133 matches
-
crucea în mână, s-a pus în fruntea răsculaților, îndemnându-i spre Palat, unde se afla locotenentul domnesc, Lascăr Catargiu, venit cu o zi înainte în capitala moldavă pentru a zădărnici complotul separatist. Armata a fost chemată să intervină, mulțimea "antiunioniștilor” fiind respinsă pe Ulița Mare, spre Mitropolie și Palatul Roznovanu. Din Palat s-au tras câteva focuri de armă, iar trupa care venise sa restabilească ordinea a fost atacată cu pietre. După ce s-au tras câteva focuri de avertisment și
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
din garda imperială rusă. Reîntors în Moldova înainte de Unirea Principatelor Române a intrat în miliție fiind avansat la gradul de colonel, primind comanda unui regiment de jandarmi și fiind pentru un timp ispravnic (prefect) al județului Neamț. Deși filorus și antiunionist, relațiile sale cu Alexandru Ioan Cuza au fost bune (soția acestuia, Elena Cuza, făcând și ea parte din familia Rosetti) ceea ce a permis numirea sa, în anul 1860, la comanda Regimentului 4 Infanterie de Linie și ulterior, între 1862-1863, la
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
documente sunt cele privind originea și vechimea unor familii. După opinia genealogistului Alexandru V. Perietzianu-Buzău,aceste informații , izvorâte din ranchiunele și subiectivitatea arheologului sunt cele fanteziste și deci neutilizabile științific. Frații Costache Sion și Constantin Sion au fost niște fervenți antiunioniști. Unionismul, susținut de către ultimul domnitor reglementar, Grigore Al. Ghica, i se părea arhondologului o idee dementă, vrednică de "hagiul", de "împușcatul", de Grigore-vodă "nebunul".(Șerban Cioculescu, op.cit. p.166), aluzie la tragicul său sfârșit, la Paris, la 24 august 1857
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
cu regimul nazist) și a minorităților religioase (700 de familii, mai ales Martorii lui Iehova au fost deportați în Siberia, în aprilie 1951 în cadrul planului numit „Operațiunea Nord”. În Republica Moldova, antiromânismul s-a manifestat ca reacție împotriva mișcării unioniste. Atitudinea antiunionistă a fost și este îndeosebi a unei părți însemnate din clasa politică locală, susținută preponderent de minoritățile conlocuitoare și de moldovenii românofoni care cred că ar avea de pierdut în cazul reunificării. Principala doctrină a antiromânismului în Republica Moldova este „moldovenismul
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
În anul 1857, la 12 iulie primește gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 („Buletinul Țării Românești“, 1857, p.233) de către Alexandru D. Ghica - caimacam (1846-1858), fost domnitor (1834-1842). în 23 - 24 ianuarie colonelul este însărcinat de boierii antiunioniști cu represiunea mulțimii din București care manifesta în favoarea unirii în fața clădirii în care avea loc Adunarea Electivă a Țării Românești. Aceasta se pronunță pentru alegerea ca domn al lui Alexandru Ioan Cuza, care numește ca prim-ministru al Țării Românești
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București, ceea ce s-a și întâmplat după 1861. Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
de unuiune a bisericilor. Semnarea actului, de către papă și împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul al Bizanțului, a avut loc în data de 6 iulie 1439 la Florența. În anii următori, o propagandă masivă a fost lansată de unele grupuri antiunioniste din Constantinopol, iar populația era divizată cu animozitate. Un rol major l-a avut și ura etnică latentă dintre greci și italieni, cauzată de controlul italienilor asupra economiei bizantine. A patra cruciadă din 1204 a avut de asemenea un rol
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
moarte ca unit cu Biserica Romei. Tot în comuniune cu scaunul apostolic al Romei a fost și succesorul său, mitropolitul Ioachim, care însă în anul 1455 a fost nevoit să se refugieze în Polonia ca urmare a faptului că patriarhul antiunionist sârb Nicodim de Pec l-a hirotonit ca mitropolit al Moldovei pe Teoctist, de origine bulgară, care s-a bucurat de sprijinul autorităților politice. O nouă încercare de unire a Mitropoliei Moldovei cu Biserica Romei a fost întreprinsă către sfârșitul
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
al cultelor (1853) și șef al Departamentului Lucrărilor Publice. El a continuat să se manifeste că unionist, semnând petiția din 28 februarie 1856. În perioada următoare, atitudinea lui s-a schimbat radical, el devenind unul dintre cei mai importanți separatiști antiunioniști. Nicolae Istrati și-a explicat poziția antiunionista în broșură ""Despre cvestia zilei în Moldova"" (1856), în care se referă la necesitatea apărării „privilegiilor strămoșești” ale Moldovei, având convingerea că unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se alătură
