72 matches
-
și profunde de la sat”387, pe de alta, împotriva prejudecăților, la fel de rezistente, născute din „intoleranța față de cel dintâi”388. Însă puțini critici și-au dat seama, în 1973, la apariția primului volum din ciclu, că o bună parte din strategiile antipoeticului de aici ar fi putut fi just înțelese și evaluate prin raportarea la fenomenul poetic de peste Ocean. Nu știm dacă Sorescu era familiarizat cu poezia anglo-saxonă, dar - fie și numai printr-o norocoasă coincidență - prozo-poemele din La Lilieci semănau izbitor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
liric și pur. Efectul năucitor al acestor pagini poate fi sesizat mai cu seamă din perspectiva întregului. Deși fiecare secvență, luată în sine, are o savoare particulară, doar lectura cărții în ansamblu poate oferi o idee justă cu privire la radicalismul demersului antipoetic sorescian. Pentru a demola mituri și prejudecăți atât de adânc înrădăcinate, autorul are nevoie de spații vaste, de zeci și zeci de pagini (ar fi practic de neimaginat că ne-am putea face o părere despre ținutul Bulzeștilor - misterios și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
liță, bobinele, magneții, ghidonul, țeava de eșapament), dar și obiectele ce populează magazinul de reparat televizoare (tuburi catodice, rafturi de cornier înțesate cu carcase de televizor, casete AGFA, steckerul cu prelungitor, câmpul bioelectric al cactusului etc.), toate amintind de verva antipoetică și tehnicistă a avangardelor de la începutul secolului XX. În cea de-a doua serie, în schimb, întrezărim ironia tandră, recuperatoare, a postmodernului, care știe că literatura trecutului nu poate fi anihilată (fiindcă negarea ei ar conduce, în cele din urmă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de altcineva atât din perspectiva omului "pe două roți", cât și din cea a dulăului Degringo; luat acasă ("fii binevenit în viața mea"), patrupedul "nedespărțit" se situează "poate chiar undeva în mine". Devine așadar un factor de complementaritate. Din tendințele "antipoetice" ale liricii moderne analizate de William H. Rey în a sa Poesie der Antipoesie -, Ștefan Augustin Doinaș reținea în special ideea de "destrucție" a ordinii anterioare în vederea unei alte "sinteze"; poetul Aventurilor lirice, zice Doinaș, aspira la o reașezare a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mâna stângă"; aceasta, după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată de vocabularul religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula închisorii, versurile sunt scrise "pe un părete de firidă goală"și exprimă solitudinea și vidul existențial. În beznă ("Pe întuneric, în singurătate") trăiesc doar "florile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
P. Bengescu, Tudor Arghezi, I. Barbu, Aron Cotruș, I. Pillat. În ceea ce privește proza, E. Lovinescu a reliefat două tipuri de roman: romanul obiectiv și romanul citadin. În modernism se înscriu poetici diverse: simbolismul lui G. Bacovia, expresionismul lui L. Blaga, poetica antipoeticului lui Arghezi, ermetismul și infrarealismul barbian, avangardismul, dadaismul, suprarealismul, poetici contemporane (N. Stănescu). Pentru a sugera mai bine complicațiile sufletului modern era necesară o sincronizare cu lirica occidentală; iar proza a căpătat o nouă configurație prin: abandonarea tematicii rurale, repudierea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Maiorescu...". Supărat pe idolul său pentru că "putea fi uneori teribil de violent, în corespondență, ca și verbal", Șerban cel Rău îi împrumută vocabularul, numindu-l fire de oriental indolent și genial măscărici, descoperindu-i și alte tare: prin temperamentul său antipoetic, n-a înțeles nimic din spiritul nou al simbolismului, cu eclipse surprinzătoare în acele rare momente de paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai satisfăceau exigențele, n-a dăruit societății românești altceva decît o oglindă perfidă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nu găsesc poezie, adică creație, adică acțiune, unde nu există pasiune, unde nu există trup și carne de durere omenească, unde nu sunt lacrimi de sânge, mă las câștigat de tot ce e