96 matches
-
avea emblemă o cruce roșie pe un fundal alb. Expresia “amator”, dificilă de interpretat, foarte probabil se referă atât la zbuciumul interior cât și la controversele aprinse care l-au caracterizat pe acest om și perioada cât el a fost antipapă. Tommaso Parentuccelli, născut la Luni (lunae), aproape de Sarzana. Provenea dintr-o familie foarte săracă și, probabil, expresia “modicitate” tocmai la această umilă proveniență se referă. Pe blazonul lui Alfonso de Borgia este reprezentat un bou la păscut. Enea Silvio Piccolomini
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
Italia pentru a înnăbuși o serie de revolte și este încoronat Rege al Italiei la Pavia și Împărat la Roma pe data de 21 mai. În anii următori s-a implicat în lupta dintre Papa Grigore al V-lea și Antipapa Ioan al XVI-lea. Își stabilește reședința la Roma și a resuscitat o serie de cutume romane și bizantine în cadrul curții sale. În anul 1000 consfințește încoronarea lui Ștefan I ca Rege al Ungariei. În 1002, moare în condiții ciudate
Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312131_a_313460]
-
Eugen al IV-lea și Nicolae al V-lea, în care și-a făcut datoria cu strictețe. În 1439 a fost trimis ca nunțiu papal la Milano și Burgundia, în opoziție la cererile lui Amadeus al VIII-lea de Savoia (antipapa Felix al V-lea); în 1446 a fost trimis la regele Franței; în 1451 a fost trimis la cererea împăratului ca nunțiu apostolic în Austria. În această perioadă Giovanni a vizitat toate zonele Imperiului, predicând și luptând împotriva ereziei husiților
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
papă al Romei între anii 366-384. Era originar din Spania și s-a născut în jurul anului 305. Damas și-a început acivitatea ca diacon al Bisericii din Roma sub Papa Liberiu, și după trimiterea acestuia în exil, sub urmașul lui, Antipapa Felix II. A fost ales papă în timpul disputelor îndelungate între creștini și arieni care având sprijin politic, doreau să-l aleagă papă pe preotul "Ursicinus" (Antipapa Ursicinus), acest conflict culminând cu acțiuni foarte violente (au murit circa 137 de creștini
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
din Roma sub Papa Liberiu, și după trimiterea acestuia în exil, sub urmașul lui, Antipapa Felix II. A fost ales papă în timpul disputelor îndelungate între creștini și arieni care având sprijin politic, doreau să-l aleagă papă pe preotul "Ursicinus" (Antipapa Ursicinus), acest conflict culminând cu acțiuni foarte violente (au murit circa 137 de creștini). După "Liber Pontificalis", Papa Damasus a fost acuzat de diaconii "Concordiu" și "Calixt" de adulter, cel mai probabil din cauza stilului său de viață opulent și influenței
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
a mai ordonat ca orice cleric care va căuta să strângă voturi pentru un predecesor al papei în timpul vieții sale, va ține conferințe sau va acorda consultații pentru acestă cauză, să fie destituit. În anul 501, senatorul Festus, susținător al antipapei Laurențiu, l-a acuzat pe Papa Simachus de diferite delicte. Papa a refuzat să apară în fața regelui Theodoric, pentru a răspunde la acuzații, afirmând că puterea seculară nu are jurisdicție asupra suveranului pontif. "Sinodul Pamaris" a fost convocat de regele
Papa Simachus () [Corola-website/Science/305403_a_306732]
-
a confirmat pe scaunul papal. Cu toate acestea, regele Theodoric l-a instalat pe Laurențiu în Palatul Lateran ca papă. Timp de patru ani schisma a continuat, Simachus și Laurențiu au domnit simultan, până când Theodoric a observat că toți adepții antipapei Laurențiu erau susținători bizantini și în 506 l-a îndepărtat de la Roma, iar opoziția față de Papa Simachus a dispărut. Papa Simachus a contribuit cu sume uriașe, pentru a-i ajuta pe episcopii din Africa care erau persecutați de conducătorii vandalilor
Papa Simachus () [Corola-website/Science/305403_a_306732]
-
