1,609 matches
-
Isac, în cel rădvan. Aron Cotruș, în mâini cu flori de mină. Un Blaga, împăcând dorul cu mintea - În loc de-alt trup, doar munți și mări să-i dai! Mihai Beniuc, de-o vreme uite-l, nu e... Și-un anonim, despre haiducul Pintea, Poet, spunând, mânând păduri, nu cai, Proptit în hățuri și strigându-mi: - S-uie! 1 Citatele, dintr-un sonet de Merill Moore, în traducerea Margaretei Sterian (Antologie a poesiei americane moderne, București, 1947)
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
vrea viața asta să intre în mine mai mult decât i s-a dat cu toată dragostea ei cu lamă dublă dacă sora mea nu e o femeie simplă sângerie cineva mă lovește cineva îmi caută ochiul cu dalta latinul anonim ziua de astăzi la fel și aparatul de ras și omul pe care îl iubești sunt o convenție și sufletul tău hibrid monogramă fiindcă zice-va ziua de mâine n-o poți avea iar cea de azi te înșală și
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
de faptele tale tot ce iubește pe sine se caută mai întâi pe sine se înțelege iar tu prin dragostea lui anonimă ridici și închini plăci de ciment iar liniștea liniștea are putere de viață și de moarte asupra latinului anonim
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
președinți de club într-o suită de istorisiri cu și despre fotbal, devenit mai mult decât un personaj: un capitol de istorie. Fotbalul a influențat istoria așa cum și istoria și-a pus amprenta asupra lui. Plină de eroi și de anonimi, de drame dar și de momente înălțătoare sau fatale, istoria fotbalului nu poate fi abordată doar din perspectiva divertismentului sportiv, ci și sociologic, politic, ideologic chiar. Traian Ungureanu are prestanța unui... fotbalolog, a unui nou tip de analist care poate
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
întrece percepția căpățânii mele bătrâne. Nu prinde ideea unicității unui artist, cum e necunoscutul autor al statuii. Ideea că el nu e repetabil. (Cum spune Valery, că un artist face cât milenii). Și că, cine știe, poate, prin noi, Marele Anonim se exersează, încercând să se recunoască în materia pe care a creat-o... Un cusur al firii umane e să vâneze și uneori să și găsească, fie și într-o capodoperă, ceva anormal... Cum mi se întâmplă mie acum, așezat
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
cenaclului lor fiind aproape exclusiv absorbite de Universitate, accentul căzînd pe studiu, pe formația intelectuală. Cînd vor să depășească însă arealul universitar, ei fac apel tot la un critic; mai întîi își asociază pe publicistul cunoscut și nu pe universitarul anonim Victor Iancu și disociind între profesorul și îndrumătorul de la catedră și seminar și criticul, activist public, își mărturisesc crezurile lui E. Lovinescu”. Ca și cum ar fi păcate, ducînd la un soi de chiul civic! Sau foarte tranșant: „Polemicile cerchiste n-au
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
la părerea lui Gérard Macé și a multor altora că poveștile lui Perrault sînt mai ales o lectură pentru adulți, nu ne oprim aici la numeroasele adaptări și simplificări, adresate cu precădere copiilor. Chiar în secolul al XVIII-lea, un anonim a transpus în proză cea mai reușită dintre poveștile în versuri ale lui Perrault, Pielea-de-Măgar. Deși autorul anonim cunoștea bine textul lui Perrault, sau îl avea poate chiar în fața ochilor, fiindcă nu doar firul poveștii e păstrat cu fidelitate ci
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
înțeleg. Am discutat cu prietenii dacă nu cumva sînt prea multe lansări pe zi, inclusiv la cărți proaste și care sufocă fără rost atmosfera și așa încinsă. Părerile au fost împărțite, iar unii au spus că o lansare a unui anonim care nu interesează riguros pe nimeni e un bruiaj sonor inutil. Îmi place să cred totuși că o lansare e ca sticla de șampanie spartă de vas înainte de primul drum pe apă. Cărțile trebuie să aibă șanse de pornire egale
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
MUNTENE, MĂI, VECINE/ VINO SĂ TE PRINZI CU MINE!, dedicat antrenorului Octavian Belu (pastișă); CEI TREI CARE AU DERUTAT PD-ul, vol. antologic de Cozmin Gușă, Lavinia Șandru și Aurelian Pavelescu. Și ultima apariție editorială, anunțată la finele telejurnalelor: Ardelean anonim: AY, trăzni-m-ar, Noa, așă ne trebă!
