86 matches
-
era numit de regele Ungariei 716 dintre cei mai puternici și fideli nobili din Transilvania sau din afara acesteia, în acest din urmă caz urmărindu-se înlăturarea posibilității de a realiza legături puternice în interiorul țării, care să-i permită coalizarea forțelor antimonarhice. Politica regală s-a materializat însă în suprimarea dreptului de liberă alegere a voievozilor, singurul efect, dar și cea mai gravă atingere adusă libertății Transilvaniei. Voievodul numea dintre slujbașii săi cei mai apropiați familiares vicevoievodul său (vicevoievozii). Se bucura de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cetățeni îngrijorați i-au cerut prințului Charles de Wales (n. 1948), atras de climatul antropo-cultural de la noi, să fie rege al românilor.( 5) Dar președinția, partidul de atunci la guvernare, unele ziare și posturi radio și de televiziune au rămas antimonarhice. Oscilări și ezitări datorate dezechilibrelor dintre drepturile omului și obligațiile sale față de tradițiile familiei și ale comunităților impietează autoritatea statului și a instituțiilor de coordonare și reprezentare. Îndoielile lui S.P. Huntington (1927-2008) față de țările cu religie creștin-ortodoxă, numeroase în Balcanii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
extins și s-a aprofundat pentru a include și clasele neprivilegiate. Clasele de mijloc autodidacte, meseriașii, muncitorii rurali și urbani și alte grupuri sociale au cerut includerea lor în "națiune", iar aceasta a avut, în mod necesar, implicații antiaristocratice și antimonarhice. De atunci, în principiu, națiunea a ajuns să-i includă pe toți, nu numai pe reprezentanții claselor privilegiate; "poporul" și "națiunea" păreau să fie identice. Thomas Paine, în lucrarea sa în două părți, Rights of Man (1791-1792), la vremea sa
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
în care demonstrează "superioritatea satirei obiective a d-lui Brăescu asupra satirei lui Caragiale"33. La polul opus, al atitudinii refractare explicite, redate cu vervă pamfletară, se disting dintr-o lungă suită de reprezentări, cu fundament politic în special, diatribele antimonarhice ale lui N. D. Cocea din Facla, unele articole ale lui Panait Istrati din România muncitoare și, pe această linie destul de fecundă, "biletele" sau "tabletele" pamfletarului Tudor Arghezi, articolele scandaloase, injurioase, la limita grobianismului din Săptămâna prin care "valetul ideologic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Almanah periodic, un sprijin capital acordat benzii desenate.817 În aceste reviste se manifestă prima generație importantă a desenatorilor români de bandă desenată, dintre care se remarcă Ary Murnu (fratele viitorului academician George Murnu, și care publicase și în revista antimonarhică Furnica, încă din 1905), Mihai Gion, G. Vlad, M. Leon, Gusty, Anatol Sirin (polonez născut în Odessa), Vladimir Grescenko ("părintele" unor populare cupluri umoristice ca Noacă și Moacă, Neață și Mogâldeață, Guță și Tărtăcuță), Pascal Rădulescu (care a introdus personaje
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
militară fără precedent, profund traumatizantă și devastatoare nu numai pentru inițiatorii acestui proces istoric; un popor care, doar cu câteva decenii Înainte, trăise, ca și noi, Românii!, În regiuni și state mici, separate, capabil Însă, dacă nu de o revoluție antimonarhică sau republicană ca Englezii sau Francezii cu un secol sau două Înainte, oricum, de o creație majoră, absolută, În zone fundamentale ale conștinței și științei - filozofie, artă, muzică, literatură și știință -, producând piscuri ce vor fi cu greu egalate În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
condus până la Palat în urale delirante ale cetățenilor și în strigăte de: -Trăiască, împăratul Ferdinand Trăiască, împăratul tuturor românilor. -Trăiască, România Mare. Știind că Rusia a fost adversarul cel mai hotărât al Unirii și Principelui străin, nu ne surprinde atitudinea antimonarhică atât de înverșunată a comuniștilor din România. Presa comunistă, neobosită, intoxica populația cu... „aria calomniei și minciuni”, cântată cu obstinație de comuniști că: „poporul știe din tată în fiu..despre Hohenzollerni care șiau atras antipatia plină de revoltă a poporului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trecătoare, în care unul naște, altul moare, cu oricâtă bună-credință, nu se poate stabili care va mai fi peste o vreme voința poporului. Și totuși, dacă este să fim drepți, trebuie să recunoaștem că, în ciuda naivității măsurilor și tiradelor sale antimonarhice (sau chiar datorită acestora), mai mare a fost însemnătatea pe care i-a acordat-o vizitei regelui aripa „Iliescu” (sau, mai bine zis, piciorul său pus în prag la Cotroceni), decât cealaltă aripă a păsării măiastre a paradisului nostru socialist
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
