888 matches
-
de a pune, la vreme, accente grave pe unele dintre problemele de mare interes în epocă. Avem, o dată cu aceste lucrări, o critică a culturii care rămâne de primă referință (și foarte fertilă pentru interpretările ulterioare), precum și o explicație a scepticismului apăsat al lui Freud cu privire la viitorul orânduirii comuniste. Cât de puțin dispus era savantul de a face rabat la propria-i luciditate, se poate vedea însă cel mai bine în studiul dedicat lui Moise, unde procedează la demitizarea unei figuri culminante
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
-l prezint pe Constantin Țoiu (citise pamfletul care făcuse vîlvă în Bucureștiul proletcultist, P.D. arătînd ca un senior din sec. XVIII căzut în mijlocul lui). Abia atunci, P.D. tresări, ochii sclipindu-i de o forță leonină... El se apropie cu pași apăsați și întinse mîna scrutîndu-mă cu mare atenție (precis, nu mă mai văzuse!). În acea clipă, întinzîndu-mi brațul, - nu îndantelat, cum îl văzusem pe Victoriei cu Henriette, nu îmbrăcat fistichiu, cu zulufii la modă, ci normal, fiind directorul instituției; așadar, văzîndu-l
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
aceste texte, o izbăvire discretă și personală de toate relele lumii și ale vîrstei grație unei înțelegeri amoroase speciale. întîlnim și imagini ciudate în aceste texte, condimentate cu un suprarealism copilăros și puțin demonstrativ, cîteodată fabula de final e prea apăsată, prea transparentă. Dar toată această carte micuță, pe care îmi place s-o consider un manifest împotriva cantității și zorzoanelor cu care ies în lume scriitorii români, ascunde în ea mici bijuterii pentru degustătorii de elită. Doina Ioanid, E vremea
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
s-a văzut în situația ca marile centrale sindicale să-l anunțe că au rupt pactul cu el, făcînd primele mari manifestații de protest. Aceeași orientare, la care se adaugă și o atitudine pro NATO marcată de declarații tot mai apăsate, a determinat ruperea relațiilor cu PRM-ul chiar și la nivel de avansuri politice. Șeful peremist, C.V. Tudor, a rămas fără imunitate parlamentară și a început să fie audiat la Parchetul General. Rămîne de văzut cu ce se vor solda
Bilanțul partidului de guvernămînt by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15652_a_16977]
-
de pildă, de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu e încă un nonfigurativ. Acolo te-aș situa. Îmi spui că ai ales de timpuriu maniera aceasta, pe de o parte pentru a evita lirismul cam apăsat al picturii locului, iar pe de alta, așa-numita zonă tematică, foarte impusă de regim, înainte de '89. Ca paradigmă îngăduitor-ingenioasă poate e bine spus, dar nu m-am dus spre Mondrian. Prea sec, prea aseptic-abstract. Mai degrabă spre, dacă au
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
dacă ne gîndim bine, o înclinație paranoică. Trebuie să spun că, în comportamentul românesc, prevalează mai cu seamă siguranța decît nesiguranța de sine. Obsesia noastră nu-și are la propriu vorbind cauza în dileme identitare, ci, tocmai invers, în prea apăsate convingeri cu privire la însușirile și originile noastre. Naționalismul românesc e mai puțin tulburat de îndoieli decît animat de certitudini, este arogant, nu umil. Și dacă dorim să căutăm aici un complex, căci poate exista și așa ceva, el este de superioritate, nu
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
imagine sonoră, Barnea forțează, pierde din vedere legato-ul făcînd fraze colțuroase, iar gravele nu se aud; doar atunci cînd cîntă respectînd natura vocii sale, în pasajele lirice sună foarte frumos. Cristiana Popescu a fost o Sentă energică, decisă, călcînd apăsat (este și opțiunea regiei) dar efortul vocal mult prea mare, a depășit-o. În rolul ingrat al lui Erik, Gabriel Năstase a cîntat impetuos, mai puțin preocupat de stil. Marius Brenciu a fost Cîrmaciul, excelent în actul I, ca și
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
libertății: cum să-și vândă mai bine ticăloșiile. Mergând pe această logică, sunt sigur că Miron Cozma știe, la fiecare răspântie a existenței sale, ce are de câștigat și ce are de pierdut. Nu-mi explic în alt fel tăcerea apăsată când vine vorba de înțelegerile dintre el și Iliescu. Sinistra complicitate dintre cei doi - omul care-a plănuit și omul care a înfăpuit - reprezintă una dintre cheile cele mai importante ale evoluției României pe turnanta violenței și-a subdezvoltării. Nu
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
