772 matches
-
În acest context legislativ, se constată că o jurisprudență a Curții Constituționale trebuie să fie constantă, să nu cunoască fluctuații și să nu ignore conținutului clar și precis al normelor constituționale. Mai mult, un text care are un conținut normativ antinomic cu Constituția nu poate fi interpretat și aplicat potrivit Constituției și jurisprudenței Curții Constituționale. Totodată, în final, este de observat că și Legea nr. 303/2004 (art. 11 și art. 76) cuprinde o soluție legislativă identică cu cea analizată, însă acest
DECIZIA nr. 520 din 9 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261390]
-
în gura mea, dacă mai pun eu vreodată piciorul p-aci!» Zice și pleacă, iar peste o lună vine la ședință ignorându-ș i legatul.” (pp. 522-523) Simt nevoia să mai stărui câteva clipe asupra titlului. Niculae Gheran nu-l gândește antinomic. Demarcația nu-i una severă. O spune chiar el. Unii dintre drepți dezamăgesc irevocabil. Alții, de la care n-ai ce aștepta, se dovedesc de o noblețe aiuritoare. Judecat de sus, raționamentul pare fragil. Exemplele din carte, însă, sunt greu de
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
topite în peisaj, piatra și pământul lor intrând definitiv în ciclul natural al ștergerii contururilor. Cele două fragmente de expoziție, cel al pânzelor uriașe, cu scenografii derulate în palate baroc, și fotografiile de la Socolari, defrișează două ipostaze total diferite, aproape antinomice ale artistului, ca și când Gheorghe Fikl s-ar fi tăiat în două, încercând să-și reunifice existența prin această ieșire în public. Cu toate astea, dihotomia persistă, iar căutările par să nu fi depășit intersecția majoră în care numai el ar
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
pare că ne privește / pe noi părinții lui ca pe doi străini / că ne transformă fără voia noastră / în jucării de plastilină cu care / își populează menajeria / precum un bătrîn filosof” (Copilul nostru). Acestea sunt cele două puncte de reper antinomice ale poeziei în cauză, pe de-o parte o imagine rebarbativă, cu „norii urîți ai prezentului”, cu „obrazul pudrat al nepăsării”, în care „scîrba crește și înflorește precum / borhotul de după primul must”, pe de altă parte Îngerul, făptură neștiutoare de
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
1852 deveniseră ilizibile, între pp. 223-340. Versiunea integrală de la Editura Compania ne sugerează - desigur, dacă admitem că un colportor este ceea ce colportează -, o relectură indirectă a eroticii antonpannești. De ce nu?, și o încadrare mai precisă a autorului, între discursurile culturale antinomice din care se constituie epoca: unul progresist, puternic, dar fără aderențe la nivelul publicului, cealalt reacționar, muribund, însă dominând încă mentalitatea marii mase. Încadrare dificilă, câtă vreme ambele discursuri sunt sfâșiate de tendințe contrare: în timp ce unii romantici rămân profund conservatori
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
creator, subiect activ al propriului său demers imaginar. Pornind chiar de aici, de la structura intelectuală și sufletească a autorului, această perspectivă dublă se manifestă pe toate planurile și la toate nivelurile cărții. Chiar dacă o asemenea abordare duală nu vizează aspecte antinomice propriu-zise, ci mai curînd complementarități, relația dintre ele nu este niciodată lipsită de un anumit frison și de o anume tensiune intrinsecă. Avem , astfel, binoamele mic-mare, interior-exterior, static-dinamic, ordonat-aleatoriu, clasic-modern, artă-viață, transparență-opacitate, spațial-temporal, lumină-întuneric și, într-un anumit fel, chiar
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
a ajuns din urmă cu un tren privat închiriat în acest scop cu ușurința și înclinația spre risipă cu care-l exasperase dintotdeauna pe Liovocika al ei. De-a lungul ultimului an, până la acest sfârșit, Jay Parini recompune un portret antinomic al lui Tolstoi - între idealizare și demitizare - alăturând mărturiile celor care i-au stat cel mai aproape: Sofia Andreevna, secretarul Bulgakov, primejdiosul Certkov, medicul Makovițki. Întrerupte în răstimpuri de însăși "vocea" lui L.N. (Lev Nikolaevici), recepționată însă indirect, prin fragmente
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
sunt relevante în acest sens. Receptarea operei lui Góngora de-a lungul secolelor s-a aflat, și ea, sub zodia barocului pe care l-a ilustrat pe deplin. În timpul vieții poetului, reacțiile cititorilor au fost cum nu se poate mai antinomice, pendulând între admirație și negare. Aderarea fără rezerve și respingerea anihilatoare erau ecoul trezit de o operă a dualităților (caracter cult și popular, registru sublim și burlesc, frumusețe și urâțenie, lumină și întuneric etc.), în forme insolite. Ea ilustra o