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
ani. Nimic semnificativ nu se întâmplă în istoria genului la noi până la 1848. Pașoptismul a adus și în acest domeniu o deschidere europeană a gustului public. Ion Ghica și Mihail Kogălniceanu sunt pionierii notorii ai romanului românesc (există și câțiva anonimi), cu încercări neterminate datate 1848 și 1850. Iată o diagramă a productivității romanului în primii săi ani: 1853 - un roman; 1854 - nici unul; 1855 - două romane terminate, trei foiletoane fragmentare și un bruion rămas în manuscris; 1856 - nimic; 1857 - un roman
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
se și întâmplă. în numele dreptului la opinie acordat oricui ("stropșitoarele voci din public"), revistele prea des îngăduie terfelirea oricărui nume, acțiune "simptomatică pentru accentuata depreciere în conștiința publică a noțiunii de scriitor, devenit tot mai mult victima familiarității agresive a anonimilor mediocri și semidocți". Pe de altă parte, există realitatea de neocolit a colaboraționismului multor scriitori, a cedărilor morale și implicit estetice, în fața presiunilor puterii comuniste, ca și aceea a ierarhizărilor viciate prin oficializarea neavenită a unor prestigii sau marginalizarea nedreaptă
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
Marina Constantinescu Acum mai bine de șapte ani, ideea lui Voicu Rădescu, un ilustru anonim, de a face teatru într-un bar din subsolul Grupului de Dialog Social de pe Calea Victoriei mi s-a părut o vorbă în vînt. Vorba lui Bob Dylan. Una din ideile ce vin și pleacă sau se consumă într-o poveste
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
și a banalului și eșuează, lamentabil, într-o "contabilizare a propriei nonexistențe". N.S. monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar după patru decenii, are celebritate, glorie și trecere la "publicul larg". M.I. e, pentru liceeni și gospodine, un anonim, îl apreciază doar cunoscătorii (adică filologii "rasați", care-l citesc pe Ezra Pound), optzeciștii (sau o parte a lor, cei care flutură stindardul postmodern) pentru care e un "guru", un inițiat. M.I. e un fel de vagabond în zdrențe textuale
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
al ierarhiei. Ca poet, Octavian Goga a scris o pagină în literatura română, cu o sensibilitate, un accent și o invenție verbală personală; ca ministru, e cel de al nouăsprezecelea coleg al vreunui avocat din provincie, înlocuit mîine de un anonim sosit în raportul altor nouăsprezece învingători ai acestei țări fecunde în bărbați politici. Scriitorii nu trebuie, deci, să sublinieze cu insistență ajungerea unui camarad în fruntea ierarhiei sociale: substanță intelectuală a unui neam, în funcție de problemele ei vitale și perene, ei
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
într-o ureche omenească, în mărime naturală". Invazia neliniștitoare a scaunelor sau a altor obiecte din teatrul de mai târziu al lui Eugen Ionescu e de aceeași natură cu proliferarea urechilor în proza lui Grigore Cugler. Când intră în apartament, anonimul povestitor cuglerian este sunat la un telefon pe care, de fapt, nu-l are. Deasupra mesei de lucru atârnă în aer masa de odihnă. Proza se încheie cu o pledoarie pentru ideea că "posibilitățile nu au - și nu trebuie să
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
cotidianul comun, în sensul familiar-domestic, momente de viață banală marcată adesea de mizerie și deznădejde, momente care, datorită simțului acut al derizoriului pe care autorul îl stăpânește perfect, se transformă în micro-drame existențiale ce frizează grotescul și absurdul. Personajele sunt anonimii de mâna a doua, păguboșii, ratații, cei striviți de destine implacabile. Lucian Dan Teodorovici are umor (negru) dar, placat pe astfel de teme, râsul este chinuit și amar, inspiră compasiune. Moartea planează invariabil peste cerul acestor povestiri - dovadă că suicidul
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
un autor de Ťmasăť - el a cîștigat Goncourt-ul în 2002 cu meditațiile din Les Ombres errantes -, apoi Jean-Pierre Amette a căzut imediat în anonimat după Goncourt-ul de anul trecut, obținut cu La Maîtresse de Brecht. în vreme ce, iată, la noi premiile Anonimul încep să-și intre în rol - deși, le caracterizează încă un anume purism intelectual -, premiile franceze sînt în pierdere de prestigiu, concurate de literatura americană sau de Ťindustriașiť ca Marc Lévy (tradus și la noi la Editura Trei). Ca urmare
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
