153 matches
-
evoluției resping în mod dogmatic alternativele fără a le analiza. Aceste teze au devenit mai populare în ultimii ani, în care mișcarea neo-creaționistă a căutat să se distanțeze față de religie, deci dându-și motive de a folosi o analogie aparent antireligioasă. Susținătorii evoluției au răspuns că nicio teză a vreunui om de știință nu este considerată drept sacrosanctă, dovedit fiind prin aspecte ale teoriei lui Darwin care au fost respinse sau revizuite de oamenii de știință de-a lungul timpului pentru
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
sfinților și al pelerinajelor la mormintele acestora rămâne un element esențial al evlaviei populare, pe care o trăiesc uzbecii. Atacurile violente împotriva venerării mormintelor sfinților este o dovadă a importanței acestor locuri sfinte în Uzbekistan. O altă dovadă este literatura antireligioasă ce are teme legate de cultul sfinților și al pelerinajelor pioase (literatura susținută prudent de către conducătorii islamului oficial). Această realitate a faptelor este întărită de decretul pe care Consiliul Miniștrilor l-a publicat în 1969, în care autoritățile locale au
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
noi, pe care el nu le mai înțelegea, nici pentru a le combate, precum ar fi fost datoria sa, cruțat de dânsele, venerat pentru o vârstă ca a sa și pentru o astfel de viață, chiar și de cei mai antireligioși din noul curent apusean, care stăpânea statul cel nou, el încheie cu vrednicie șirul curaților călugări fără arginți, al ctitorilor de cărți și de clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei cari o clipă nu și-au închipuit că fapta
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
Patriarhiei Moscovei l-a trimis ca preot în Eparhia Chișinăului și Republicii Moldova. Între anii 1974-1975 slujește ca preot-paroh la Biserica "Sf. Arhanghel Mihail" din satul Coșcodeni din raionul Lazov (astăzi Sîngerei). Oamenii din acest sat erau credincioși, în ciuda puternicei propagande antireligioase. Este transferat apoi ca preot-paroh la Biserica "Sf. Arhanghel Mihail" din satul Abaclia (raionul Basarabeasca), unde a slujit în perioada 1975-1998. După cum își amintea pr. Gheorghe Botnari, atmosfera din Abaclia era exact opusă celei din Coșcodeni, aici desfășurându-se o
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
al treilea, peste jumătate dintre cadrele de conducere ale partidului erau ucraineni. Acest proces a primit un impuls important prin admiterea în cadrul Partidului Comunist al RSS Ucrainene a membrilor partidului ucrainean borotbistilor, un partid independentist și nebolșevic. În ciuda campaniei sovietice antireligioase, a fost înființată biserica ortodoxă națională autocefală ucraineană. Bolșevicii au considerat la începutul guvernării lor că biserica ucraineană este folositoare în lupta împotriva monopolului Bisericii Ortodoxe Ruse, privite cu neîncredere de regim, ca instituție fundamentală a Imperiului Rus. Profitând de
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
lor în continuare în școli. La data de 22 noiembrie 2006, o petiție on-line a fost inițiat de Civic Media, un ONG din domeniul jurnalismui, cu scopul de a anula decizia CNCD. Petiția a declarat că decizia a fost "anti-europeană", "antireligioasa" și "discriminatorie" față de majoritatea ortodoxă din România. Sunt citată, de asemenea, hotărâri judecătorești din Italia și Grecia unde s-a admis dreptul școlilor publice de a afișa simboluri creștine, cum ar fi cruci. Petiția a fost semnată de pește 3
Cauza Emil Moise vs. Ministerul Învățământului () [Corola-website/Science/324050_a_325379]
-
prin noul cod al îmbrăcămintei. Obiectivul reformei era scăderea uriașei influențe de care se bucurau ulemalele asupra vieții politice prin îndepărtarea lor din arena vieții publice. Kemaliștii s-au aflat, în acest moment, în primejdie să fie percepuți ca fiind antireligioși. Kemaliștii s-au apărat declarând că islamul consideră toate formele de superstiții ca neavând nicio legătură cu religia. Imperiul Otoman oferise o mare putere ulemalelor, instituțiile seculare fiind subordonate celor religioase. Ulemalele erau reprezentative pentru pietatea religioasă și de aceea
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
important parlamentar, cu implicarea poliției, a ridicat semne de întrabare și a atras reacții puternice din partea mișcărilor de centru și dreapta. Calvo Sotelo era principalul politician monarhist din Spania. El protesta împotriva a ceea ce el considera a fi escaladarea terorii antireligioase, exproprierilor, și reformelor agrare pripite, pe care le considera de natură bolșevică și anarhistă. În schimb, el susținea înființarea unui stat corporativ și declarase că un dacă un astfel de stat este fascist, atunci și el este fascist. El declarase
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
