1,208 matches
-
influențat cu ceva cele trei articole ale mele din ŤFlacărať împotriva literaturii sale, scrise cu o virulență ce-și depășea obiectul și lăsau, pe nedrept, impresia unei chestiuni personale". E. Lovinescu încearcă aici imposibilul: să dea o motivație obiectivă unei antipatii. Criticul ar vrea să pună totul în seama unei incoerențe de personalitate a prozatorului. Dar, târziu, în 1930, de când datează primul volum de Memorii, numește foarte bine principalul defect al articolului său din 1915 despre Galaction, defect a cărui recunoaștere
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
rapidă și în forță împotriva lui Gala Galaction a unei imaginare Societăți pentru Protecția Limbii? În loc să-l premieze, Academia ar fi fost datoare - după părerea lui E. Lovinescu - să-l sancționeze drastic pe Gala Galaction. Dacă nu e victima unei antipatii, dacă nu e victima unei invidii, atunci debutantul Gala Galaction e victima colaterală a unei lupte literare. Venim la împrejurări mai prozaice. Naivul Galaction apărea de sub pulpana detestabilă (pentru Lovinescu) a "Vieții românești", în a cărei editură îi apare cartea
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
colegul de generație al lui E. Lovinescu (cu o diferență de numai doi ani între ei, dar asta nu are, desigur, nici o relevanță), a nimerit sub pana criticului ca într-un triunghi al Bermudelor, un triunghi nefast de sentimente negative. Antipatia (inexplicabilă, în fond) se ascundea fie sub teoria caducă a unui conservatorism lingvistic perdant (recunoscut ca atare), fie sub masca unei adversități doctrinare dintre "Sburătorul" și "Viața românească", dintre E. Lovinescu și G. Ibrăileanu sau D. Caracostea. Gala Galaction era
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
cu entuziasmul și tinerețea noastră". "Moș Vinea" avea 35 de ani și de-abia își publica al doilea volum de proză, Paradisul suspinelor, după ce debutase editorial în 1925 cu o culegere de schițe Descîntecul și Flori de lampă. Deși "iremediabila antipatie" față de literatură fusese declarată cu gravitate, în stilul categoric al "manifestelor" cu consecință iminentă în "deliteraturizare", scrierile lui trădează cu totul altceva. Grija exagerată pentru "scrisul frumos" nedumerește și derutează. Amalgamul de influențe se interpretează diferit: ori este frîna orgoliului
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
ele noua fază mentală pe care acest cititor continuu o atinge în Portugalia. Prezența lui Kierkegaard rămăne perpetuă, argument, interogație și consolare: notațiile kierkegaardiene pot compune ele-ănsele un volumaș extraordinar. |i citește pe scriitorii francezi contemporani cu oarecare reticență și antipatie, dar nu se poate sustrage fascinației lor; în schimb, desperarea lui Léon Bloy și intransigența acestuia i se par un etalon greu de atins, dar spre care ar trebuie să tindem cu toții. Reflecții pline de substanță găsim pe marginea eseurilor
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
săptămîna care s-a scurs a avut loc o mult trîmbițată consfătuire cu decanul, spre a se studia posibilitățile de descongestionare a programului. Era mai mare dragul să-i privești pe colegii mei manifestîndu-și fățiș și cu o admirabilă naivitate antipatia față de diverse materii, pentru ca la sfîrșit decanul să arate că el înțelege doleanțele formulate, dar că... satisfacerea lor depinde de Comitetul pentru învățămînt superior. Cu alte cuvinte, paște murgule iarbă verde! O să fie bine de cei care se vor înscrie
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
a citit pe undeva că regelui i se spunea "Norocosul" și i-a "retradus" porecla în ceea ce el a crezut că este portugheză. Dacă îl luăm în serios pe narator, castilian, patriot (de un patriotism cam primar, manifestat printr-o antipatie isterică față de tot ce e portughez), funcționînd după cutumele lumii și epocii sale, aspirația lui permanentă, și de multe ori ratată, de a respecta normele ortografice ale portughezei devine inexplicabilă, cînd se știe că cele două națiuni iberice obișnuiesc, cu
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
iazurile lor? Dezolanta imagine a "tîrgului nemernic, unde iarna lupii se fofilau pînă în preajma Curții", din care lipsesc fluviul, colinele și zidurile, adică totul, poate fi, la rigoare, justificată ca o percepție parțială și subiectivă, determinată de obscurele și nelămuritele antipatii ale protagonistului. Există însă și indicații mai precise, care dovedesc că naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în Lisabona - spune el - se prăznuia o sărbătoare și, pentru a profita de ea, personajul "se așază" la cerșit într-
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
