168 matches
-
persoanei În lume. Amândoi se proiectează În transcendență, devenind astfel simboluri ale depășirii. Unul reușește, pe când celălalt se prăbușește. Eroul și personajul tragic sunt complementari, produse ale unei „separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului? Da. El
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este, prin definiție, și anti-sofistică. Și aceasta pentru că, spre diferență de autorii clasici precedenți, care concepeau societatea umană prin imitarea, spuneau ei, a ordinii stabilite de zei în univers, precum și a legăturii dintre natură și instituții, sofiștii dezvoltă o viziune antropocentrică a cosmosului și pun problema politicului în termeni exclusiv umani. În perspectiva lor, autarhia individului față de divin desacralizează în mod necesar legea, o desparte de natură și o transformă în "opinie a cetății". Naturii îi rămâne un rol "consultativ", o
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
extensiune ale metaforei medicale / 119 IV.2.1. Tipare preconceptuale asociate / 120 IV.3. Titrarea canonică și medicina tradițională / 122 IV.3.1. Titrarea non-canonică și medicina viitorului / 124 Capitolul V. Tipare preconceptuale în terminologia medicală / 125 V.1. Modelul antropocentric / 126 V.1.1. Omul și familia / 126 V.1.2. Părțile corpului omenesc și senzațiile / 129 V.2. Modelul "habitatul" / 133 V.3. Modelul mineral și Cosmosul / 137 V.4. Regnul animal / 138 V.4.1. Modelul virusului biologic
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
terminologie. Nu este lipsită de interes observația că ontologia este o disciplină a substanței, terminologia, o disciplină prin excelență nominală (în desemnare). Modelele preconceptuale ale metaforei medicale se definesc printr-o mare varietate culturală, ontologică, antropologică etc. V.1. Modelul antropocentric Perspectiva antropocentrică (Tabel 2; Tabel 3; Tabel 4) în terminologia medicală implică sub aspect conceptual, cognitiv și sub aspectul filozofiei limbajului, ființa umană cu tot ceea ce îi este specific (relații de rudenie, părți ale corpului, sentimente, percepție etc.), ca model
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
este lipsită de interes observația că ontologia este o disciplină a substanței, terminologia, o disciplină prin excelență nominală (în desemnare). Modelele preconceptuale ale metaforei medicale se definesc printr-o mare varietate culturală, ontologică, antropologică etc. V.1. Modelul antropocentric Perspectiva antropocentrică (Tabel 2; Tabel 3; Tabel 4) în terminologia medicală implică sub aspect conceptual, cognitiv și sub aspectul filozofiei limbajului, ființa umană cu tot ceea ce îi este specific (relații de rudenie, părți ale corpului, sentimente, percepție etc.), ca model de accesibilizare
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
implică sub aspect conceptual, cognitiv și sub aspectul filozofiei limbajului, ființa umană cu tot ceea ce îi este specific (relații de rudenie, părți ale corpului, sentimente, percepție etc.), ca model de accesibilizare a abstractului. Trei sunt subsistemele conceptuale pe care modelul antropocentric le dezvoltă: a) omul și familia sa; b) părțile corpului omenesc; c) senzațiile. V.1.1. Omul și familia Lat. pater, tris (s.m.); lat. mater, tris (s.f.): Tatăl, mama, fiul, fiica etc. alcătuiesc în sistemul conceptual medical perechi simetrice, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
