86 matches
-
reprezentativ este iranianul Asgar Farhadi (cunoscut pentru melodrama detectivistică Despre Elly), iar marii „scriitori gânditori” ai acestui moment sunt, pe lângă Roy, Hilary Mantel, autoarea unor interminabile romane istorice plasate în vremea lui Henric al VIII-lea, dar cu poziții violent antimonarhice privindu-i pe reprezentanți de azi ai casei regale britanice, Zadie Smith, o simpatică, dar pe cât de intelectualist-pretențioasă, pe atât de superficială scriitoare, ori Andrew Solomon, autorul unei singure cărți de ficțiune și a trei studii în care analizează teme
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
lui Darie Novăceanu, s-a dedat la atacuri nedemne la adresa lui Mihai I și care chiar și mai târziu a folosit formule de tip ex-regele sau Mihai de Hohenzollern, și-a reglat atitudinea față de Rege în relatări corecte, lipsite de fierea antimonarhică de pînă nu demult. Dar așa cum observa un ziarist, în particular - după ce Iliescu a învățat să scrie �sire", presarii vor sări direct la �Majestatea Sa". Poate tocmai pentru a nu fi luat drept un monarhist de circumstanță, Cornel Nistorescu fabrică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16136_a_17461]
-
va provoca în continuare speculații pînă la prima apariție publică a regelui alături de președintele Ion Iliescu. Un alt scandal avea să se dezlănțuie în presă după ce avocații Casei Regale aveau să facă publice lista cererilor de retrocedare. Sînt reactivate sentimente antimonarhice în anumite cotidiane, în vreme ce în altele aceste cereri de retrocedare sînt privite ca un drept firesc al Regelui. Scandalul va scădea în intensitate numai după ce partidul de guvernămînt va turna apă rece pe aprinsele indignări ale anumitor ziare. Pe trei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
în primejdia de a cădea în mrejele monarhiei are, în continuare, susținători din categoria celor care în ^47 erau ori s-au lăsat convinși că monarhia nu mai are ce face în țara noastră. Ulterior, a existat o uriașă propagandă antimonarhica în România, propagandă care a provocat sentimente antimonarhice, într-un fel sau în altul. O propagandă care a ținut timp de mai bine de patru decenii, convingînd tot mai multe persoane. Așadar, trebuie spus, în România există o psihoza antimonarhica
Voturile si cititorii unei psihoze by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17597_a_18922]
-
are, în continuare, susținători din categoria celor care în ^47 erau ori s-au lăsat convinși că monarhia nu mai are ce face în țara noastră. Ulterior, a existat o uriașă propagandă antimonarhica în România, propagandă care a provocat sentimente antimonarhice, într-un fel sau în altul. O propagandă care a ținut timp de mai bine de patru decenii, convingînd tot mai multe persoane. Așadar, trebuie spus, în România există o psihoza antimonarhica veche de mai bine de jumătate de secol
Voturile si cititorii unei psihoze by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17597_a_18922]
-
antimonarhica în România, propagandă care a provocat sentimente antimonarhice, într-un fel sau în altul. O propagandă care a ținut timp de mai bine de patru decenii, convingînd tot mai multe persoane. Așadar, trebuie spus, în România există o psihoza antimonarhica veche de mai bine de jumătate de secol. Ceea ce, în termeni strict cantitativi, înseamnă că reprezentanții acestei psihoze vor reacționa antimonarhic, chiar dacă la mijloc e o problemă a unei proprietăți de familie. Or, dacă luăm în seamă această chestiune, o
Voturile si cititorii unei psihoze by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17597_a_18922]
-
de mai bine de patru decenii, convingînd tot mai multe persoane. Așadar, trebuie spus, în România există o psihoza antimonarhica veche de mai bine de jumătate de secol. Ceea ce, în termeni strict cantitativi, înseamnă că reprezentanții acestei psihoze vor reacționa antimonarhic, chiar dacă la mijloc e o problemă a unei proprietăți de familie. Or, dacă luăm în seamă această chestiune, o simplă problemă de revendicare a unei proprietăți de familie e transformată într-o chestiune care privește întoarcerea monarhiei la putere și
Voturile si cititorii unei psihoze by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17597_a_18922]
-
chestiune, o simplă problemă de revendicare a unei proprietăți de familie e transformată într-o chestiune care privește întoarcerea monarhiei la putere și altele. Chiar dacă afacerea în sine nu e decît o simplă revendicare a unei proprietăți normale, înverșunarea atacurilor antimonarhice poate aduce și cititori speriați că idealul republican al deposedării regalității de toate ale sale e în primejdie, dar și voturi ale cetățenilor care văd în republică o inamica fundamentală a fostului suveran și care se sperie la orice mișcare