tată! }i-am spus ce învârteli a făcut când era la FPS! Trebuia să mă lași pe mine să negociez cu el, Lety ! Vocea războinică a managerului Dan Izvoranu scăzuse; își deschisese palmul și trimitea un mail. Nu-mi ajunge antipatia care mă roade față de cea de a doua familie a tatei - fosta asistentă medicală Floarea Moț, care a îngrijit-o pe mama până a condus-o la cimitir și i-a luat locul în pat și în apartamentul moștenit de
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
nutriționistă de 200 euro ședința și trei zile pe săptămână la sală și își permite vacanțe în locuri la care noi nici nu visăm. Nu-i nimic altceva decât inevitabila distanță dintre generații, îmi spun, ca să îmi domolesc puseul de antipatie de care mă jenez, singură, pentru că n-am de fapt nimic să îi reproșez lui Dan. Dimpotrivă. M-aș fi simțit la fel de departe de el și dacă nu plecam atunci din țară? Probabil mult mai puțin. Așa, m-am trezit
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
acuzațiilor care i-au fost aduse. Chiar dacă nu am vorbit decât rar despre aceasta, știa foarte bine că sunt de origine evreiască și cu înclinații marxiste, două lucruri care, după criticii săi ar fi trebuit să facă din mine obiectul antipatiei sale. Nu l-am cunoscut în anii 1930 și 1940, dar experiența mea personală îmi interzice să cred că nutrea sentimente antisemite în anii maturității" (p. 598). Douglas Allen: "M-a sprijinit întotdeauna, chiar și când nu era de acord
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
că materia epică nu trebuie explicată, ci doar prezentată, cu mijloacele minimale ale publicisticii, ale textului destinat să însoțească imaginea (una, totuși, textualizată, desigur). Autorul (deja perimata ,voce auctorială") nu se mai exprimă, își lasă personajele să emită simpatii sau antipatii: yankeii, arabii, chiar și ,marconienii", aflați în colaborare sau în conflict, se divulgă singuri, încât cititorul nu poate deduce atitudinea sa. El scrie în treacăt, de parcă ar teoretiza, că nu acordă credit ,autorului care-și plimbă personajele și cititorii în funcție de
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
în jurul lui 1930, "criterioniști sau nu, generația Vulcănescu/Eliade/Noica/Cioran/}uțea și cei care într-un fel sau altul i-au înconjurat, iată răspunsul pe care îl dau atît admiratorii fără de rezerve, cît și adversarii cei mai plini de antipatie ai grupului sau generației cu pricina. Nu sunt de acord cu nici unul dintre aceste două răspunsuri și aș vrea să schițez o posibilă alternativă. Cred că pur și simplu o metodologie impusă de rigorile și de logicile unei judecăți credibile
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
sommet al Francofoniei. La fel și grija suplimentară la controlul bagajelor și-a percheziției corporale. Ei bine, altele erau cauzele: competentele noastre organe de frontieră reușiseră lovitura secolului: puseseră cătușe la nu mai puțin de optsprezece vameși. Am o vie antipatie, de când mă știu, față de categoria profesională cu pricina. Vameșul a reprezentat pentru mine - cel care nu călătorisem în străinătate înainte de 1990 - un dublet al polițaiului, al securistului, al paznicului de închisoare. Îți cotrobăia prin bagaje, îți confisca manuscrise, mesaje, scrisori
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
căci neputința empatică nu numai că te silește la impostură, dar chiar te obligă să o ascunzi prin mimarea a două stări care nu numai că nu pot înlocui empatia, dar nici măcar nu o pot suplini: simpatia pe paradă sau antipatia de bravadă. Simpatia de paradă este una oportunistă: te declari partizanul unei experiențe de care nu o ai, dar căreia i te conformezi din supușenie față de curentul epocii. În schimb, antipatia de bravadă este una beligerantă: îți declami superioritatea față de
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
nici măcar nu o pot suplini: simpatia pe paradă sau antipatia de bravadă. Simpatia de paradă este una oportunistă: te declari partizanul unei experiențe de care nu o ai, dar căreia i te conformezi din supușenie față de curentul epocii. În schimb, antipatia de bravadă este una beligerantă: îți declami superioritatea față de o experiență a cărei inferioritate te scutește de obligația de a mai trebui s-o înțelegi. Ești împotriva curentului și crezi că împotrivirea ta poate ține loc de argumente, cînd în
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
ba fiind pe deasupra convins că, în materie de destin uman, bățoșenia testosteronului are întîietate față de moliciunea estrogenilor, și lucrul acesta îl crezi cu toată tăria pînă în ziua cînd, îndrăgostindu-te de o femeie și lăsînd brusc deoparte simpatia și antipatia, dai peste o empatie a suferinței care îți deschide ochii asupra studiilor de gen. Cel mai bun mod de a-l cîștiga pe un bărbat de partea feminismului este să-l faci să se îndrăgostească pînă peste cap. După aceea
