândirea socială creștină e anistorică, întrucât se bazează pe premise "metafizice" (nedemonstrabile, fixe și imobile, contrastând cu "faptele" empirice și cu impulsurile de emancipare și de eliberare). În această critică e implicat faptul că premisele gândirii sociale creștine ar fi nu numai legate, dar dependente
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
al tuturor formelor și modificărilor tipurilor principale care pot fi concepute. Acest continuum încorporează numărul nelimitat de variații ale tipurilor principale și modificările care sînt legate de fiecare dintre cele două tipuri învecinate; cercul tipologic leagă tipuri ideale sau constante anistorice 156 cele trei situații narative de formele istorice ale narațiunii, care pot fi descrise ca niște modificări ale tipurilor ideale. Este potrivit să subliniem aici încă o dată faptul că tipurile ideale nu sînt programe literare, pentru realizarea cărora autorii primesc
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ridicate mai puțin frecvent în ultimii ani. Cu toate acestea, aș vrea să afirm încă o dată că obiectivul acestei tipologii nu este restrîngerea multitudinii posibilităților narative, ci, dimpotrivă, aducerea acestora la vedere. Între tipurile ideale ale situațiilor narative în calitate de constante anistorice și formele istorice ale narațiunii, așa cum sînt acestea înregistrate în istoria romanului și a nuvelei, există încă o legătură foarte semnificativă. Dintre cele șase situații narative care ar fi putut fi stabilite la cei șase poli ai celor trei opoziții
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
312, 317 comentarii auctoriale, 35, 73, 115, 141, 172, 213-214, 225, 301 eseu, 37, 113 indicații regizorale, 222, 228, 252, 279 intervenție, 252 relatare, 113 compasiunea auctorială, 280 condensare, relatare comprimată, 69, 88, 115, 221-222, 235, 264, 279, 309 constante anistorice/istorice, 106-107 constituente, v. opoziții conștiință colectivă, 268 contaminare a titlurilor de capitole comentative și narative, 61, 78 contaminarea limbajului naratorului de către limbajul personajelor, 284-285 contiguitate, 24, 340 continuare a modelului narativ, 75 continuum de forme, pe cercul tipologic, 44
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Monologue: Definition of a Fictional Style", Comparative Literature 18 (1966), 98 ș.u. 155 J. Joyce, Ulysses r. Ulise, trad. de M. Ivănescu, vol. 1, Univers, 1984, 40-41. 156 Jürgen Landwehr și alții susțin că nu poate exista nici o constantă anistorică în științele umaniste, însă argumentul lui Landwehr nu este convingător. El susține că asemenea constante anistorice trebuie să fie valabile pentru viitor, ceea ce ar însemna că ar permite o formă de previziune care s-ar putea dovedi incorectă în orice
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ulysses r. Ulise, trad. de M. Ivănescu, vol. 1, Univers, 1984, 40-41. 156 Jürgen Landwehr și alții susțin că nu poate exista nici o constantă anistorică în științele umaniste, însă argumentul lui Landwehr nu este convingător. El susține că asemenea constante anistorice trebuie să fie valabile pentru viitor, ceea ce ar însemna că ar permite o formă de previziune care s-ar putea dovedi incorectă în orice moment prin producerea intenționată a unei opere care să contrazică respectivele constante. În acest context, totuși
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în rîndul autorilor. Anticonstantele care s-ar putea ivi în acele condiții și-ar putea găsi de altfel, cel mai probabil, un loc pe cercul tipologic. O asemenea evoluție a fost vizibilă încă de la Joyce. Acest fenomen nu invalidează caracterul anistoric al situațiilor narative, în forma în care au fost acestea descrise în lucrarea de față. Nu este vorba despre tipurile ideale în calitate de constructe teoretice ale posibilităților de modelare narativă, ci, mai degrabă, despre forme istorice, care se apropie într-o
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
expresive - cântece, dansuri, ritualuri etc. -, invențiile nu implică o evoluție în materie de inventum. Într-o cultură populară urbană, în schimb, istoria culturii dominante a intervenit continuu cu violență, impunându-i valorile sale și depozitându-le în ea: tipicul caracter „anistoric” al culturii populare, care este esențial „fixatoare”, a fost astfel constrâns să se supună unor schimbări neîncetate cărora a trebuit să le aplice sistematic caracterele „fixării”. Noutățile istorice sunt acceptate în universul culturii populare urbane (și, din secolul al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acesteia. Era vorba despre un univers „real” într-un univers care, față de el, era „ireal”: chiar dacă acesta din urmă reprezenta, în realitate, mersul logic al istoriei. Răsturnarea de perspectivă a napolitanului care vede lumea din interiorul universului său real, dar anistoric