172 matches
-
ajuns sub conducerea monstruos-dictatorială a unui „Stăpân” ori „Părinte”. Sub transparentul înveliș al parabolei e o virulentă diatribă la adresa lui Stalin și a dictaturii sale. Societatea cesiumiștilor e descrisă în registru sumbru-grotesc, cu arsenalul literar propriu utopiilor negative cu mesaj implicit antitotalitar. În privința „anticipărilor”, din nou câteva au fost confirmate de realitate: terorismul planetar, manipulările genetice ș.a. SCRIERI: „Direcțiunea mișcării hârtiilor”, București, 1948; Brigada cântă pe mai multe voci, București,1949; Candidatul de partid, București, 1953; J. B. C. trece Cortina, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
iarbă (1968), tot un microroman, care îl consacră, întrucâtva, ca experimentatorul en titre al procedeelor Noului Roman în literatura română a momentului. Un ecou destul de important avea să aibă Lunga călătorie a prizonierului (1971), roman parabolic, kafkian, cu sens evident antitotalitar. Un comentator avea să remarce mai târziu: „Citit azi, Dejunul pe iarbă apare foarte puțin înrudit cu Robbe-Grillet; cuprinde, în schimb, un concentrat al tuturor temelor pe care Sorin Titel avea să le dezvolte mai târziu”, iar despre Lunga călătorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
consiliilor muncitorești la Budapesta va alimenta reflecția asupra unui „alt comunism” și va deschide calea contestării infailibilității și legitimității comuniștilor ortodocși în a conduce mișcarea muncitorească și revoluționară. Spre deosebire de revolta muncitorilor din Berlinul de Est din 1953, revoluția ungară este antitotalitară; ea marchează o cotitură întrucât vehiculează elemente politice forte: insurecția națională spontană a adunat laolaltă toate straturile societății care revendicau democrația*, fără a fi „reacționară”. Astfel era pulverizată una din ideile-forță a comunismului, care se prezintă drept succesorul natural și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Borkenau sau C. Plisnier, găsim și liberali (R. Aron), membri ai social-democrației* (E. Reuter, A. Philip) și ai exilului* rus (B. Nikolaevski, S. Schwartz) și polonez (E. Giedroyc, J. Czapski), federaliști europeni (D. De Rougemont, H. Frenay), membri ai stângii antitotalitare și anarhiști. în Franța CPLC este susținut de A. Gide, A. Malraux, J. Maritain, J. Romains, F. Mauriac, R. Roure, D. Rousset, iar în străinătate, de B. Croce, J. Dewey, K. Jaspers, S. De Madariaga sau B. Russell. Toți sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Occident, unde nu sunt cunoscute decât romanele lui Milan Kundera. Dar anumite opere nu pot fi înțelese decât în acest cadru, cum ar fi teatrul lui Slawomir Mrozek sau scrierile ungurului Istvá Orkîny, a căror ironie pusă în serviciul satirei antitotalitare amintește aceea a polonezului Ludwik Flaszen. în mare două sunt tezele care, de atunci, n-au încetat să se confrunte: cea a lui Gustaw Herling-Gruzinski, pentru care compromisurile cu stanilismul au fost o consecință a fricii și a oportunismului; și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
am criticat afirmația prepolitică a lui Lyotard despre necesitatea de a ne "minuna de diversitatea speciilor discursive, întocmai cum ne minunăm de diversitatea speciilor de plante și de animale". Și am comparat favorabil anumite tendințe din gîndirea cehă a politicii antitotalitare din timpul perioadei Brejnev cu polemicile tîrzii ale lui Heidegger contra lumii moderne, inclusiv cu apelul său de retragere, "de a ne pregăti să fim pregătiți pentru manifestarea lui Dumnezeu sau pentru absența lui Dumnezeu, deoarece lucrurile se înrăutățesc mereu
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
