61 matches
-
iar cantitatea de antimaterie în univers este în prezent foarte redusă. La o secundă după Big Bang, când temperatura era de ordinul zecilor de miliarde de grade Kelvin, universul conținea în cea mai mare parte fotoni, electroni și neutrini, precum și antiparticulele lor, dar și protoni și neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang. În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de electroni și pozitroni care se
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
patru forțe fundamentale care interacționează (gravitația, forța electromagnetică, forța nucleară tare și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte particule. Între 10 și 10 secunde quarkurile se asociază în neutroni și protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni, neutrini. Totul se petrece în marea supă inițială, la o temperatură de un miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la aproximativ un miliard
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
în anul 2013). Gravitonul, postulat ca mediator al interacțiunii gravitaționale, a rămas deocamdată ipotetic și nu este inclus în modelul standard. Denumirile particulelor subatomice sunt indicate simbolic printr-o literă din alfabetul latin sau grec. Exemplu: foton formula 1. Pentru o antiparticulă se folosește același simbol ca pentru particula respectivă, cu o bară deasupra. Exemplu: neutrin formula 2, antineutrin formula 3. Pentru particulele care au o sarcină electrică, distincția dintre particulă și antiparticulă se face uneori printr-un indice superior care indică semnul sarcinii
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
literă din alfabetul latin sau grec. Exemplu: foton formula 1. Pentru o antiparticulă se folosește același simbol ca pentru particula respectivă, cu o bară deasupra. Exemplu: neutrin formula 2, antineutrin formula 3. Pentru particulele care au o sarcină electrică, distincția dintre particulă și antiparticulă se face uneori printr-un indice superior care indică semnul sarcinii. Exemplu: electron formula 4, pozitron formula 5. În fizica subatomică energiile se măsoară în multipli ai electronvoltului (eV): 1 MeV = 10 eV, 1 GeV = 10 eV, 1 TeV = 10 eV. În
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
și experimente ulterioare ca lege a naturii. Există și perechi particulă-antiparticulă cu sarcină electrică zero: "antiprotonul" și "antineutronul" au fost observați în 1955-1956 la acceleratorul Bevatron (Lawrence Berkeley National Laboratory). Particulele de masă zero (cum este fotonul) sunt propriile lor antiparticule. Pentru a elimina controversa legată de aparenta violare a legii conservării energiei în dezintegrarea beta, Wolfgang Pauli a sugerat în anul 1930 existența unei particule de masă foarte mică sau nulă, care să restabilească bilanțul energiei. În 1934, Enrico Fermi
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
calculată din considerente relativiste. Ca aproape toate particulele, electronii se pot comporta ca niște unde. Acest lucru este numit dualismul particule-unde, cunoscut mai mult sub numele de complementaritate propus de Niels Bohr, și poate fi demonstrat prin experimentul fantei duble. Antiparticula electronului este pozitronul, care are mai degrabă sarcină pozitivă decât negativă. Cel care a descoperit pozitronul, Carl D. Anderson a propus ca electronii standard să fie numiți negatroni, și să se folosească termenul generic de electron pentru a descrie atât
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
se explică prin faptul că nucleul radioactiv ar emite în același timp cu electronul și o altă particulă care, la sugestia lui Enrico Fermi, a obținut numele de "neutrino", ceea ce în italiană înseamnă „micul neutron”. Pe cale experimentală, neutrinul formula 1 și antiparticula asociată, antineutrin formula 4, au fost puse în evidență în 1956 de către Tsung-Dao Lee și Chen Ning Yang. Neutrinul și antineutrinul se obțin prin dezintegrarea beta (formula 5 și respectiv formula 6): Sunt cunoscute trei tipuri de neutrin: Fiecare neutrin, la interacțiunea cu
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
în coulombi; fiecare electron poartă aceeași sarcină, de aproximativ -1,6022×10 coulombi. Protonul are o sarcină egală și de sens opus, și, astfel, +1,6022×10 coulombi. Sarcină electrică are nu doar materia, ci și antimateria, în care fiecare antiparticulă are o sarcină egală și de sens opus particulei corespunzătoare. Sarcina poate fi măsurată printr-o serie de mijloace, un instrument timpuriu în acesc scop fiind , care, deși încă se mai folosește în demonstrații didactice, a fost înlocuit de electrometrul
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
sarcini pozitive și sarcini negative. Cele două feluri de sarcini, (+) și (-) sunt de valoare egală (simetrie valorică). Electronii, prin convenție au sarcina -1, iar protonii au sarcina opusă, +1. Quarkurile au o sarcină fracționară, de −1/3 sau +2/3. Antiparticulele echivalente acestora au sarcina egală și de semn opus. În general, particulele cu sarcină de același semn se resping, iar cele de semne opuse se atrag. Acest fenomen este descris de legea lui Coulomb, care afirmă că modulul forței de
Sarcină electrică () [Corola-website/Science/311513_a_312842]
-
ul este antiparticula asociată electronului, în fizică nucleară un pozitron este numit și antielectron. ul are sarcina electrică +1 și spinul 1/2 și are aceeași masă că a unui electron. Cand un pozitron cu o energie redusă ciocnește un electron de joasă
Pozitron () [Corola-website/Science/309854_a_311183]
-
fermioni fundamentali (a căror valoare a spinului e un număr fracționar) și bosoni fundamentali (a căror valoare a spinului e un număr întreg). Fermionii fundamentali sunt împărțiți în quarkuri și leptoni. Există 6 quarkuri și 6 leptoni, cu tot atâtea antiparticule corespondente; de menționat că dacă se ia în calcul sarcina color a quarkurilor (de 3 feluri), se obțin 18 quarkuri cu tot atâtea antiquarkuri, ridicând numărul total al particulelor fundamentale la 60. Interacțiunile dintre fermioni sunt mediate prin schimbul unor
Modelul standard () [Corola-website/Science/314441_a_315770]