332 matches
-
care pot, În mare măsură, să fie suprapuse: În științele sociale se pun În opoziție individualismul și „comunitarismul”, iar În drept, drepturile individuale și cele colective. Pentru anumiți autori considerați „comunitariști”, importanța comunității, fără de care omul ar fi condamnat la anomie, merită mai multă atenție În organizarea politică și socială. Chiar și fără a-i acorda o preeminență sistematică, o societate democratică ar trebui să recunoască totuși un „drept la diferență”, care să permită exprimarea colectivă a trăsăturilor culturale (Taylor, 1994
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comunitatea de individ. Pentru ei, liberalismul procedural eșuează În Încercarea de a exprima responsabilitățile față de comunitate, a căror forță morală rezidă În parte În faptul că numai În raport cu ele reușim să ne Înțelegem, și, pe deasupra, este dezarmat În fața riscului de anomie și de deziluzie. Critica formulată de comunitarieni stabilește, În plus, o legătură constitutivă Între chestiunea construcției identitare și cea a judecății practice. Pentru a ști cum trebuie să acționez, trebuie să știu cine sunt. Cu alte cuvinte, trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
proveniți din imigrație pot fi și ei respinși, tot În numele ordinii sociale („republicane” sau nu), pentru că sunt atinși de un individualism extrem, aproape patologic, explicat cel mai adesea prin „dezrădăcinarea” lor, și trăiesc ca niște prădători Într-un regim de anomie, Într-o stare de incivilitate devenită la ei a doua natură. „Rasializarea” acestor excluși reduși la originile lor etnice presupuse este Însoțită de Închiderea Într-o situație de double bind1: li se reproșează În același timp că sunt prea comunitari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
socializare și include nu doar cunoașterea prescripțiilor, ci și a marjelor de manevră de care dispunem (pentru că rolurile pe care ni le asumăm nu se reduc la o listă de proceduri strict delimitate), slăbirea sau incoerența lor poate duce la anomie, arbitrajul În favoarea conformismului depinzând de numeroși factori: de raportul costuri/avantaje, de obligația morală, de gradul de risc și aversiunea față de risc, de importanța constrângerilor sociale, de preocuparea pentru identificare sau pentru exemplaritate. G. F. & CHAZEL François și COMMAILLE Jacques
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de méthode sociologique, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție americană: 1949). SHERIF Muzafer (1936), The Psychology of Social Norms, New York și Londra, Harper. SUMNER William (1906), Folkways, Boston, Ginn. ULLMAN-MARGALIT Edna (1977), The Emergence of Norms, Oxford, Clarendon Press. Φ Anomie, Devianță, Reglementare socială, SOCIALIZARE, Valori Ptc "P" Pact republicantc "Pact republican" Φ DREPT ȘI CULTURĂ, FRATERNITATE Paradigmă familialătc "Paradigmă familială" Φ FRATERNITATE Particularisme/universalismtc "Particularisme/universalism" Dialectica lui unu și a multiplului, a singularului și a generalului, a particularului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1981), La Religion de la vie quotidienne, Paris, PUF. PIALOUX Michel și BEAUD Stéphane (1999), Retour sur la condition ouvrière, Paris, Fayard. RAULIN Anne (2001), Anthropologie urbaine, Paris, Armand Colin. THIEBLEMONT André (coordonator) (1999), Cultures et logiques militaires, Paris, PUF. Φ Anomie, Contracultură, Cultură, Devianță, Etnie, IDENTITĂȚI CULTURALE, Melting pot, NAȚIUNE, SOCIALIZARE Suveranitate/suveranismtc "Suveranitate/suveranism" Trebuie să facem distincție Între cele două noțiuni. Suveranitatea trimite la autonomia statului și la puterea de care dispune acesta de a reglementa comunitatea politică pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
permite să se evite folosirea forței (Napoleon față În față cu Pius al VII-lea), deși acțiunile violente restaurează din când În când imaginea puterii represive. Forme foarte variate La rândul său, sociologia discută mult despre multiplele forme de violență (anomie, suicid, devianță, revoluție, război) și despre efectele de incitare ale spectacolului oferit de explozia de conflicte sociale, Însă, o dată cu Weber, ea analizează și violența legitimă a statului ca mijloc de a asigura securitatea corpului social, contracarând riscurile de descompunere economică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1978), Violence et politique, Paris, Gallimard. — (1986), La Violence, Paris, PUF. PETONNET Colette (1968), Ces gens-là, Paris, Maspero. SOREL Georges (1946), Réflexions sur la violence, Paris, Marcel Rivière (prima ediție: 1900). WIEVIORKA Michel (1988), Sociétés et terrorisme, Paris, Fayard. Φ Anomie, CONFLICT, DOMINAȚIE, Inegalități sociale, Marginalitate/ marginalizare, TOTALITARISM, Victimizare, Vulnerabilitate Vulnerabilitatetc "Vulnerabilitate" Vulnerabilitatea desemnează expunerea la un risc social, o stare de fragilitate care se declină În raport cu multiple fenomene negative, ca suicidul, divorțul sau excluderea. Este un concept cu un domeniu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și, prin aceasta, autoritatea vechilor reguli tradiționale - este pusă la îndoială, astfel că solidaritatea socială este scăzută, iar noile reguli nu au fost încă angajate în ritualuri consecvente. Tranziția de la societatea tradițională la cea modernă ar fi una dominată de anomie, adică de o ordine socială în care nu mai funcționează reguli morale distincte, clare și investite cu autoritate. În consecință, tranziția ar fi saturată de o patologie socială fără limite. Modelul cultural al lui Durkheim este, în bună tradiție iluministă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
