69 matches
-
pe pozițiile avangardei sale. (Ă). Al. Jar reușește să valorifice metoda realismului socialist, să câștige datorită acesteia succesele romanului său. Dar acolo unde romancierul nu mai e consecvent, unde realitatea e privită cu altă mentalitate, viziunea scriitorului se Învălmășește. Clișeele antirealiste Își fac loc. (Ă). Naturalismul se manifestă În romanul lui Al. Jar cu virulență, În accentul pe care autorul Îl pune pe fiziologic. Ori, aceasta Însemnă reducerea la minimum a factorului de conștiință, abandonarea omului În mijlocul realității care acționează asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
apleacă peste tun ca peste plug» subliniind astfel caracterul pașnic, specific noului soldat”. Asupra poeziei lui 23 August 57: „În lupta pentru măiestria artistică, poeții noștri au eliminat deja În bună măsură aceste devieri sau rămășițe ale metodelor de creație antirealiste. Aprofundând mai mult realitatea, sesizând În marea sa varietate elementul particular care reflectă În sine generalul, poeții Încorporează azi În versurile lor fapte aparținând vieții. Urmând calea aceasta viabilă, ei au ridicat Întreaga poezie nouă - deci și poezia lui 23
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mod concret că măiestria artistică nu este o problemă de exercițiu pur formal, ci de redare realistă, prin imagini, a celor mai semnificative fapte concrete care arată lupta poporului nostru pentru apărarea păcii. Unde nu există această preocupare Încep devierile antirealiste. Poezia intitulată Muzica pentru pace a Ninei Cassian ilustrează tocmai una din aceste devieri primejdioase: formalismul. Cum găsește cu cale poeta să dezvolte tema? Printr-un lung raționament versificat, În care Încearcă să arate - În general, fără nici o raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
despre ceea ce reprezint] aceste fapte morale și putem ajunge s] descoperim natură acestor fapte prin participarea la discuții morale și prin reflecție. Realismul moral contrasteaz] cu dou] concepții metafizice alternative despre moral]: antirealismul (denumit uneori „antirealism”) și nihilismul moral. Potrivit antirealiștilor, nu exist] fapte morale și nici nu se pretinde că faptele morale s] defineasc] practică moral]. Putem s] recunoaștem cu satisfacție c] judec]țile morale exprim] pur și simplu dorințele noastre cu privire la comportamentul oamenilor. De aceea, corespondentul antirealismului în psihologie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în psihologie se numește „noncognitivism”. (Exist] diferite variante ale antirealismului: de exemplu, emotivism, prescriptivism și proiectivism. Pentru o discuție complet] despre aceste teorii, vezi capitolul 36, „Intuiționismul”, capitolul 38, „Subiectivismul” și capitolul 40, „Prescriptivismul universal”). În contrast, potrivit nihiliștilor morali, antirealiștii au dreptate susținând c] nu exist] fapte morale, dar se înșeal] în ceea ce privește elementele necesare pentru a da sens practicii morale. Nihilistul consider] c] practică moral] este o înșel]torie în absență faptelor morale, asem]n]toare cu practică religioas] f
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este ca și cum am strigă: „Ură pentru cei care-i ajut] pe cei care au nevoie!”. Antirealismul este, cu sigurant], o opțiune care trebuie luat] în considerare. Dar pan] la urm] mi se pare c] este o opțiune neatr]g]toare. Antirealiștii au o explicație perfect] pentru caracterul practic al judec]ții morale. Dar presupunerea lor, potrivit c]reia adev]rul judec]ților morale nu poate fi evaluat, este neplauzibil].. Ei trebuie s] afirme această pentru c] modeleaz] o judecat] moral] pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ne examin]m critic p]rerile morale, se pare c] examin]m problemă dac] motivele care stau la baza credințelor nostre sunt suficient de bune pentru a crede ceea ce credem c] este adev]rât. Și se pare c] nici un surogat antirealist nu reușește s] explice aceast] aparent]. De exemplu, este absolut în zadar s] presupunem c] examin]m problemă dac] avem într-adev]r dorințele pe care le avem. Cu sigurant], nu este așa greu s] r]spundem la aceast] întrebare! În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
examin]m problemă dac] avem într-adev]r dorințele pe care le avem. Cu sigurant], nu este așa greu s] r]spundem la aceast] întrebare! În acest context, merit] într-adev]r s] ne întreb]m care ar trebui s] fie concepția antirealiștilor despre discuția moral]. Probabil c] ei își imagineaz] c] ceea ce noi încerc]m s] facem atunci cand ne lans]m într-o discuție moral] este s] inducem adversarului nostru aceleași dorințe că ale noastre. Dar, în mod fundamental, ei trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] acestea sunt dorințele pe care noi vrem că el s] le aib]. Dar, în acel caz transpare o obsesie exagerat] pentru argumentul moral, o impunere a dorințelor noastre asupra celorlalți. Antirealismul nu este o opțiune atr]g]toare. Viziunea antirealistului despre judecată moral], ca fiind expresia unei dorințe, nu reușește s] explice reflecția moral]. Viziunea antirealistului despre discuția moral] confer] un caracter imoral convingerii morale! Și-atunci cum stau lucrurile cu alternativă, realismul moral? S-ar putea crede c], din moment ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caz transpare o obsesie exagerat] pentru argumentul moral, o impunere a dorințelor noastre asupra celorlalți. Antirealismul nu este o opțiune atr]g]toare. Viziunea antirealistului despre judecată moral], ca fiind expresia unei dorințe, nu reușește s] explice reflecția moral]. Viziunea antirealistului despre discuția moral] confer] un caracter imoral convingerii morale! Și-atunci cum stau lucrurile cu alternativă, realismul moral? S-ar putea crede c], din moment ce realistul moral admite existența faptelor morale, nu întâmpin] nici o dificultate în a explica obiectivitatea judec]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cuvânt scris sau rostit îl implică. Ficțiunea e mediul expresiv al activității de a figura lingvistic și plastic. Ficțiunea istorică a figurării prin cuvântul scris vizează, într-un mod profund, realitatea și relațiile sociale, arhitectonica social-politică. În acest mod istoria "antirealistă" devine putere și posibilități multiple de putere. Istoria scrisă și practica politică comportă multiple relații de dinamică. Istoria scrisă și realitatea, în ciuda distanței dintre trăire și scriere, nu sunt paralele, ci se intersectează și se transformă reciproc. Ficțiunea scrisului istoric