numit papă. Papa Bonifaciu al II-lea a fost numit Papă de către predecesorul său, Papa Felix al IV-lea. La începutul pontificatului său a fost ales și "Anti-Papa Dioscorus", care a decedat pe data de 22 Septembrie 530. După decesul antipapei, Papa Bonifaciu i-a silit pe cei care l-au votat să-și recunoască greșeala în scris. În decursul pontificatului Papei Bonifaciu al II-lea s-au terminat definitiv controversele semi-pelagiene. A încercat să reconcilieze biserica, dar planurile sale au
Papa Bonifaciu al II-lea () [Corola-website/Science/305404_a_306733]
-
772) a fost Papă al Romei din 768. Numele lui înseamnă "coroana (grec.)". După decesul lui Paul I. a avut loc o alegere dublă: cea a lui Constantin al II-lea și a lui Filip. Amândoi însă sunt considerați azi antipapi. Niciunul din ei n-a reușit să se țină mult în fruntea Bisericii. În schimb, Ștefan al III-lea a fost ales în mod regulat în data de 7 august 768, fiind și uns pe 9 august. Pe plan politic
Papa Ștefan al III-lea () [Corola-website/Science/305414_a_306743]
-
sugerând deci că acesta ar fi un dar al Scaunului Papal făcut împăraților. La alegerea lui Alexandru al III-lea ca papă, în 1159, o minoritate de cardinali sprijiniți de Frederic I - Barbarossa i-a ales, contrar, pe primii câțiva antipapi, iar adepții laici ai puterii imperiale l-au obligat pe Alexandru să fugă în Franța (1162). Apărător înverșunat al autorității papale, l-a sprijinit pe sfântul Thomas Becket împotriva lui Henric al II-lea al Angliei. S-a întors la
Papa Alexandru al III-lea () [Corola-website/Science/305427_a_306756]
-
reprezentat pe papa Honoriu al II-lea și pe papa Inocențiu al II-lea. Tratativelor sale se datorează faptul că Lothar al III-lea a decis să facă două expediții în Italia pentru protejarea papei Inocențiu al II-lea împotriva antipapei Anaclet al II-lea. Drept recunoștință papa Inocențiu al II-lea l-a numit cancelar și bibliotecar pontifical.
Papa Lucius al II-lea () [Corola-website/Science/305426_a_306755]
-
ajuns papă fiind încă laic. După alegera lui a predat titlul de conte moștenit de tatăl său fratelui Alberic. Pe fratele lui Romanus de Tusculum l-a numit duce de Roma. Mai întâi, Benedict a avut de-a face cu antipapa Grigore al VI-lea din familia concurentă a crescenților. Însă a izbutit repede să-l tragă de partea sa pe regele german Henric al II-lea. Pe Hernic l-a încoronat împărat pe data de 14 feb. 1014. În 1016
Papa Benedict al VIII-lea () [Corola-website/Science/305422_a_306751]
-
gravat textul: „”. Monedele au fost gravate de Isabel Carriço Almada și Fernando Branco. Precedentul papă cu numele "Ioan" a fost Papa Ioan al XIX-lea; nu a existat niciun papă cu numele "Ioan al XX-lea". Eroarea provine de la un "antipapă" care își luase numele de Ioan al XX-lea.
Papa Ioan al XXI-lea () [Corola-website/Science/305431_a_306760]
-
(* în 1335 la Veneția; + 18 octombrie 1417 la Recanati; nume burghez: Angelo Correr) a fost un papă al Romei între 30 noiembrie 1406 și 4 iulie 1415. În urmă Schismei Apusene și antipapa Benedict al XIII-lea a pretins supremația asupra Bisericii Catolice. Deasupra, Conciliul de la Pisa l-a ales și pe Alexandru al V-lea (1409) iar după moartea acestuia, pe Ioan al XXIII-lea (1410). Și la conclavul din noiembrie 1406
Papa Grigore al XII-lea () [Corola-website/Science/305433_a_306762]
-
parte a vieții sale și cariera să timpurie, Alfonso de Borja studiază și devine apoi profesor de drept la Universitatea din Lleida, remarcându-se apoi că diplomat în slujba regilor Aragonului. La 26 iulie 1429, reușește să obțină abdicarea ultimului antipapa, Clement al VII-lea, fapt care îi va aduce din partea Papei Martin al V-lea, numirea că episcop al Valenciei. Deși înalt prelat al Bisericii Române, Borja rămâne fidel regilor Aragonului, susținându-l pe Alfonso al V-lea în lupta
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
anul 1788 (15 volume "in-folio"). Principalele se referă la "Beatificare", la "Jertfa Liturgică", la "Sinoade". Benedict al XIV-lea a murit la 3 mai 1758, iar Clement al XIII-lea i-a succedat. Să nu se confunde cu cei doi antipapi "Benedict al XIV-lea" care domniră din 1425 și până, cel puțin, în 1430. Între paranteze, sunt trecuți anii consacrărilor episcopale.