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
atunci, în mintea bărbatului, strategia feministelor este una a persuasiunii prin omisiune: ocolesc biologia și o înlocuiesc cu politica studiilor de gen. Cartea Cristinei Ștefan este o lucrare tipică pentru domeniul feminismului modern, și spun asta ocolind simpatia oportunistă sau antipatia spiritului de frondă. Și cu toate că tema cărții este una punctuală - discriminarea pe care o au de îndurat femeile care își asumă rolul de unic părinte al copiilor lor, discriminare impusă de tiparul patriarhal al unei societăți tradiționale cum este cea
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
de ce afirmația peremptorie, neînsoțită de argumente: "A echivala Holocaustul cu Gulagul e o eroare". Am mai spus-o și alte ori: acest izolaționism al Holocaustului, negreșit o crimă odioasă, nu e oare contraproductiv? Nu cumva e în măsură a atrage antipatia celor ce resimt genocidul roșu ca o fărădelege la fel de monstruoasă pe scara istoriei, chiar cu mai multe victime, și a da astfel apă la moară antisemitismului? Nici un genocid n-ar putea avea un "prestigiu" mai mare în comparație cu altele, în funcție de criterii
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
fenomen bine instalat în zidurile cetății primei așezări papale și în spiritul ei: teatrul. Aici este o onoare să fii invitat ca artist, să ți se joace un spectacol în inn, aici poți să simți mărirea și decăderea, răsfățul sau antipatia, aici poți să visezi cît vrei și, mai ales, să simți cu fiecare respirație că ceea ce faci, teatrul, este magnetul sufletelor și minților spectatorilor de oriunde. Și nu doar al creatorilor. Aici, la Avignon, te simți, tu și arta ta
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
pentru a face din Ovidiu Hurduzeu o figură antipatică. Căci atunci cînd ajungi să contrariezi mereu cititorul prin critica constantă a lumii occidentale, iritîndu-i intuițiile și dîndu-i peste cap așteptările, nu se poate să nu provoci o reacție previzibilă de antipatie. Paradoxul este că Hurduzeu este un antipatic a cărui lectură place, un critic a cărui luciditate ajungi să i-o prețuiești tocmai pentru lipsa de calcul din care îi pornesc judecățile: autorul nu se împiedică în socoteli de culise și
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
banchet al literaturii române. Cîți ochi, atîtea piese ă aceeași întîmplare, văzută de mai mulți martori, poate fi povestită de fiecare în alt fel este o experiență curentă. Dar ce te faci cînd relatarea unui gazetar este alterată de o antipatie apriorică și cu neputință de vindecat? Ne gîndim la conferința de presă de la GDS, din joi 4 mai, avînd ca temă parteneriatul dintre AER și Ministerul Culturii. Incompatibilitatea de opinii între Gabriel Liiceanu, președinte al Asociației Editorilor din România (AER
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
Roxana a avut nr. 11 din... 13 candidați selecționați pentru un singur post), apoi se așază și... cântă. În acest caz, Concertul în Re Major de Haydn. Nimeni nu-i vede, ei nu văd pe nimeni, nu există simpatii sau antipatii. Dar ei, concurenții, știu că dincolo de cortină se află întreaga orchestră din Hamburg și fiecare ureche măsoară, notează, decide. În runda a doua au mai rămas trei concurenți pentru un concert romantic de Dvorak și Roxanei i-a părut bine
Agenda2004-33-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282754_a_284083]
-
la redacție, citea cu grijă „Scânteia”, organul central de presă al P.C.R. , pentru ca, la ședința de redacție zilnică să fie pe fază. Nu și-a dat seama de la bun început că unii dintre colegii de redacție nu-l agreează. Poate antipatia era rezultatul faptului că le corecta drastic limba și încerca să-i facă mai limpezi în exprimare. Neîntâmplările, spune M. Șerbănescu, deveneau întâmplări neplăcute, ca de exemplu chemarea la redactorul-șef al ziarului pe un motiv ce nu ținea strict
Agenda2005-04-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283314_a_284643]
-
aici. Nu vreau să spun că protagoniștii își repudiază identitatea de evrei, ci doar solidaritatea care de regulă e o consecință a unei identități împărtășite, daca nu chiar un element esențial de manifestare a acesteia. În finalul acestui prim episod, antipatia surda dintre cei doi (de la bun început își sînt nesuferiți unul altuia) se transformă în ură. Susskind îi distruge lui Fidelman manuscrisul cu cruzime, aruncîndu-i din vîrful buzelor disprețuitorul "ți-am făcut o favoare", iar supremă dorința a pictorului este
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]