731 matches
-
de mult invocata inspirație: "În poezie nu se așteaptă tonul când se telefonează." O alta, corozivă cum numai verdictele literare pot fi: "Aragon: un mare poet. Éluard: un mare poet mare." În fine, o definiție memorabilă a prieteniei: "Muzică de anticameră. Solo de Petronom cu acompaniament de Paoloncel." Ceea ce îmi place în Paul Celan. Dimensiunea românească e felul în care, fără să vrea, autorul a stenografiat la timp și apoi a asumat inteligent o foarte orgolioasă despărțire de marotele structuralismului. Ceea ce
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
aceeași persoană, face ca filmul să existe. }inînd cont atît de plusuri, cît și de minusuri, consider festivalul IPIFF din acest an o reușită mai puțin prin ceea ce face vizibil un festival, cît prin ceea ce face posibil un dialog în anticamera producției de film. Cred că Dinu Tănase are obligația de a continua ceea ce a luat naștere prin efortul său constant și ceea ce, de la an la an, prinde un contur tot mai ferm.
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
și ale memoriei, într-un moment de cumpănă existențială: iminența unei operații pe cord, cu toate riscurile de rigoare. Dacă, așa cum se spune, oamenii își retrăiesc în ultimele secunde de viață clipele care le-au marcat existența, inima, aflată în anticamera unei intervenții decisive, scoate la iveală toate micile secrete depozitate, poate involuntar, în ungherele ei. Fiori de iubiri adolescentine, mici clipe de glorie, nedreptăți dureroase menite să facă țăndări inocența copilăriei, căldura protectoare a casei copilăriei, cu mirosul prăjiturilor abia
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
temutului dictator i se spunea, în sfârșit, în față, ceea ce gândea tot românul, de milă creștinească pentru finalul celor doi (cunoscut deja în momentul difuzării filmului procesului) și chiar de admirație pentru comportamentul neașteptat de demn al condamnaților aflați în anticamera morții. Din momentul în care lui Nicolae Ceaușescu și soției sale li s-au legat mâinile cu sfoară, imaginile au devenit insuportabile. Temuții dictatori s-au metamorfozat brusc în doi bătrâni neputincioși, victime fără dreptul la propria apărare (cum au
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
grecească flori sălbatice/ bărbatul meu/ pâine și vin/ asigurare pe viață nu mi-am făcut." (p. 152) Lehamitea, scârba, mizeria fiziologică, golul existențial provocat de lipsa comunicării corupe și aneantizează totul, inclusiv dragostea, care, în timp, se transformă într-o anticameră a morții. Procesul poartă un nume, înnegrirea, și este descris în poemul omonim: "neagră sunt eu/ neagră la creier și vene/ carne chircită și moale/ tare și-ntinsă ca arcul/ mirosuri decojiri obiecte/ corpuri foarte atinse/ zemuri femeiești/ cuvinte obscene
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
învățat. Victor se lăsă pe spate, în fotoliu, și ridică receptorul. O tânără nu prea frumoasă, dar cu un corp apetisant, purtând o fustă foarte scurtă și strâmtă, intră imediat în birou; era aceeași care-l întâmpinase pe Gheorghe în anticameră. Venise aducând cafele, o sticlă cu apă și două pahare. Cu spatele la musafir, se aplecă, parcă mai mult decât ar fi fost nevoie, și așeză tava pe măsuța din fața lui Victor. Așa, Lilișor, tată... acum pleacă, iar dacă mă caută cineva
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Pavel. Știi ce i-am spus? — Ăsta nu-i om, domnule, este toată Mediterana. SOCIAL-DEMOCRAȚIE Social-democrația e laptele bătut al comunismului. Știți ce vor social-democrații? Să facă și bine, dacă se poate, dar să nu facă ce trebuie. Social-democrația e anticamera comunismului. Numai că, dacă prin social-democrație s-a intrat în comunism, nu se poate ieși din comunism tot pe acolo. E ca o ușă care se poate deschide numai dintr-o parte. Social-democrații n-au forță activă de luptă. Păi
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
o atmosferă deloc favorabilă dezvoltării unui proiect politic. Dacă guvernele ar arăta însă oarecare prudență și tact în alegerea agenților, aceștia vor putea depăși toate aceste dificultăți. Fiecare epocă le-a avut pe ale sale. Richelieu spunea, de pildă, că anticamera regelui i-a făcut mai mult rău decât tot restul Europei. Trebuie să ne amintim acest lucru, pentru a nu fi descurajați pentru faptul că nu trăim și nu activăm în epoca lui. II Meseria diplomatică nu este una sedentară