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
din această parte a Europei medievale, primordial catolică, marcând în epocă existența și importanța Moldovei și implicit a capitalei sale"". În anul 1413 regele Vladislav al II-lea al Poloniei și soția sa, regina Ana de Cilli, i-au cerut antipapei Ioan al XXII-lea (1410-1415) să înființeze o episcopie catolică la Baia, iar episcop să fie numit dominicanul Ioan Ryza, profesor dominican și superior al ordinului pentru Vicariatul Ruteniei. Prin bula din 7 august 1413 antipapa l-a însărcinat pe
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Cilli, i-au cerut antipapei Ioan al XXII-lea (1410-1415) să înființeze o episcopie catolică la Baia, iar episcop să fie numit dominicanul Ioan Ryza, profesor dominican și superior al ordinului pentru Vicariatul Ruteniei. Prin bula din 7 august 1413 antipapa l-a însărcinat pe episcopul de Camenița să cerceteze cazul și să raporteze dacă situația și însemnătatea orașului justifică înființarea unei episcopii. În caz afirmativ, el trebuia să transforme biserica în catedrală, să pună la cale toate cele trebuincioase și
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
le provoca normanzilor înfrângere după înfrângere. Între timp, Robert Guiscard se împotmolise de-a binelea în Italia: mai întâi, salvându-l pe papa Grigore VII (Papa le ceruse normanzilor, care erau vasalii Romei, ajutor împotriva împăratului Henric IV și a antipapei Clement III), apoi înăbușind răscoalele din propriile sale posesiuni. Alexie i-a provocat o înfrângere fiului lui Guiscard, Bohemund, în Thessalia, în apropiere de Larissa (prin 1082). Abia peste doi ani, Robert s-a întors în Dalmația și a preluat
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de Troyes, Henri de Poitiers interzice venerarea imaginii, susținând că este un fals și că Evangheliile nu pomenesc existența unui astfel de obiect. Succesorul lui de Poitiers, episcopul Pierre d'Arcis, susține același lucru într-o scrisoare din 1389 către antipapa Clement al VII-lea, menționând chiar și numele artistului care pretinde că a realizat giulgiul. Totuși Clement al VII-lea încurajează, în 1390, pelerinajele în scopul venerării giulgiului și aceasta pentru obținerea de venituri prin vânzare de indulgente. În 1418
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
ducelui de Burgundia, care nici măcar nu l-au salutat pe Ioan VIII. Nici cei de la Basel n-au venit la sinod, iar în 1439, ei l-au declarat pe Eugeniu IV uzurpator al scaunului Sfântului Petru și au ales ultimul antipapă din istoria Bisericii -Felix V.) Sinodul și-a continuat ședințele la 8 octombrie 1438, într-o atmosferă de neîncredere reciprocă și de exacerbare a prejudecăților. De data aceasta, drept punct de plecare pentru deliberări a servit problema purcederii Duhului Sfânt
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
cu sarcina de a reduce rezistența rivalului său, Ludovic al III-lea de Anjou și a forțelor sale, conduse de Muzio Attendolo Sforza. Papa Martin al V-lea îl sprijinea pe Sforza, iar Alfonso și-a schimbat loialitatea religioasă către antipapa aragonez Benedict al XIII-lea. Când Sforza a abandonat cauza lui Loudovic, Alfonso părea să aibă toate probleme rezolvate, cu toate acestea, relația sa cu Ioana s-a înrăutăți brusc și în mai 1423, l-a arestat pe iubitul ei
Alfonso al V-lea al Aragonului () [Corola-website/Science/325401_a_326730]
-
La moartea lui Guillaume al II-lea din 1127, unificarea ducatului și comitatului a fost efectuată și intențiile lui Roger al II-lea pentru obținerea unei coroane prindeau contur. În ziua de Crăciun a anului 1130, Roger a primit de la antipapa Anacletus al II-lea avizul pentru înscăunarea deplină ca rege al Siciliei. În deceniul următor, Roger a fost reținut multă vreme de numeroasele rebeliuni care aveau loc din partea principalilor săi vasali: Grimoald de Bari, Robert de Capua, Rainulf al II
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
Italia de Nord, pentru penitență și pentru a obține absolvirea de la papă. În pofida gestului de umilință, împăratul a reluat învestitura laică (numirea demnitarilor Bisericii de către autoritatea laică) și a manevrat lucrurile în așa fel, încât în 1080 a apărut un antipapă, cu numele (Clement al III-lea). Divergența dintre monarhul imperial german și papalitate a dus la un război, care a slăbit puterea imperiului german din 1077 până la încheierea concordatului de la Worms, în 1122. În baza concordatului, papa era autoritatea îndrituită
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
episcopi din Toscana. Matilda a efectuat prima sa călătorie la Roma împreună cu familia ei, în anturajul papei Nicolae al II-lea, în anul 1059. Forțele părinților ei erau folosite pentru a-i proteja pe acești papi și a lupta împotriva antipapilor. Între timp, sub supravegherea lui Arduino della Padule, Matilda a început să învețe arta militară, exersând călăritul și lupta cu spada. Potrivit istoricului Lodovico Vedriani, erau două costume ale armurii Matildei în "Quattro Castelli" (Montezane, Montelucio, Montevetro și Bianell, achiziționate
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]