corespunde laicizării puterii politice, ceea ce implică separarea Bisericii de stat. Consecința cea mai directă este că statul nu mai este privit drept confesional, În sensul că nu mai reprezintă nici o religie, așa cum nu reprezintă nici vreun ateism sau vreo ideologie antireligioasă. Pur și simplu, nu acordă vreun loc special nici unei religii. În acest caz, În măsura În care credința rămâne o problemă individuală, religia va ține de dreptul privat, și nu de cel public. Ordinea temporală are autonomia ei și nu se poate erija
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de Adunarea clerului. Promulgat ca lege de stat, acest text afirmă, pe lângă obligația papei de a respecta regulile și cutumele Bisericii galicane, independența monarhilor față de Sfântul Scaun În toate chestiunile laice. Intenția politică, se simte, nu este nici anticlericală, nici antireligioasă, ci urmărește doar ca, prin constituirea unui cler autonom dependent de puterea civilă, să asigure autonomia statului față de orice tutelă exterioară. Desigur, Încă nu se pune problema scoaterii legilor, a guvernământului, a deciziilor administrative și a serviciilor publice În afara oricărei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și În cazul articolelor organice. Conflictul laic va căpăta o nouă dimensiune În secolul al XIX-lea. Nu doar că lupta a devenit mai dură, ci, mai mult, conflictul a devenit franco-francez, luând o turnură vizibil anticlericală, dacă nu chiar antireligioasă. Bătălia nu se mai dă Între galicani și ultramontaniști, ci se extinde și devine mai clară: ea Îi opune acum pe cei care doresc reclericalizarea domeniului politic anticlericaliștilor radicali. Lupta deschisă Lupta care urmărește luarea puterii politice și administrative din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Întețească conflictul. Anticlericalismului militant Îi este ușor să-i denunțe pe catolici drept inamici din interior care dau ascultare unui șef de stat străin și care nu doresc decât să recucerească vechea poziție politică a „creștinătății sacrale”. În forma sa antireligioasă, anticlericalismul nu devine cu adevărat virulent decât o dată cu Comuna din Paris. Apare atunci un laicism ateu care va duce la antireligia militantă a lui Viviani, În 1906. În punctul culminant al discuțiilor privind separarea Bisericii de stat, acesta declară În fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Clemenceau declarase foarte clar În privința partidei clericale: „Războiul dintre noi nu se va desfășura În stradă, ci În școli”. Viviani a mai răsucit puțin cuțitul În rană: „Nu am avut niciodată alt scop afară de acela de a Înființa o universitate antireligioasă”. Din fericire pentru pacea socială, reglementările nu vor merge atât de departe pe cât ar fi dorit aripa radicală a curentului antireligios. Legea din 1905 stipulează prudent: „Republica asigură libertatea de conștiință a cetățenilor și garantează libera practicare a cultelor”, mulțumindu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai răsucit puțin cuțitul În rană: „Nu am avut niciodată alt scop afară de acela de a Înființa o universitate antireligioasă”. Din fericire pentru pacea socială, reglementările nu vor merge atât de departe pe cât ar fi dorit aripa radicală a curentului antireligios. Legea din 1905 stipulează prudent: „Republica asigură libertatea de conștiință a cetățenilor și garantează libera practicare a cultelor”, mulțumindu-se să nu recunoască, să nu subvenționeze și să nu plătească salarii nici unui cult. Bunurile ecleziastice sunt de-acum proprietatea statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nu plătească salarii nici unui cult. Bunurile ecleziastice sunt de-acum proprietatea statului; ele sunt gestionate de asociații cultuale declarate și În cadrul cărora laicii trebuie să fie majoritari. Așa cum a spus foarte clar Aristide Briand, „statul nu este nici religios, nici antireligios; el este areligios”. Protestanții și israeliții acceptă această separare a puterilor. Pentru cei mai extremiști dintre catolici, „este sfârșitul puterii Bisericii”. Pentru alții, separarea permite În sfârșit o distanțare completă față de stat și, prin urmare, o mai mare libertate spirituală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
