1,135 matches
-
propria-i neputință în a face să prevaleze voința prin mijloace diplomatice, chiar și dintre cele mai brutale, atunci, a hotărât să o impună prin forța armelor. Când Jules Cambon a fost trimis la Berlin, acordurile din 1904 consacraseră o antantă franco-britanică. Deja, în 1905, Germania ne impusese o negociere sub amenințarea unui ultimatum. Din nou, în 1908, incidentul dezertorilor germani din Casablanca a furnizat Wilhelmstrasse-ului pretextul unei violente campanii de intimidare. Priceperea, iscusința, calmul și autoritatea lui Jules Cambon au
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
anii celui de-al Doilea Război Mondial Alexandru Cretzianu, Ocazia pierdută Gh. Barbul, Ion Solacolu, Schimbarea alianțelor României Dr. N. Lupu, Jurnal alchimic Leonid Boicu, Din istoria diplomației europene Veniamin Ciobanu, Românii în politica est-central europeană Dumitru Preda, România și Antanta. 1916 1917 Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov Nicolae Iorga, Chestiunea Dunării Cornel Grad, Al doilea arbitraj de la Viena Leonid Boicu, Principatele române în raporturile politice internaționale Fülöp Mihály, Pacea neterminată Laurențiu Vlad, Imagini ale identității naționale. România la expozițiile
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
între 1917 și 1923 nepotului său, Jean Socec, librarul. Le reproduce în revistă fiindcă sînt foarte interesante ca document despre viața cotidiană în timpul Primului Război, ca analiză politică făcută de un conservator filogerman guvernului liberal intrat în luptă de partea Antantei și, nu în ultimul rînd, ca portret psihologic al epistolierului. Aflat în refugiu în Moldova natală, la moșia Lungani, scriitorul în vîrstă de 75 de ani se arată îngrijorat de lucrurile rămase în casa din București, în special de soarta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
tot respectul - moartea ta? Am auzit că n-ai pe nimeni. De unde-ai auzit? — De la Fatima; stă toată ziua cu ochii-n televizor. Până i se aburesc lentilele. De la vinul de smochine, mă-nțelegi. — Blestemul soacrei, își amintește Lionel de antanta cordială dintre Fatima și soacră-sa, după ce aceasta din urmă s-a retras în urnă. Inginerul e în cumpănă. Până acum nu s-a gândit la acest aspect: ce se va întâmpla cu lucrurile lui - multe, puține, tot s-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și în cronici semnate Analist (G.I.). În „Vremea” din 30 ian. 1944, pag. 1-2, Vasile Netea semnează foiletonul intitulat Semnificația românească a Ardealului de Nord, care lansează întrebarea: Ce este regatul român fără Ardeal? Pe lângă informații istorice, inclusiv Tratatul cu Antanta, din august 1916, V.Netea prezintă tabele statistice, atât în ce privește teritoriul, cât și populația, grupată pe etnii: români - 1.304.890, 50,1%; unguri - 96.837, 37,2%; germani - 72.108, 2,8%, evrei - 148.620, 5,7%; ruteni - 28
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
politice, adesea în forme violente, între partizanii Gărzii de Fier și reprezentanții intelectualității ieșene de orientare democratică, populară, de centru stânga, liberali, țărăniști, social-democrați și comuniști, solidari în promovarea unei politici antifasciste, antirasiste, antidictatoriale, de alianță tradițional-istorică cu statele fostei Antante: Franța, Anglia, Rusia, partidele antifasciste din Italia, aliații vechiului Regat România care, prin Tratatul din august 1916, au asigurat integrarea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei în hotarele Statului Român modern. George Ivașcu - licențiat al Facultății de Litere și Filosofie - a cunoscut
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
militantism participativ, transparent, în publicistică, precum și în adunări organizate de partidele și organizațiile obștești de stânga, inclusiv cele socialiste, comuniste. În ce privește politica externă a României, el optează hotărît pentru politica titulesciană antifascistă, de alianțe militare și politice cu Puterile fostei Antante din anii Primului Război Mondial: Franța, Anglia, Rusia, dar și țările din Mica Înțelegere, în acest fel situându-se, convingător, lângă politicieni și intelectuali români precum N.Titulescu, N.Iorga, dr. N.Lupu, Petre Andrei, M.Ralea, Traian Bratu, Iorgu Iordan, M.