desemnând traumatisme: pupilă Horner (Johann Friedrich Horner, oftalmolog elvețian, 1831-1886), pupilă Marcus Gunn (Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, 1850-1909); unitate de măsură a variațiilor de motilitate ale diametrului pupilei (med. pupilometrie); perturbare a motilității pupilei (pupilotomie) etc. Tabel 2. Modelul antropocentric: Subsistemul "Omul și familia, descendența" Schemă preconceptuală stabilă Metaforă medicală Realizare lingvistică gr. ăνθρωος (-ου) ,,ființă umană" fr. anthropogammamétrie "măsurarea conținutului organismului uman în radioizotopi emițători de radiații gama" fr. anthropogammamétrie (s.f.); ro. antropogamametrie (s.f.); en. whole body counting. gr.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pupil. lat. vir, i "bărbat" virile "care este caracteristic bărbatului" fr. viril,e (adj.); ro. viril (adj.); en. virile. V.1.2. Părțile corpului omenesc și senzațiile Părțile corpului omenesc (Tabel 3) este un alt subsistem conceptual dezvoltat de modelul antropocentric. Se impune în acest context, o observație: părțile corpului omenesc reprezintă sursa a numeroase metafore conceptuale/ terminologice, în majoritatea limbajelor specializate, cu excepția terminologiei medicale, unde procesul cunoaște limitări, grade diferite de metaforizare. A se compara braț, cap, variante unice existente
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Excepție face limbajul medical, unde productivitatea terminologică a schemei preconceptuale se manifestă doar în direcția "acțiunii": maneuver = "metodă sau etapă a cărei efectuare presupue un grad de îndemânare, în unele intervenții chirurgicale sau obstetricale" (DM, 2007: 660). Tabel 3. Modelul antropocentric: Subsistemul "Părțile corpului omenesc" (selectiv) Schemă preconceptuală stabilă Metaforă medicală Realizare lingvistică gr. καρδία(-ας) /καρδίη (-ης) ,,inimă"; "stomac" ,,cardiac": "care se referă la inimă sau aparține inimii". fr. cardiaque (s.m.); ro. cardiac (adj.); en. cardiac/ cardial. gr. πούς (ποδός
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pedospasme (s.m.); ro. pedospasm (s.n.); en. pedal spasm. Metaforele conceptuale/ terminologice generate de patternul "Părțile corpului omenesc" corespund imperativelor științifice de uniformizare terminologică/organizare a domeniului/ ramurii (mai ales în cazul bolilor) etc. Un ultim subsistem conceptual dezvoltat pe modelul antropocentric, pe care îl avem în vedere este Senzații (Tabel 4). Constructele cognitive din categoria senzitivului sunt mai puțin productive în domeniul medical: aisthesis (cf. gr.αίσθησις, -εως s.f.) în greaca veche însemna "senzație, percepție, cunoaștere, simț, inteligență" (A. Gioroceanu, 2008
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ύ adj. "greu, liniștit; indolent") este utilizat ca model de funcționare a inimii (cf. fr. bradycardie s.f.; en. bradycardia), a sensibilității umane (cf. fr. bradyesthésie s.f.; en. bradyaesthesia). Elementele senzitivului, voliționalului denumesc proceduri medicale, boli, simptome etc. Tabel 4. Modelul antropocentric: Subsistemul "Senzații" Schemă preconceptuală stabilă Metaforă terminologică Realizare lingvistică gr. αίσθησις (-εως) "insensibilitate"; An(a)esthesia "absența sau dispariția anumitor tipuri de sensibilitate"; fr. anesthésie (s.f); ro. anestezie (s.f); en. an(a)esthesia. gr. βραδύς (-εϊα,-ύ) ,,lent
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
deosebit de gravă a unei boli...". fr. malignité (s.f); ro. malignitate (s.f); en.malignancy. lat. vertigo (inis) "rotire, vârtej". Vertigo "impresie subiectivă de deplasare, de rotație a corpului". fr. vertige (s.m.); ro. vertij (s.n.); en. vertigo/dizziness/gidiness. Perspectiva antropocentrică în reprezentarea caracteristicilor conceptuale nu depășește referințele univoc anatomice. Aceasta, spre deosebire de limbajul figurat, care va depăși în oricare dintre situații barierele noționale și implicit, cerința univocității - prin procedeul de antropomorfizare. Antropomorfizarea/ personificarea este un procedeu estetic, antropocentrismul este o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
procedeul de antropomorfizare. Antropomorfizarea/ personificarea este un procedeu estetic, antropocentrismul este o perspectivă conceptuală, metodologică și de filozofie a limbajului, străină retoricii. Antropomorfizarea implică, în concepția noastră, toate dimensiunile "umanului", de la cea biologică la cea psihologică și spirituală. Considerăm perspectiva antropocentrică, în terminologie, o metodă epistemologică, ce implică ființa umană ca model de accesibilizare a abstractului. Modele de conceptualizare, omul de știință a căutat înainte de toate, în sine însuși, ca ființă integrală și numai apoi și-a extins sfera de echivalențe