Voturile si cititorii unei psihoze by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17597_a_18922]
-
sonetele lui Codreanu, care și-a făcut din cizelarea lor un manifest. Sonete care dezvelesc, în forme felurite, un suflet nemulțumit. Precum, întomnate, sonetele lui Petică. Din inventarul, nu prea bogat, al sonetelor argheziene, antologia le reține (firește!) pe cele antimonarhice. În care Arghezi își condensează pamfletul în paisprezece versuri, fără a-l face să piardă nici din tărie, nici din meșteșug. Sonetul pare să cunoască o a doua tinerețe între războaie, când până și Bacovia greșește o dată, fără să-și
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
reproduse în revista „Șantier”, în 1935) par a fi scrise de Radu Gyr în anii ’50. Autorul nu face rabat nici de la critica de text. Capitolul despre Arghezi reprezintă un mic tur de forță, ca și amplele secvențe despre „dosarul” antimonarhic și antibrătienist al lui N.D. Cocea sau despre „zilele de lagăr” de la Târgu-Jiu ale lui Zaharia Stancu. În treacăt fie spus, atitudinea simpatetică față de scriitorul și gazetarul Stancu merită salutată ca premisă pentru virtuale reconsiderări de ansamblu. E de notat
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
e suficientă uciderea țarului pentru ca "automat" să se producă renașterea Poloniei. Actul III, împreună cu Pregătirea, reprezintă o analiză critică în veșminte poetice a slăbiciunilor insurecției, o critică de pe poziții democratice, republicane, în consens cu spiritul mișcărilor europene ale vremii. Accentele antimonarhice transpar și în scenele referitoare la "dialogul" dintre țar și fratele acestuia, prințul Konstantin (scene bazate în mare măsură pe fapte autentice). Kordian este o dramă cu o structură complexă, un text pluristratificat, deschis la multiple interpretări, în funcție de unghiul de
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
treia, mimînd nonșalanța vulgară a celor tineri. Becali crucindu-se. Becațe. Sau becaține. Avalanșă de juni în galerii. De o expresivitate excepțională. Chiar dacă programat teribilistă. Unul, un prostănac de colosal talent, face loc între compozițiile sale unor glumițe cu schepsis antimonarhic: colac de closet, numit de el tron. Cam asta a prins nepoțelul de la bunicii lui, într-un umor de partid, fost atît de în vogă cît Ilici a stat pe soclu, la Casa Scînteii. Chiar și așa, copilașul promite. Ceea ce
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
trecătoare, în care unul naște, altul moare, cu oricâtă bună-credință, nu se poate stabili care va mai fi peste o vreme voința poporului. Și totuși, dacă este să fim drepți, trebuie să recunoaștem că, în ciuda naivității măsurilor și tiradelor sale antimonarhice (sau chiar datorită acestora), mai mare a fost însemnătatea pe care i-a acordat-o vizitei regelui aripa „Iliescu” (sau, mai bine zis, piciorul său pus în prag la Cotroceni), decât cealaltă aripă a păsării măiastre a paradisului nostru socialist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
s-o adopte față de fruntașii din Gabii. Ulterior, individul bănuit de la prima sa apariție de concetățeni că face parte din poliția secretă se grăbește să-i dea de știre regelui despre cele întâmplate după sinuciderea Lucreției, factorul declanșator al răscoalei antimonarhice conduse de Brutus : Eu am venit, stăpâne, să te înștiințez, eu sunt primul ! (IV, p. 61). Din nou, sursa relatării se află în De la fundarea Romei (I 59), însă modalitatea precipitată de a acumula informațiile într-un schimb rapid și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-ți sugerez și eu un personaj: pe dragul de Candiano Popescu. Omul a îmbrățișat cariera militară, a participat, în 1866, la detronarea lui Cuza, apoi a demisionat din armată, a înființat și condus oarece publicații, apoi a fost capul mișcării antimonarhice de la 1870 (așa zisa Republică de la Ploiești, încondeiată cu un umor de geniu de Caragiale în nuvela "Boborul"), a participat eroic (ca voluntar) la Războiul de Independență, remarcându-se în asaltul pentru cucerirea redutei Grivița și și-a încheiat cariera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
va situa în locul geometric descris de alte reviste mai „populare”: Cuvîntul liber, Facla, Rampa, Adevărul, Adevărul literar și artistic. Cînd Contimporanul se confruntă cu crize financiare, Vinea se „repliază” la Facla lui N.D. Cocea; cînd Cocea este condamnat pentru atitudine antimonarhică, în urma procesului cu Regele Ferdinand, se refugiază în paginile primei serii a Cuvîntului liber, editată de prietenul și comilitonul de stînga Eugen Filotti. Tot prin Ion Vinea vor fuziona cu Contimporanul două reviste-satelit: Clopotul, cu orientare preponderent socială, director: Henri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o publicație dogmatică; este o revistă independentă, sensibilă la toate variațiile de sensibilitate novatoare, fie că e vorba de mișcări avangardiste de stînga sau de „noua spiritualitate”. Dacă în primii ani de apariție predomină articolele cu tentă marxizantă și discret antimonarhică sau campaniile la adresa „huliganismelor” xenofobe și antisemite, treptat, diversitatea ideologică - nu numai estetică - se accentuează în paginile revistei. În nr. 57-58 este reprodus textul lui Miguel de Unamuno, „Împotriva realismului“. Mesajul său intră în rezonanță cu concepția antimimetică a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