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
Lucrărilor Publice. El a continuat să se manifeste că unionist, semnând petiția din 28 februarie 1856. În perioada următoare, atitudinea lui s-a schimbat radical, el devenind unul dintre cei mai importanți separatiști antiunioniști. Nicolae Istrati și-a explicat poziția antiunionista în broșură ""Despre cvestia zilei în Moldova"" (1856), în care se referă la necesitatea apărării „privilegiilor strămoșești” ale Moldovei, având convingerea că unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se alătură caimacamului Nicolae Vogoride (1857-1858), care a falsificat
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
de suferință, la 1 noiembrie 1861. Unii membri ai familiei sale au susținut că acesta ar fi fost otrăvit. A fost înmormântat pe moșia să de la Rotopănești. Numele său a fost dat uitării, el fiind judecat numai după atitudinea politică antiunionista pe care a adoptat-o. Prima biserică din satul Rotopănești a fost construită în jurul anului 1662 și a avut hramul „Sf. Treime”. În anul 1784 familia Gherghel a construit o nouă biserică cu același hram. Boierul Nicolae Istrati a devenit
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
fi temut de roșii, de aceste elemente necunoscute cari încercau a pune mâna pe stat; în Moldova însă această luptă între liberali și conservatori n-au existat în privirea cestiunilor mari, încît în timpul Divanului] Ad-hoc lupta era între unioniști și antiunioniști, abstracție făcând de la principiile lor de administrație internă. Caracteristic este deci pentru partidul conservator că, din momentul Unirii, el s-a contopit în amândouă țările, formând un singur partid, pe când, din contra, liberalii din Moldova au păstrat caracterul lor deosebit de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
orice țară din lume care ar avea lipsa de putere de a-i îngădui. Dar toate acestea Cocus Mocus nu le știe. Confundă proprietate mare cu proprietate mică, Țară de Sus cu Țară de Jos, ba vorbește chiar de tendențe antiunioniste și de alte închipuiri a doua zi după ce primarul Iașilor împreună cu toată opoziția constituțională a făcut o atât de cordială primire M. M. L. Lor. [ 25 octombrie 1880] ["NU ÎNCURAJĂM FANTAZIILE POLITICE... "] Nu încurajăm fantaziile politice de cari, din nenorocire
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și cele despre Biserica ortodoxă Română (scoțând-o astfel din expectativă). De asemenea, surescitarea și perplexitatea poetului au atins cote alarmante când, cu prilejul dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare la lași (la începutul lui iunie 1883), Petre Grădișteanu, un antiunionist declarat, a ținut un discurs răsunător prin fariseismul său penibil, în care îl îndemna pe rege "să-și completeze coroana cu "diamantele" care-i lipseau: Ardealul, Bucovina și Basarabia". Demagogia momentului l-a determinat să renunțe la citirea Doinei în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mez etti și trupă de teatru sub conducerea actorului Galino, de la Națion alul ieș ean. Trupa de la Rotopănești a dat spectacole cu vodevil urile lu i Alecsandri la Fălticeni și la Iași. Istrati a avut un singur cusur: a fost antiunionist, din convingere. Pe mormântul lu i se afl ă sculptată o femeie care plânge, lăsând să i cadă coroana. George Lățescu a fost prefect de poliție la Iași, apoi la Fălticeni, unde a rămas. Locuia la un grec, Miltiade Kydacos
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
în Moldova pe Nicolae Vogoride, fiu de dregător otoman, devotat Porții. Austria, întârzia retragerea trupelor sale din Principate, până în martie 1857, când Franța impunea respectarea tratatului de pace. În aceeași lună soseau la București membrii comisiei internaționale. În Moldova, acțiunea antiunionistă lua proporții, Nicolae Vogoride a trecut la falsificarea listelor electorale pentru convocarea Adunării ad-hoc. Se declanșa astfel o largă mișcare protestatară. Franța, Rusia, Sardinia și Prusia au cerut anularea alegerilor falsificate, și efectuarea unor noi alegeri. Refuzul Imperiului Otoman susținut
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
românii fuseseră refuzați de Filip de Flandra. Prin urmare, riscurile asumate la 11 februarie 1866 sunt corect relevate de autor, care arată că inițiatorii acelui act au fost obligați să țină cont atât de criza austro-prusacă, cât și de mișcările antiunioniste interne. În mod previzibil, energiile elitei noastre politice s-au consumat îndeosebi în plan extern, pentru ca factorii decizionali europeni să fie convinși că de modul în care soluționau revendicările românești depindea și stabilitatea geopolitică din această parte a continentului. Pentru