el în chipul cel mai adînc și mai esențial: un om cumsecade." O responsabilitate trecută firesc, în familie, dă relief celor cîteva simple, altminteri, amintiri: "rotunjirea" unui destin de dascăl. În alt chip, dar cu aceeași "împăcare" , despre un tată apăsat, nu încape vorbă, de viață, dar cu nebănuite resurse de-a rezista "uscăciunii", bătrîneții nesuferite, scrie Simona Popescu: Tatăl meu în camera mare. E un tată visător, care gîndește la te miri ce, un tată fantast chiar, citind doar cărți
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
ceea ce, să fie clar, nu sunt: ca dovadă chiar acest articol!), își imaginează că un simplu jurnalist ca mine are deschise nu doar ușile Cotroceniului, ci și seifurile Băncii Naționale. De la rude reapărute în viața mea după decenii de ignorare apăsată, la foști colegi care-au uitat nu doar cum arăt, dar și cum mă cheamă, la inși pe care i-am întâlnit o dată pe scara unui avion sau la garderoba unui restaurant, sunt somat, ca-n Caragiale, să intervin acolo
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
să conserve relația cu UDMR, în ciuda dificultăților provocate de punctele de vedere diferite pe care le au cele două formațiuni politice asupra Legii statutului maghiarilor. Dar parcă pentru a-i scuti pe reprezentanții partidului de guvernămînt de concesii declarative prea apăsate, în UDMR a început să se vorbească de faptul că Uniunea n-ar trebui să mai ia apărarea unei legi asupra căreia se cuvine să negocieze guvernele de la Budapesta și de la București. De o părere opusă aceleia exprimate de Dan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
Ian Parsons (cu Norah Smallwood). Asemenea concatenări amoroase sînt mai degrabă comune în lumea artistică și literară. Tocmai de aceea e șocant să citești această corespondență, în care protagoniștii nu par (de cele mai multe ori) defel tulburați de ce se întîmplă, nici apăsați, nici excitați de clandestinitate. În majoritatea scrisorilor se vorbește despre pisici, trandafiri și orhidee, limonade și prăjituri, dar și despre poemele lui Wiliam Blake sau artă renascentistă. Nu există nici un fel de tensiune între aceste teme și subiecte, ci dimpotrivă
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
lucru demonstrează că în cuhnia de la Palatul Cotroceni tigaia a fost pusă la încins. Ca să las analogiile de-o parte, îți spun pe șleau: oficiosul îl înjură acum pe Băsescu că e prea blând cu Boc , ca să fie lauda mai apăsată, când l-o schimba. La întrebarea din EvZ ” Ce asigurare de sănătate alegi pentru concediu?”, îți răspund eu: pleci cât mai departe de țara ta, așa cum te-a învățat și șeful cel mare. Dacă se poate, nici nu te mai
Ziare, la zi: EvZ are permis pentru vânatul cu pene. Fazanul e Boc () [Corola-journal/Journalistic/27973_a_29298]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia lui Marian Drăghici e cea a unui mare solitar. Singură tatea e la d-sa nu doar o stare de spirit, ci și o manieră stilistică, vădită în factura versurilor. Aceasta e frecvent lapidară, apăsată, cu aer de efigie, deoarece solitudinea nu se revarsă în comunicarea cu semenii, tinzînd spre economie. Chiar dacă frazele se ramifică, ele pot fi descompuse în unități simple, în virtutea unui ritm sintactic al concentrării: „vers după vers poem după poem/ imprimate
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
însă personajul-fetiș al lui Berryman n-a fost „prea laș”, practica consecvent repetate căderi în „păcatul originar: „arta rima/ pe lângă judecarea celorlalți”. E un umor subiacent fiecărui poempuzzle din care putem reconstitui figura lui Henry-Berryman (deși poetul a respins echivalența apăsată, în acest sens: „I am not Henry”, a declarat el cândva), un fel de bătaie-de-sine-dejoc, aruncată ca plasa gladiatorului, iacum, asupra personajului care luptă în arena cu lei a existenței. Henry, eponimul looser-ului, este înseși figura noastră uimită atunci când ne
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
o întrebare permanentă ce plutește în aer: ,, Cine suntem noi? Cine sunt eu?’’ Acesta este leit-motivul cărții scrise de Ayten Mutlu ca refren al unei dureri permanente, crescânde ,,în mormântul amintirilor,/ în mormântul durerilor’’ (Tomba - p. 35), care se simte apăsată, asemenea unei păsări cu aripile frânte, dar, în același timp aspiră către un infinit, spre o nevoie de a redescoperi ceea ce ploaia spală, biciuind cu ropote în toba timpului, nisipul aspru și hârșâit al mizeriei umane. Iar aspirația către infinit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
să detest, În brațele tale, iubite, de parcă, Un măr sunt, fără ispita, firesc... FEMEIE Femeie, blajina ți-e suflarea, Cănd ochii, cu izvoare, stau la sfat, Si trupul îți e drept, și-a ta cărare, Spre care mergi, cu gândul apăsat. Femeie, revin prin oase râuri, Ce-ți scalda bunătatea, zbătându-se de mal, Si de-ai purta o mie și-una brîie, O ie te-ar preface, în înger ideal. Femeie, cununi de flăcări ții pe creștet, Din ele statuezi
