182 matches
-
vedere, ar fi studierea evoluției picarului în romanul francez de la sfârșitul perioadei, care și-a preluat statutul din faceție (unde l-am văzut sub ipostaza sa de slugă/ stăpân) și l-a împins, parodiindu-l, la extremă. Devenit un autentic antierou, din cauza pasivității, dar și a imoralității sale, Francion, personajul lui Charles Sorel din romanul care-l reprezintă chiar prin prin titlu (L'Histoire comique de Francion/ Isprăvile hazlii ale lui Francioni, 1623-1633) contribuie decisiv la instaurarea tipologiei parodice. Picarul leneș
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu-și umanizează personajul, cum se întâmplă pe alocuri în Don Quijote, ci îl vulgarizează. Astfel, dacă autorul romanului se înscrie într-o generație de prozatori agresivă, după expresia lui Jean Rousset, lui alăturându-i-se nume precum Scarron sau Furetière, antieroul său face și el figură discordantă, participând la crearea unui curent paralel cu speciile nobile, "impropriu numit realist de unii istorici și care se situează tot așa de departe de idealismul aristrocratic ca și de exagerarea râsului popular"227. De
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și ei i se datorează gradul de precizie la care vor ajunge, mult mai târziu, Genette sau Hutcheon în stabilirea operelor literare parodice. Rezultatul? Atunci când sub semnul parodiei sunt "puși perechi, perechi împreună sau chiar înjugați de scoarțe" eroi și antieroi, motive literare aflându-și antiteza ludică "precum în amestecătura otrăvurilor contrarii", se așteaptă ca "veninurile să li se poată cumpăni într-olaltă cu folos"279. Și ce alt folos dacă nu repunerea în circuit a operelor/ autorilor care vădeau tendința
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
învestit cu puternice sem nificații morale sau psihologice (Luceafărul eminescian, de exemplu). - Personajele alegorice apar mai ales în fabule, dar și în baladă sau basm; pot fi vie tăți, plante, obiecte, concepte personificate, cu valențe accentuate de semnificare. - Personajele parodice (antieroul, omul „sucit“ etc.) sunt construite întrun registru cari catural/ironic/ludic. Alte clasificări vizează gradul de implicare în evenimente (personaj prin cipal/se cundar/episodic/figurant, în opera dramatică) sau gradul de cuprindere (personaj individual/colectiv), categoria morală (personaje pozitive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și este marcată de o moarte ritualică. Cel care iese din fântână, după ce a jurat Spânului supunere până la moarte, are acum o nouă identitate. În celelalte două confruntări, cu ursul și cu cerbul fermecat, HarapAlb se dovedește mai degrabă un antierou, boboc în felul său, reușind să le depășească doar cu ajutorul calului năzdravan și al Sfintei Duminici. În călătoria de verificare însă, eroul acționează dintrun imbold lăuntric, probând asumarea unor valori morale și a unui comportament respon sabil. HarapAlb înfruntă acum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a acțiunilor lor. Orientând observația comică spre gene ralitate și tipologie, I.L. Caragiale revigorează comedia românească (ciclul Chirițelor de Alecsandri, de pildă), apelând la limbaje teatrale moderne. El creează astfel personaje comice care prefigurează teatrul absurdului, alcătuind o lume de antieroi, de marionete, precum Farfuridi și Brânzovenescu, Trahanache sau Pristanda, Cațavencu ori Dandanache. Item 2: prezentarea, prin referire la comedia studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Aceste personaje sunt polarizate pe criteriul grupurilor de interese, evidențiate încă din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și Tipătescu, apare evident faptul că personajele lui Caragiale ilustrează o lume „pe dos“, un univers închis, în care „con trariile sunt echivalente, iar alegerea nui cu putință“ (B. Elvin). Eu consider că piesa aduce în scenă o lume de antieroi, prin care se concretizează tema degradării vieții politice, sociale și private. Un argument care sprijină această aserțiune este modul în care evoluează relația dintre Cațavencu și Tipătescu, de la conflict la reconciliere, la acceptarea tacită a farsei alegerilor și a valorilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Bahtin a insistat că orice discurs este, întotdeauna, deja un mozaic de citate. Referitor la discurs, nimic nou. Nici un text narativ nu face o expunere mai dramatică a acestei constatări decît romanul lui Cervantes, Don Quixote, cu un erou sau antierou care, din cauza cititului în exces, poate vorbi numai în citate. Aceste citate sînt pasaje iscusit dramatizate, pasaje inversate și persiflate din surse ușor de identificat. Voi rezerva termenul de "intertextualitate" pentru astfel de cazuri identificabile. Pe de altă parte, cum
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