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
A fost suficient ca membrii să ajungă să nu mai comunice între ei. Nici măcar nu era nevoie de ura vizibilă și cu ochiul liber de acum, într-atât geloziile, orgoliile, ambițiile, interesele de gașcă macină frumoasele promisiuni de anul trecut. Antanta, concordia, exuberanța sărbătorească din campania electorală a lui 2004 s-au metamorfozat mai întâi în răceală râncedă, apoi în ostilitate mocnită față de fostul partener. Culmea e că polarizarea în interiorul Alianței arată o răsturnare a valorilor pe care membrele componente pretind
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
numai în imediat; ...s-ar putea, prin urmare să se întemeieze o axă nouă, între nemți și ruși, întinsă până la Vladivostok, și în care Franța, Italia vor rămâne ca niște muzee călcate de hoardele hiper-tehnicizate ale noilor barbari la apogeul antantei lor milenare, pe bune!... Iar Calul troian..., fascinata Românie bizantină, bastarda ăluilalt imperiu, roman, mutat provizoriu la răsărit, devenind agentul de legătură, măruntul, dar agerul ministru de Externe al marilor împărății în fine reunite, în Orientul fabulos.
Alt soi de tâlhărie - reluare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11119_a_12444]
-
-i Alexandrinei Cantcuzino etc. Nu puteau fi trecute cu vederea de autoare nici actele/acțiunile Alexandrinei Cantacuzino de rezonanță la spiritul european și internațional [vezi, în acest sens, Congresul Comitetului Internațional al Femeilor de la Washington (4-6 mai 1925), înființarea "Micii Antante a Femeilor", activitatea "Consiliului Internațional al Femeilor" (1925-1936), precum și a Comitetului de Arte (1936), sesiunea Societății Națiunilor de la Geneva, colaborarea cu Consiliul Național al Femeilor Române și cu "Alianță Internațională pentru sufragiul femeilor", cu sediul în New-York, vizitele făcute de
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
cuprindă, să-l confirme. și nu acte de cronici țin să aduc neapărat aici - într-o meditație la fruntarii de plai - ci o întâmplare; o întâmplare aparent banală, dar cu tâlc deosebit. Când România a hotărât să treacă de partea Antantei - așa cum era firesc, în aspirația sfântă de realizare a statului național unitar - în țară a sosit, într-o vizită oficială, ministrul de externe al Rusiei spre a purta convorbiri cu primul ministru român. Cei doi oameni politici au făcut împreună
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fi imaginat. E bine și așa, e bine că, în ciuda dezamăgirilor de tot soiul, ne-am lămurit măcar la capitolul pozițiilor pe care ne situăm, dacă tot l-am pierdut pe cel al bucuriei de a ne citi. Decât o antantă nutrită din confuzie, mai bine o adversitate pe față. Rămân, cu toate acestea, uimit de viteza incredibilă a sporirii numărului celor ce-și îmbracă frustrările și resentimentele în hlamida unei ideologii populiste. Când e vorba de adepți proveniți direct din
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
de state victoriase după Primul Război Mondial. La un moment dat negocierile au intrat într-un impas. Premierul Ionel I.C.Brătianu pierdea teren în obținerea Ardealului, cu toate ca demonstra că Armata Română a luptat în mod egal lângă ceilalți aliați ai Antantei Cordiale. În aceste condiții, regina Maria, celebra pentru temperamentul ei energic, s-a deplasat imediat la Paris, unde a discutat cu reprezentanții Angliei și Franței, trezindu-i la realitate. Intervenția a fost foarte importantă, deoarece câteva state prezente la negocieri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
acceptat să intre în război datorită promisiunii aliaților că va obține Ardealul milenar. Fără ofranda de sânge a celor 800.000 de soldați români, morți, dispăruți și răniți, forța de atac a Puterilor Centrale nu s-ar fi dezechilibrat și, Antanta nu ar fi câștigat războiul niciodată. În urma acestor negocieri fierbinți, care au avut loc în Palatul Trianon din grădina Versailles, Transilvania și o parte din Banat au fost retrocedate României, la 4 iunie 1920. La ora actuală, din ce in ce mai multe voci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în sufletul românilor, între entuziasmul intrării în război și deziluziile primelor insuccese. Cum trecuse, în drum spre România, prin Rusia - aflată în preajma revoluției comuniste și a dezagregării -, Berthelot înțelege rapid ce implicații catastrofale, pentru Frontul de Est, ca și pentru Antanta în general, ar avea o eventuală prăbușire a României. Deși regretă plecarea din Franța, se mobilizează pentru a le insufla conducătorilor români optimism și pentru a le „transfera” experiența celor doi ani de război, care armatei noastre îi lipsea. Glenn
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
sufletească” a celui pe care soldații români, în tranșeele de la Mărășești, îl botezaseră Taica Berthelot. Adaosul este salutar, căci ne prilejuiește o evaluare din interior a stărilor de spirit prin care trece militarul francez (pe care, după ce Rusia bolșevică trădase Antanta, Ionel Brătianu îl convoca periodic, ca să primească de la acesta „doza zilnică de optimism”). Scrisorile, de asemenea, fiind mai puțin complezente decât memoriile - pe care generalul, în buna tradiție a școlii militare franceze de la 1900, le destinase explicit publicității -, ne dezvăluie
