79 matches
-
zice c-ar fi punând inimă multă și simțământ deosebit in acțiunea lor! Ademenitoare nadă! N. p. Asta nu e decât o idee proastă, în fundamentul lor absolut. Oamenii, ținîndu-se de însă, în fine, a fost și este încă o aparițiunea superficială, s-au declarat și se declară idee. Ea trebuie înlocuită cu alta încă parte contra unei activități în care omul degradă tocmai așa cum spiritul unui întreg (conținutul) coprinsul personalității sale secol e negațiunea diametrală a acest punct de izvor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-o condițiune absolută a celor mai mari efecte ale sale. {EminescuOpXIV 228} {EminescuOpXIV 229} {EminescuOpXIV 230} sa, două, cumcă un public privește la astă metamorfoză, astă prefăcătură a întregei sale individ[ualități], cumcă el așadar se abandonă în toată aparițiunea sa esterioară unei mulțimi ce-l privește. Adeverirea acestei concepțiuni ce se ține numa de (aparițiune) înfățișare (Erscheinung) e notificată deja în cele de mai sus. Noi n-avem decât a o marca. Fără îndoială că actorul face din personalitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
230} sa, două, cumcă un public privește la astă metamorfoză, astă prefăcătură a întregei sale individ[ualități], cumcă el așadar se abandonă în toată aparițiunea sa esterioară unei mulțimi ce-l privește. Adeverirea acestei concepțiuni ce se ține numa de (aparițiune) înfățișare (Erscheinung) e notificată deja în cele de mai sus. Noi n-avem decât a o marca. Fără îndoială că actorul face din personalitatea sa un instrument [pen]tru o altă personalitate și (se dă) și espu[ne] această mascare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel din urmă a vieței lor. Actorul așadar transformă fără îndoială personalitatea sa întreagă și ne ascunde particularitatea ei, spre a forma din ea o a doua figură, răsărită din spirit, o viziune a simțului ideal. El renunță așadar la aparițiunea definită (endlich, precisă) a individualităței sale (particulare) deosebite (besondere) pentru o personalitate ideală. El se nimicește cum am zice în toată înfățișarea sa sensibilă spre a re-nvia într-o formă ideală. Ba încă cu cât poate mai mult de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vieței sale, spre a da prin ea formă acelei idei de care se simte purtat. {EminescuOpXIV 231} {EminescuOpXIV 232} (defect). E același om care se desface, cum am zice, de sine însuși spre a se renaște într-o a doua aparițiune mai înaltă. Cine și-a adus la conștiința de sine ființa acestei activități artistice nu va recunoaște așadar în ea decât o formă deosebită a toată crearea (Schaffen) artistică. Numai modul și maniera formărei constituie distincțiunea, căci în artea noastră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
si o tecnică specială, atunci e deschisă calea întru esecuțiunea artei la arbitrariul cel mai brutal. Natura îndrăznește, putem zice, d-a se {EminescuOpXIV 234} manifesta atuncea în forma sa necurățită încă de spirit, fără d-a simți contradicțiunea între aparițiunea și menirea sa. Cu cât valorează într-o arte mai mult deja dispozițiunea subiectivă fără laboarea tecnicei și fără o formare denăuntru pentru arte a subiectului, așadar cu cât mai puțin face o arte de condițiune necesară a aparițiunei sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
între aparițiunea și menirea sa. Cu cât valorează într-o arte mai mult deja dispozițiunea subiectivă fără laboarea tecnicei și fără o formare denăuntru pentru arte a subiectului, așadar cu cât mai puțin face o arte de condițiune necesară a aparițiunei sale stăpânirea materiei printr-o măsură (Maas) oarecare de abilitate cu atât mai mult se grămădesc în domeniul ei (stîngăcia) husilagiul* totală și insolența în esecuțiune. Cine nu cutează d-a ieși în ziua de azi la lumină d. e. cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rezultă a treia proporțiune a actorulai față cu caracterele dramatice. Reversul tipurilor ideale formate pe conta sau cu subordinarea vieței individuale ne prezintă figurele acelea în cari individualul a nimicit și a mistuit idealitatea și generalitatea, astfel încît ele în aparițiunea lor nu satisfac totodată și natura noastră ideală. Pe când cele dentîi sau se pierd în universalitatea reflecțiunei și a retoricei, sau înceată chiar de-a esista ca oameni vii, cele din urmă sau ating simpla contrafacțiune (fotografie) a vieței ordinare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zilele. În dreptul acestora au ieșit creațiunile cele ideale ale lui Schiller și ale lui Goethe, în toată energia inspirațiunei lor poetice, prin cari s-au edificat față cu acea(stă) copie a realităței