758 matches
-
minunată, ca pe un venin, ca pe un filtru al lui Merlin vrăjitorul, ca pe o spadă cu două tăișuri, ca pe un vârtej. Un lucru este sigur și de aceea a fost Nae Ionescu un profesor-unicat: nu te lăsa apatic și indiferent"(24). În același mod acționează scrierile și expresia autorului unui volum precum Între viață și cărți, volum care are ca posibil efect surpriza. Nicolae Steinhardt însuși își propune să cucerească prin flexibilitatea raportării intelectuale la actul cultural. El
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493272693.html [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
Va face tot posibilul, ca balul să fie în regulă. Nu era singură în acest joc. Mai erau mătușa Annie și copiii. Ei erau cei mai entuziasmați. Puneau suflet și dăruire în toate sarcinile și acțiunile întreprinse. Beth era puțin apatică și oarecum tristă. Alma și-a propus, să stea serios de vorba cu ea. Obraznică și dificilă fata dar Alma avea răbdare. Un bal mascat. Era curioasă ce planuri avea domnul. Se purtase, oarecum, ciudat. Vorbise în doi peri. Nu
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1495552532.html [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
să reacționeze în vreun fel. Vorbea puțin, numai când se impunea neapărat, un răspuns concret la întrebările lor, dormea aproape tot timpul, mânca conștiincioasă tot ce i se oferea, asculta răbdătoare conversațiile celor din casă, dar fără să participe, era apatică, atunci când era silită să iasă din cameră și nu o interesa absolut nimic, din ce se întâmpla în jurul ei. Se simțea obosită și bolnavă, deși nu o durea nimic. Cel puțin, nu la nivel fizic. Era conștientă de starea în
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484397806.html [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
statutul de părinți. Vestea îl făcuse să nu simtă dificultățile zborurilor, să parcurgă cu răbdare clipele, orele, zilele până la revenirea în țară. Timpul trecu precum un vis... La întoarcere, în locul soției volubile, exuberante uneori, aflase în Mela o femeie rezervată, apatică, o umbră a celei lăsate cu așa puțin timp în urmă acasă. Își vedeau fiecare de muncă. Mela era mereu abonată la gărzi și, ca un făcut, erau mereu în contratimp cu venitul pe-acasă. Pentru că erau doi oameni ocupați
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436681454.html [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
prânz de către directorul hotelului, în salonul de protocol. Dorea să mai stea de vorbă cu ei, să afle cum s-au simțit și ce mai face prietenul său, doctorul Trăistaru. Mircea spera ca iubita lui să nu se manifeste la fel de apatică ca în ultimele zile. Mai aveau două nopți de petrecut împreună. Cine știe când se vor mai întâlni. Spera din tot sufletul ca iubita sa să poată trece de acest handicap și să-și intre în drepturile conferite de cei
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427097166.html [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
afirma criticul Vlăduțescu. Bancul are un efect șocant de sens. În cadrul lui atât limbajul cât și gândirea se află la un înalt nivel de perfecțiune. Înainte de toate, bancul este o construcție inteligentă. El nu este pentru mințile leneșe, pentru spiritele apatice, pentru mințile vâscoase și creierele anesteziate. Compoziția numită banc este un construct cu efect imediat. Locul bancului este „peste tot”: unde are acces colocvialul, în conferințe, în discuții aplicate, în conversații, în negocieri. Sigur, bancurile nu au loc în tratatele
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-zidirea-prin-care-se-ajunge-la-perfectiunea-existentei/ [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SUNT OMUL... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia, Aș pune-o scut la poarta din
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1491044835.html [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]
-
Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării absurde,/ De scena pe care-s un jalnic actor,/ Îmi sună pe tâmple aplauze surde
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
DIN VISE Mai înainte aceasta era vatră Unde se întindeau masa și cântecul Unde creșteau copiii Se țeseau vise O Fitore un Ilir o Shpresa Și o Patrie mică Ei sunt acum undeva în Kiruna Au devenit mai fragili Mai apatici Și în vise poartă spaima Deșerturilor albe Patria nu o mai amintește nimeni Chiar acea vatră Cu fundamente care țin Peste numele lor între secole COPILUL DE CRISTAL Eu mișc mâna El mâna Eu strâng fălcile El fălcile O, Dumnezeule
