137 matches
-
pe propria piele nocivitatea acestei ideologii. De aceea drumul lor spre comunism trece prin antifascism. Acest fapt este relevat și de Vladimir xe "Tismăneanu"Tismăneanu, care, Întrebat despre mobilul Înrolării În luptă a părinților săi, comuniști ilegaliști, declara tranșant: „Fundamental, antifascismul”2. Ei au crezut atunci că lupta Împotriva fascismului se poate face cel mai bine sub faldurile steagului comunist. Și datorită importanței acestui obiectiv... nu au mai cercetat, ci s-au aliniat disciplinat, În cea mai bună tradiție hasidică (!!). Un
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
puțini din centre mari ca xe "București"București, xe "Galați"Galați, xe "Timișoara"Timișoara. Firește, nu putem Închide această explicație Într-o schemă, traseele umane au fost mult mai complicate și mai diferențiate. Nu toți au ajuns la comunism din pricina antifascismului. Nu puțini au aderat la noua direcție din carierism și sete de putere, Înțelegând să obțină avantaje personale de la noua Putere, alții, intrați În Partid din afinități ideologice, au fost corupți de Putere, ajungând torționari. O problemă care s-a
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
asta. V. N.: Și pompat financiar extraordinar. S. A.: Da. În aceeași perioadă postbelică, a existat și un fenomen de reașezare și reorientare ideologică și culturală. Pe de o parte, stânga a ieșit în avantaj simbolic din război, iar prin intermediul ficțiunii antifascismului s-a propus ca singur jucător ideologic credibil după 1945, pretinzând că toate celelalte orientări fuseseră mai mult sau mai puțin asociate cu dreapta și extrema dreaptă, deci erau profund compromise de dezastrul jumătății de secol XX. Contraponderea a venit
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
gîndiri interioare îndreptate spre viitor, într-o așteptare fără contaminare, bazată pe păstrarea valorilor creștine, pe pregătirea elitelor printr-o reformă culturală, pe deschiderea spre lumea modernă. Era o nouă generație, care nu cunoscuse decît fascismul; ea genera un nou antifascism catolic, care nu viza doar reînchiderea parantezei, ci dorea să construiască o alternativă catolică la regim, propunînd, imediat ce era posibil, un Stat pluralist, personalist și social. În felul acesta s-a copt un program ce prevedea prezența catolicilor în societatea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
vol. XII, Guerres mondiales et totalitarismes (1914-1958), p. 511. 12 Luigi Sturzo, La battaglia meridionalista, a cura di Gabriele DE ROSA, Bari, 1979. 13 Francesco MALGERI (coord.), Gli Atti dei Congressi del PPI, Brescia, 1969. 14 Renato MORO, "Afascismo ed antifascismo nei movimenti intellettuali di Azione Cattolica dopo il '31", in Storia Contemporanea, 1975, pp. 753-799. 15 Renato MORO, La formazione della classe dirigente cattolica (1929-1937), Bologna, 1979, 589 p. 16 Pietro SCOPPOLA, "Il Movimento Laureati nelle recenti ricerche storiche", in
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Cadru constituțional Și „putere populară”" Înțelegerea cazului românesc nu poate fi disociată de o dimensiune a politicii postbelice: realitatea expansiunii sovietice (succesoare a puterii germane, ca factor hegemon) este dublată, la un nivel al imaginarului politic, de fascinația pe care antifascismul și lupta de eliberare a Europei, asumate ca obiective de Uniunea Sovietică, le exercită În acești ani de după 1945. Departe de a fi doar o pasiune sovietică, comunismul devine În acestă epocă o pasiune europeană, cu o capacitate spectaculoasă de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nu au cum să ofere perspective strategice originale și de aceea ei apelează la de Man, în ciuda faptului că acesta a pus în discuție de o manieră explicită dogmele partidului. De partea sa, stînga antifascistă susține acțiunea celui pentru care antifascismul este inutil și chiar periculos, căci el riscă să scape ținta principală. În spatele programului Planului se întîlnesc deci analize și strategii politice diverse, ca să nu le numim opuse: fiecare îl poate interpreta după bunul său plac! Această perioadă de ambiguitate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
că ISM susține această orientare, ca o dovadă în plus, chiar dacă este nevoie de raporturile de forță existente pe atunci în cadrul acestei organizații, în care laburiștii englezi, susținuți de belgieni și de socialiștii din Europa de Nord, acordă prioritate statu quo-ului impus antifascismului. A nu întreprinde nimic din ceea ce-ar putea deranja puterile fasciste, a refuza orice alianță cu comuniștii, pentru a nu speria clasele de mijloc și a le arunca în brațele fascismului: această analiză este veche deja de mai mulți
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de partid care a acoperit operațiunea sînt, de asemenea, numărate. Bruxelles-ul trebuie să accepte un delegat permanent al Komintern-ului. PCB rămîne izolat în limitele sale și doar cîteva străpungeri sînt perceptibile, ca în Marea Britanie, în mediile intelectuale pe linia antifascismului: Ajutorul Roșu Internațional, Comitetul mondial al femeilor, Prietenii URSS-ului și Universitatea muncitorească capătă o oarecare consistență. În Spania, unde inspirația milenaristă și para-religioasă a apostolilor anarhismului răspunde formei de spirit și nevoilor ideologice ale masei de zilieri agricoli 7