se poate dispensa de caracter. Experiențele - pilduitoare - acumulate în timp de alte literaturi (inclusiv de literatura română din țară) dovedesc că această simbioză este nu numai posibilă, ci chiar inevitabilă în cazul unor mari creatori, care și-au susținut curajul antitotalitar printr-un nivel superior al scriiturii, fapt ce asigură valabilitatea acestor opere și după dispariția regimului comunist, în timp ce „însăilările” scriitorilor basarabeni nu au rezistat, după ’89, nici etic, nici estetic. noiembrie, 1995 Ratarea libertății Marile dezamăgiri pe care le recoltăm
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
autopsia pe perete, perdelele semănând cu giulgiurile mortuare, marmura de pe comodă cu oase din cutii și perii aliniate pentru examenul medicului legist, nevastă-mea liniștindu-se încet așa cum adoarme o caracatiță, înfundându-și tentaculele în nisipul cearșafului". Satira politică, pregnant antitotalitară, atinge culmea sarcasmului și a caricaturii, atât în tropii viciilor și decrepitudinii fizice urmărite pas cu pas, cât și în descrierea mașinii propagandistice a regimului, tip papagalul dresat să repete ca o caterincă: "Cine conduce? Salazar Salazar Salazar". Însăși procesiunea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
baroc onirofantastic (Milorad Pavič) la antinomia gotică angelodemonică (Michel Tournier); de la patologia dublei identități a individului, aparent aflat în afara oricăror bănuieli (Emmanuel Carrère) la ficțiunea extremă, generată de biotehnologii S.F. (Michel Faber cu a sa ucigașă de autostopiști), de la romanul antitotalitar și exorcist, cu clare accente anticomuniste sau antifasciste (Kadare, Herta Müller, António Lobo Antunes, Le Clézio Paolo Maurensig, Bernhard Schlink, Andres Trapiello) la căderea omului în istorie (Jean d'Ormesson cu al său ubicuu protagonist Ahasverus), o veritabilă sarabandă a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în 1983) se subsumează unui filon productiv al teatrului modern și utilizează parabola, aluzia, limbajul ambiguu și sugestiv, pentru a dezbate chestiuni moral-civice ale culpabilității, responsabilității, angoasei, pentru a dezvălui instalarea represiunii arbitrare și a totalitarismului, consimțite prin pasivitate. Mesajul antitotalitar e abil construit. Iason și Medeea (scrisă în 1985) se raliază altui „filon”, de altfel înrudit, al teatrului secolului al XX-lea: cel al revizitării temelor mitologice ale Antichității și al investirii lor cu înțelesuri contemporane. Într-o Cronică electorală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
ș.a.), precum și de aventura cuvântului în epoca totalitarismului, de compromiterea limbajului și a oamenilor prin limbaj. SCRIERI: Versificația românească. Perspectivă lingvistică, Timișoara, 1980; Hermeneutica editării, Timișoara, 1992; ed. (Al. Macedonski. Hermeneutica editării), Timișoara, 1995; Editorialiști români, Timișoara, 1996; Eseuri lingvistice antitotalitare, Timișoara, 1998; Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF, 1980, 15; Al. Graur, Poetică lingvistică, RL, 1980, 16; Florica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
în mod programatic, în numele extremei stângi. Acesta a fost singurul argument care i-a lămurit pe studenții mei; unii dintre ei au ironizat formula (nu foarte inspirată) de „Proces al comunismului”, care le suna tot a „limbă de lemn”, chiar dacă antitotalitară. Nu este nevoie de metafore, ci de lucruri exacte, ca să înțeleagă toată lumea despre ce este vorba - cam așa suna reproșul lor. Dacă noi nu înțelegem, atunci cum să priceapă oamenii simpli? Dacă manualele școlare ar reflecta adecvat și amplu perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