deja clasice („fapte sociale totale”), cu scopul de a identifica „tipuri sociale” sau „nuclee sociale de structurare a unor noi forme sociale”. Una dintre premisele abordării sale este că „sociologia tranziției este, în bună măsură, o sociologie a crizei, a anomiei. Stabilitatea pare să fie doar de domeniul trecutului și, în cel mai bun caz, al viitorului”. Altfel spus, criza tranzițională, odată depășită, ar fi urmată de o stare de stabilitate diferită de punctul de plecare și corespunzând unui echilibru social
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
anomice sociale și individuale tot mai extinse. Individul eliberat de comunitățile locale integratoare și de tradițiile acestora ne apărea prins, în perioada de consacrare a modernității, de o raționalitate tot mai birocratică (cf. Max Weber) și de o stare de anomie socială (cf. E. Durkheim). Altfel spus, rolurile sociale (ceea ce un individ face sau este așteptat să facă) erau definite și organizate birocratic, iar construcția identităților individuale (cine sunt indivizii) era facilitată de coordonate sociale cum ar fi clasele sociale, organizațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
postcomunistă. Tabelul 3.1. Individualizarea actorilor sociali și problemele individualizării în perioada tranziției postcomuniste. Actori Individualizare prin... Stat național Roluri sociale Identități Birocratizare Pierderea rolului corporatist al statului prin transfer de proprietate către corporații private și prin birocratizarea funcției publice. Anomie Declinul identității naționale prin integrare europeană și prin asimilarea instituțiilor ce corespund acquis-ului comunitar. Indivizi Conflicte de rol Asumarea de roluri multiple, inclusiv în rețele, dar mai ales în organizații diverse. Conflicte identitare Multiplicare, fragmentare și (re)construcție de identități
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
parte importate din Occident, încă nu sunt integral asimilate, iar cele vechi și-au pierdut valoarea de referință și forța de influențare a acțiunilor sociale și individuale. Ca atare, a doua problemă a individualizării statului național constă în starea de anomie socială, ce pare a fi generalizată. Să ne referim acum la indivizii singulari. Aceștia își asumă roluri funcționale multiple și adeseori conflictuale, iar odată cu destructurarea unor coordonate sociale vechi, caută noi identități, care sunt pe cât de precare, pe atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
conflictelor identitare. O astfel de descriere succintă a individualizării din perioada tranziției postcomuniste este importantă numai întrucât sintetizează principalele probleme cu care s-ar confrunta statul național sau persoanele individuale prinse în proces (i.e. birocratizare și conflicte de rol, respectiv anomie identitară și conflicte identitare). Totuși, dincolo de aceste probleme, în perioada de tranziție, se produc noi tipuri de individualizare și se realizează o dinamică extrem de activă a individualizării persoanelor și mai ales a transferurilor de roluri și identități de la statul național
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și folosite în contexte derogatorii sau pentru a contrasta cu realitățile mizere din comunitățile sărace sau uitate de istorie. România informală aproape că a devenit sinonimă cu neîmplinirea și rămânerea în urmă, cu abandonarea cronică a bunurilor colective și cu anomia socială. Dincolo de România blamată sau de „spațiul mioritic” ironizat, se află și acele individualități ce se prezintă nu numai ca diferite, ci și ca superioare și acele persoane ce se zbat pentru asigurarea unui trai decent sau care pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de o parte, schimbarea coordonatelor constitutive ale spațiului social și diminuarea primordialității identității corporatiste colective a statului național; pe de alta, accentuarea individualizării persoanelor și a căutărilor individuale pentru construcția de identități personale. Consecințele acestor procese sunt tot mai vizibile: anomia structurală derivată din prima traiectorie este congruentă cu o anomie a individualizării personale. Ambele solicită o reflexivitate cât mai intensă și mai permanentă a actorului individual pentru a rezolva contradicțiile specifice procesului de construcție individuală a identității personale. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