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 by http://confluente.ro/Baki_ymeri_1401214514.html [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
te apuci conștiincios de ultimul poem în care lași să se aplece crengile sălciilor. lași trunchiurile duble să danseze într-un singur butuc. închizi ochii singur. nu vrei degete străine să-ți plece pleoapele. la final, drumul devine o sinusoidă apatică. asimptote de trăiri lasă culoar în inima ta. noaptea și ziua rostogolesc aceeași bilă. capetele se întâlnesc în ultimul punct undeva, la infinit ești tu și tu, și tu, și tu... totul e artă abstractă în ultimă fază de închidere
TĂLPI DEZLIPITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Talpi_dezlipite_anne_marie_bejliu_1360247485.html [Corola-blog/BlogPost/341359_a_342688]
-
-i sunt în cruce. e crucea zilelor și nopților de insomnii pline de bucuria singurătății asumate. din bucurie în durere, lacrima rodului transformă golul în plin. plinul fals o umple de feminitate, într-un spațiu al hohotelor de râs. cască apatic omul cu ochii din lemn de abanos. privește femeia și rodul uscat rugându-se pe ramura indiferenței lui. o atinge din când în când cu glasul lui ca într-o mimă perfectă a unui dialog mort de secole. viață în
FEMEIA DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Femeia_de_lemn_anne_marie_bejliu_1350593741.html [Corola-blog/BlogPost/346424_a_347753]
-
diagnosticăm cu certitudine de ce suferă. După decesul tatălui dumitale, cred că în mintea mamei s-a întrerupt ceva. Circuitele creierului nu au mai funcționat cum trebuie. - Nu știu domnule doctor, dar aveți dreptate. Nu mai avea chef de viață. Era apatică, nu o mai interesa nimic. Când o întrebai ceva trebuia să repeți întrebarea, deoarece nu era atentă la ce discutai cu ea. Se refugiase într-o lume necunoscută mie, în care numai ea știa cum trăia. - Așa se întîmplă cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1404658985.html [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > RUGA TOAMNEI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clopotele toamnei bat sub cer, zănatic, liniștiri de plumb se adună-n patimi umbrele lumini-i strâng din dinți, apatic, la răscruci de nouri ploaia-și strânge lacrimi. Mai ascunde Doamne! ceara din apusuri mierea plânge buza șterselor iubiri, dă tristețea mării s-o adoarmă-n fluxuri alungând tăcerea morții din priviri. Șterge-nsingurarea somnului din cuiburi creanga uscă dorul plânsului
RUGA TOAMNEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1473833806.html [Corola-blog/BlogPost/384387_a_385716]
-
mângâiat să fie spre a deveni dintr-un simplu petic tapiserie. Locuiești demult într-un ou de piatră din care să ieși nu e cu putință cât timp din albuș javre rele-îți latră orice dorință. Locuiești demult într-un dor apatic în care-amintiri îți torc destrămarea dându-ți în răstimp câte-un ghem tomnatic greu ca uitarea. Locuiești demult într-o clipă care s-a oprit în loc recviem să-ți cânte și n-a mai plecat neputând să zboare cu aripi
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1445090450.html [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
largă, schimbându-ne atitudini și concepte, valori morale, ce altădată erau stâlpii și baza unei societăți drepte și înfloritoare, dându-ne în schimb, ceea ce vedem cu toții astăzi: o societate comună, o multi-etnicitate, transformând lumea în care trăim, într-una robotizată apatică și tristă. Știți voi, ce-mi doresc eu cel mai mult? să mai întoarcă Dumnezeu odată roata.. Referință Bibliografică: Amintiri din Predeal / Aron Sandru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178, Anul VI, 17 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
AMINTIRI DIN PREDEAL de ARON SANDRU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aron_sandru_1481968212.html [Corola-blog/BlogPost/376785_a_378114]
-
nervos prin iarbă, gata s-o pornească din nou, la adăpostul apei, însă vigilent, l-am prins și l-am trimis alături de fratele său ceva mai mare, în minciog. Miruna devenise altă persoană acum! Nu mai era femeia somnoroasă și apatică, ci veselă și dornică de noi capturi. Am aruncat momeala pregătită de-acasă în locul unde pescuia ea, pentru a atrage și pești mai mari decât cărășelul capturat. Balta avea pește destul de mare. Se prindeau acolo somni de patruzeci de kilograme