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
împreună deodată te abandonează îți întoarce pur și simplu spatele numai dorește să știe nimic de tine, și atunci viața devine amară, grea și acel destul rostit de Ilie devine notă predominantă a vieții. Dar există speranță pentru toți cei apăsați și împovărați de necazuri și despre această speranța vreau să scriu în cadrul acestui articol. Vestea bună a acestui pasaj biblic din 1Imparati 19 este că Ilie a coborât alt om de pe munte după întâlnirea de acolo cu Dumnezeu plin de
SUSURUL IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377147_a_378476]
-
izbutite ale volumului ,,Izvoarele” se intitulează ,,Stâlpul” și este un autoportret, abia întrezărit, al delicioasei autoare, Cristina Mariana Bălășoiu. Cu vibrații fierbinți, roș-galbene-portocalii, specifice ochilor ce te privesc din celebrele troițe ale lui Ion Țuculescu -, poema ,,Stâlpul” începe în pas apăsat, de ciuleandră: ,,Tu ești stâlp, în astă lume,/ Să fii de folos... - anume/ Să stai să-mi numeri stelele, în noapte,/ Să nu-mi spui că visul meu este departe.// Să mă alinți, de câte ori am nevoie,/ Să-mi dai tot
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
publicării acelor subiecte, hotărîre justificată printr-o așa-numita dorința de "transparență" și girata din fruntea MECT de un personaj cu nume evocînd un respectabil recipient gospodăresc ardelenesc. Cu acel prilej, am asistat, după opinia mea, la o imixtiune mai apăsata decît în defunctul regim comunist a politicului în pedagogie; nu numai întrucît termenul pus de mine între ghilimele, "transparență", aparține limbajului politic și n-are ce căuta într-un sistem de învătămînt întemeiat pe eforturi conștiente, întreprinse cu seriozitate de
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
fug, de parcă presimțeam că n-o să-l mai văd. Mi-a strigat: - Mihai, să nu uiți că toți avem o piatră pe suflet și ce minune de lume ar putea fi aceea în care sufletele nu mai sunt atât de apăsate! Când ai să vii, adu-o cu tine și las-o pentru totdeauna! Dragă Josef, Am, așa este, am nu una ci multe pietre pe sufletul meu, cu unele mai stau de vorbă din când în când, pe altele mă
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
scriitorul Liviu Nanu, trebuie să mărturisesc, nu știu mare lucru. Din scurtul Cuvânt înainte al volumului său Cârciuma lui Bicuță și alte povestiri aflu că a mai publicat două volume de versuri, Îndemn la nesupunere (Editura Tipoalex, Alexandria, 2002) și apăsați tasta Any (Editura Marineasa, Timișoara, 2005). Nu am văzut aceste cărți. Actualul volum de povestiri, despre care înțeleg că reprezintă debutul în proză al autorului, mi-a stârnit interesul mai ales prin prisma faptului că a fost publicat de Editura
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
precum baloanele umplute cu heliu, nici un element al realității concrete nu pare în măsură să o readucă pe pământ. Chipul raționalului se întrezărește rar în cele aproape 300 de pagini de aiurare, cititorul însuși simte, la un moment dat, oboseala apăsată a unui om aflat în plin somnambulism. Nimic nu pare să se închege epic într-un roman precum Locomotiva Noimann, de Nichita Danilov. Capitolele se scurg, unul după altul, fără ca elementul menit să lumineze semnificația cărții să apară. Nici măcar după
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
mort. * Plin de planuri, mă simțeam greu, apăsat, tras încoace și-ncolo de ispite, prea plin sau prea gol, fierbând, trepidând, abia așteptând nu știu ce clipă când eliberarea avea să se reverse într-un dezgheț vijelios, de nestăvilit... (urmează o ștersătură) apăsată... * Două categorii de scriitori. Prima, cei ce pun preț pe meșteșugul literar, invenție etc.; a doua, cei pentru care literatura este instrument de cunoaștere. La prima mă gândesc la Petru Dumitriu. în literatură, se produce un proces de osificare, - deasupra
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
Eu înclin să cred mai mult în a doua situație, care presupune o declarație publică de iubire pentru fiul său (poate și dintr-un nemărturisit sentiment de culpă pentru distanța - chiar și numai geografic vorbind - dintre ei), dar și indicarea apăsată a unui anume cititor care trebuie să acorde o atenție sporită rândurilor care urmează. Se știe din studiile de teoria receptării că orice autor are în minte, în momentul în care își scrie opera, un cititor virtual. În acest caz
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]