în care se reflecta numai viața în aparițiunea ei finită (endlich), o regiune (Reich) de interese ideale, de scopuri conștiute de sine (selblstbewusst), în cari omul privea deschisă o a doua lume de spiritualitate (Geistigkeit) liberă. Actorul cel mare, precum are de-a crea corpuri tipurilor de-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sferei burgeze o (parte) lature ideală și că a format din figuri de felul acesta un ce cu mult mai nobil decum ar fi născut în fantazia poetului sau a cititorului. După toate relațiunile, tot așa se bazează esențialminte și aparițiunea lui Eckhof, care-a făcut epocă mai mult pe aceea că a lucrat contra patosului sec a vechei școale franceze prin producțiunea sa ațintită totdeuna la o naturalitate nobilă. Precum a adus Lessing ca poet și cu deosebire ca critic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ochilor cele create de fantazia liberă, însă le și predă îndată contemplațiunei noastre spirituale, spre a fi ascultate și judecate de ea. Simțurile sunt fără-ndoială mediul prin care ni se prezintă tipul (prelucrat) prefăcut în viață sensibilă, însă cu aparițiunea ei e transpusă îndată în imperiul fantaziei, la care se îndreaptă pentru a-și ațâța prin ea iarăsi viața pe care a primit-o de la ea. Trebuie să le-o concedem cu tot respectul vecinilor noștri transrenani, pe cari ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vecinilor noștri transrenani, pe cari ni place de-a-i numi frivoli, că într-astă privință ei sunt dispuși mai artistice decât noi, pentru că lor li pasă mai puțin decât nouă de-a privi pe scenă și acel adevăr natural al aparițiunei sensibile. Nu cunoaște oare mai tot francezul etatea d-nei Mars și nu știe distanța dintre aceea și rolele juvenile ce ea le joacă, plină de-ncîntec, înaintea a mai două generațiuni, fără ca să-i vie publicului în minte de-a-și (ține
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau pretinde publicul, căci el descopere lumi până aci necunoscute, deșteaptă tipuri cu cari împopulează fantazia noastră, făcîndu-ni-le familiare nouă însă fiindcă el dă nemărginit mai mult decum voia sau chiar presupunea publicul, de aceea nu găsește de comun la aparițiunea sa un teren potrivit pe care ar putea să înflorească (fortwuchern) înainte opera sa. Letargia spirituală a majorității, care nu poate primi ca un întreg în sine tot coprinsul deplin ce ni-l așază dinaintea noastră comembrat frumos, îi stingherește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
operelor poetice mari chiar la aparința lor, pentru că publicul trebuie educat anume spre-a le înțelege. Artistul are așadar adeseori să-și elupte valoarea sa, și adeseaori stă profunditatea opcrei sale în (proporțiune opusă) disproporțiune cu impresiunile ce face la aparițiunea sa. Numai cei ce cugetă asemenea lui, cei înrudiți lui prin simț, și cari sunt totdeuna într-un număr foarte mic, discopere pe dată în el manifestațiunile unui geniu, de-abia cursul timpului le face avere comună. Și de câte ori n-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e escelent într-o speție a artei dramatice se-nțelege că aduce cu sine o altfel de dispozițiune (Stimmung) sau un simț mai (strîmțat) scrintit; cum am zice, cu care publicul primește producțiunele prezentului. Pretențiunile se lărgesc abia cu o aparițiune însemnată, care arată în toată (goliciunea) sărăcia lor cele primite cu mulțumire până acuma, lucru ce diminuă esistința lor. Condițiunile de viață se schimbă din momentul în care pasă un mare artist dramatic în lumea orfană și aprinde sufletele, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stare a (măsura) dejudica ceea ce ți se prezintă (comparînd) alăturînd-o numai cu tot ce s-a produs mai perfect în acea parte unde, va să zică, se poate dejudeca într-adevăr mediocrul și greșitul și unde nu ai de-a adăsta o aparițiune însemnată, pentru a se orienta în privința pretențiunilor și asupra măsurei celor date. Fără-ndoială că măsura mai naltă (hoehere Massstab) se pierde câteodată cu totul daca s-afundă epoce întregi într-un caos surd și rătăcesc în direcțiuni în cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o abilitate câștigată prin conversațiune, prin lectura dileginte a recenziunilor de teatru și prin deasa vizitare a spectacolului, abilitatea adică de-a-nlănțui una-ntr-alta vro cîteoarecari întorsiuni, monedă anume pentru astfel de treabă. Esercițiul artei privit în gros-ul aparițiunei și a criticei stă cu desăvârșire pe nivelul superficialităței celei mai naive. Regenerațiunea amîndorora nu poate să iasă decât din cufundarea în materie. La asta însă trebuie respect față cu obiectul și