urmărea „recuperarea” cât mai multor suflete rătăcite. După 1989, discursul oficial s-a schimbat și reabilitarea colectivă și nediferențiata a vechiului exil a produs efecte perverse asemănătoare celor ale fostului antifascism instituțional: legitimarea naționalismului și a extremei drepte În numele rezistenței „antitotalitare” și/sau al performanței culturale. Acest discurs reprezintă În momentul de față principalul obstacol În calea „prelucrării trecutului” În România. Pentru a identifica mai bine un specific românesc al exilului și elementele comune cu situația existentă În alte părți, comparația
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din primii ani ai exilului sau militant. În privința exilului intelectual, vezi opiniile lui Eugen Ionescu din primii ani după război În scrisorile sale către Tudor Vianu publicate la București În 1995. Ar putea fi amintite orientarea neofascista a librăriei românești „antitotalitare” din Paris (Librairie du Savoir - librairie roumaine antitotalitaire), ori naționalismul pe stil vechi al altor instituții culturale și religioase ale exilului românesc. Asupra dublei cenzuri care a Împiedicat dezbaterea Într-un caz revelator precum cel al lui Mircea Eliade, vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mai puțin jurnalul și corespondența. El satirizează doar "excesul de stil", "arta pentru artă" ca fenomene inadecvate contextului social și politic al momentului, blamabile din punct de vedere etic. Afirmațiile radicale, adesea nedrepte ale autorului, decurg dintr-o tranșantă atitudine antitotalitară, din oroarea fostului discipol al lui Blaga față de compromisuri. Există, neîndoielnic, o notă de frustrare în judecățile, uneori lipsite de nuanțe, apodictice, ale scriitorului marginalizat. Cu atât mai de admirat rămâne însă obstinația sa de a scrie pentru sertar, de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și de dreapta, am devenit imuni, în spațiul intelectual, față de "exercițiile de admirație" adulatorie. Aș spune că nu, chiar dacă acestea se pot manifesta, desigur, într-o formulă soft. Poate că nu mai trăim epoca în care, în vreme ce vocile temperate și antitotalitare erau foarte puține, intelectuali de seamă propuneau experimentarea "vitalistă" a existenței, asumată de ideologia fascistă și de cea nazistă, lucru valabil inclusiv în spațiul românesc. Poate nu vom revizita timpurile în care expunerile moderate, de pe poziții liberal-democratice, de tipul celei
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Tismăneanu: N-am să uit cum, În prima perioadă de după alegerile din 1996, Dorel Șandor spunea că problema cea mare a noii administrații nu este neapărat lipsa de convingeri. Probabil că aveau - unii dintre ei chiar foarte serioase - convingeri anticomuniste, antitotalitare, prooccidentale; au dovedit această orientare. Problema o constituia lipsa de viziune politică și de coerență. Mircea Mihăieș: Și de experiență! Vladimir Tismăneanu: Experiența se obține, se Învață. Mircea Mihăieș: În acele vremuri trebuia acționat rapid și radical, pentru că populația aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
aparținînd fiecare unui bloc diferit, este inevitabilă 10. În fața reprezentanților socialismului european, Kurt Schumacher vine să expună politica partidului său, trăgînd următoarea concluzie: "Pentru regimurile socialiste din întreaga lume, chestiunea se prezintă astfel: doresc ele oare să existe un socialism antitotalitar sau preferă să ne lase singuri?"11 În ciuda unei opoziții vehemente a polonezilor care reproșează SPD-ului "agitația sa furioasă și dezlănțuită, în scopul revizuirii frontierelor occidentale ale Poloniei" și aceasta în ciuda intervenției delegatului palestinian care explică în ce fel
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