încheie acorduri, înfrînge adversari, demască trădători etc. relații: întreține relații cu majoritatea personajelor Dar termenul de "erou" implică o semantică mai pozitivă decît aceea care i se alocă. Dacă nu altceva, trebuie făcută distincția între eroul activ, victorios, eroul-victimă și antieroul pasiv (Tommy Wilhelm din Trăiește clipa de Bellow). Eroul-victimă este pus față în față cu adversarii, dar nu-i înfrînge. Antieroul cu greu se distinge prin funcție, pentru că este pasiv; totuși, se îndeplinesc celelalte patru criterii. Problematica eroului are relevanță
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pozitivă decît aceea care i se alocă. Dacă nu altceva, trebuie făcută distincția între eroul activ, victorios, eroul-victimă și antieroul pasiv (Tommy Wilhelm din Trăiește clipa de Bellow). Eroul-victimă este pus față în față cu adversarii, dar nu-i înfrînge. Antieroul cu greu se distinge prin funcție, pentru că este pasiv; totuși, se îndeplinesc celelalte patru criterii. Problematica eroului are relevanță ideologică doar datorită conotațiilor conceptului în sine. În marea majoritate a narațiunilor este evident că eroinele manifestă trăsături diferite de cele
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Ghiță avea o onoare, un bun renume de apărat, și Lică intenționează să și-l apere pe al său cu orice preț chiar dacă acesta e de altă factură. Aura de lider al bandei de hoți, tâlhari și ucigași locali, de antierou, om al fărădelegii i-a purtat întotdeauna numele din gură în gură. Cunoscut sau necunoscut în mod direct, Lică a fost pe buzele tuturor. Asemenea unei legende multe s-au zis despre el (n.a. în text: despre mine), și dintre
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
corespondent în nuvelă în figura avocatului Romulus Tiberian. Asemănările se opresc aici. Din punct de vedere tipologic, opera cu care Slavici debutează e greu de încadrat astăzi. Schimbarea e una de perspectivă: de la tragicomedie, la farsă tragică. Romanul prezintă un antierou cu liniile caricaturale ale portretului său adeseori îngroșate ca în scena de tip caragialesc a serenadei și a declarației de amor, atingând grotescul de-a lungul peripețiilor sale donquijotești. De ce a ales Slavici un astfel de început? Credem că textul
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Trăiește-ți clipa), al patrulea roman al lui Bellow, scris pe când locuia la New York, conține unul dintre cele mai reușite portrete ale unui șlemil. Cuvântul idiș desemnează un personaj nefericit, nenorocos, stângaci, credul, pe scurt, fraier. Evreul new-yorkez Wilhelm Adler, antieroul mai degrabă decât protagonistul scurtului roman, a devenit Tommy Wilhelm, dar noul nume nu a fost suficient pentru a conferi o nouă identitate și pentru a-i permite personajului să răzbată în lumea filmului. Fascinația industriei de vise californiene l-
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
XX-lea (1859 1919). Stencil încearcă să facă legături între aceste figuri și evenimente istorice importante, într-un demers ce îl apropie treptat de paranoia. Spre deosebire de el, celălalt protagonist (impropriu spus, deoarece este unul dintre cele mai bune exemple de antierou din literatura postmodernistă, alături de Billy Pilgrim din Abatorul 5), Benny Profane, yo-yo-ul uman deja amintit, nu caută, ci se lasă găsit, nu face, ci se lasă făcut, mergând în derivă de-a lungul capitolelor în care apare în roman. Într-
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Formula ficțională este completată de o perspectivă extraterestră asupra istoriei lumii, asigurată de înțelepții roboți ai planetei Tralfamadore. Bântuit de experiența apocaliptică căreia i-a supraviețuit la Dresda în februarie 1945, Billy Pilgrim, unul dintre cele mai bune exemple de antierou în literatura americană postmodernă, și aparent sub influența filosofiei tralfamadoriene, oferă posibilități excelente autorului de comentariu ironic asupra inumanității... umanității, asupra efectelor catastrofale ale eșecului proiectului iluminist al progresului corelat cu știința și emanciparea. Unul dintre fragmentele antologice ale romanului
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
scrie poeme, calificate de M.-C.Bancquart drept "tragedii moderne" [p.355]: Antonia, La Fin d'Antonia, Le Chevalier du passé, care prezintă, într-o acțiune inexistentă, personaje simbol: Amantă, Amantul, Curtezana, Bunica, Cerșetoarea, Virgina, Paris, Regii Magi. Eroii și antieroii trăiesc într-un Paris care este o anti-epopee: agresiv și deschis întâmplărilor. Pariziana romanesca este o istorie variată la infinit pe o temă care ține de spiritul fracez "aussi futile, aussi ingénieux, aussi désintéressé qu'il se présentera toujours à
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Aceeași tragedie a istoriei este întrupată la P. în imaginea deținuților înfometați care își clamează libertatea prin lozinci festive. Fiu de miliardar, Max, evreu, nimerește în această lume, retrăind experiența străinului în lumea comunismului totalitar. Gulagul îl supune pe acest antierou statutului alienant impus de Consiliul cel temut, ipostază a celebrului Comitet Central, dându-i sentința „insulă pe viață”. Dar falia morală de tip „capitalist”, lumea anterioară a lui Max, îl consemnase drept corupt. Așa că acceptarea umilinței de „insular” e o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