este un eșec al istoriei. Dacă n-ar fi astfel, lumea napolitană populară n-ar fi putut să aibă o asemenea vitalitate și un asemenea prestigiu, încât să se prezinte de-a dreptul ca o alternativă îngrozitoare: chiar și astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vorbi despre termenii considerați similari ori corespondenți în limbile non indo-europene, deși pretenția academică este aceea că termenul evocă ceea ce diferite tradiții religioase doresc să exprime, indiferent de spațiul lingvistic ori geografic avut în vedere. Acest hiatus între utilizarea conceptuală, „anistorică“ și artificial configurată a termenului și multiplele lui utilizări din limbajul religios reprezintă o problemă majoră de adecvare la nivelul conținuturilor și al metodologiei de cercetare. Tripticul propus ca structură intimă a cărții va urmări să evidențieze semnificațiile și rolul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
direct metafizicii ("gândirea tare", universală, atemporală, intolerantă față de tot ceea ce o contrazice). Mergînd mai departe, ajungem la o altă diferență fundamentală, cea dintre epistemologie și hermeneutică, promovată, printre alții, de Richard Rorty, susținătorul ideii că "dacă se dovedește că tezele anistorice ale epistemologiei nu au fundamente reale și deci nu pot fi susținute, epistemologia însăși nu mai are de ales și trebuie să devină o formă de hermeneutică". Pentru că a acționat anterior (prin fenomenele uneori chiar de idolatrie masivă declanșate de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de a se construi singură sau cu ajutorul cititorului. „Omul concret“, „omul cenușiu“, individul fără trecut, fără me morie, care își rescrie iarăși și iarăși propria biografie și își reinventează continuu identitatea se opune în mod clar eroului modernist, „omul esențial“, anistoric. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul postbelic studiat Mircea Nedelciu, lider incontestabil al „generației textualiste“ (E. Simion) și unul dintre cei mai reprezentativi prozatori ai postmodernismului românesc, creează asemenea personaje
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru a fi evidențiat că instituțiile sociale și politice pot fi considerate ca experimente de cooperare mai degrabă decît ca încercări de a întruchipa o ordine universală atemporală. Rorty respinge "ideea iluministă de "rațiune"", după care adevărul moral corespunde esenței anistorice a umanității, asigurînd prin aceasta că dialogul liber și deschis produce "un singur răspuns corect" la întrebările morale, ca și la cele științifice. Rorty citează preambulul lui Jefferson la legea statului Virginia asupra libertății religioase, ca un exemplu pentru acest
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
dintre conștiință și emoțiile iubirii, urii și fricii, și deci distincția dintre moralitate și bunul-simț". Rorty ajunge la următoarea concluzie: "Rezultatul a fost că a dispărut imaginea sinelui, comună metafizicii grecești, teologiei creștine și raționalismului iluminist: imaginea unui centru natural anistoric, locul demnității umane, înconjurat de o periferie accidentală și neesențială"30. Rorty ajunge de la această observație la al doilea motiv pentru care favorizează compromisul jeffersonian. Numai prin acest tip de compromis, susține el, pot fi eliminați diavolii dogmatismului din organismul
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
deosebit de clar că trebuie făcută o distincție între cele două tipuri diferite de microniveluri sau explicații ale "naturii umane", de la Sf. Augustin la Freud, prin care se încearcă găsirea cauzelor violenței în natura umană. În primul rînd, sînt acele ontologii anistorice care presupun că omul este în esență rău (ca în afirmația lui Machiavelli că toți oamenii sînt totdeauna "nerecunoscători, schimbători; prefăcuți și mincinoși, lași cînd se află în pericol și dornici de cîștig")22 și deci au dificultăți în a
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
o istoricizare a analizei naratologice. Comentariile meta-narative și ironice sugerate de relația dintre Boucher înrămat și textul integral subliniază că postmodernismul manifestă o preferință anume pentru folosirea textului-oglindă. Astfel, o altă prejudecată poate fi eliminată: aceea că analiza structurală este anistorică. 6: Remarci și surse M-am limitat cînd a fost vorba să aleg subiectele pentru acest capitol. Am discutat doar statutul instanței narative și relația sa cu ceea ce se narează. Această restricție este efectul deciziei, emisă deja în Introducere, de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