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
și soldații ruși! Începând cu Beliaev, primul șef al Misiunii Militare Ruse în România, și terminând cu Șcerbacev, cu care a colaborat mai mult, generalul francez are cuvintele cele mai aspre pentru acești aliați de circumstanță ai României și ai Antantei. Despre care se întreabă, în repetate rânduri, dacă au venit pe frontul din Moldova pentru a-l apăra sau pentru a trăda și prăda ce mai rămăsese din statul român... Evident, observațiile militarului francez trebuie interpretate în lumina poziției și
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
de Vest. Cel puțin la începutul misiunii sale, interesele naționale românești, aflate într-o ecuație atât de complicată - căci Transilvania și Bucovina se aflau în componența Imperiului Austro-Ungar, iar Basarabia aparținea Rusiei aliate -, erau secundare în raport cu interesul general al victoriei Antantei. Însă revoluția din Rusia (întâi, cea burgheză din februarie 1917, apoi cea comunistă din octombrie) răstoarnă toate aceste calcule. Generalul Berthelot cunoaște tot mai profund armata și politica românească, pe de-o parte, iar pe de alta devine conștient că
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
același timp, se dedică pasionat refacerii armatei române, beneficiind de experiența și de echipamentul armatei franceze. Cu sprijinul unei pleiade de ofițeri francezi, pe care generalul îi dispersează, inteligent, în toate corpurile de armată, românii se refac rapid și oferă Antantei tripla victorie de la Mărășești, Mărăști și Oituz, din vara lui 1917. Singura victorie a Antantei, pe toate fronturile, din cursul acelui an, după cum cu justificat orgoliu scrie Berthelot. Bon viveur și gourmet, militar cu o bună cultură, Henri Berthelot s-
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
franceze. Cu sprijinul unei pleiade de ofițeri francezi, pe care generalul îi dispersează, inteligent, în toate corpurile de armată, românii se refac rapid și oferă Antantei tripla victorie de la Mărășești, Mărăști și Oituz, din vara lui 1917. Singura victorie a Antantei, pe toate fronturile, din cursul acelui an, după cum cu justificat orgoliu scrie Berthelot. Bon viveur și gourmet, militar cu o bună cultură, Henri Berthelot s-a lăsat, încetul cu încetul, sedus de România și de oamenii ei. Au contribuit la
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
să nu reflecteze asupra evenimentelor și a faunei politice. Multe lucruri sunt cunoscute, însă el vine să le adauge altele, inedite, fie și în detaliu. O dată cu izbucnirea primului război mondial, opinia publică românească se situează, în majoritatea ei, de partea Antantei, pentru unirea cu Transilvania și realizarea unității naționale. O parte a clasei politice și familia regală, cu excepția Reginei Maria, se pronunțau categoric în favoarea Puterilor Centrale. După Consiliul de Coroană din vara lui 1914, Regele Carol, rămas aproape singur, se gândește
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
mai găsesc admiratori ai Franței; ar trebui împușcați". Cu altă ocazie, i-ar fi spus Reginei Maria "că în el sunt 18 generații de Hohenzollerni peste care nu poate să calce." în schimb, Ionel Brătianu, șeful guvernului, partizan convins al Antantei, ar fi afirmat că "dacă va vedea că nu poate servi interesele noastre își va trage un glonț în cap." Deși îl aprecia pentru multele lui merite, Carol I scade în ochii lui G. T. K., pentru că a voit să
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
n.a.] și generalul Constantin Hârjeu, ministrul de Război. Prezenta interes și datorită iminentei intervenții a României în Balcani, spre nemulțumirea Rusiei, care intervine prompt pe linia debarcării guvernului conservator și înlocuirea lui cu un guvern liberal predispus întăririi legăturilor cu Antanta și ruperii relațiilor cu Puterile Centrale. “SECRET RAPORT În demersul său domnul Ilie Cătărău, student-filolog, originar din Basarabia, roagă, ca să i se dea un serviciu în Secția de Informare a Statului Major General. Ținând cont de faptul că posedă bine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
hartă a întregului teritoriu etnică românesc. Desăvârșirea unității naționale a statului român s-a făcut în urma participării României la Primul război mondial, 1914-1918, când s-au înființat, pe toate fronturile de luptă din Europa, Asia și Africa, două blocuri militare: Antanta (Anglia, Franța și Rusia) și Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria). România, urmărind desăvârșirea unității naționale, a aderat la blocul militar al Antantei, care-i garanta, în caz de victorie, dreptul de a uni teritoriile aflate în stăpânăirea Austro-Ungariei, întrând în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1914-1918, când s-au înființat, pe toate fronturile de luptă din Europa, Asia și Africa, două blocuri militare: Antanta (Anglia, Franța și Rusia) și Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria). România, urmărind desăvârșirea unității naționale, a aderat la blocul militar al Antantei, care-i garanta, în caz de victorie, dreptul de a uni teritoriile aflate în stăpânăirea Austro-Ungariei, întrând în război la 15-28 august 1916. În toată țara s-au trasă clopotele, chemând oamenii la război. Așa s-a făcut mobilizarea și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]