love affair s-a trecut frenetic la cinicul program sex in the city2. Cultul ușurătății a înlocuit etica eroică - cea care, în primăvara anului 1990, îi mâna pe tinerii anticomuniști în Piața Universității. În termenii lui Mircea Cărtărescu, violul Revoluției antitotalitare și-a consumat ultimul act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul de a se naște. El se târăște buimac printre vestigiile culturii tradiționale. Arhetipul antropologic al creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Raicu, Proba realului, RL, 1990, 16; Ion Vlad, În universul nuvelei, ST, 1990, 4; Virgil Podoabă, Al treilea timp, F, 1990, 5; Diana Adamek, „Cele nevăzute...”, TR, 1990, 23; Al. Cistelecan, Proza și conștiința, F, 1991, 6; Gabriel Dimisianu, Romanul antitotalitar, RL, 1991, 44; Vlad, Lect. prozei, 245-250; Irina Petraș, A fi în mers, TR, 1992, 6; Cristea, A scrie, 172-179; Romulus Diaconescu, „Schimbarea la față”, R, 1993, 4; Tania Radu, Din lumea paralelă, LAI, 1994, 4; Alex. Ștefănescu, Quo vadis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
apoi în Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu sediul la Paris. Este considerat cel mai eficace susținător al disidenței din România, grație rețelei de contacte stabilite cu presa și cu sindicatele franceze. A fost un apropiat al revistelor antitotalitare L'Alternative, La Nouvelle Alternative și L'Autre Europe. În 1980, a editat suplimentul special dedicat României de revista L'Alternative: Roumanie. Crise et repression. Susținerea rezistenței din țară și, în particular, implicarea sa în solidarizarea exilului românesc și a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
facă Dorin Tudoran” „Dorin Tudoran este unul din cei mai îndrăzneți și străluciți analiști ai perioadei de criză a comunismului, prelungită, în bună măsură, și după 1989”. Gheorghe Grigurcu România literară, 22 iulie 1998 „Salutăm în Dorin Tudoran o conștiință antitotalitară exemplară, un spirit anticomunist redutabil, de-o rară consecvență, un caracter și un polemist de mare talent. Un temperament intransigent și în același timp lipsit de fanatism, care nu cade niciodată în vulgaritate și pamflet ieftin. Multe din articolele culese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
condiția individului expus tuturor agresărilor, prizonier fără speranță al orizonturilor închise. Desigur, miza poetei nu este doar socială sau politică, ci în primul rând existențială. Jurnalul poetei, publicat în 1994 sub titlul Zidul martor, dă pe față toate cheile mesajului antitotalitar pe care poezia ei numai l-a sugerat. Ținut în secret între 1970 și 1990, în condiții care-i puteau periclita autoarei viața, cum s-a întâmplat cu Gheorghe Ursu, jurnalul este o carte tulburătoare. El impresionează prin marele arc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Cioran (de pildă, Pe culmile disperării, 1934). În fine, Apărarea civilizației apare pe fundalul mai vechilor dezbateri despre „criza culturii”; potrivit lui Ț., cultura ar sta în „ascendența politicului”, acesta subordonându-și-o („anexă a politicului”). Cartea are aspectul unui rechizitoriu antitotalitar, ce vizează îndeosebi ideologia comunistă în varianta ei stalinistă. Este totodată o carte-șoc și o carte-semnal de alarmă, în linia Panait Istrati - André Gide, avertizând asupra iluziilor intelectualilor occidentali cu privire la modelul sovietic. Concluzia, aforistică, a capitolului Rusia și civilizația occidentală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
de ceea ce Mircea Eliade numea avenit „teroarea istoriei” incarnată temporar, dar catastrofal de dictatura proletariatului. De la Liviu Ciulei, regizorul de teatru, Lucian Pintilie, regizorul de film, la Mircea Iorgulescu, criticul literar, avem o întrebuințare a operei lui Caragiale ca instrument antitotalitar, ca demistificare și decon- strucție a mecanismelor și strategiilor de aservire și coerciție ideologică ale regimului comunist. Dramaturgia shakespeariană și tragedia greacă și latină au fost nu odată utilizate în același mod pe scenele românești, însă opera lui Caragiale ni
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]