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Istoria a reținut din aceste întruniri faptul că ele au consacrat politica de alianță antifascistă drept sarcina esențială a mișcării revoluționare mondiale și că ele au afirmat necesitatea de a apăra democrația burgheză împotriva acestui pericol. Din clipa în care antifascismul devenea obiectivul fundamental, adunarea trebuia în mod obligatoriu să depășească limitele clasei muncitoare, social-democrația rămînînd aliatul principal. De fapt, se punea problema generalizării și teoretizării experienței franceze, așa cum s-a spus în mod explicit, ceea ce trebuie să fi constituit un
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
irupă în discurs, dar și în practica și psihologia comunistă. Limitele și lipsurile congresului apar în mod clar a posteriori. Dar pentru partidele care percepuseră și știuseră să-i utilizeze sugestiile constituia un instrument excepțional de acțiune. În ciuda ambiguităților sale, antifascismul a apărut în ochii păturilor largi ale clasei muncitoare și încă și mai mult în cei ai segmentului liberal al claselor mijlocii precum și ai intelectualilor drept un răspuns imediat la neliniștile epocii. Implicîndu-se total, partidele comuniste din Europa occidentală puteau
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
începe procedura de divorț. Argumentele ating direct chestiuni esențiale: politica financiară, dar mai ales, cîntărind greu în plan afectiv, războiul din Spania și procesele de la Moscova. Simbolistica războiului civil din Spania Răscruce a tuturor pasiunilor, loc de glorificare atît a antifascismului, cît și a revoluției, teritoriu situat în inima stîngii din lumea întreagă, războiul civil din Spania este, de asemenea, și tragedia în care se spulberă, după ce le-a întruchipat, unitatea și fervoarea fronturilor populare și, mai direct, unitatea partidelor socialiste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
este suficientă pentru a face față încercărilor din 1939. Danemarca, Luxemburg, Olanda Un alt exemplu de înfruntare a hegemoniei social-democrate și al construirii unui stat-providență: PC danez operează în favoarea politicii frontiste, o pătrundere sindicală timidă la nivel local. Dar, în numele antifascismului, el strălucește mai întîi în lumea intelectuală datorită prestigiului unui scriitor de audiență europeană devenit comunist în 1933, Martin Andersen Nexö. Partidul urcă la 5.000 de membri în 1938 și obține 2,4% la alegerile din 1940, cifră modestă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Republicii va exacerba aceste tensiuni, în timp ce procesele de la Moscova înalță ziduri, care vor fi de netrecut de acum înainte. Cu toate acestea, nu este nimic mai semnificativ ca protecția extinsă asupra Uniunii Sovietice, și prin aceasta asupra partidelor comuniste, de antifascism și ajutorul acordat Spaniei republicane, decît paralizia intelectuală a stîngii occidentale și a mișcării muncitorești în general în fața primelor ecouri ale proceselor de la Moscova 11. În realitate, refuzul de a reacționa se manifestase deja cu zgomot în iunie 1935 în timpul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
consideră pe acuzați inocenți. Va trebui un al treilea proces, în martie 1938, pentru ca acest curent să se schimbe și pentru ca mărturiile, cu grijă alese, să apară drept mașinațiuni. Alianțele se desfac și republica spaniolă se prăbușește. Tensiunile cresc, iar antifascismul este mai mult subiect de polemică decît liant al unității. Procesele de la Moscova contribuie deci pe deplin, începînd din 1938, la izolarea comuniștilor. Dar în mod paradoxal, în interiorul partidelor, apărarea necondiționată a Uniunii Sovietice, adeziunea din ce în ce mai entuziastă la realizările sale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
doi ani. Dar pentru această traversare a deșertului, ele nu erau complet lipsite de mijloace. Din 1935 pînă în 1939, ele înregistraseră succese incontestabile și își făuriseră o imagine al cărei efect simbolic se prelungea mult în timp. Partid al antifascismului, inseparabil totuși de acțiunea muncitorească (marșuri ale foamei, grevele din 1936), PC cîștigase pretutindeni (cu excepția țărilor fasciste) efective și un electorat ce anula imaginea grupărilor revoluționare din anii douăzeci. Pentru cei care, printr-un fenomen încă neelucidat, refuzau să perceapă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
fac o mîndrie. PACTUL ȘI RĂZBOIUL Pactul germano-sovietic și noua atitudine a IC Tezele se contrazic și situează începuturile orientării lui Stalin către Germania și Hitler în 1938, în martie, în mai sau în august 19391. Aceasta nu înseamnă că antifascismul și ostilitatea față de Hitler nu rămîn referințe strategice fundamentale. În acest sens reacționează și Secretariatul IC, la 22 august, la anunțul începerii negocierilor dintre Reich și URSS. Pactul aflat în pregătire, estimează acest secretariat, nu exclude necesitatea unui acord dintre