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pare sau nu, dintr-o pungă de plastic vine un miros puternic de gogoși... Tică înjură și aprinde țigara, iar șoferul începe să le spună un banc porcos, strîngând volanul cu niște degete albe, lungi, osoase, parcă descărnate... Cetatea din anticamera trecutului Poarta mare a cetății, la care ajungeai după ce traversai podul ce se arcuia viguros peste canalul împrejmuitor, plin cu apă, fusese lovită cu presupusă încrâncenare de pumnii neobosiți și nemiloși ai timpului, de-a lungul anilor care alergaseră bezmetici
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
înrădăcinată în iluziile sale. Sens magic al banului: el face ca lucrurile să se aproprie foarte mult de posesorul lui. Însă munca depusă pentru bani (atunci când sunt munciți!) constituie deseori o îndepărtare față de sine, fiind adesea și un fel de anticameră la muncile iadului (aceasta e una din perspectivele din care putem înțelege sintagma "banul e ochiul dracului"). Uzura poate fi un semn al posesiei, uzul fiind unul din atributele acesteia. Poate de aceea bătrânețea ne lecuiește de iubirea pentru persoana
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
alte cercuri literare. Descriind salonul casei Lovinescu, lui Simion Stolnicu îi reușește o convingătoare imagine a vînătorii (de glorie, de viață - amfitrionul însuși vrea amănunte, amănunte, amănunte..., de cozerii), în care hăituiții și hăitașii se amestecă indistinct. În încordarea de anticameră a unei terre promise unde curg litere, existența pe multe etaje, de la universitari cu morgă la debutanți de la țară, își rotunjește colțurile și, conciliindu-și craii și dezmoșteniții, se face literatură. Așa se întîmplă cu micile destăinuri ale ucenicilor pe
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
rudimentar. Cam așa se prezintă substanța: "Polata poate fi interpretată ca un spațiu de trecere. Nimic nu se aruncă pur și simplu la gunoi. Sunt niște etape intermediare prin care trebuie să treacă obiectele până când pot fi declarate moarte. O anticameră a unui cimitir. Obiectele de aici nu sunt gunoaie. Lângă polată există și un butoi ruginit, în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
sau mai precis fără cei care au fost înregistrați că au murit din cauze naturale, de exemplu, înecîndu-se cu o lingură de supă. Ce poate fi mai natural? Întrebarea se insinuează pe traseu: este Oslin aflat în slujba diavolului, făcîndu-i anticameră? Oricum, dialogul dintre cei doi este, în opinia mea, cea mai bună parte a filmului, cu toate că și John Cusack își joacă excelent rolul în continuare, unde în cea mai mare parte efectele speciale vorbesc în locul personajului. Mike nu rezistă tentației
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
de la Metropolitan, a avut propria opinie despre lume, artă, viață. Nu a existat un manifest comun. Nu a existat o comunitate artistică, deși mulți dintre creatorii menționați au gravitat la un moment dat în jurul Berlinului. Sabine Rewald a plasat în anticamera expoziției o schiță pregătitoare, de mari dimensiuni, pentru tripticul lui Otto Dix intitulat Metropolis (1928). Alegerea este semnificativă pentru multiple motive. În primul rând, semnalează rolul central ocupat de Otto Dix (1891-1969) în economia expoziției. În al doilea, afirmă importanța
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
-o pe colega mea. Ne-a invitat la el în birou. Am zis că venim doar dacă ne dă interviu. A răspuns că ne dă interviu doar dacă bem cu el palincă. A doua zi, la ora stabilită, eram în anticameră. Puhoi de lume, iar noi așteptam. După un sfert de ceas, m-am ridicat și am plecat. L-a anunțat șefa de cabinet și a ieșit în fugă după mine. S-a scuzat. Am intrat și am început interviul. Pe măsură ce
Victor Ciutacu dezvăluie cum l-a cunoscut pe Traian Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77430_a_78755]
-
valoare“. Șeful anchetei subliniază faptul că aceasta ar discredita întreg sistemul. Oricare dintre agenți ar fi putut face același lucru. Nimeni nu se va mai bucura de încredere în viitor. Se anunță că a sosit Tripp și că așteaptă în anticameră și cel mai tânăr membru al echipei - un tip cochet, cu o înfățișare de adevărat ofițer superior - e trimis să-l aducă. El îi șoptește apăsat lui Tripp: „O să fie bine. Neagă totul“. —Măcar să nu fi trimis acel ultim raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