mărturisirea că și el își are greutățile și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a artei. Opera va avea dar puterea unui viu fără să fi fost însă lămurită de focul idealităței. În arte însă, care trebuie să ne ridice întotdeuna deasupra nemijlocirei naturei, nu vom fi pătrunși curat și pe deplin de o aparițiune care ne reprezintă numai o viață naturală în afectele și dispozițiunile sale nemijlocite. Reprezintatorul ce-și are steaua lui conducătoare numai în simțirea sa (proprie) singură nu ne va putea așadar să ne ridice asupra convicțiunei turmentătoare că și aci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afectului și nu poate domni liber asupră-i, așadar nu-l poate renaște în forma sa ideală. Numai atunci când espresiunea afectului se-ntrece în tărie și originalitate cu natura însăși dar [î]și esersă totodată asupră-ne și puterea unei aparițiuni ideale, numai atuncea suntem noi înșii (transportați) ridicați din sfera unei nemijlocite puteri a naturei. Pentru că reprezintatorul nu se simte îndemînă față cu rolul decât prin mijlocul simțirei sale subiective, de-aceea va putea descrie numai acel cerc strâmt de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acela al pasiunilor demonice, și le devinează cele mai adânci secrete ale lor. Dar noi ne abandonăm numai de-aceea așa de fără grijă acelor (revărsări) esundări, cari ne duc adeseori până la confiniile estreme a tot ce e reprezintabil, pentru că aparițiunea lor întreagă ne ridică îndată asupra prepusului cumcă lucrează numai o forță a naturei și cumcă domnește numai afectul. Noi vedem și gustăm în ele totdeuna o împăcare..... dintre natură și arte, dintre cugetare și simțământ. Și aicea se arată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
descrierea elementelor deosebite, să nu (anticipeze) să presupună ca cunoscute din lucruri ce după regulă sunt să (urmeze) fie următoare. Asta provine de-acolo pentru că-n realitatea artei reprezintative momentele acestea toate sunt deodată în putere și nu vin la aparițiune unul după altul. Știința dezvălește numai necesitatea internă a întregei arhitectonice a artei, fără ca artistul reprezintator să trebuiască de-aceea să le țină aceste momente dispărțite unul de altul în timp. Ceea ce conceptual se petrece într-un dupăolaltă și ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunea lui e-n minte și reprezintă un mod (cel moral) al acțiunilor cari li revine în sine înșile. Dimprotivă reprezentația în intuițiune a unui corp nu conține nimic ce s-ar putea atribui obiectului în el însuși, ci numai aparițiunea a ceva și modul cum noi sîntem afectați de el; și această receptivitate a facultății noastre cognitive se numește sensibilitate și rămâne departe cât cerul de pământ de cunoștința obiectului în sine însuși, chiar dac-ar privi transpărând până în fund
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
penal, care în această privință se va revizui și complecta fără însă a se putea restrânge dreptul în sine sau a se înființa o lege excepțională. Delictele de presă sunt judecate de juriu. Nici cenzura, nici o altă măsură preventivă pentru aparițiunea, vinderea sau distribuțiunea oricărei publicațiuni nu se va putea reînființa. Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoie de autorizațiunea prealabilă a autorității. Nici o cauțiune nu se va cere de la ziariști, scriitori, editori, tipografi și litografi. Presa nu va fi supusă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
devin versete. Se poate condamna o vină așa de nobilă? Da, și cu toată tăria. Cred că procedeul dezvoltării succesive, simfonice, a imaginilor - procedeu de care simbolismul a abuzat înșelîndu-se asupra destinului propriu al poeziei - și rotirea de tablouri cu aparițiuni profetice, înseamnă cam același lucru. Lirismul rezidă în altă funcție, în întărirea unei moralități eterne, sentiment veritabil și permanent la d-l Blaga, dar servit stângaci de procedee echivoce. Această ordine trebuie numită "spiritualitate", oricare ar fi uzura de astăzi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi fost niciodată este singura formă a neexistenței, cine există există și va exista întotdeuna - de nu în faptă, dar ca posibilitate, și posibilitatea, neavând în eternitate timpul nici un înțeles, este existența chiar. Ce s-atinge de intelectul nostru, deși aparițiuni analoage în viața spiritului, în epoce, arată cumcă el este asemenea unei plante, așa încît, dacă ai șterge cu un burete de pe tabla neagră a esperienței seculare toate semnele scrise*, ai vedea cumcă această tablă s-ar împlea din nou
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]