scos în evidență câteva teme, considerate centrale pentru această abordare, și anume: schimbarea, socialitatea/socializarea, procesele de interacțiune de tip agent-structură, legitimitatea, care punctează valoarea adăugată a constructivismului în domeniul relațiilor internaționale, spre deosebire de curentele principale care încercaseră să facă generalizări anistorice, să pună accentul pe factorii materiali sau pe modelul alegerii raționale. Spre exemplu, concepția insuficient dezvoltată a sistemului internațional este pusă pe seama limitărilor determinate de unilateralitatea perspectivelor teoretice caracterizate de prezenteism, anistorism, eurocentrism, anarhofilie și statocentrism.93 1.2.1
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
materiale cu impact asupra actorilor. Însă aceste descoperiri disparate nu alcătuiesc o teorie despre reguli și instituții construite care structurează și alcătuiesc organizarea societală și comportamentul uman în societățile omenești analizate în timp și spațiu, așa cum se întâmplă cu revendicările anistorice cuprinzătoare ale realiștilor, liberalilor și marxiștilor.162 1.4.1. Constructivismul convențional Constructivismul convențional a fost abordarea cea mai puțin extinsă a securității, localizându-se în cadrul definiției tradiționale, minimaliste, a studiilor de securitate, scopul fiind de a se axa pe
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
acestora nu poate fi contestată: ,,Slavici scrie Anton Cosma este sigurul dintre marii clasici căruia nu i se poate acorda fără rezerve atributul genialității" în măsura în care există deosebiri fundamentale între el și ceilalți trei: arta lui Slavici e istorică, a celorlalți anistorică (cel puțin în intenția creatorilor ei); Slavici nu năzuiește să scrie capodopere creându-și în același timp și cititorul, ci opere folositoare pe care le oferă spre lectura cititorilor vremii sale. "Slavici este preocupat de adevărurile omului contemporan lui mai
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
oamenii, cum își aleg ocupația, care este rolul banilor în dinamica motivației, ce determină satisfacția în muncă, care este rolul motivației în performanța muncii. Teoria expectanței sau a așteptărilor este un model dezvoltat în paradigma alegerii raționale. Este un model "anistoric" în sensul înțelegerii deciziei ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și forța. Valența este definită ca "preferințele către anumite rezultate", prin preferință înțelegându-se "dorința sau
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
semnificativ asupra teoriilor și practicii internaționale. O altă contribuție a feminismului perspectival este chestionarea metaforei starea de natură din teoria politică clasică și contestarea implicațiilor profunde și numeroase pe care aceasta le-a avut asupra teoriilor internaționale. În acea etapă anistorică, originară, imaginată de teoreticieni politici clasici precum Hobbes, Locke, Rousseau, oamenii își erau reciproc dușmani în lupta pentru resurse și supraviețuire, fiindu și simultan propriii stăpâni, gata de luptă și autonomi în deciziile pentru supraviețuire. Este parabola de întemeiere a
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
oricare altă comunitate umană reală sau posibilă. Această tradiție visează la o comunitate ultimă care să reușească să transceandă distincția dintre natural și social și să manifeste o solidaritate care, datorită faptului că ajunge să fie expresia unei naturi umane anistorice, să nu mai fie parohială"169. Ca alternativă la acest mod de a atinge solidaritatea umană, filosoful american propune, într-o primă instanță, renunțarea la înțelegerea metafizică ori epistemologică a adevărului, în sensul unei corespondențe cu realitatea, și înlocuirea acestuia
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
spune că aflați, în fața unui text familiar, înțelegerea noastră nu este neapărat mai bună, ci poate diferită. Traducerea dialoguluitc "Traducerea dialogului" Comprehensiunea e construită după modelul universal al traducerii. Ea actualizează dialectica întrebării și răspunsului, refuzând retorica monologală a rațiunii anistorice. Din acest punct de vedere, tradiția este percepută de actorii oricărei scene culturale ca un mandat simbolic al unei conștiințe colective. Ne aflăm mereu la intervalul dintre intuiția adevărului, slăbirea participării și regăsirea întregului. O conștiință istorică se edifică într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nobila creativitate a matematicii. Matematica nu pare să scape condiției istoricității: continua proliferare a unor sisteme axiomatice paralele a susținut, pe de o parte, relativismul epistemologic, iar, pe de altă parte, „respingerea ideii că standardele raționalității științei ar fi neschimbătoare, anistorice, și că ele ar putea fi cunoscute și determinate printr-o reflecție a priori”2. Conflictul aporetic pe care îl regăsim în această secvență fierbinte a istoriei moderne a matematicii, asociat cu radicala atomizare suferită în acest secol de către logică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]