174 matches
-
sanie. E oare de mirare că i se întîmplă sa-și taie vreun deget de la picioare - de la propriile picioare sau de la cele ale ajutoarelor sale? Printre veteranii care lucrează în magazia grăsimilor, degetele de la picioare sînt o raritate. Capitolul XCIV ANTERIUL Dacă ați fi pășit la bordul vasului Pequod într-o anumită fază a tratamentului aplicat post-mortem balenei și dacă v-ați fi plimbat pe punte pînă aproape de cabestan, sînt sigur că ați fi privit cu interes un obiect straniu, misterios
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
constă în tocarea bucăților de grăsime pentru cazane - tocare ce are loc pe un ciudat cal de lemn, instalat lîngă parapet, deasupra unei căzi enorme, în care bucățelele tocate cad cu repeziciunea foilor de pe pupitrul unui orator inspirat, înveșmîntat în anteriul său negru, cocoțat în amvon și aplecat peste filele Bibliei sale, solemnul „tocător“ ar fi un bun candidat la postul de arhiepiscop sau chiar la cel de papă! Capitolul XCV CAZANELE O balenieră americană poate fi recunoscută nu numai după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
armada ........................................................165 LXXXVII Școli și dascăli...........................................................182 LXXXVIII Pești capturați și pești pierduți......................................................187 LXXXIX Capete sau cozi.......................................................................192 XC Pequod întîlnește pe Bobocul de Trandafir............................................197 XCI Ambra...........................................................................206 XCII Surghiunitul.......................................................................210 XCIII O strîngere de mînă.........................................................................216 XCIV Anteriul.........................................................................221 XCV Cazanele.....................................................................................222 XCVI Lampa.......................................................................................229 XCVII Arimarea și curățenia..................................................................230 XCVIII Dublonul...........................................................................234 XCIX Picior și braț. Pequoddin Naintucket întîlnește pe Samuel Enderby din Londra.....243 C Carafa..........................................................................253 CI Un schelet arsacidian............................................................................260 CII Dimensiunile scheletului de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a trecutului. Într-adevăr am moștenit o mulțime de cuvinte împreună cu metehnele respective de la fanarioții cei turciți care ne-au supt vlaga. Bacșiș, robie, bir, mazilire, corupție, peșcheș, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, lingușeală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, cămătărie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, capuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, bașbuzuc, buluc, bairam, mahala, calabalâc, protipendadă, taifas, cârdășie, agie, taclale. Și bineînțeles nu în ultimul rând geamparalele și cântecele iubite ale președintelui nostru, mult îndrăgitele lui manele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dar nu e imposibil ca ea să aibă și o legătură cu armele sovietice din al doilea război mondial: „Katiușele“; „dame Jeanne“ pleacă din Franța și ajunge În Italia „damigianna“ transformându-se până la noi În „damigeană“ și tot așa până la „anteriul lui Arvinte“; „are Chira socoteală“; „sistem Clayton, model nea Gheorghe“; „vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă“; „a nimerit-o ca Ieremia cu oiștea-n gard; „hop și eu cu țața Lina“; „tronc, Marițo!“; „ce mi-e baba Rada, ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
