KorAP: Find »[drukola/base=anticapitalist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...10 >

239 matches

Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722

să ne mărească salariul. Problema moralei evitate, adică a căutării vinovaților aiurea, în altă parte, este o problemă general umană, deși, așa cum spuneam, socialismul, în cazul statelor foste socialiste, a accentuat-o foarte mult. Sunt puțini oameni care se declară anticapitaliști din convingerea că lumea în general este strâmbă și trebuie îndreptată prin acțiune umană. Cei mai mulți, imensa majoritate a anticapitaliștilor2, trăiesc această stare și se poziționează astfel din invidie, egoism și chiar dintr-o frondă ,,anti" care este chemată să le

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
lume a prosperității, așa cum este lumea capitalistă, te pune ca individ în situația unui negativism social, care se transformă ușor în ceea ce numim anticapitalism. Discutăm despre anticapitalism la modul general, deoarece nu întotdeauna acesta are o încărcătură ideologică. Poți fi anticapitalist fără a fi neapărat socialist sau fascist. Pur și simplu poți nega fără a crede că obiectul negării ar putea avea o contrapondere în realitatea socială care te înconjoară. Din această cauză socialismul și fascismul sunt doar două forme, ideologizate

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
potențând și încurajând binele, în toate formele sale. De altfel, societățile care nu sunt capabile să sancționeze răul social și să potențeze, să încurajeze binele social, sunt societăți condamnate la stagnare și la înapoiere. Există ceva care îi unește pe anticapitaliști. Aceștia, fiecare din diferite motive, consideră că lumea așa cum este ea, este nedreaptă și că oamenii, ființe superioare, trebuie să facă ceva pentru a îndrepta această lume. Inegalitățile dintre oameni au constituit o permanentă sursă de inspirație pentru anticapitaliști și

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
pe anticapitaliști. Aceștia, fiecare din diferite motive, consideră că lumea așa cum este ea, este nedreaptă și că oamenii, ființe superioare, trebuie să facă ceva pentru a îndrepta această lume. Inegalitățile dintre oameni au constituit o permanentă sursă de inspirație pentru anticapitaliști și chiar una dintre bazele gândirii anticapitaliste. Aceste inegalități trebuie, în viziunea lor, desființate cu orice preț4. Oamenii trebuie să devină egali, așa cum au fost lăsați de natură. Privită așa, lumea este în continuu perfectibilă și trebuie schimbată, pentru că este

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
consideră că lumea așa cum este ea, este nedreaptă și că oamenii, ființe superioare, trebuie să facă ceva pentru a îndrepta această lume. Inegalitățile dintre oameni au constituit o permanentă sursă de inspirație pentru anticapitaliști și chiar una dintre bazele gândirii anticapitaliste. Aceste inegalități trebuie, în viziunea lor, desființate cu orice preț4. Oamenii trebuie să devină egali, așa cum au fost lăsați de natură. Privită așa, lumea este în continuu perfectibilă și trebuie schimbată, pentru că este nedreaptă. Mulți dintre anti-capitaliști sunt și atei

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
continuu perfectibilă și trebuie schimbată, pentru că este nedreaptă. Mulți dintre anti-capitaliști sunt și atei. Ei nu recunosc lumea așa cum a fost creată și își propun să o schimbe, ei cu forțele lor. Există aici un fel de aroganță seducătoare a anticapitalistului. Din această cauză foarte mulți oameni sunt seduși de doctrinele sau de acțiunile anticapitaliste. Mai ales oamenii fără repere și fără un sistem de valori bine conturat pot fi atrași foarte ușor în acest joc al himerelor. Pentru un om

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
Ei nu recunosc lumea așa cum a fost creată și își propun să o schimbe, ei cu forțele lor. Există aici un fel de aroganță seducătoare a anticapitalistului. Din această cauză foarte mulți oameni sunt seduși de doctrinele sau de acțiunile anticapitaliste. Mai ales oamenii fără repere și fără un sistem de valori bine conturat pot fi atrași foarte ușor în acest joc al himerelor. Pentru un om fără un scop precis în viață, anticapitalismul devine seducător, este ca și cum oamenii care iubesc

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
onorați, mai puternici decât alții, sau chiar de a-i face să li se supună"7. Inegalitățile de ordin natural nu pot fi luate în discuție pentru că omul, indiferent cât ar acționa asupra lor nu le poate estompa. De aceea anticapitaliștii se vor concentra pe eliminarea diferențelor date de construcția socială umană, care au apărut pe parcursul evoluției umane. S-a discutat mult despre elementele de ordin doctrinar pe care socialismul și în special socialismul utopic le are în comun cu creștinismul