-ți sugerez și eu un personaj: pe dragul de Candiano Popescu. Omul a îmbrățișat cariera militară, a participat, în 1866, la detronarea lui Cuza, apoi a demisionat din armată, a înființat și condus oarece publicații, apoi a fost capul mișcării antimonarhice de la 1870 (așa zisa Republică de la Ploiești, încondeiată cu un umor de geniu de Caragiale în nuvela "Boborul"), a participat eroic (ca voluntar) la Războiul de Independență, remarcându-se în asaltul pentru cucerirea redutei Grivița și și-a încheiat cariera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Maiestatea Sa?" ale cărui urmări le mai resimt încă și astăzi. Atunci am realizat că în România nu e timp și loc pentru oamenii liberi, neînregimentați, văzând cum în societatea noastră se aleg apele: pe de o parte discursul isteric antimonarhic al celor care-și simțeau, pe bună dreptate, legitimitatea politică pusă în discuție și care și-au găsit o nesperată susținere în intelectualii dezabuzați, nostalgici după privilegiile de mai an, deveniți înfocați susținători ai "republicii de la Ploiești", iar, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
s-o adopte față de fruntașii din Gabii. Ulterior, individul bănuit de la prima sa apariție de concetățeni că face parte din poliția secretă se grăbește să-i dea de știre regelui despre cele întâmplate după sinuciderea Lucreției, factorul declanșator al răscoalei antimonarhice conduse de Brutus : Eu am venit, stăpâne, să te înștiințez, eu sunt primul ! (IV, p. 61). Din nou, sursa relatării se află în De la fundarea Romei (I 59), însă modalitatea precipitată de a acumula informațiile într-un schimb rapid și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
între‑ rupt în 1948 cu abdicarea forțată a regelui. S-a întrerupt și reluăm de-acolo și tot ce s-a întâmplat între timp este nul și neavenit“. Deci asta nu se putea. Se scurseseră zeci de ani de propagandă antimonarhică, oamenii fuseseră soci‑ alizați într-o republică. Foarte greu îi faci pe oameni să înțeleagă că trebuie să accepte că o familie regală are alt statut, că poziția de rege se transmite ereditar. Punctul meu de vedere, pe care îl
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în scrierea tratatului 32. Ceea ce Machiavelli a vrut să facă sau să arate în Principele a constituit o temă de dispută imediat ce cartea a început să circule. Unii au spus ca Machiavelli a avansat în Principele, în secret, o teza antimonarhica, "republicana". Alții au spus că această carte oferă sfaturi oneste conducătorilor. Unii au caracterizat Principele că o excepție în ansamblul oeuvre machiavelliene, în timp ce alții cred că este parte integrantă a gândirii sale. Primirea inițială negativă a Princepelui în mai multe
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care și-a pierdut rangul de capitală, este Khania. 55 Școala de paleografie și arhivistică de la Sorbona. 56 Palatul ministerului otoman de externe. 57 Departamentul afacerilor consulare de la MDE. 58 Metodă folosită și de masonii cehi, care-și ascundeau activitatea antimonarhică și antiaustriacă, constituindu-se în asociații de gimnaști (Sokolniki). 59 Seară care precedează noaptea exploziei revoluționare, declanșarea complotului. 60 Calea ferată care trebuia să lege capitala Turciei de Bagdad, construită de nemți. 61 Ministrul de externe al Germaniei. * În ceea ce
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și limba română la liceele „Sf. Sava” și „Matei Basarab” din București, iar în 1891 este, câteva luni, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Între 1888 și 1895 a fost, de trei ori, deputat, în politică susținând o vreme atitudinea antimonarhică a lui B. P. Hasdeu. Gazetarul T. a lucrat în redacția periodicelor „Românul” (corector, secretar de redacție și reporter în 1871-1875), „Binele public” (prim-redactor în perioada 1879-1884), „România” (redactor în 1885-1886), „Foaia Societății «Românismul»” (1870-1871), „Ghimpele” (redactor în 1869-1875
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
19/31 octombrie 1876. Nu a apărut o perioadă mai îndelungată de timp, între 9/21 ianuarie 1872 și 18/30 iulie 1876. Potrivit temperamentului redactorului ei, N.T. Orășanu, a fost o publicație de neobosită opoziție, promovând idei democratice și antimonarhice. 330. La București, chiar înainte de perioada de avânt a presei românești moderne, de după 1877, apăreau mult mai multe publicații periodice decât își amintește aici Bacalbașa, reținând însă corect numele principalelor gazete politice; astfel, în Anuarul general al României pe 1874
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