autocarele lor. Erau aproape două sute Înghesuiți În cinci mașini. Cred că În sat mai rămăseseră câteva persoane să aibă grijă de capre. Până și preotul venise cu ei, era un tip bărbos, de vreo cincizeci de ani, Îmbrăcat Într-un anteriu soios și cu o mutră mai vicleană decât a delegatului de grup și a celor cinci șoferi la un loc. Îl compar cu ăștia pentru că ei toți erau „directori“. Fiecare șofer era proprietarul firmei de transport care pusese la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gât. Dă-i țipete p’acolo prin biserică, babele țipau și se Închinau, băieții nimic: Scoate banii, părinte, că te omorâm! A deschis ăla cutia milelor și le-a dat, dar, ai dracu, că nu era proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și ăla care-l avea pe el și Încă unu mai vechi, care-l avea În altar, sau unde l-o fi avut acolo. Au pus anteriele peste pijamale, au ieșit pe o ușiță din spatele altarului și, tuleo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dat, dar, ai dracu, că nu era proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și ăla care-l avea pe el și Încă unu mai vechi, care-l avea În altar, sau unde l-o fi avut acolo. Au pus anteriele peste pijamale, au ieșit pe o ușiță din spatele altarului și, tuleo, drept la autobuz să plece la oraș. Acolo nu știu cum e că-i autobuz tot la o jumătate de oră. S-au urcat ei, dar până să plece autobuzul au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sfiesc să recunosc, mă izbesc de lucruri nelalocul lor, deși Încerc din răsputeri să nu cred În ele. Nici acuma, părințele, Sfinția Ta, nu mă pot face că nu văd solzoasa și verdea coadă de gușter ce-ți iese de sub anteriu. Spune, ce facem? Cum se Împacă una cu alta credința În Dumnezeu și credința În Cel de Doarme?». Preotul a oftat din greu, și-a Încrucișat mâinile peste pântecul cel rotund, și-a mișcat - pentru cei care o puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oprit pe marginea orizontului se târăște pe alee... În cele din urmă, din dosul tufei de liliac se ivește siluieta călugărului. Inima îmi tresare cu putere... În fața mea se află bătrânul... Albul pletelor și al bărbii contrastează puternic cu negrul anteriului. Sprâncenele căzute deasupra ochilor par mai lungi. Umerii lăsați îl fac mai scund decât îl știam. Merge sprijinindu-se într-un toiag. M-a descoperit și toată ființa lui s-a aprins parcă! Ochii au căpătat lumină din razele asfințitului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-i așa că vedeți cum popi cu mânecile suflecate, cu bărboaiele date pe după umeri, mestecă de zor, în cazanele de ciorbă caldă pentru nevoiașii acestei țări? Nu ați văzut așa ceva, ci doar popi cu burta umflată, de stă să le crape anteriul și cu mâna veșnic întinsă. O fi vreo boală popească, așa că ar trebui miluiți săracii de ei, că or fi trecut prin grele chinuri, de au ajuns așa. Ca niște oameni grijulii, ce sunt cu aproapele lor, au și ei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întinde-te pe iarbă și citește. Când crezi că ți-i deajuns, vino în grădină... Am citit cu spor până ce soarele a scăpătat spre asfințit. Atunci am pornit spre grădină, cu pas măsurat. Pe bătrân l-am găsit scuturându-și anteriul... Apoi eu am citit cât am citit și am venit să văd cu ce pot ajuta, părinte... Dacă-i vorba de ajutor, atunci nu duce grijă, că m-am descurcat singur. Doar să-mi dai o mână de ajutor să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de ajutor, atunci nu duce grijă, că m-am descurcat singur. Doar să-mi dai o mână de ajutor să car la chilii o traistă cu mălai, să avem de mămăliguță... Atunci mi-am dat seama de ce își scutura călugărul anteriul. Măcinase ceva grăunțe de păpușoi. Bucuros că îl pot ajuta totuși cu ceva, i-am răspuns: Nici o grijă, părinte. Am plecat spre casă pășind fără grabă. Odată cu înserarea, am ajuns la chilii. Pe drum, bătrânul mă face atent că trebuie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de râs colegii tăi din Viena când te-au văzut prima oară. Și tu care credeai că arăți ca un prinț din poves... Își mușcă buzele. Apoi sări din pat și începu să scotocească prin cufărul cu haine. Dulame îmblănite, anterie colorate, mantii din mătase orientală, giubele, ișlice, gearuri, blănuri, calpace, șaluri zburau prin aer și cădeau pe covor. În sfârșit, undeva, la fundul cufărului, regăsi tunica lui de studenție și câteva perechi de pantaloni. Nu arătau deloc rău. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Recunoștea prea bine febrilitatea asta, dorința asta spontană de a fi remarcat și plăcut de la prima vedere. Mai văzuse asta la Alecu, fostul ei soț. În fiecare an, spre primăvară, alerga către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele tatălui său. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mea ori chem poliția! Maimuțoii dracului! Bețivilor! Nesimțiților! Baftiștilor! Huideo...! Vă țineți de drăcii, la ora unu noaptea?! Ieșiți mai iute, vagabonților, că vă și afurisesc! îi alungă intempestiv popa Costică. Moașă-ta, de bestie malagambistă și malastropistă! Bestie cu anteriu! Când o să-ți cumperi față, să-mi dai curu-napoi! Bunicu' lu' Tutankamon! Popa-Prostu' ești, Popa-Prostu' o să mori! mormăie Silică, dându-și în petic, după ce se regrupează cu toții, pe trotuar. Acu', ce facem...? Ne descurcăm prin propriile forțe, fără ajutor, chit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi vrut să închei această cursă lungă cât o lume. Dar... Ce mă așteaptă după aceea? Oare se va îndura bătrânul să... Să se despartă... Nu am mai reușit să-mi duc gândul până la capăt, fiindcă, dinspre chilii, cu poalele anteriului fâlfâind în vânticelul ce tocmai se iscase, se apropia călugărul. Ce l-aș mai fi întrebat dacă... Da’ cine-i acela care s-o facă, fiindcă eu... Mai va! ― Sărut dreapta, sfințite. Încotro ai pornit? ― Am ieșit să-mi dezmorțesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de putere. Unde rămâne România celor care nu au computer? Ce piedici, în special subiective, întâmpină ideea de voluntariat la noi? Cum se stă la capitolul solidarizare în țara lui Păcală și-a caprei vecinului, a furatului propriei căciuli, țara anteriului lui Arvinte - sunt întrebări fără leac. Dar și fără moarte. Pentru moment, apropo de nevoia de „efort social“ despre care vorbea Alina Mungiu, mă întreb ce-ar fi dacă măcar câteva procente din publicul eminamente cultural și-ar orienta fie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cordatele din jur să nu-l poată auzi. — Crezi în îngeri păzitori? Era un chin pentru Weber să-și amintească: fusese cel mai evlavios copil. Un copil căruia nimic nu-i făcea mai mare plăcere decât să-și pună un anteriu alb și să bălăngăne ceva din alamă, care scotea fum. Până și părinții lui îl considerau deranjant de spiritual. Credea că era responsabilitatea lui să îndrepte lumea spre ceea ce era vechi și reverențios. Preocuparea lui față de puritate, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau de pe acoperișurile joase și se infiltrau În jgheaburile streșinilor. Casele trădau o existență a lor, fantomatică, doamne oculte ale vieții... Un cămătar bătrân, Învăluit Într-un anteriu jerpelit, aproape se atinse de noi trecând, și mi se păru că-l aud murmurând: — Păziți-vă de Athanasius Pernath... Dee murmură: — De alt Athanasius mă tem eu... Și deodată ne trezirăm În străduța Fabricanților de Aur... Aci, și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el, am văzut pe zăpadă niște cioturi informe a căror carne, cenușie și lipsită de sânge, se răsfrânsese În sus ca niște umflături concentrice. O, amintiri ce mă mistuie... — Golemul! a spus Dee. Apoi Înălță ambele brațe spre cer, și anteriul lui negru Îi cădea În jos cu largile-i mâneci până la pământ, ca pentru a Închipui un cingulum, un cordon ombilical Între poziția aeriană a mâinilor și suprafața, sau poate adâncimea pământului. — Jezebel, Malkuth, Smoke Gets in Your Eyes! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Khunrath căzând În genunchi și sărutând mâna descărnată și străvezie a doctorului Dee. Maestre, așa o să fac. Iar tu vei avea ce dorești. Amintește-ți vorbele astea, Roza și Crucea. O să auzi vorbindu-se de ele. Dee se Înfășură În anteriul lui cu mâneci ca Într-o mantie, și-i ieșeau din el doar ochii scânteietori și răutăcioși. Să mergem, Kelley, zise el. De-acum omul ăsta e al nostru. Iar tu, Khunrath, să-ți ții departe de noi Golemul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
până la conacul lui Gligore Ionașcu. Voia să doarmă cu acesta mai mult din capriciul de a se ști într-un loc familiar. Servitorul a bătut în poartă și-a spus că are răvaș pentru Gligore și, cum era îmbrăcat cu anteriu de vătășel domnesc, slugile l-au chemat pe dată. N-a fost nevoie să-i spună ceva, ci a intrat repede în sângele lui, ca într-un loc cald, și a așteptat să adoarmă. Pentru Zogru acesta era un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ciulinii, cu fața întoarsă spre ușa dublă, masivă, care se deschidea încetișor, opintit. Și dispăru, undeva prin perete, pe lângă dulapul cu regulamente și colecția incompletă a revistei Pentru patrie. Părintele Macovei se strecură anevoie printre ușile capitonate, încovoiat, umilincios. Poala anteriului se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la pușcărie, zici. Cât, o lună, două, trei, un an? Poate acu’ iei pă chestia asta și pensie de-aia de persecutat politic, sau cum îi mai zice. Ce mai vrei? Părintele dădu să se ridice. Țongu îl trase de anteriu. Îl mângâie pe genunchi. - Poate și rețete gratuite și alte de-astea. Asta-i, părinte. Atunci era alt timp, asta nu înțelege alde mulți ca matale. Nu mai e comunism acuma, s-a terminat. Da’ s-o luăm și altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]