mai teribil, de tot ce e mai antipoetic în gongorism, și anume erudiția. „No es sordo el mar; la erudición engaña“ (Soledades, II, 172), a scris, nu a gândit, Góngora, și acolo se și zugrăvește. Era un erudit, un profesor universitar de poezie clericul acela cordovez..., blestemată meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în regim prin excelență interogativ. Suntem departe, în acest moment, de orice nihilism dadaist; faza pur destructivă a atitudinii avangardiste e de mult depășită, - și ea nici n-a însemnat la Voronca decât un scurt popas, cu urme în textele antipoetice tipărite în 75 H.P. Ceea ce rămâne din negația inițială este însă, în continuare, fundamentalul refuz al tuturor limitelor impuse de „codul de maniere sau legi” al societății burgheze și al limbajelor corespondente ei. „Poemul” nu trebuie să le urmeze și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
stadiu preparator: textele publicate aici de poet țin să marcheze, înainte de orice altceva, ruptura, atitudinea anticonvențională „destructurarea gramaticii” și „logicii” discursurilor tradiționale; ilustrare, în fond, a unor teze futuriste („cuvintele în libertate”) și, mai ales, dadaiste, într-un demers ostentativ antipoetic, - cum o atestă cele două Strofe parodice, dintre care a doua nu e decât reproducerea răsturnată a versurilor celei dintâi; mod ludic de a vorbi, ca Urmuz, despre vidul Literaturii, nu înainte de a fi subminat, la nivel microtextual, clișeele mitice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
din sac./ Poemul o să semene cu dumneavoastră./ Și iată-vă un scriitor nesfârșit de original și de o sensibilitate fermecătoare, deși neînțeleasă de vulg.” în poeziile sale, se intersectează permanent aparenta naivitate puerilă și gestul frondeur exprimând fără intermediar starea antipoetică, se manifestă rupturi sintactice, asocieri de imagini insolite care provoacă cititorul, discursul poetic fiind contaminat de banalitatea cotidiană. Contribuția lui Tristan Tzara vizează mai mult desprinderea motivelor literare din sistemul structurilor tradiționale și asamblarea lor într-un colaj întâmplător. Muzica
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
imposibil de atins și de cercetat (...). Ei au lărgit necontenit sferele cunoașterii lirice, au îmbogățit imens, în lungul veacurilor, împărăția de minuni a poeziei, aducând în cuprinsul ei noi și noi lucruri, fenomene, fapte și gânduri, până atunci "nepoetice" sau "antipoetice""180. Legăturile cu politica de stânga le sintetizează chiar Geo Dumitrescu într-o scrisoare trimisă revistei Totuși iubirea în 1992. Poetul și-a păstrat încă spiritul de frondă căci discursul său pleacă de la un pretext: nu și-a ars carnetul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ei n-au acceptat niciodată, teoretic și practic, ideea unor zone imposibil de atins și de cercetat (...). Ei au lărgit necontenit sferele cunoașterii lirice (...), aducând în cuprinsul ei noi și noi lucruri, fenomene, fapte și gânduri, până atunci "nepoetice" sau "antipoetice" (...). De fapt, în ultimă instanță, nu e vorba de poetic și nepoetic, ci de obișnuit și neobișnuit, nou și vechi.", Geo Dumitrescu, Poetic și nepoetic, op. cit., p. 236. 250 Al. Mușina, Poezia cotidianului, Astra, nr. 4/ 1981, apud Andrei Bodiu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anumit gen al limbei). Această înscriere a unei părți a evenimentului în chiar specialitatea sintaxei este suficient din punctul de vedere al enunțării lirice. Orice comentare, în textul însuși al poeziei, ar fi o procedare școlară, oratorică, în orice caz antipoetică. În matematice de exemplu, fizionomia unei pagini ar fi sălbatecă și respingătoare, dacă s-ar restabili, în vederea unei clarități totale, încheieturile cele mai mici ale raționamentului. E adevărat însă că în matematică cheia se poate găsi oricînd, pe cale de gnoză