zis), bazat pe gaguri trăsnite și alte ciudățenii. E, în aceste farse de un insolit cam tras de păr, un burlesc de brambureli, cu tumbe în neverosimil, în fantastic și în macabru. Nici urmă de implicație afectivă în reacțiile unor antieroi ce sălășluiesc, pândiți de halucinația dedublării, într-un univers al arbitrarului. Le sare țandăra din nimica toată, se ceartă, se încaieră, fac tărăboi, râd fără pricină, le vine chef să se sinucidă, își pun întrebări bazacoane, totul într-un amalgam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
consacrării publice", într-un "regim spectacular de sanctificare a simbolurilor de apartenență comunitară", fiind manipulat la etajul superior, oficial, al ideologiei, "ceea ce face din el o instanță ușor de stereotipizat" (nu are interioritate complicată, de altfel ignorabilă în favoarea spectacolului, spre deosebire de antierou, care nu posedă alt sistem de valori decât pe cel personal).444 Eroul se naște într-un "climat public deficient de sacralitate", eroicul presupunând o relativizare a ideii de sacru, consonantă cu relativizarea teocrațiilor, de unde derivă libertatea sa de funcționare
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în cultura de masă a tinerilor, personaje precum Hulk și Spiderman fiind asociate altor figuri revoluționare ale vremii, ca Bob Dylan sau Che Guevara. Concurentul DC însă se păstra mai conservator (până la sterilitatea moralității în alb-negru), abia din 1967 propunând antieroi pentru publicul matur, ca Deadman ori Creeper. Seria TV Batman, în ciuda abundenței de vedete și a largii difuzări (de două ori pe săptămână, în prime-time), oferă totuși o perspectivă ironică la adresa super-eroului, dezvăluind anacronismul eroismului absurd și al "moralității aproape
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
despre moarte". Al doilea strat este al eroului civilizat, care concentrează energiile constructive, idealismul, credința în evoluție, viața. Niciun mit sau personaj mitic nu trebuie "luat de bun" în versiunea canonică, de obicei sincretică. "Călăul istoric al eroului nu este antieroul, ci masele", afirmă tăios autorul. ibid., pp. 7-9. "Măreția omului se măsoară numai prin ceea ce putea să fie. Nu ne îndreptăm nicăieri, acum marele ideal este mediocritatea; înfrânarea impulsurilor.", spune și Max Aub, Crime exemplare, p. 6. 443 Ibid., p.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
omului se măsoară numai prin ceea ce putea să fie. Nu ne îndreptăm nicăieri, acum marele ideal este mediocritatea; înfrânarea impulsurilor.", spune și Max Aub, Crime exemplare, p. 6. 443 Ibid., p. 14. 444 Ibid., p. 16. Otto Best susține că antieroul este diferit atât de eroul pozitiv, cât și de cel negativ: el duce la absurd calitățile tipice ale eroului pozitiv, fără să treacă în registru negativ sau comic, este "extrema absurdă a eroului", "continuarea acestuia în neant", și "permite un
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
copleșește individul, anulându-l, vidându-l. Prezentul abolește viitorul, căci este „o afacere mai sigură”. Oedip conduce din umbră cetatea care prosperă, închis în propria imagine și iluzie, în templul lui Apollo. Pierderea identității, descompunerea sinelui fac din Oedip un antierou. Z. reușește să remodeleze tragedia originală după datele simulacrului contemporan, definitoriu pentru lumea postmodernității mediatice, iar din personajul tragediei antice să facă un simbol puternic al derivei și inconsistenței individului postmodern. Regele și cadavrul, reprezentată în 1999 la Teatrul Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
ludică) Acte și scene de exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de localizare a violenței Cadrul domestic, familial Situații de distracție, relaxare Loc de muncă Strada și utilizarea serviciilor Situații de interacțiune cu autoritățile Violența naturală Contextualizare maniheistă Eroi Antieroi Personaje negative atrăgătoare Contextualizare discursivă Violența ca fapte diverse senzaționale Violența ca fapte „de societate” Violența ca fapte „naturalizate” Violența ca momente logice ale narațiunii Violența ca mod eficient și natural de rezolvare a situațiilor și diferendelor O altă grilă
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cum ar fi donatorul, generosul, omul în uniformă mort exemplar) sau, din contră, exaltare senzațională (unde violența este insolită, neașteptată, prezentată în registrul anomaliei, dar și al exoticului) și, în final, contextualizare negativă (în care violența este incriminată, sunt prezentați antieroi, non-eroi, sunt prezentate consecințele negative ale violenței). Figura 11. Repartiția scenelor de violență per context de semnificare în cazul canalului Fox Kids Sursa: Cercetarea CSMNTC, beneficiar CNA, decembrie 2004. Așa cum se poate observa și în figura 11, în desenele animate
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]