202 matches
-
protein kinazei cGMP-dependente, care pe o cale secvențială implică proteina Gi-GTP. Aceste mecanisme cGMP-dependente inhibă reabsorbția de sodiu la nivelul canalului colector din medulara internă și explică în mare parte natriureza observată după creșterea nivelului plasmatic de ANF. În afara hormonului antidiuretic, aldosteronului și peptidelor natriuretice, numeroși alți factori hormonali intervin secundar în reglarea hidroelectrolitică, începând cu glucocorticoizii și sfârșind cu hormonii tiroidieni și sexuali. Unii cercetători presupun existența unui hormon diuretic eliberat de către hipofiza anterioară. Totuși, nu s-a izolat un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hormonali intervin secundar în reglarea hidroelectrolitică, începând cu glucocorticoizii și sfârșind cu hormonii tiroidieni și sexuali. Unii cercetători presupun existența unui hormon diuretic eliberat de către hipofiza anterioară. Totuși, nu s-a izolat un principiu specific, capabil să contrabalanseze acțiunea hormonului antidiuretic. Puterea diuretică a extractelor de hipofiză anterioară rezultă probabil din acțiunea conjugată a mai multor hormoni pe care îi conține. Insulina scade pragul renal de eliminare a glucozei, iar adrenalina în doze mici crește fluxul de filtrare glomerulară, în timp ce în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
determină, prin același mecanism, oligurie sau chiar anurie. Reflexul, lipsind la animalele hipofizectomizate, pare a fi mediat de hipofiză. Veriga neurohormonală hipofizară intervine atât ca punte de legătură între reglarea nervoasă și cea endocrină periferică, cât și prin hormonul retrohipofizar antidiuretic. Faptul că rinichiul transplantat răspunde adecvat la diverșii stimuli nervoși și umorali dovedește preponderența reglării endocrine asupra celei nervoase. II.5.8.2. Controlul endocrin al diurezei, contrar celui nervos, se exercită mai mult asupra reabsorbției tubulare decât asupra filtrării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diverșii stimuli nervoși și umorali dovedește preponderența reglării endocrine asupra celei nervoase. II.5.8.2. Controlul endocrin al diurezei, contrar celui nervos, se exercită mai mult asupra reabsorbției tubulare decât asupra filtrării glomerulare. El este dominat de intervenția hormonului antidiuretic (ADH), ca principal factor de activare a resorbției de apă la nivelul tubilor distali și de participarea aldosteronului la reabsorbția sodiului și eliminarea potasiului tubular. Hormonul antidiuretic retrohipofizar este octapeptid, secretat de nucleul supraoptic din hipotalamusul anterior și depozitat în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra reabsorbției tubulare decât asupra filtrării glomerulare. El este dominat de intervenția hormonului antidiuretic (ADH), ca principal factor de activare a resorbției de apă la nivelul tubilor distali și de participarea aldosteronului la reabsorbția sodiului și eliminarea potasiului tubular. Hormonul antidiuretic retrohipofizar este octapeptid, secretat de nucleul supraoptic din hipotalamusul anterior și depozitat în hipofiza posterioară. Acțiunea st antidiuretică a fost pusă în evidență de Starling și Verney pe rinichiul izolat plasat în circuitul de perfuzie al unui preparat cord-plămân. Adăugarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de activare a resorbției de apă la nivelul tubilor distali și de participarea aldosteronului la reabsorbția sodiului și eliminarea potasiului tubular. Hormonul antidiuretic retrohipofizar este octapeptid, secretat de nucleul supraoptic din hipotalamusul anterior și depozitat în hipofiza posterioară. Acțiunea st antidiuretică a fost pusă în evidență de Starling și Verney pe rinichiul izolat plasat în circuitul de perfuzie al unui preparat cord-plămân. Adăugarea extractului posthipofizar la sângele de perfuzie a rinichiului poliuric reducea considerabil debitul urinar. Același rezultat se obținea dacă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în circuitul de perfuzie al unui preparat cord-plămân. Adăugarea extractului posthipofizar la sângele de perfuzie a rinichiului poliuric reducea considerabil debitul urinar. Același rezultat se obținea dacă în locul extractului de hipofiză se intercala în circuit un cap de câine. Efectul antidiuretic dispărea odată cu îndepărtarea hipofizei. După izolarea și stabilirea naturii sale polipeptidice de către Du Vigneaud (1954), au urmat cercetări sistematice privind acțiunile fiziologice și farmacologice. S-a precizat printre altele, că în doze fiziologice, arginin-vasopresina izolată din hipofiza de om nu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de către Du Vigneaud (1954), au urmat cercetări sistematice privind acțiunile fiziologice și farmacologice. S-a precizat printre altele, că în doze fiziologice, arginin-vasopresina izolată din hipofiza de om nu modifică filtratul glomerular, este ușor vasoconstrictoare