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iar astăzi ne apare ca un scriitor desuet", un creator care, de la infraliteratură, a traversat un spațiu liric "de o banalitate sufocantă", cu o "verbozitate vîscoasă și nesemnificantă". Sau, comentînd versurile lui Marin Sorescu, constata un manierism "ludic, hazos, antisentimental, antipoetic prin raportarea la creația lirică tradițională", iar dizarmonia dintre fond și formă, dezacordul dintre cuvint și idee, dintre sentiment și expresie ar fi alcătuit un dispozitiv al instalării antipoeziei. Cînd judeca literatura română la confluența ei cu valorile universale, critica
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o etapă de intensă emulație. Dintre volumele poeților, de reținut: Destin de V. Voiculescu, Scutul Minervei de Ion Pillat, La cumpăna apelor de Lucian Blaga, Patmos și alte poeme de Ilarie Voronca, Printre oameni în mers de Aron Cotruș, Poezii antipoetice de George Magheru, Punct vernal de Simion Stolnicu; altele, mai puțin relevante, li se alătură. Să observăm că între Hortensia Papadat-Bengescu (născută în 1876) și Mircea Eliade (născut în 1907) e diferență de peste trei decenii, iar între V. Voiculescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literatură urmărește - vînează - cititorul, deghizîndu-se În mode, tendințe, la adăpostul sistemului de obiecte. Există un al doilea regim de vizibilitate a literaturii. Este vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională, superficială, care se vinde bine și trădează literatura pură. Nesau asau antipoetică, nu pentru că ar refuza metafora, ci pentru că o manifestă ca și cum n-ar avea conștiința poeziei moderne ca antipoezie, a literaturii moderne ca antiliteratură. Acest teritoriu al literaturii expuse - narcisic sau trivial, ori pur și simplu terapeutic sau turistic - este acela
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un poem care recuperează prozodii istoricizate, sau romanul care pastișează policier-uri ? Este momentul În care diferența dintre copie și original este abolită. În literatura de după « sfîrșitul transcendenței » cititorul caută semne pe care să le consume : « poezia » din poezia modernă, antipoetică, « romanul polițist » dintr-un roman echenozian, de pildă, ori snuff-urile, compunerile școlare și exoticul din unele romane recente ale editurii Polirom. Literatura autentică, astăzi, e cea care simulează. Ulysses, probabil, marchează sfîrșitul efortului literaturii de a marca diferența dintre original
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
existenței morale, un rol similar cu cel al îndoielii în sfera gnoseologiei. Ironia plasticizata, asadar potențata, de imagistică absurdului, fertilizează atît existența estetică, cît și cea etică a individului, pregătind, grație negativității sale, plonjarea în pozitivitatea axiologica. Prin desișul corespondentelor antipoetice, prin inextricabilele notații ale sarcasmului, prin opacitatea grotescului suveran, înaintează o conștiință care, notificîndu-si deziluzia, isi comunica, subiacent, speranța: "Ziua străbate în viața mea că printr-o strecurătoare/ zdrențuita; la vîrsta această poți fi proclamat în ovații/ împărat, scuipat, în
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
remarcat sensibilitatea pîcloasă, vîscoasă, "impură" a poetului care luptă instinctiv cu rigorile transmutației în text, cu condiția impusă (regulă a jocului) a "femeii de hîrtie", presupunînd și un bărbat așijderea, cel aflat în postură auctorială. Notațiile d-sale predilecte sînt antipoetice, de un naturalism sufocant (le omitem pe cele ce frizează obscenitatea): "decorul se mută./ e cald./ pășesc cu bunicul peste șina încinsă,/ prin aer adie-un miros de cocs,/ de cărbune,/ de ulei și uneori...". Sau: "afară plouă absent. stropii
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
mai explicit expusă artă poetică din poezia anilor nouăzeci", "un manifest incitant", himerismul pledează pentru cultivarea unui "personaj apatrid", a unui "cetățean universal" (Himerus Alter), pentru ieșirea din provincialism pe seama cosmopolitismului, se opune spiritului demitizant al postmodernismului și pragmatismului său antipoetic și „privește înspre un nou secol în care globalizarea vieții pe Terra va fi o realitate” Având conexiuni cu bovarismul lui Jules de Gaultier și cu tentația heteronomică a lui Fernando Pessoa, himerismul își propune, pe seama poeziei inventatorului său și
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]