diminuarea primordialității identității corporatiste colective a statului național; pe de alta, accentuarea individualizării persoanelor și a căutărilor individuale pentru construcția de identități personale. Consecințele acestor procese sunt tot mai vizibile: anomia structurală derivată din prima traiectorie este congruentă cu o anomie a individualizării personale. Ambele solicită o reflexivitate cât mai intensă și mai permanentă a actorului individual pentru a rezolva contradicțiile specifice procesului de construcție individuală a identității personale. În acest sens, modernitatea contemporană este una reflexivă, adică derivată din identitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de rapide, încât este greu pentru orice individualitate să le urmărească și să se adapteze cu ușurință, mai ales dacă spațiul este sau a devenit marginal. În al doilea rând, schimbările instituționale și culturale sunt profunde și radicale. Starea de anomie domină: noile reguli și coduri instituționale sunt prea puțin comprehensibile, pe când cele vechi sunt când blamate, când marginalizate. Luana Pop a demonstrat că... ... valul instituționalizărilor legislativ-formale, mai degrabă aleatorii (din punctul de vedere al oportunităților sociale, al adecvării instituționale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
custodian of the man's "rights" în statu viatoris, and only within these boundaries his sovereignty would appear legitimate. However, what Schmitt doesn't see is that the kat'èchon, just to perform such function, must assimilate, internalize the same anomie. To 'restrain it', it can only 'hold it' within itself. Its law is nothing else but the prison where the filius perditionis lives - a prison that his power will inexorably end up by demolishing it. Șo, not only the precariousness
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
kat'èchon holds the Anomos from manifesting itself în full, from fulfilling its apocalypse - but only by holding it tight în itself, by detaining it. Therefore, we cannot consider, în any way, the kat'èchon aș mere enemy of the anomie; to prevent it from manifesting itself, it must safeguard it within itself; to prevent its full realization, it must become its prison. The kat'èchon is inhabited by the anomie; but, în letting being inhabited, în making room within itself
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
any way, the kat'èchon aș mere enemy of the anomie; to prevent it from manifesting itself, it must safeguard it within itself; to prevent its full realization, it must become its prison. The kat'èchon is inhabited by the anomie; but, în letting being inhabited, în making room within itself for the anomie, it also prevents it from appearing apocalyptically, hence it fights it - but to fight it, it can only take it în. It cannot deny its principle, but
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
it from manifesting itself, it must safeguard it within itself; to prevent its full realization, it must become its prison. The kat'èchon is inhabited by the anomie; but, în letting being inhabited, în making room within itself for the anomie, it also prevents it from appearing apocalyptically, hence it fights it - but to fight it, it can only take it în. It cannot deny its principle, but it can restrain its full expression 2". The paradoxical characteristic of this force
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
be removed, this Age will end. It is 'kept' în its shape 'thanks to what' holds, delays - and by holding, preserves the very iniquity. Who will eliminate it? [...] It cannot be intended differently: its 'custody' falls to pieces under the anomie's impetus; the blows of the apostàtes must eventually make it crumble; [...] The kat'èchon's prudent cunning is powerless before the Adversary's marvels, signs, prodigies, en-érgheia - rather: against the power of its own shrewdness: to 'disguise' aș God
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
be even only understood, and by how many, and through which mechanisms? Șo far political philosophy hâș insisted on the issue of the paradoxical nature of all of the expounded mechanisms: rule and exception, salvation and apocalypse, restraining power and anomie, indicating however a mythical element (aș Badiou says4) that presents itself aș element that represents the unity of what can't be united, which means that it represents the not-representable. This knowledge, which matures through the para-ousia (the presence) în
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
6. Feminismul în politică: doctrine, programe, mișcări 7. Politică și ecologie 8. Terorismul și noile provocări la adresa securității 9. Dezvoltarea comunitară și rețelele de comunicare 10. Autonomie și subsidiaritate în democrațiile consolidate 11. Etica muncii, productivitatea și ordinea socială 12. Anomie și devianță în societățile conflictuale 13. Intelectualii și puterea Facultatea de Geografie și Geologie Geografie: 1. Efectele globalizării asupra organizărilor regionale 2. Globalizare/Europenizare: efectele acestora asupra sistemelor urbane 3. Turism și dezvoltare durabilă 4. Dinamica spațiilor rurale actuale 5
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244410_a_245739]