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
grija față de natură va duce la acțiuni concrete de protecție a naturii. Nu se spune nimic despre valoarea intrinsecă a naturii sau despre reconsiderarea tradiției culturale și morale occidentale. Cercetarea științifică și managementul ecologic al societății, de asemenea, de natură antropocentrică, exprimă optimism științific și tehnologic. Știința atenționează asupra riscurilor, face predicții, tot așa cum meteorologii anunță vremea rea, dar tot în cadrul științei pot fi găsite soluțiile care se vor dovedi salvatoare dacă vor fi implemetate corect și la timp. • Un nou
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în alt capitol al acestei cărți. 3.3. Antropocentrism, ecocentrism, biocentrism 3.3.1. Antropocentrism și ecocentrism Putem deosebi în mod legitim între antropocentrism și ecocentrism ca forme ale eticii. Eticile tradiționale, în măsura în care permit dezvoltarea unei etici a mediului, sunt antropocentrice. O etică robustă a mediului va admite că anumite entități au însemnătate morală și de aici vor fi deduse anumite consecințe morale, în principal cu privire la atitudinea față de aceste entități. Dacă aceste entități (animale și ecosisteme) sunt privite ca resurse dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
aici vor fi deduse anumite consecințe morale, în principal cu privire la atitudinea față de aceste entități. Dacă aceste entități (animale și ecosisteme) sunt privite ca resurse dintr-o perspectivă instrumentalistă, așa cum fac teoriile tradiționale, atunci perspectiva asupra mediului va căpăta un caracter antropocentric. Ideea de dezvoltare durabilă pare a fi, în acest sens, de sorginte antropocentrică atâta timp cât prin această teză încercăm să promovăm interesele generațiilor viitoare. În schimb, dacă vom construi teoria mediului pornind de la noțiunea de valoare intrinsecă, atunci vom ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
entități. Dacă aceste entități (animale și ecosisteme) sunt privite ca resurse dintr-o perspectivă instrumentalistă, așa cum fac teoriile tradiționale, atunci perspectiva asupra mediului va căpăta un caracter antropocentric. Ideea de dezvoltare durabilă pare a fi, în acest sens, de sorginte antropocentrică atâta timp cât prin această teză încercăm să promovăm interesele generațiilor viitoare. În schimb, dacă vom construi teoria mediului pornind de la noțiunea de valoare intrinsecă, atunci vom ajunge la ecocentism. Etica tradițională presupune că moralitatea are legătură numai cu relațiile dintre oameni
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Bentham, creează o breșă prin întrebarea sa cu privire la suferința pe care o resimt animalele și favorizează ideea unei posibile extinderi a domeniului moralității astfel încât să cuprindă nu doar ființele raționale, ci orice ființă care poate suferi. Pe scurt, în teoriile antropocentrice ființele umane sunt considerate speciale pentru că sunt raționale, sunt agenți morali și au suflet, adică sensibilitate și conștiință. Etica mediului, prin asumpțiile sale ecocentrice sau biocentrice este centrată pe natură și este văzută ca o provocare în raport cu tradiția antropocentrică. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
teoriile antropocentrice ființele umane sunt considerate speciale pentru că sunt raționale, sunt agenți morali și au suflet, adică sensibilitate și conștiință. Etica mediului, prin asumpțiile sale ecocentrice sau biocentrice este centrată pe natură și este văzută ca o provocare în raport cu tradiția antropocentrică. Dar și în etica mediului putem deosebi între o orientare moderată care duce, în ultimă instanță, tot la antropocentrism, și o orientare radicală, care se desparte de asumpțiile antropocentriste. În primul caz se încadrează atitudini care invocă necesitatea protejării naturii