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un mediu de fervoare patriotică, cu aderenți dintre care, în medie, peste 80% sînt noi! Dar mai ales, pentru a-și definitiva poziția, partidele comuniste nu dispun de nici o analiză specifică perioadei și astfel, se navighează de la uniune națională la antifascism, de la frontul popular la unitatea muncitorească de acțiune. Dacă Togliatti definește rapid un concept relativ vag de democrație progresivă, specificitatea italiană constă mai ales în raportul dintre partide și concepția partidului însuși. Va trebui să vină luna noiembrie 1946 pentru ca
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
asemenea la lectura critică a primei forme a manuscrisului. Îi mulțumesc doamnei Nicole Phelouzat, care mi-a oferit, cu răbdare și eficiență, sprijinul documentaristic și bibliografic necesar. Prolog Amintirile unui anti-european Am fost vreme îndelungată "anti-european". La sfîrșitul războiului, cînd antifascismul însuși dădea naștere mișcărilor europene federaliste, am scris un articol, care a fost publicat în 1946 în Les lettres françaises și care purta un titlu fără drept de apel: Europa nu mai există. Fusesem un membru al Rezistenței și eram
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
contradicțiile nu se aprindeau de la crimele războiului care se încheiase și mai puțin chiar de la certurile dintre partidele prezentului: mult mai mult ne bălăceam în aproximații noționale. Poate că în risipa nocturnă de cuvinte s-ar fi simțit un vag antifascism și un filosemitism fără obiect. Printr-un procedeu de recuperare, rezistența ce nu fusese pusă în practică avea acum drept urmări un curaj care nu se mai sătura să supraliciteze și acel tip de eroism care nu trebuia dovedit. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Libîration (Zori întunecate. Partidul Comunist Francez în momentul Eliberării) (Presses de Sciences-Po, 1993). Le Communisme, une utopie en sursis (Comunismul, o utopie amânată, Larousse, 2001) și La Joie douloureuse. La libîration de la France (Bucuria îndurerată. Eliberarea Franței; Complexe, 2004) • Anticomunism; Antifascism; Război; Eliberare; Rezistență; Simbolistica comunistă. STÉPHANE COURTOIS, istoric, director de cercetări la CNRS (Sophiapol-Paris-X). Specialist în problemele comunismului francez și internațional și în problemele totalitarismului, director al revistei Communisme, director al colecției „Democrație sau totalitarism” (Le Rocher), este autorul a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a ajuns la putere și că a fost obligat să trăiască într-o democrație l-a împiedicat să-și dezvolte acest potențial până la dimensiunile extreme atinse de partidele-stat. Valorificând în felul său victoria sovietică împotriva nazismului și folosind ca pretext antifascismul, PCF s-a făcut heraldul comunismului sovietic. El a refuzat să admită că, în Europa Centrală și de Răsărit, eliberarea de nazism n-a însemnat liberate. și până și în ianuarie 2006, el a protestat cu furie împotriva unei rezoluții
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o pune la punct în toate secțiile naționale. Una din axele majore ale sale este propaganda în favoarea URSS iar apoi, după 1945, în favoarea țărilor „socialismului real”. Toate PC preiau marile campanii orchestrate de Moscova, dintre care unele sunt deosebit de reușite: antifascismul* în anii 1930, când comunismul german Willi Mönzenberg generalizează noi ritualuri - pumnul ridicat, opus brațului întins al naziștilor -; lupta pentru pace* în timpul Războiului Rece*, cu porumbelul lui Picasso; Revoluția culturală* din 1966, cu Mica Cărticică Roșie a lui Mao; antiimperialismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
considerând că „în Peru nu există o burghezie progresistă, cu o sensibilitate națională, care să se poată proclama liberală și democratică”. Mariategui extinde această analiză la întreaga Americă Latină: revoluția latino-americană nu va putea fi decât socialistă. Stalinism, front și antifascism începând din 1934, IC abandonează linia sa sectară „clasă contra clasă” și inițiază strategia sa antifascistă, implicând colaborarea comuniștilor cu forțele democratice și moderarea discursului său. Această politică este impusă de situația europeană și nu ține cont de condițiile specifice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1924 de către avocatul genevez Thîodore Aubert, prezentă în mai mult de douăzeci de țări, care-și multiplică publicațiile - la Revue internationale antibolchîvique (1926), la Revue anticomuniste (1938) - și încearcă să influențeze elitele politice și din presă. De la anticomunism la antifascism Instalarea lui Hitler la putere îl incită pe Stalin* să se apropie de Franța și de Societatea Națiunilor (SND) să adopte în 1934 politica frontului popular*; ca urmare, anticomunismul se atenuează puțin câte puțin, atât pe planul relațiilor interstatale, cât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]