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Brăiloiu, D. Ghica, C.A. Rosetti și Gr. Știrbei 451, lideri politici din toate regiunile țării exprima preocuparea complotiștilor de a arăta că există o preocupare foarte serioasă că mișcarea împotriva domnitorului să nu poată fi prezentată ca fiind una antiunionistă, în condițiile în care ea se dorea una națională. Dacă până la îndepărtarea lui Cuza reproșurile "regionaliste" sunt ținute oarecum în surdină, în perioada imediat ulterioară detronării acestuia apar mai multe acuze din partea unor lideri munteni la adresa confraților de peste Milcov, văzuți
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
lideri locali din Iași de a declanșa o mișcare separatistă, autoritățile centrale îl numeau ca prefect pe Ștefan Golescu. Acesta îi descria în 28 martie, lui D. Ghica, ministrul de interne, situația găsită în localitate și sesiza numărul mare al antiunioniștilor, criza financiară, dezorganizarea administrativă, considerându-i pe evrei principalii responsabili pentru manifestările ostile guvernului. Lipsa banilor și haosul din administrație se regăseau în toate rapoartele trimise către Locotenența Domnească 484. Inexistența unor informații precise privind acceptarea sau refuzarea tronului de către
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
adică Ministerul Justiției. Acesta s-a căsătorit la 50 de ani cu Smaranda Donici, văduva lui Petrache Negri, mama lui Costache și a Elenei Negri. Cocuța, fiica lui, se pare că l-a deconspirat pe soțul ei caimacanul Nicolae Vogoridi, antiunionist, care a vrut să falsifice rezultatele scrutinului divanurilor ad-hoc. Cocuța și-a distrus astfel căsnicia dar a grăbit Unirea Principatelor Române. Casa lui Nicolae Vogoride de la Tigănești, una dintre cele mai frumoase case boierești din Tecuci care, după ce a fost
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
a uni bisericile creștine, pentru ca imperiul bizantin amenințat militar la granițele sale orientale să fie salvat de către Europa occidentală. Blocarea negocierii cu papalitatea și anularea sprijinului armat promis basileului și patriarhului au fost impuse în cele din urmă de partida antiunionistă, care a avut câștig de cauză în secolul XIV și s-a impus definitiv prin "glorificarea" liderului său, Grigorie Palamas. Dacă, pe de o parte, consecvența partidei monahale ortodoxe în interpretarea Treimii a desăvârșit teologia estului european (într-un cadru
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
perimetrul său zonal, de caracterul lor politic și militar, decât de textele filosofice antice sau de vechile teorii ale politicului din tradiția greco-romană, nici măcar cunoscute atunci. Modelele de organizare și de guvernare creștină, transferate fie prin gândirea teologică isihastă și antiunionistă, fie prin cea politică regională, angajată în rezistența împotriva presiunilor angevine, au avut de la început un rol mobilizator și militant. De la puterile din vechea zonă de influență a Bizanțului creștin, complet destabilizat în secolul XIV din cauza crizei totale de sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
după ce a ieșit din funcția basileică), a reprezentat cea de-a doua înfruntare constantinopolitană după iconoclasm cu o importanță majoră pentru civilizația ortodoxă. Într-un context politic, social și militar dezastruos pentru dinastia paleologă, teologia palamistă a întărit decisiv argumentația antiunionistă a partidei monahale, implicit și anti-basileice. Tocmai acest conținut dogmatic a fost transmis apoi lumii post-bizantine, fapt ce i-a marcat comportamentul față de scaunul pontifical și față de prozelitismul catolic (orientat la un moment dat mai ales către români, pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fi combinat în contextul politico-religios și istoric, în fond, al momentului, așa cum e posibil ca atitudinea critică și chiar tăioasă a lui Varlaam față de mai multe aspecte ale practicii credinței ortodoxe în partea orientală a Europei să fi accentuat poziția antiunionistă a partidei monahale athonite și a populației capitalei bizantine, precum și formularea teologică a isihasmului, noua orientare. "Îndumnezeirea", la care se referă și Vladimir Lossky (196), îl privește pe fiecare credincios, însă în interiorul oikonomiei christice: credincioșii nu doar devin parte a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]