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fel anume față de animale. De ce nu, o vom face pe baza unui calcul de utilitate. Nici din perspectivă deontologică nu excludem raportarea la animale, așa cum o face însuși Kant în treacăt. Așadar, teoriile etice tradiționale, deși dominate constrângător de presupoziții antropocentrice, lasă loc unei discuții despre însemnătatea morală a altor ființe decât oamenii. În teoriile ecologiste radicale viața însăși este considerată o valoare în sine. De aceea, un adept al ecocentrismului va susține că poluarea nu afectează doar interesele pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
numai ființele umane au valoare morală; • sens slab: ființele umane sunt cele mai valoroase și trebuie să acordăm prioritate intereselor ființelor umane (teza valorii preeminente). Devine legitimă întrebarea dacă este posibilă o construcție teoretică a eticii mediului pe o bază antropocentrică? Sau etica mediului duce în mod necesar la respingerea antropocentrismului? Din cele spuse mai sus reiese că este compatibilă o anumită construcție, destul de consistentă, a eticii mediului, cu presupozițiile specifice antropocentrismului. La limită, dintr-o perspectivă antropocentrică, se poate argumenta
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pe o bază antropocentrică? Sau etica mediului duce în mod necesar la respingerea antropocentrismului? Din cele spuse mai sus reiese că este compatibilă o anumită construcție, destul de consistentă, a eticii mediului, cu presupozițiile specifice antropocentrismului. La limită, dintr-o perspectivă antropocentrică, se poate argumenta că etica tradițională rezolvă toate problemele mediului, așa încât nu este nevoie de o nouă etică a mediului sau de o perspectivă ecocentrică, nici măcar în sens slab. Cred că dacă susținem că sfera moralității se limitează la comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și statutul de pacienți morali nu înseamnă să-i tratăm diferit, să-i considerăm lipsiți de valoare sau să-i discriminăm. Umanismul etic, prin operaționalizarea unor criterii tari precum cele menționate, ajunge în cele din urmă să justifice o atitudine antropocentrică, speciistă. Deși unele dintre criteriile susținute de umanismul etic sunt îndeplinite nu doar de oameni, eventual într-o măsură gradual inferioară, practica umanistă consideră coextensive comunitatea morală și comunitatea umană. Moralismul uman decuplează capacitatea de a raționa și tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturii 125. Din această perspectivă, am putea susține că o atitudine prudentă altruistă este pe deplin compatibilă cu luarea în considerare a naturii în procesul decizional. Argumentul cu privire la caracterul inevitabil al antropocentrismului a fost formulat în mai multe versiuni. Tradiția antropocentrică se regăsește în viziunea generală asupra lumii. Desigur, în istoria gândirii această tradiție a primit unele provocări semnificative, dar fără a se pune în vreun fel problema destructurării ei. Mai degrabă, am asistat la câteva revizuiri, rezultat al progresului cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
rațiune. Acum etica mediului reprezintă noua provocare prin propunerea de extindere a sferei moralității. În literatura domeniului au fost formulate mai multe argumente ale inevitabilității antropocentrismului. William Grey126 formulează un argument în favoarea caracterului inevitabil al antropocentrismului cosmic. O judecată este antropocentrică dacă expune dovezi privind dependența de locul sau prezența omului în cosmos, adică de valorile, interesele și preferințele sale. Pentru a respinge perspectiva antropocentrică ar trebui să putem indica posibilitatea unei perspective externe lumii omului, detașată, neutră și imparțială, valabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]