și exercită o puternică acțiune antidiuretică, ce are drept rezultat concentrarea urinii finale. Secreția sa este controlată de osmolaritatea sângelui și lichidele extracelulare în general. În timp ce hiperosmoza stimulează osmoreceptorii hipotalamici (Verney, 1947) și secreția de ADH, în vederea reținerii apei și restabilirii echilibrului hidroelectrolitic, hipoosmoza provoacă efecte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inhibarea secreției de ADH poate fi realizată și pe cale neuroreflexă, cu punct de plecare din tubul digestiv, zonele reflexogene, inima dreaptă etc. Hemoragia, durerea, anxietatea cresc, de asemenea, secreția de ADH. Alcoolul, din contra, o diminua, activând diureza. Mecanismul acțiunii antidiuretice a arginin-vasopresinei este insuficient cunoscut. Creșterea reabsorbției facultative a apei la nivelul tubului distal și canalului colector a fost inițial pusă pe seama activării hialuronidazei și depolimerizării acidului hialuronic din substanța fundamentală a epiteliului tubular (Ghineținski, 1958). În ultimii ani, s-
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cunoscut. Creșterea reabsorbției facultative a apei la nivelul tubului distal și canalului colector a fost inițial pusă pe seama activării hialuronidazei și depolimerizării acidului hialuronic din substanța fundamentală a epiteliului tubular (Ghineținski, 1958). În ultimii ani, s-a precizat că efectul antidiuretic se datorează deschiderii porilor și creșterii permeabilității tubilor distali pentru apă de către AMP ciclic rezultat din activarea adenilciclazei membranare în prezența ADH (Sutherland, 1968). Lipsa hormonului antidiuretic în diabetul insipid face ca pierderea zilnică de apă prin urină să depășească
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a epiteliului tubular (Ghineținski, 1958). În ultimii ani, s-a precizat că efectul antidiuretic se datorează deschiderii porilor și creșterii permeabilității tubilor distali pentru apă de către AMP ciclic rezultat din activarea adenilciclazei membranare în prezența ADH (Sutherland, 1968). Lipsa hormonului antidiuretic în diabetul insipid face ca pierderea zilnică de apă prin urină să depășească de 5-20 de ori eliminarea normală. Această pierdere, ducând la creșterea concentrației lichidelor extracelulare, amenință balanța hidrică și echilibrul dintre ingestia și eliminarea de lichide. Tabloul normal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lor în plasma sanguină și interstițială. Creșterea concentrației electroliților extracelulari și îndeosebi a Na+ hidrofil, care reprezintă peste 90% din cantitatea totală a acestora, are drept consecință supraîncărcarea patului vascular cu apă. La aceasta contribuie în oarecare măsură și veriga antidiuretică retrohipofizară, antrenată de hiperosmoza consecutivă reabsorbției excesive de Na+ în prezența aldosteronului. De aici, creșterea volumului sanguin și extracelular, generatoare de hipertensiune și edeme în stările de hiperaldo-steronism primar sau secundar. Secrețiile sudorală, salivară și gastrointestinale sunt inhibate de aldosteron
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este în hipotalamus la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular. Aceștia conțin neuroni secretori specifici pentru cei doi hormoni retrohipofizari. De la nivelul hipotalamusului anterior, materialul neurosecretor se deplasează de-a lungul tractusului hipotalamo-hipofizar pentru a fi depozitat în hipofiza posterioară. Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) este arginin-8-vasopresina legată în materialul neurosecretor de un suport proteic denumit neurofizină de care se desface în momentul eliberării. Pe plan fiziologic, ADH posedă două acțiuni principale. Prima privește resorbția apei din tubii distali și colectori, participând la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
materialul neurosecretor de un suport proteic denumit neurofizină de care se desface în momentul eliberării. Pe plan fiziologic, ADH posedă două acțiuni principale. Prima privește resorbția apei din tubii distali și colectori, participând la procesul de concentrare a urinei. Efectul antidiuretic este, în general. rapid, dar de scurtă durată. El se realizează prin mecanismul creșterii permeabilității tubulare de către AMPciclic rezultat din activarea adenilatciclazei membranare. La realizarea modificărilor enzimatice de permeabilizare membranară participă aquaporinele. Cea de a doua acțiune a ADH are