puțin fabulos, a făcut-o să se angajeze, imediat după absolvirea liceului, ca asistentă la un cabinet notarial. Cu aerul ei sever și serios, impune respectul necesar tuturor moștenitorilor care, de cum o văd, încetează să se certe între ei în anticameră. Ca să nu mai vorbim de cei care dau faliment: aceștia se încred absolut în calitățile ei de organizatoare a licitației bunurilor personale scoase la vânzare pentru plata datoriilor acumulate. Are un salariu bun și nu riscă să rămână fără slujbă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la nevoie se cunoaște. Se uită peste balustradă și vede cum sinucigașul forțat ia contact cu apa. Mai verifică o dată filigranul bancnotei de zece euro în lumina soarelui și pleacă să facă o investiție sigură. E ora 12.45. În anticamera notariatului domnului Marcel Rioret, o văduvă, împreună cu cele două fiice, toate trei îmbrăcate în mare doliu, îl așteaptă pe notar să vină și să deschidă testamentul. Cele trei nu-și vorbesc între ele. Dar nu de durere, ci de la niște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ducă. În timp ce Lionel plătește, fata îi șoptește admirativ altei vânzătoare: — E scriitor. Colega se uită în ochii lui Lionel și oftează: Nu mă nnebuni, scriitor de-adevăratelea? Lionel își ia caietul și iese. E ora 14.59. Lionel intră în anticamera notariatului maestrului Marcel Rioret. Liliane îl întâmpină profesional: — Lionel, ce-i cu tine? — Am o întâlnire la ora trei cu domnul notar. — Știu. Ce te-a apucat? Să nu-mi spui c-ai venit să-ți faci testamentul! — Am ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
eu... — De acord, se grăbește Lionel să încheie afacerea. Faceți toate socotelile în așa fel încât să rămână ceva și pentru burse. Nici o grijă, o să rămână. Ceva... Cei doi își strâng mâinile și Lionel iese din cabinet. Când ajunge în anticameră, Liliane observă caietul mare, cu coperți cartonate, pe care el îl ține în brațe ca pe-o comoară. Curioasă, îl întreabă: — Ce-i cu caietul ăla? — Mi-am vândut memoriile. — Ce surpriză! Când le-ai scris? — Diseară. Apropo, diseară ești
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie. Lionel se duce la ușă în vârful picioarelor. Se uită pe vizor și vede o văduvă. I se pare cunoscută. Da, e moștenitoarea din anticamera notarului. Cea care i-a ținut hainele ude. Surprins de această apariție, uită că e doar în boxeri și în maiou și-i deschide. — Îmi cer scuze pentru atunci... Nu trebuie. Vă stă foarte bine în boxeri. Atunci erau și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pentru a remedia durerile de burtă. Polata poate fi interpretată ca un spațiu de trecere. Nimic nu se aruncă pur și simplu la gunoi. Sunt niște etape intermediare prin care trebuie să treacă obiectele până când pot fi declarate moarte. O anticameră a unui cimitir. Obiectele de aici nu sunt gunoaie. Lângă polată există și un butoi ruginit în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
convingem noi, spuse cu fermitate Olga, de parcă ar fi avut certitudinea că toate ușile îi sunt deschise chiar înainte de a se afla în fața acestora. * Cum se înțeleseseră în ajun, Ina și Olga s-au întâlnit în secretariatul spitalului. Au făcut anticameră la directoarea Ionescu timp de o oră și ceva, timp în care s-au perindat prin fața lor zeci de medici, asistente, șoferi de la salvare, mecanici de Întreținere... O îngrijitoare intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici cel mai mic gest de a o opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite cu o politețe glacială de către femeia jandarm din anticamera cabinetului directoarei, care purta pe ușă inscripția: Secretariat. - Să știi că a uitat de noi, i-a șoptit Ina prietenei sale. Olga însă, cu mai mult curaj, o Întrebă pe secretară: - Suntem în mod sigur înscrise pe lista de astăzi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dumneaei! Nu, nu, stăm astăzi până la sfârșitul programului, nu ne urnim de aici. Secretara le privi impasibilă. Gestul ei putea fi tradus în cuvinte: N-aveți decât, boboacelor! După o vreme, fetele renunțară să mai cronometreze timpul irosit în această anticameră. Numărară florile din glastră, creioanele de pe birou, ciucurii de la perdele, tablourile, absolut totul, când, într-un târziu, se auzi soneria. Secretara deschise ușa cu precauție și fetele auziră: - Să vină cele două... Iată că acum nu aveau nici nume. Erau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]