își deschide loc prin mulțime și întreabă dacă poate vorbi. Era fostul student în medicină, Antonio José de Almeida, care, după ce făcuse cele trei luni de închisoare în 1890, plecase în Africa, așteptîndu-și cu încredere ceasul. Acolo, la mormântul caricaturistului antimonarhic, se revelează geniul oratoric al celui mai formidabil tribun pe care l-a cunoscut istoria modernă. Antonio José de Almeida fascinează masele prin simpla lui prezență, prin privirile sale rătăcite, prin vocea lui cu nesfârșite nuanțe. Când începe să vorbească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
José de Almeida se înțelege cu anarhiștii și începe fabricarea bombelor, câțiva ofițeri de marină se angajează să înceapă insurecția pe vasele de război. Se hotărăște, printr-o convenție între republicani și disidenții liberali, să se ceară abdicarea Regelui. Campania antimonarhică crește necontenit în intensitate. Machado dos Santos menține legăturile cu marina, iar Antonio Maria de Silva organizează "artileria civilă". Numele acestea se bucurau de o mare popularitate printre revoluționari. Creatorul și organizatorul "artileriei civile", inginerul Antonio Maria de Silva, era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
exercitau cea mai severă teroare. Antonio José de Almeida își pierdea popularitatea văzând cu ochii. Temutul revoluționar se transformase într-un moderat guvernamental, apărător al ordinii și al instituțiilor. Făgăduise atât de multe lucruri și atât de precise în timpul agitație antimonarhice, încît se afla acum într-o serioasă încurcătură. Pe vremuri, vorbind studenților din Coimbra, spusese că străvechea Universitate va fi purificată printr-un ciclon, care va mătura totul în calea lui. Ministru al Republicii, Antonio José de Almeida ceartă studenții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Salazar, e greu de spus dacă ele sunt republicane sau monarhiste. Salazar urmărește, înainte de toate, unirea familiei portugheze. Dacă, această unire e periclitată printr-o restaurare a monarhiei atunci este fățiș, și cu toate mijloacele care-i stau la îndemînă, antimonarhic. Dacă, dimpotrivă, majoritatea neamului va cere într-o zi restaurarea, cel dintâi care va ajuta să se împlinească această restaurarea, va fi Salazar. Pe de altă parte, nu trebuie uitat stilul politicii salazariene. Acest om, care nu acceptă niciodată tranzacții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la Săliște și Hârlău, termină liceul la Iași și începe, tot aici, studii de drept. Debutează sub pseudonim în 1882 la „Albina Botoșanilor”; versuri îi apar apoi în „România liberă. Număr literar” (1884), iar în „Adevărul” i se tipăresc poezii antimonarhice. Între 1885 și 1887 este redactor-șef al ziarului ieșean „Liberalul”, în paginile căruia, sub anagrama Morna, a purtat cu „Contemporanul” o polemică, editată în 1887 în broșura În contra direcțiunei literare de la „Contemporanul”. În 1888 scoate „Drapelul” și continuă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
Maiestatea Sa?" ale cărui urmări le mai resimt încă și astăzi. Atunci am realizat că în România nu e timp și loc pentru oamenii liberi, neînregimentați, văzând cum în societatea noastră se aleg apele: pe de o parte discursul isteric antimonarhic al celor care-și simțeau, pe bună dreptate, legitimitatea politică pusă în discuție și care și-au găsit o nesperată susținere în intelectualii dezabuzați, nostalgici după privilegiile de mai an, deveniți înfocați susținători ai "republicii de la Ploiești", iar, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
interesează doar în măsura în care continuă să primejduiască imaginea unui oraș unic, prea puțin apărat de elanul resentimentarilor. În rest, Dumnezeu cu mila! Ce altceva e tolerarea, de către actualul regim, a grotescului spectacol cu un rege Cioabă, decît transferul aceluiași complex resentimentar, antimonarhic, antinobiliar, către o zonă ignobilă, contîndu-se pe un calcul pe cît de compromițător, pe atît de ineficace? Se înșală maeștrii diversiunii dacă își închipuie că românul de bun simț va crede în această forțare a deriziunii atît de stîngaci înscenate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]