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe ml plasmă. Acestea variază în limite largi, în funcție de gradul de stimulare a osmoreceptorilor Verney din imediata vecinătate a nucleului supraoptic din hipotalamusul anterior. Hidropenia, determinând deshidratare și hiperosmoză, provoacă excitarea osmoreceptorilor hipotalamici și eliberare de ADH, urmată de efecte antidiuretice compensatoare, în vederea reținerii apei și restabilirii echilibrului hidric. Creșterea presiunii osmotice doar cu câțiva miliosmoli este suficientă pentru a produce antidiureza în mai puțin de 1 minut. Hipoosmoza provoacă efecte inverse, de inhibare a secreției de ADH. Răspunsul antidiuretic presupune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efecte antidiuretice compensatoare, în vederea reținerii apei și restabilirii echilibrului hidric. Creșterea presiunii osmotice doar cu câțiva miliosmoli este suficientă pentru a produce antidiureza în mai puțin de 1 minut. Hipoosmoza provoacă efecte inverse, de inhibare a secreției de ADH. Răspunsul antidiuretic presupune integritatea complexului hipotalamo-hipofizar. În timp ce stimularea directă a retrohipofizei nu provoacă antidiureza, injectarea în hipotalamusul anterior a unei soluții hipertone de NaCl determină descărcări electrice în nucleul supraoptic și eliberare de ADH. Distrugerea hipotalamusului, dimpotrivă, suprimă secreția de ADH, ducând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
influența stimulilor nespecifici de tipul durerii, emoțiilor, luminii, efortului, suptului etc. Aceștia intensifică eliberarea de ADH pe cale neuro-reflexă. Temperaturile joase și alcoolul exercită efecte inverse de tip inhibitor, inducând poliurie. Oxitocina, deși are structură nonapeptidică foarte apropiată de a hormonului antidiuretic, posedă proprietăți biologice diferite. Singura deosebire structurală între cei doi hormoni retrohipofizari este prezența în cazul oxitocinei a leucinei în locul argininei în poziția 8 și a izoleucinei în locul fenilalaninei din poziția 3. Formată în nucleul paraventricular din hipotalamusul anterior, oxitocina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Formată în nucleul paraventricular din hipotalamusul anterior, oxitocina se găsește depozitată, ca și ADH, în retrohipofiză sub formă liberă sau cuplată cu o neurofizină specifică în materialul neurosecretor. Contrar vasopresinei, efectele oxitocinei se exercită asupra uterului și glandei mamare, acțiunea antidiuretică fiind neglijabilă. Stimularea musculaturii uterine apare evidentă atât in vivo, cât și in vitro și variază în funcție de specie și starea funcțională a mușchiului. Slab în afara gestației, răspunsul contracției crește progresiv în timpul sarcinii, devenind maxim la termen, datorită impregnării cu estrogeni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o genă specifică. Formele active ale peptidelor natriuretice provin din acești precursori prin clivaj enzimatic. Peptidul natriuretic atrial (ANP) este sintetizat la nivelul miocardului atrial în urma distensiei atriale; o serie de stimuli adiționali cum ar fi catecolaminele, endotelinele sau hormonul antidiuretic pot stimula, de asemenea, eliberarea peptidului natriuretic atrial. Un alt polipeptid provenind din același precursor numit urodilatin a fost identificat la nivel renal, având rol în eliminarea urinară de apă și electroliți. Peptidul natriuretic cerebral (BNP) a fost identificat inițial
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Reflexul baroreceptor 96 13.2.4. Alte mecanisme de control pe termen scurt/mediu 98 13.3. Controlul de durată al presiunii arteriale 99 13.3.1. Importanța aportului și eliminării de apă și sodiu 100 13.3.2. Hormonul antidiuretic 101 13.3.3. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron 102 13.3.4. Hipertensiunea arterială 103 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin 104 14.1. Activitatea contractilă a mușchiului neted vascular 104 14.2. Modularea mușchiului neted de către endoteliu 105 14.2.1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
este, de asemenea, prezent în diverse circumstanțe: greață însoțită de hipersalivație, emoțiile însoțite de uscăciunea gurii. Ca mecanisme umorale suplimentare de reglare a secreției salivare, aldosteronul stimulează reabsorbția de Na+ și eliminarea de K+ la nivelul ductelor salivare, iar hormonul antidiuretic diminuă pierderile de apă prin salivă. Secreția salivară bazală poate fi diminuată în efortul fizic și în stări emoționale (în special datorită reducerii irigației) și accentuată în primul trimestru de sarcină, precum și în cazul cariilor, al ulcerațiilor și tumorilor bucale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mai puternic decât apa, deoarece creșterea ingestiei saline determină osmolaritate crescută, care pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuroni hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestia salină excesivă (fig. 47). Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a potasiului, care face ca acesta să iasă din celulă în lumen în virtutea gradientului de concentrație. Celulele principale sunt supuse reglării prin intermediul aldosteronului, ale cărui efecte genomice stimulează sinteza de ATP-aze de la acest nivel și activează schimbul Na-K, având efecte antidiuretice. Aceste celule principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]