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în raport cu formarea cunoașterilor disciplinare moderne (economia, demografia, lingvistica, analiza politică și antropologică, istoria ca disciplină universitară etc.). Foucault nu atacă atât istoria, cât modul politic de constituire a disciplinelor moderne, arătând astfel politica din interiorul cunoașterii moderne. Acest "antiistoric"237, "antirealist"238 și "antiumanist" cu scrisul său "extraordinarily difficult"239 este, în esență, un profund istoric, un hiper-realist, care destructurează politicile cunoașterii moderne, un umanist prin excelența gândirii sale240. Prin Foucault, White și studiul de față, întemeierea istoriografic-discursivă a politicilor nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale capriciului asociativ, se desfășoară o compoziție bine arhitecturată, prin îmbinarea unor cicluri ori filoane narative, dintre care cel mai frecvent ilustrat se află sub un singur titlu - Amintiri prefăcute. Plin de seva concretului, Vremelnicie pierdută e totuși un text antirealist, în care primează nu observația (excelentă, de altfel), ci travaliul scriitoricesc, procedeele puse în lucrare în această carte cu naratori multipli, cu glisări ale cronotopului, cu sumedenie de sertare narative, de retușuri ori variante ale realității ficționale, cu adevărate cascade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
comunist. Lipsindu-i cunoașterea adâncă, complexă a omului nou, scriitorul l-a pus pe căpitan să rostească discursuri sforăitoare cu caracter politic (...). Dar punctul pe i al lipsurilor epicii lui Vladimir Colin - cu depistarea cauzelor acestora în metoda de creație (antirealistă) și în nivelul ideologic (scăzut) - îl pune S. Damian 24 în comentariul pe marginea primului roman al lui Colin, apărut în anul precedent. Reproducem fragmentar articolul criticului de la Contemporanul: „În domeniul prozei au apărut, în această perioadă, romane care reușesc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
individualizați artistic, și nu rămân puternic întipăriți în mintea cititorului (...). Încercând să accentueze artificial caracterul captivant al conflictului, autorul alunecă spre senzaționalul faptelor. Astfel apare figura lui Parașca, bețivul care moare înecat căutând o comoară în fundul apelor (...). Metodele de creație antirealiste și-au pus pecetea lor și asupra altor lucrări literare ale lui Vladimir Colin. Necunoașterea vieții, nivelul ideologic scăzut, felul confuz încă de a înțelege transformările revoluționare din clișee ale literaturii burgheze care nu pot cuprinde realitatea nouă, dinamică, în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
alătură, treptat, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Florin Gabrea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Virgil Tănase, Sorin Titel. Ț. proclamă, explică și susține, prin scurte, dar pregnante articole teoretice, estetica noului curent literar, „onirismul estetic” sau „structural”, care, prin sensul antirealist, irită autoritățile și factorii de îndrumare a culturii. Simpla idee a existenței unui grup care funcționa în afara cadrelor instituționalizate era inacceptabilă pentru optica dirijistă a forurilor culturale oficiale. Grupul oniric - încurajat la un moment dat de Miron Radu Paraschivescu - avea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
al unui proces pe care îl numește „sincronizarea conștientă a literaturii noastre la evoluția literaturii moderne universale”, contribuie prin propriile scrieri - publicate în momentul prielnic de la mijlocul deceniului al șaptelea - la această sincronizare. Opțiunea lui este la începuturi proza poetică, antirealistă. Formula nu poate fi redusă la modalitățile prozei fantastice, alegorice sau simbolice și nici asimilată avangardei istorice (suprarealismului, de pildă), căci, deși se raportează implicit la avangardă, relația nu este de continuitate, ci de contestare, de ruptură. E vorba de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
În domeniul literaturii genuri și specii pure, așa cum nu există nici principii estetice singulare. Se știe că un curent literar nou Îl asimilează pe cel aparținând trecutului, oricâte speculații sar putea face pe seama așa ziselor reacții anti-clasice, antiromantice și chiar antirealiste, la care se mai adaugă cunoscutele elemente de compunere, cu prefixoidele supra, neo- , post- , trans- etc. Afirmația unui critic literar, potrivit căruia romanul lui G. Călinescu, surprinde cele mai importante trăsături ale balzacianismului literar, asimilat de prozatorul roman, este una
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
există În domeniul literaturii genuri și specii pure și nici principii estetice singulare. Se știe că un curent literar nou Îl asimilează pe cel aparținând trecutului, oricâte speculații s-ar putea face pe seama așa ziselor reacții anti-clasice, antiromantice și chiar antirealiste, la care se mai adaugă cunoscutele elemente de compunere, prefixoidele supra- , neo-, post- , transetc. Poate ar trebui să facem apel la cele spuse de scriitor În volumul din 1939, În eseul „Echilibrul Între antiteze”. Abordând subiectul legat de raportul dintre
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]