demnitate „această onoare“ deoarece „principiile sale republicane îl opresc de a purta ordine și semne onorifice“ (Memoriile, vol. IX, p. 95), dovedind astfel, încă o dată, o consecvență rar întâlnită - nu numai la noi - în afirmarea unor concepții idealist-democratice și nuanțat antimonarhice. 73. În original: zgomotele. 74. Scena pe care o descrie Bacalbașa nu s-a petrecut la „începutul lunii mai“, ci la 21 aprilie/3 mai 1877, când turcii au bombardat Brăila, artileria rusească ripostând (bombardarea Brăilei a anunțat-o Kogălniceanu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de culoare paginilor sale memoralistice, în 1922, când le-a publicat în Adevărul, Bacalbașa și-a dat seama apoi, când și-a reluat textele în volum, în 1927, că versurile citate de el erau impertinente, lipsite de haz și gratuit antimonarhice, Carol I dovedindu-și în anii de după 1870 meritele sale excepționale (alături de ale lui I.C. Brătianu) în constituirea României moderne și - în consecință - le-a eliminat. Le-am reprodus aici, din scrupul editorial, dar și pentru a aduce încă o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1896; Cum iubim, Craiova, 1896; Aquarele, pref. A. Steuerman, Iași, 1896; Simplu, pref. G.D. Pencioiu, Craiova, 1896; Nuvele postume, Craiova, 1896; Nuvele și poezii, cu o scrisoare de Al. Vlahuță, București, 1916; Pagini alese, pref. M. Dragomirescu, Craiova, 1924; Poeme antimonarhice, pref. E. Luca, București, 1951; Opere alese, pref. Geo Șerban, București, 1951; Scrieri alese, îngr. și pref. C.D. Papastate, București, 1968; Între vis și realitate, pref. Al. Macedonski, îngr. și postfață Marian Barbu, Craiova, 1996. Traduceri: François Coppée, Între doi
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
în „Curierul românesc”, iar traducerea elegiei La Chute des feuilles de Millevoye, în „Curiosul”. O alegorie, ce biciuia trădătorii revoluției, a intrat într-o culegere de Satire politice alcătuită la 1884 de C.D. Aricescu. Dintre manuscrise rețin atenția două pamflete antimonarhice, îndreptate împotriva domnitorilor Gheorghe Bibescu și Barbu D. Știrbei: Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat (datat Craiova, 1853) și Neamului românesc, prea plecată plângere, care îl așază pe între creatorii speciei la noi. El mânuiește un limbaj violent
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
baza unor cercetări viitoare. Volumul prezentat aici beneficiază și de o „Introducere” semnată de același Radolph L. Braham, în care cartea este înfățișată succint, arătându-se că restabilirea reputației mareșalului ar aduce beneficii politice unor „persoane de orientare antidemocratică și antimonarhică” (p. 21). Lucrarea prezentată, a șaptesprezecea din Seria de Studii asupra Holocaustului, are patru părți, adunând nu mai puțin de 13 studii oferite de cercetători importanți precum Raphael Vago, Leon Volovici sau Vladimir Tismăneanu, pentru a cita doar câteva exemple
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ungurilor” (p. 80), prin acuzele unilaterale aduce regimului hortyst. în încheiere, Braham revine cu o analiză foarte lucidă, subliniind că reabilitarea mareșalului reflectă concepția ideologilor naționaliști - „o Românie Mare omogenă din punct de vedere etnic, simultan național-creștină, antiliberală, antidemocratică și antimonarhică” (p. 84). A doua parte a volumului - „Campania împotriva evreilor” - se deschide cu studiul lui Radu Florian, fost profesor de filosofie și științe politice la Universitatea din București, care tratează exemplar „Masacrul de la Iași din 29-30 iunie 1941”. Pogromul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Avea un salon în care se întâlneau realiștii, partizanii restaurației Bourbonilor și cei care i se opuneau lui Napoleon și era frecventat de intelectali ca Jacques-Louis David, Benjamin Constant sau François-René de Chateaubriand. Din cauza faptului că avea relații cu scriitori antimonarhici, a fost exilată în cele din urmă de Napoleon. Când a fost realizat acest tablou, Juliette Récamier avea vârsta de 23 ani. Comandându-și portretul, i-a scris pictorului: " Dacă este vorba de ședințe, voi fi la dispozița dumneavoastră". Totuși
Portretul doamnei Récamier () [Corola-website/Science/300192_a_301521]
-
că pamfletul îi aparține a rezultat în exmatricularea sa la data de 25 martie 1811, împreună cu prietenul său Hogg. Descoperirea lucrării "Eseu poetic asupra stării lucrurilor" ("Poetical Essay on the Existing State of Things"), în anul 2006, un lung poem antimonarhic și împotriva războiului publicat în 1811 în Londra "de către un gentelman de la Univesitatea din Oxford", a dat o nouă lumină în cazul exmatriculării sale de la Oxford. Ulterior lui Shelley i s-a oferit șansa de a fi reprimit în cadrul universității
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
aspru criticați în primul rând pentru pentru așa-zisa „cotropire” a Basarabiei, act determinat, în opinia istoricilor comuniști,de faptul că familia regală a României devenise „"instrumentul politcii antisovietice a puterilor imperialiste"”. În una din aceste lucrări cu caracter propagandistic antimonarhic, Regina Maria era caracterizată ca fiind „"agentă a capitalismului englez și executantă docilă a directivelor guvernului englez"”. Alexandru Gârneață, un alt așa-zis „istoric”, a publicat prin 1948-1949 o carte despre " Adevărata istorie a unei monarhii. Familia de Hohenzollern", în
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]