nu mai știe cine e. În închisoare (pentru că Dean comite și o fraudă), impostura chiar îi devine "nume", este definit de ceilalți pușcăriași prin ea. Acesta e paradoxul filmului: cu toate cele trei perspective centrate pe el, Dean rămâne un anonim. Primești motivații factuale pentru ceea ce face - abuzul tatălui, faptul că e dat afară din casă, bogăția și aristocrația exercită o fascinație asupra lui, explicabilă prin frustrările sociale și materiale de care suferă. Dar motivații de factură psihologică nu apar, filmul
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
Constantin Cretan și multi, mulți alții). Pentru că polemicile să nu ia forme devastatoare, unii reprezentanți ai elitei i-au cooptat cu larghețe, pe loc, în elită pe câțiva antielitiști, dar aceștia, circumspecți, au refuzat oferta, în timp ce în rândurile mulțimii de anonimi s-a auzit un vuiet rău-prevestitor. A devenit astfel evident faptul că disputa, veche de mii de ani, se va încheia doar atunci când apartenența la elită va fi asigurată democratic tuturor membrilor societății, de la naștere. Radu Anton Român la Paris
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
Alexandra Olivotto Vești bune pentru cei ce n-au ajuns la Sf. Gheorghe: Festivalul "Anonimul" vine și la București. Vestea proastă e că vine într-un spațiu ingrat (Clubul Prometheus), din cauza numărului redus de locuri. Nu e vina echipei organizatoare - care, după cum remarca și Eugenia Vodă (membră a juriului), și-a dovedit profesionalismul în primul
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
e compoziția cadrelor, jocul de lumini postrenascentist sugerând dubla detenție (cea ideologică, a teroriștilor și cea factuală, a politicianului). Oricum, dincolo de defectul pe care l-am menționat, filmul merită cu prisosință Premiul pentru cel mai bun film și trofeul Festivalului Anonimul. La Secțiunea de scurtmetraj, competiția trebuie să fi fost mai încrâncenată. La prima vedere, favoritul pare să fie Fast Film de Virgil Widrich (coproducție Austria/Luxemburg). Regizorul, deși tânăr, are o experiență vastă (și ca regizor, și în domeniul montajului
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
făcutură, șsic!ț am plecatără), ori forme substantivale nearticulate regionale (mătușe, cenușe), ori cuvinte transcrise învechit (advocat, tot-tu ș?!ț) toate integrate structurii prozodice și semantice argheziene inconfundabile" (subl. G. P.). Dacă prefața îngrijitorului, nesemnată, rămâne, deocamdată, "opera" unui anonim, și dacă antologia poate fi rodul unei colaborări între succesoarea biologică a poetului și postfațator, textele, fără îndoială, poartă "puternicele" amprente ale nepriceperilor d-nei Domnica Theodorescu (alias Mitzura Arghezi), inconfudabilele d-sale amprente antitextologice. Ca și în alte ediții de
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
să anuleze binomul identitate arabă-islam precum și o parte din conotațiile negative și prejudecățile care-l încarcă. Din Europa au sosit autori de talia unui Tahar Ben Jalloun, Assia Djebar, Rafik Schami deja bine cunoscuți aici în Apus, dar și numeroși "anonimi" din Orient. Batya Gur, o scriitoare israeliană considera că generalizările, prejudecățile nasc ura și că diferențierile duc spre pace. Or, lumea arabă, "însingurată printr-o exacerbată conștiință națională și baricadată în spațiul strîmt al unor tradiții culturale străvechi" - cum afirma
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
când redactorul nu va mai fi preset de acoperirea paginilor de manuscris și de încheierea/închiderea acestui ochi magic. Nici loc destul n-ar mai rămâne pentru toate, așa că voi semnala doar câteva. întâi carnetul plastic Constantin Cerăceanu " profilul unui anonim, semnat Cătălin Davidescu. Apoi, cu atenție mare și respect pagina de poeme a Ioanei Dinulescu, cu un portret din tinerețe, uluitor. între poemele toate tulburătoare, cel mai bun ar trebui să fie Balonul cu heliu, dar poate că este altul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
în cele mai variate ipostaze, pe marii artiști ai lumii așa cum s-au lăsat văzuți. În Renaștere pictorii aveau obiceiul să intre în propriile picturi și să ia parte la mica scenă, din colțul din dreapta al pînzei, ca o semnătură, anonimi amestecați într-un grup, ascunși după o coloană, ca în Sfîntul Ioan Botezătorul al lui Hans Memling. Sculpturile îi includ uneori pe autori într-un grup statuar, ca Michelangelo, bătrînul cu capul acoperit, în Pietŕ din Domul din Florența, sau
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]