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
în formele sale ideologizate, să ofere soluții la acest tip de asociere socială umană. Anticapitalismul adună sub aceiași denumire o sumă de remanențe, frustrări, intenții bune, ideologii, generozități, toate considerând capitalismul vinovat de mersul greșit al lumii în care trăim. Anticapitalist poate fi socotit un protestatar de profesie din zilele noastre, un om care consideră capitalismul ca fiind vinovat de toate relele de pe pământ, dar anticapitaliști au fost și Marx sau Sartre. Așa cum subliniază Mises, intelectualii sunt segmentul social care se

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
bune, ideologii, generozități, toate considerând capitalismul vinovat de mersul greșit al lumii în care trăim. Anticapitalist poate fi socotit un protestatar de profesie din zilele noastre, un om care consideră capitalismul ca fiind vinovat de toate relele de pe pământ, dar anticapitaliști au fost și Marx sau Sartre. Așa cum subliniază Mises, intelectualii sunt segmentul social care se manifestă cel mai puternic în poziția de anticapitaliști 10. Principalul motiv ar fi acela că: ,,Din punctul lor de vedere, acest sistem abominabil de organizare

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
din zilele noastre, un om care consideră capitalismul ca fiind vinovat de toate relele de pe pământ, dar anticapitaliști au fost și Marx sau Sartre. Așa cum subliniază Mises, intelectualii sunt segmentul social care se manifestă cel mai puternic în poziția de anticapitaliști 10. Principalul motiv ar fi acela că: ,,Din punctul lor de vedere, acest sistem abominabil de organizare economică a societății nu a adus decât rele și mizerie. După ei, în epocile de dinaintea Revoluției Industriale, oamenii erau fericiți și prosperi. Acum

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
o revistă sau într-un ziar, sau despre intelectualul care merge la o emisiune TV și care se adresează la mai multe sute de mii de oameni în același timp. Poate că cel mai important motiv pentru care intelectualii sunt anticapitaliști este cel legat de imposibilitatea unei autoevaluări corecte a rolului și locului pe care aceștia îl au într-o societate. Marea majoritate a profesiilor intelectuale sunt profesii ale vocației și ale dăruirii, profesii făcute din pasiune și cu pasiune. Nicăieri

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
părinți ne evocă liniștea, echilibrul și stabilitatea. Evident că lumea în care trăim, acum, în această clipă este cea mai bună din lumile posibile, numai că nostalgia nu poate fi oprită și nici tratată ușor. Ludwig Von Mises în ,,Mentalitatea anticapitalistă" deschide această dezbatere spre social. Pune în evidență că aristocrația 16 a criticat în permanență principiul egalității în fața legii, aducând în discuție ,,vremurile bune de altădată" când fiecare individ, chiar de la naștere, își cunoștea în mod clar și precis rolul

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
ține pe loc, care ne demolează orice inițiativă sau ne face să nu mai încercăm nimic pentru că oricum va venii unul căruia i-a murit capra și care va strica tot. Invidia rea, egoismul, sunt mari dușmani ai capitalismului. Suntem anticapitaliști și pentru că vecinul de la trei și-a schimbat mașina și noi nu am reușit, deși ,,am făcut toate eforturile". Pentru asta ne certăm cu nevestele care ne consideră niște incompetenți sau impotenți și atunci aruncăm vina pe ,,haosul" generat de

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
mai înalți, nici mai frumoși, nici mai deștepți decât el. Lumea românească funcționează asemenea unui pat al lui Procust, în care amputăm, tăiem și mutilăm tot ceea ce nu seamănă cu noi. Așa se face că suntem în continuare stagnanți și anticapitaliști. ,,Exigența capitalismului, despre care se face atâta vorbire, rezidă în faptul că acesta tratează pe fiecare după propria contribuție la bunăstarea semenilor. Dominația principiului ,,fiecăruia după propriile realizări" nu permite nici o scuză defectelor personale. Fiecare individ știe foarte bine că

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
este strict necesar"27. Modelul utopic al repartiției vorbește mereu despre asigurarea a ceea ce este necesar pentru fiecare locuitor al cetății, dar nu vorbește despre infinitele nevoi ale fiecăruia ca și despre infinita lăcomie umană. Un alt motiv al poziționării anticapitaliste a multora dintre noi îl reprezintă refuzul responsabilității pe care o implică libertatea. În capitalism suntem liberi să ne căutăm fericirea 28 și din această cauză nu pot fi vinovați alți oameni dacă nu reușim s-o găsim. Oamenii sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
tătucului", a acelui Mesia care trebuie să vină și să ne redea liniștea este prezent în toată mitologia socială din toate statele foste socialiste. ,, Cine conduce această țară?", ne întrebăm adesea și puțini dintre noi știu ce tip de nostalgii anticapitaliste și pro-socialiste se află în spatele său. Oamenii mediocri, ,,oamenii noi" pe care a reușit, până la urmă, să-i creeze socialismul au dreptate, pentru ei este destul de greu să-și asume libertatea și prin aceasta propriul destin. Morala capitalistă, liberă, este