singurul vinovat de dificultățile pe care le Întâmpină puterea civilă laică În menținerea distincției Între puterea politică și autoritatea religioasă. La rândul său, anticlericalismul tinde adesea și astăzi să alunece de la simpla apărare a laicității instituțiilor civile Înspre o luptă antireligioasă. A dori să aperi instituțiile politice de orice contaminare clericală nu Înseamnă a dori sfârșitul Bisericilor, moartea religiilor sau dispariția credinței. Multe asociații care proclamă un ideal laic ar trebui să reflecteze puțin asupra acestor lucruri. De altfel, acest tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Risorgimento (1860-1861), Kulturkampf (1871-1878) și Sonderbund În Elveția au fost mișcări marcate depreocuparea pentru o neutralitate laică. Modelul iacobin francez a influențat Însă mai mult țările latine. Republica spaniolă (1868-1876), Portugalia (1908-1917) și Mexicul au cunoscut puternice manifestări de laicitate antireligioasă, ca reacție la clericalismul creștin triumfător. În domeniul școlar, intenția laică s-a afirmat la nivel internațional cel mai rapid și cu cea mai multă suplețe. Încă din 1806, Olanda adoptă În parte principiul școlii neutre. Învățământul religios dogmatic se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cadru neutru de învățământ. În fine, petenții se plâng că demersul profesorului Moise a stârnit vii dezbateri și reacții vehement împotrivă și de multe ori agresive și insultătoare și se apără de acuzația că acest demers ar fi anticreștin și antireligios, acuzație care reprezintă o deturnare a poziției lor și o punere a problemei într-un cadru străin. Tabăra "iconodulilor" folosind ca tribună în special ziarul Ziua, dar și posturi de televiziune care-și păstrează greu "neutralitatea epistemică", invitându-i pe
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Curent ideologic și cultural, promova raționalismului, avand caracter laic, antireligios, anticlerical. Combătea fanatismul dogmelor și era pentru răspândirea culturii în popor și o literatură preocupată de problemele sociale și morale. S-a remarcat Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778), un filozof francez de origine geneveză
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și, mai cu seamă, neagresivă." Peste un an, în noua sa carte, Lacrimi și sfinți, această dimensiune neortodoxistă (să spun antiortodoxistă?) stă în centrul ei ideatic, autorul, prin ceea ce scrie, apărînd, în mod expres, ca un spirit nereligios și chiar antireligios. Influența decisivă a lecturilor din Nietzsche răzbătea aici în forme decise. Colegii săi de generație i-au reproșat această carte, iar părinții săi (tatăl era preot) cu deosebire mama, mustrîndu-l, comunicîndu-i (a mărturisit, apoi Cioran) că vede aici efectiv o
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ta". La aceste cuvinte publicul nostru aplaudă. Bine! Însă de ce? Iată de ce: fiindcă uită care este preocupațiunea adevărată a autorului când el pune aceste cuvinte în gura domnișoarei Henderson; fiindcă acele cuvinte, în loc să deștepte - precum vrea autorul - idei revoluționare și antireligioase, nu deșteaptă, într-un public de alte datine, de alte moravuri, decât aceea ce s-a deprins a admira el în acele cuvinte, potrivindu-le cu situațiunea lui, și anume că foarte bine zice Lea Henderson. Acolo însă unde aceste
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn de acest nume. Dacă ar fi fost mai puțin radical antireligios, poate că s-ar fi putut imagina un diagnostic mai puțin tranșant. Dar așa, condamnat de un sfânt și sărbătorit de bolșevici, irecuperabil pentru Biserică și recuperat de materialismul dialectic, Lucrețiu își merită prisosință ciomăgeala. Iată un om ai cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn de acest nume. Dacă ar fi fost mai puțin radical antireligios, poate că s-ar fi putut imagina un diagnostic mai puțin tranșant. Dar așa, condamnat de un sfânt și sărbătorit de bolșevici, irecuperabil pentru Biserică și recuperat de materialismul dialectic, Lucrețiu își merită prisosință ciomăgeala. Iată un om ai cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
2010, pp. 313-314.</ref>.”. Mai mult, „problema naționalităților conlocuitoare” este considerată a fi rezolvată chiar din 1948<ref id=”5”>Documentul 45. 1948 noiembrie 30. Procesul verbal al Ședinței Biroului Politic al C.C. al P.M.R. privind unele aspecte ale campaniei antireligioase și Rezoluția în problema naționalităților conlocuitoare, (pp. 387 388). La punctul 2, tovarășul Miron Constantinescu citeșe proiectul întocmit de comisia însărcinată cu redactarea rezoluției în problema evreiască, germană și a celorlalte naționalități conlocuitoare. Tov. Rangheț arată că introducerea este prea
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
ea și de stat în egală măsură, cultura își găsește în această ambianță armonioasă terenul cel mai prielnic de dezvoltare unitară. Statul laic e statul cu aparență indiferentă din punct de vedere religios. El garantează deopotrivă libertatea religioasă și libertatea antireligioasă. În derivația lui istorică, statul laic este o formă moderată a statului revoluționar ateist. Ca atare, sub aspectul imparțialității, el preferă în instituțiile de cultură oficială factori nereligioși și antireligioși. El sprijină cu precădere cultura laică, astfel încât, în cuprinsul acestui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]