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
inima deschisă. Indiferent de efort și indiferent de costuri. Mi-am zis că, așa cum Valea m-a schimbat în bine, la fel trebuie să fac și eu pentru ameliorarea imaginii ei șifonate”. Nu știm sigur dacă se poate valida perechea antinomică șifonatangelic, dar putem cădea de acord că buna orientare a politicienilor spre ce are nația mai consistent - or, cultura e o chestiune de cursă lungă, adică de consecvență - îi diferențiază pe edili. Dacă amfitrionii noștri și-au propus ca obiectiv
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
și pe aceea terapeutică, de catharsis psihanalitic, de eliberare de obsesii și de epurare de magmele care țin încorsetată identitatea. În acest sens, în interviul de care am amintit, Angela Marinescu poate emite, cu egală îndreptățire, două fraze, numai aparent antinomice, pe care trebuie, deopotrivă, să le privim cu atenție. „În fața hârtiei nu mă pot controla”, afirmă poeta, dar și, ceva mai departe: „Prin scris îmi controlez viața și libertatea”. Nod de contradicții, poemele din acest volum (și nu numai) ale
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
ale lui Eliade, Iarna bărbaților de Ștefan Bănulescu ș.a.). Acest periplu centrifugal, mai focalizat pe anumite scrieri în cea de-a doua parte a cărții, își găsește însă linii de structurare în funcție de câteva modele existențiale și literare, așezate în perechi antinomice: odisee-Bildunsroman, eros-seducție, călătorie-rătăcire, întoarcere acasă-exil. Corina Ciocârlie identifică pattern-urile sau transgresiunea de la un tip la altul, arătând că nu întotdeauna valorizarea pozitivă a primilor termeni ai binoamelor este valabilă. Cu toate că sfârșesc în moarte, unii eroi căzuți pradă seducției ajung
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
ceilalți tineri de vârsta sa. Și tot el, într-o altă scrisoare, îi mărturisea că "natura vorbește în mine tot atât de tare ca în oricare altul și poate mai puternic decât în mulți alți vlăjgani." Iată așadar cele două ipostaze, aparent antinomice, care-l definesc și pe care le vom regăsi în absolut toate opus-urile sale, fie că se numesc concerte, simfonii, opere. Probabil că sublimul lui Mozart constă tocmai în naturalețea cu care știa să-și pună în valoare datele
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
al cărei principiu este recesivitatea. în biologie, cum se știe, caraterul recesiv înseamnă caracterul ereditar sau gena care nu se manifestă decât în absența genei contrare, dominante. Lumea, după Mircea Florian, are o structură recesivă. Existenței îi sunt proprii termeni antinomici. Unul domină, stă înainte, iar celălalt e recesiv, vine în urmă, fără ca prin această poziție - de a fi recesiv - să fie degradat. Termenii nu sunt unul pozitiv și altul negativ, ci ambii sunt pozitivi, dar nu sunt de putere egală
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
pierde pentru mine în nemărginire" (pag. 193). Or, pînă și un neofit în ale muzicii știe că tema cu variațiuni reprezintă profilul sublimat al improvizației instrumentale, totodată o formulă exemplară de configurare sonoră a timpului ciclic, în spirală, pluridirecțional, formulă antinomică aceleia exprimată de principiul sonatei ca formă ideală de manifestare a timpului liniar, istoric, unidirecțional. Variațiunea și sonata sunt, astfel, nici mai mult nici mai puțin decît călătorii într-un timp subiectiv, paradigmatic exprimat, date fiind limitele conștiinței noastre auditive
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
Condiție", condiția generică a poetului. Deși ni se înfățișează, ușor glumeț (un ton ce-l prinde bine), într-un travesti, putem recunoaște cu destulă ușurință, sub veșmîntul ostentativ ,provincial", trăsăturile Poetului ca atare, fără determinări civile. Astfel încît dialectica factorilor antinomici nu mai apare ca o replică la un context limitativ, ci ca o expresie a expansiunii sufletești, ca o zbatere în doi timpi a vieții lăuntrice proiectate pe infinit. Incredulitatea se compensează prin entuziasm și viceversa, într-un mixaj ce
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
aceleași tendințe. Iar intrarea în NATO este pentru toate statele care au aparținut imperiului sovietic singura modalitate de a scăpa de apetitul de nestăvilit al celei de a treia Rome și de a putea participa la un tip de civilizație antinomic față de despotismul asiatic care le-a sugrumat prea lungă vreme. Și nu numai țările fostului lagăr socialist s-au simțit și se simt încă amenințate; apariția NATO-ului, o alianță defensivă a țărilor cultivând spiritul european, s-a datorat pericolului