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
la suflet, care pierde bătălia cu viața din cauza modului greșit în care lumea este condusă și organizată 30. Această lume ,,prost făcută", este profund nedreaptă și ca atare, consideră oamenii de cultură, trebuie să-i punem în evidență neajunsurile. Sentimentul anticapitalist se insinuează spectatorului sau telespectatorului, atunci când personajul său preferat este profund moral, dar profund sărac și trebuie să suporte lipsa de scrupule și cinismul celui bogat. Simpatia pentru omul sărac este sădită cu mare atenție chiar dacă, am putea spune, nu

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
dar profund sărac și trebuie să suporte lipsa de scrupule și cinismul celui bogat. Simpatia pentru omul sărac este sădită cu mare atenție chiar dacă, am putea spune, nu programatic. Deși există cazuri când acest lucru, mesajul operei de artă este anticapitalist în mod programatic, pentru că furnizorul și creatorul său este un om de stânga. Un alt motiv al anticapitalismului îl constituie convingerea celor mai mulți dintre oameni că ceea ce producem și ceea ce deținem, capitalul și mărfurile se prezintă asemenea unui tort de aceiași

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
bogăția, ca și sărăcia de azi, nu mai sunt aceleași ca bogăția și sărăcia de ieri. Din acest motiv bătălia în societate nu este una pentru împărțirea sărăciei ci una pentru dezvoltare și acumulare. Capitalismul schimbă regulile, iar eroarea judecăților anticapitaliștilor este aceea că judecă prezentul cu ajutorul unui aparat critic învechit, specific epocilor anterioare. Din această cauză capitalismul penalizează stagnarea economică și premiază acțiunea și expansiunea. Există un adevăr profund în această nouă filozofie a acțiunii practice frumos pus în evidență

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
și expansiune monetară, fără ca guvernele respective să fie socialiste sau liberale. În cazul unei crize ca cea din anul 2008, culoarea politică și linia ideologică a celui care combate criza aproape că nu mai contează. Keynes nu a fost un anticapitalist, dimpotrivă, prin soluțiile oferite a asigurat un uriaș balon de oxigen și un culoar de acțiune pentru cei care apără capitalismul și libertățile economică și politică. Alegerea lui Keynes a fost îndelung criticată în epocă și nu numai. Există voci

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
Dincolo de opțiunile în vreme de criză misiunea economică a statului modern se mărginește la funcțiile pentru care acesta a fost creat. Statul are la îndemână instrumentul redistribuirii de resurse și trebuie să asigure administrația și apărarea unui teritoriu. Un stat anticapitalist este un stat împotriva misiunii pentru care a fost creat. O altă sursă a anticapitalismului o constituie invidia și ura32. Mereu cel sărac nu-l va privi cu ochi buni pe cel bogat. Ultimul va fi considerat vinovat de orice

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
totul era înghețat. Numai că acel îngheț a însemnat și stagnare. Pentru că nu există economie socialistă care să nu fie stagnantă. Acest tip de stagnare este un semn al morții și nu al sănătății sistemului social respectiv. Acești oameni sunt anticapitaliști și pentru că în deceniile de existență larvară și-au pierdut reflexul și morala de oameni. Puși acum să acționeze ei și-ar dori tot ce-și poate dori un om, numai că statul ar trebui să le asigure acest ,,tot

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
Cu toate acestea a rămas o simplă utopie, în rândul nenumăratelor utopii cărora le-a căzut pradă ființa umană de-a lungul timpului. Socialiștii au promis orice, au promis chiar totul 54. Fascismul reprezintă o altă construcție ideologică anti-liberală și anticapitalistă. Este o construcție socială deviantă și tot atât de violentă precum socialismul. Ambele și-au propus în mod programatic crima individuală și socială și ambele au pus-o în practică 55. De altfel, existența lor în prim-planul vieții sociale nici nu

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
are nimic. Ideea că doctrina socialistă este una corectă și că aplicarea sa în practică s-a făcut în mod eronat este una otrăvită. Socialismul a eșuat peste tot acolo unde a existat. Dacă este seducător ca teorie, satisfăcând orgoliul anticapitaliștilor, provoacă haos și sărăcie atunci când este pus în practică. Este o utopie să iei oamenilor credința în Dumnezeu. Dacă s-ar întâmpla așa ceva, atunci din acel moment totul ar fi posibil. De altfel, criminalii socialismului se simt eliberați și nu

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]