303 matches
-
ei. Astfel încât, în 1906, se produce o reîntoarcere la vechiul trup strămoșesc, din care locuitorii tuturor satele umbrăreștene își trag obârșia. Iar dovada plauzibilă o avem în sursele documentare comune, în structura teritorială unitară și, mai ales, în identitatea numeroaselor antroponime din cele două comunități, întâlnite pe întreg arealul locuit al comunei Umbrărești. De altfel, acest lucru am dorit să subliniem atunci când am intitulat acest capitol Torceștii-umbrăreșteni. CAPITOLUL V INCONGRUENȚE RELATIVE LA STRUCTURILE DEMOGRAFICE ȘI LA TERITORIU „Adesea iau de la istorie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care slavii au întemeiat state puternice, uneori și cu aport romanic, exercitându-și influența inclusiv asupra teritoriilor noastre. Extinderea țaratului bulgar și a imperiului dualist (vlaho bulgar) în spațiul românesc a lăsat urme palpabile. Le regăsim în prevalența toponimelor și antroponimelor de origine medio bulgară pe care le putem citi în primele documente medievale slavone 120. Dovada simbiozei profunde rezultă și din rădăcinile comune din care folclorul românesc și bulgar își trag seva, de la cel coregrafic, la cel muzical și narativ
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cultura greacă fără opreliști. Numai păcurarii rămași izolați, păstorindu-și oile prin munți, și-au păstrat graiul. Așa s-a întâmplat ca mulți dintre grecii din Macedonia, Tesalia și Epir să aibă origini romanice, regăsite și astăzi în frecvența unor antroponime 128. Și în Albania s-a înregistrat un fenomen similar încât, în perioada interbelică, erau destui care reclamau originea aromână 129. Explicația pentru care începând de la Sofia spre est s-a întrerupt șirul comunităților romanice sud dunărene ar putea consta
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți; 94 Casa, ca meta-imagine, pune în relație imaginea primară (curtea, poarta, hotar) cu imaginea mitică (colindatul, vânătoarea ), re-definindu-se ca antroponim (" boierul de casă"): " Că noi am venit / Floarea s-o luăm / La curți s-o ducem / La curți mari, domnești, / Curți împărătești, / Că acolo este / Loc de înflorit / Loc de odrăslit! / Sara a-nflori, / Dimineaț-a odrăsli." 95 ; De dimineață ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
hotărât bg. - bulgar (de origine bulgară) d. - din, provine din et. - etimologie (origine) germ. - germană (de origine germană) jud. - județ (ul) km. - kilometri lat. - latinesc (de origine latină) m. - metri mag. - maghiar (de origine maghiară) n. pers. - nume de persoană (antroponim) n. top. - nume de loc, nume topic pol. - polonez (de origine poloneză) prep. - prepoziție rus. - rusesc (de origine rusă) scr. - sârbo-croată sl. slv. - slav (de origine slavă) sb. srb. - sârbesc, sârbo-croat suf. - sufix tc. - turcesc (de origine turcă) ucr. - ucrainean
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Germești (1716), Darmenestie, Dermanest, Dermenesty, Dormanest (germană) și Dormánfalva (maghiară). Dărmănești este și numele unei localități, nod de cale ferată, pe ruta Suceava Nord - Vadul Siret, din județul Suceava. Et.: n. pers. Dărman sau Derman + suf.-ești. După unii specialiști, antroponimele de mai sus reprezintă variante ale numelui de persoană Gherman, des folosit în Moldova, care provine din latinescul Germanus « frate », pătruns prin filieră grecească. DOFTEANA, râu cu cascadă, afluent pe dreapta al Trotușului, care izvorăște de sub vârfurile Nemira Mare și
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
a salvat satul de foamete și boală. În amintirea acelei vremi, locul se cheamă până azi Râpa lui Antohi”. IV OBSERVAȚII LINGVISTICE Situate la periferia sistemului lexical al unei limbi, numele proprii (de loc - toponime și de persoane, inclusiv porecle - antroponime ), deși se află într-un raport condiționat și explicit cu numele comune (apelative), au, totuși, un statut propriu. Dar, fapt explicabil, pe lângă concordanțe între cele două categorii din vocabular, există și discordanțe între evoluția apelativelor și cea a toponimelor corespunzătoare
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
lingvistice alogene, provenite din limbile slavă, greacă, bulgară, turcă, maghiară, ucraineană, sârbă. Evident, nu numele topice (care sunt formații românești ), ci apelativele de la originea lor aparțin limbilor menționate mai sus. O parte numeroasă din toponimia Văii Trotușului este formată din antroponime (nume de persoane), fie calendaristice (sau biblice ), fie laice, multe din ele fiind de origine ebraică sau greacă, dar intrate în română prin filieră slavă, pe calea calendarului ortodox ( Ana, Constantin, Bogdan, Elena, Gheorghe, Ion, Maria, Pavel, Vasile ș.a.). În ceea ce privește
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