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
povestesc de holocaust jucînd șotron, călărind o rață de lemn, învîrtind cheia în butoniera unei manșete - oricum nu înțelegi. sînt fel de fel de holocausturi pe lume - ce-mi place mie detașarea cu care vă exasperez". Putem stabili astfel textura antinomică a discursului, compoziția lui lejer întemeiată pe contraste. E deopotrivă un exercițiu liminar de sinceritate (autenticitate a subiectului liric) și un omagiu adus existenței ca o sumă de factori cărora imperfecțiunea firii umane le percepe fatalmente dizarmonia, permanenta tensiune ce
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
o calitate estetică incontestabilă, ținînd loc de raționamente și dovezi logice. Cauza acestei parade retorice ține de mecanismul gîndirii lui Berdiaev și de sursa certitudinilor sale. Sursa stă în adevărul creștin revelat, iar mecanismul stă în pendulările dihotomice între termeni antinomici. Să începem cu sursa certitudinilor sale: filosoful rus are o teorie de care nu se îndoiește defel și pe care o consideră atît de irefutabilă în adevărul ei, încît, pe bună dreptate, nu mai simte nevoia să o demonstreze. Teoria
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
al acestui început de primăvară. Tată și fiu, într-o continuitate firească și zbuciumată prin datele naturii și prin capriciile istoriei, Alexandru Țipoia și George Tzipoia demonstrează că vigoarea creației, rectitudinea morală, substanța spirituală și libertatea limbajului nu sînt realități antinomice și, cu atît mai puțin, date ireconciliabile în constituția aceleiași prezențe artistice. Textul care urmează, scris cu prilejul expoziției de la Mogoșoaia, este perfect valabil și acum cînd cei doi artiști și-au început, la Cluj, un amplu traseu transilvănean care
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
al acestui început de primăvară. Tată și fiu, într-o continuitate firească și zbuciumată prin datele naturii și prin capriciile istoriei, Alexandru Țipoia și George Tzipoia demonstrează că vigoarea creației, rectitudinea morală, substanța spirituală și libertatea limbajului nu sînt realități antinomice și, cu atît mai puțin, date ireconciliabile în constituția aceleiași prezențe artistice. Textul care urmează, scris cu prilejul expoziției de la Mogoșoaia, este perfect valabil și acum cînd cei doi artiști și-au început, la Cluj, un amplu traseu transilvănean care
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc dificilă decriptare apoi ar fi fost posibilă înțelegerea Luminii și refacerea Întregului. O amenințare aparentă la adresa vieții. Salvarea ei. Cuvintele arabe prinseră a mișca furtunos, modelând nisipul, schimbându-și semnificația la intervale neregulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
figură majoră a sofisticii, indiscutabil, dar și a filosofiei grecești în totalitatea ei... Ansamblul acestor afirmații se articulează în jurul unei idei cât se poate de clare și precise: natura și legea - physis și nomos - se opun într-un mod absolut antinomic. Cele două se contrazic și se contracarează. A te situa de partea celei dintâi implică respingerea celei de-a doua și viceversa. Toate legile îngrădesc autonomia și libertatea individului: tradiție, datină, obicei și legi pozitive, iată tot atâtea limite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării. Aristip nu ignoră plăcerile unui fel de ataraxie sau de aponie, prezentate îndeobște ca niște mărci de fabrică epicuriene. Se opun mai degrabă două temperamente decât două concepții radical antinomice: e suficient, pentru a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost teoria celui de-al doilea... Numai voința de a reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. în mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca farmacopee și practică a existenței. Chestiunile abordate în aceste două lucrări rămân de actualitate... O filosofie hedonistă? După cum e lesne de bănuit, filosofia și hedonismul nu fac casă bună în tradiția occidentală, în care acești doi termeni sunt considerați antinomici... Evident, cel puțin după știința mea, nu s-a scris niciodată, în nicio limbă, vreo istorie a filosofiei hedoniste! Pentru repere și câteva jaloane, a se citi textul lui A.-J. Festugière, „La doctrine du plaisir des premiers âges à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]