capacității de a se sincroniza perfect cu mutațiile survenite pe toate planurile, așadar datorită puterii lui de adaptare și discursului său tipic postmodern, pe care l-a practicat și îmbogățit. Starea discursului și scriiturii baudrillardiene" de remarcat epitetele derivate din antroponime, cel mai spectaculos fiind acesta -, examinarea depășirii "normalului discursiv" prin activarea unor noțiuni ca seducție, strategie, gândire radicală, simulacru, hiperrealitate etc., care intră în alcătuirea unei grile proprii de lectură a contextului contemporan, fac obiectul cercetării despre Baudrillard. Acesta a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
după modelul Jean, fiul lui Ion: la domnul Stavrache Stavrescu, proprietar în strada Grațiilor no.13 bis stau în gazdă domnișoara Matilda Popescu cu mama sa Ghioala Popescu și domnișoara Lucreția Ionescu cu mătușa sa Anica Ionescu (Proces verbal); trecerea antroponimelor asupra regnului animal devastează semnificația acestora din care nu rămîne decît ridicolul: Zambilica e o cățelușă foarte frumușică, Bismarck dulăul ofițerului care șade cu chirie la Papadopolina, Bubico este copilul lui Garson și al Gigichii, soră cu Zambilica... Dacă insignifianța
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
hanul lui Mînjoală, cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă așa cum îi esențializează grațiile frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică dintre toponim și antroponim: nenorocitele chivuțe își au bordeiul pe strada Emancipării iar Lefter Popescu își trăiește calvarul pe strada Pacienții! Personajele prozei mateine sunt așezate în marea lor majoritate sub pecetea tainei, taină în care le învăluie chiar intitularea căutat savantă și voit
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că denumirea a putut substitui una mult mai veche conținând și cuvântul pârâu (părău) care numaidecât ne trimite la substantivul traco-dacic. Secuii, odată stabiliți În Ardeal, s-au priceput de minune la secuizarea sau chiar la Înlocuirea unor toponime și antroponime. De fapt În toponimia minoră din România avem multe necunoscute. Dacă toponimia majoră e cunoscută din Antichitate, nume de rîuri și locuri fiind menționate de istorici romani,greci și bizantini, cu numele de pârîuri, locuri și localități e mai dificil
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de Gălăuțaș doar de apa Mureșului, este atestat documentar În același an, 1784. Datorită procesului de maghiarizare, Sărmașul Înscrie În evoluția numelui său nu mai puțin de șase variante: Moroslaka, Moroslako, Salamos, Șiolomoș, Solomaș, Sărmaș. De aici vin În Gălăuțaș antroponimele Platon, Roșca, Mândru și altele. Prin anul 1839 austriacul Ignaz von Treuenfeld menționa Într-un Lexicon apărut la Viena că localitatea Sărmaș e locuită de români. Din anul 1787, de la o populație de două sute de persoane, În anul 2002, ajunge
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Moldova și din Ardeal era liber de a merge În Moldova sau În Transilvania, mulți dintre oamenii acestor locuri au luat drumul pribegiei, fapt ce se Întâmpla și trecându-se din Moldova În Ardeal. Așa se explică și existența unor antroponime de o parte și de alta a Carpaților Orientali. Tot la fel, nu putem exclude plecarea multor români din satele cu populație majoritar maghiară În această zonă care poate fi numită o insulă a românismului În ținuturile unde s-au
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
proprii, atît în ceea ce privește numărul lor dintr-o limbă, importanța pentru comunicare, frecvența în exprimarea scrisă și orală, cît și, mai ales, în ceea ce privește statutul lingvistic. Dar și între cele două clase fundamentale de nume proprii, de locuri (toponime) și de persoane (antroponime), există deosebiri importante, de care trebuie ținut seama în cadrul procesului de cercetare științifică. O diferență care generează, de fapt, și alte deosebiri între cele două categorii este cea care privește gradul de abstractizare și, implicit, caracterul convențional al acestor nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un caracter mai pur ca nume proprii decît numele de locuri, care se mențin mai aproape de apelative din cîteva puncte de vedere. Un exemplu sugestiv îl constituie genul personal (genitivul cu articol postpus și acuzativul cu prepoziția pe), caracteristic numai antroponimelor, nu și toponimelor (Cartea lui Ion, L-am văzut pe Ion, Luminile Clujului, Am văzut Bucegii). Desprinderea numelor de loc de apelative se face treptat, fiecare nume aflîndu-se la o anumită distanță de apelativele originare și implicit de statutul de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
studiu pentru cercetătorii literari (numele personajelor literare pot avea relevanță estetică, socială, culturală etc.). De altfel, numele de persoane sunt implicate în formarea numelor de locuri într-o măsură importantă, mai mult decît sunt numele de locuri implicate în formarea antroponimelor. O deosebire esențială între numele de lucruri și cele de persoane privește crearea acestora. Numele de locuri au un caracter „formativ“, decupînd și denumind simultan realitatea desemnată, existentă anterior ca o masă amorfă, în timp ce antroponimele denumesc indivizi umani, așadar entități
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de locuri implicate în formarea antroponimelor. O deosebire esențială între numele de lucruri și cele de persoane privește crearea acestora. Numele de locuri au un caracter „formativ“, decupînd și denumind simultan realitatea desemnată, existentă anterior ca o masă amorfă, în timp ce antroponimele denumesc indivizi umani, așadar entități fizice și sociale deja existente ca atare. În primul caz, relația denominativă este realizată prin descriere sau calificare, pe cînd în cazul numelor de persoane este bazată pe convenție. De aceea, toponimele sunt, în mare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt, în mare parte, la origine și chiar pe parcursul funcționării ca nume proprii (și) apelative, pe cînd numele de persoane nu mai au de mult un înțeles comun. Relația numelor cu topicele corespunzătoare nu e întotdeauna stabilă, ca în cazul antroponimelor, ci poate evolua prin restrîngeri, extinderi sau transferuri, ca urmare a restructurării permanente a sistemului toponimic care divizează și deosebește denominativ un teritoriu. Sunt frec vente cazurile de existență paralelă a mai multe nume pentru un loc; cu aceste nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu timpul, nu mai sunt înțelese (și) ca apelative. Este unul dintre motivele pentru care se păstrează în nomenclatura topică a teritoriului romînesc un număr apreciabil de toponime străine, mai ales slave și maghiare. Pentru același considerent, avem foarte multe antroponime în funcție toponimică (numele de persoane sunt opace în ceea ce privește înțelesul originar, fiind în consecință propice individualizării, inclusiv celei topice). Învestirea unor nume de persoane cu funcția de nume de locuri se poate face prin simpla conversiune, fără adăugarea unor formanți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Moțăței, Văcușari, Mîrșani, Dicuțari, Bădești) ori prin determinanți în nominativ, în genitiv sau în acuzativ, care exprimă posesiunea, apartenența sau alte relații sociale (Pădu rea Gigîrtu, Hanu Despinii, Bîrîca lu Ivan, Fîntîna Ivantiștilor, Vîlceaua lu Sandu, Ulița de la Nae). Formarea antroponimelor de la toponime se realizează pe baza unui singur model: toponimul plus sufixul specializat (Craioveanu, Vălenaru, Cioroiașu). Numele de locuri provenite din apelative necesită cu precădere o investigație lingvistică și geografică, pe teren și în lexicoanele de termeni entopici, în timp ce geneza
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lucrarea de față are ca obiectiv central viața cuvintelor, adică „nașterea“, „viețuirea“ și „moartea“ acestora, aspecte pe care le vom urmări și în legătură cu numele de locuri. „Nașterea“ numelor de locuri este, de fapt, re nașterea toponimică a unor apelative sau antroponime, existente în limbă, așadar „născute“ și „crescute“ inițial într-o altă sferă lexicală, vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care, treptat, se desprinde ca entitate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nașterea toponimică a unor apelative sau antroponime, existente în limbă, așadar „născute“ și „crescute“ inițial într-o altă sferă lexicală, vocabularul comun, respectiv sistemul antroponimic. Putem vorbi eventual de o altoire a funcției toponimice în trunchiul cuvîntului originar (apelativ sau antroponim), care, treptat, se desprinde ca entitate lexicală autonomă de trunchiul original, „viețuind“ în continuare, în paralel cu acesta. Formulările metaforice privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu clarifică nici pe departe mecanismul complex al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
funcțională a numelui de loc. Metoda Wörter und Sachen (cuvinte și lucruri) din lingvistica numelor comune devine, în lingvistica numelor proprii (de locuri) metoda cuvinte, oameni și locuri, îndreptățind aprecierea lingvistului ieșean Dragoș Moldovanu, potrivit căruia toponimizarea unui apelativ (sau antroponim), care constituie ținta finală a demersului etimologic în legătură cu numele de locuri, trebuie să fie corectă lingvistic (să respecte legile evoluției fonetice și regulile devenirii semantice apelativ toponim), dar, în același timp, trebuie dovedită ca verosimilă din punct de vedere sociogeo
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
să fie corectă lingvistic (să respecte legile evoluției fonetice și regulile devenirii semantice apelativ toponim), dar, în același timp, trebuie dovedită ca verosimilă din punct de vedere sociogeo grafic (referentul geografic denumit trebuie să justifice asocierea cu apelativul sau cu antroponimul, ținînd seama de eventualele restrîngeri, extinderi sau transferuri ale raportului de desemnare) și probabilă din punct de vedere socioistoric (să concorde cu împrejurările vieții și activității oamenilor din perioada vizată). Cele trei abordări menționate sunt menite să asigure aceste cerințe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]