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400698722.html [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Alecsandri' Iași; Cea mai bună actriță în rol secundar: Ilinca Manolache pentru rolurile din spectacolul 'Anul dispărut. 1989', regia Ana Mărgineanu, scenografia Anda Pop, la Teatrul Mic, București; Cel mai bun actor în rol secundar: Marius Manole pentru rolurile Bătrânica apatică, Actorul din spectacolul 'Între noi e totul bine', regia Radu Afrim, scenografia Irina Moscu, la Teatrul Național 'I.L. Caragiale' din București; Cea mai bună actriță în rol principal: Emilia Dobrin pentru rolul Elena din spectacolul 'Casa cu pisici', regia Radu
Premiile Galei UNITER, ediția XXIV by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101166_a_102458]
-
evoluează lucrurile în direcția împlinirii visului tău! Fericirea nu vine prin evenimente spectaculoase și strălucitoare, ci și prin semne mici! Gemeni Prezența ta face extrem de bine unei persoane dragi care nu se simte în apele sale. E mai trist, măi apatic, măi deprimat, dar are mare noroc că îi stai alături, deoarece prin atitudinea ta mai optimistă, măi veselă, îi poți distrage atenția de la ceea ce-l apasă. Te joci, apelezi mai des la glume, îi zâmbești cald și asta îl ajută
HOROSCOP, sâmbătă, 10 decembrie 2016 by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104732_a_106024]
-
de foarte jos și au ridicat imperii. Indiscutabil există speranță, cred în forța acestor generații, chiar dacă sunt dezrădăcinate, chiar dacă ele nu mai cred în nimeni și în nimic. Până la urmă, viitorul, salvarea acestei națiuni stă tocmai în aceste generații aparent apatice, demotivate și ușor resemnate. Paradoxal, este însăși condiția intelectualului român care s-a născut resemnat, lipsit de spirit civic și neangajat social. Cred organic în destinul glorios și colectiv al acestei nații. Așa cum spuneam, suntem o națiune atât de înzestrată
Remus Borza, președinte Euro Insol: Am plătit tribut în fete virgine Înaltei Porți, ne-am cedat tezaurul la ruși și acum așteptăm lumina de la marele licurici by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104091_a_105383]
-
gleznele-mi de gând au mari dureri... Ți-am recompus cuprinsul în neștire Dar nu te-am regăsit la fel ca ieri Pe-acel văzduh de trecere, zănatic... Ți se reflectă pasul în oglinzi De ne-ntâmplare și-un halou apatic Îți definește umbra... Pari că tinzi Spre-accente de răspuns numai când tace Poemul în zăpezi de chihlimbar Și doar când harta hărții se preface În cratima ce-o ții în buzunar Ca să pronunți genunile-mpreună... Sunt prinsă-ntr-o capcană
ALTFEL de AURA POPA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/aura_popa_1423803114.html [Corola-blog/BlogPost/340394_a_341723]
-
avut natura prestigiului excepțional cu marca originalității rostitului cuvintelor ce atrag și se imprimă emoțional - Octavian Ursulescu. Spusele inconfundabilului Octavian Ursulescu au construit profilul fiecărui laureat, ca întotdeauna, în prezentări smălțuite cu o anume atmosferă galantă, a dezvăluirilor clare, deloc apatice, contra pierderii răbdării și plictiselii. Anul acesta (2013) au fost laureați cu Diploma de Excelență și Trofeul „România 2000”, următoarele personalități: Omul Anului 2012, dr. Hassan Abbas Helmy (Egipt), pentru contribuția internațională prestigioasă în slujba sănătății și științei; prof. univ.
GALA LAUREAŢILOR FUNDAŢIEI ROMÂNIA 2000 ŞI COTIDIANULUI ULTIMA ORĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gala_laureatilor_fundatiei_aurel_v_zgheran_1388992173.html [Corola-blog/BlogPost/361628_a_362957]
-
noastră rătăcitoare, Ne-a mai rămas numai vag a spera Într-o minune, acum, salvatoare. Refugiați în furtuna din noi, Ne-năbușim răzvrătirea din urmă, Nemulțumirile curg în șuvoi, Noi trăim tot în spirit de turmă. Ne vom trezi din apaticul somn Sau vom pluti în vise deșarte? Biet cerșetor sau veneticul domn, Cu toții pășim pe drumul spre moarte. Rar ne rugăm la un petic de cer, Dar Dumnezeu nu ne mai ascultă, Ne-apar miraje în lucruri ce pier, Dragostea
AMĂGIRI HILARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1435396705.html [Corola-blog/BlogPost/352990_a_354319]
-
se deschide-n luna asta cu minuni? Moartea m-a bătut pe umăr și pe umărul meu scund Ce troiene de-ntuneric, tu, tristețe îmi aduni! Nu mă vezi că am pe frunte îndurarea din amvon Ce mi-o imploram apatic când nimic nu prevestea, Că voi ridica spre ceruri, ruga mea și nici un ton Nu va mai putea să strige de sub adormita stea? Ninge invers dinspre mine și doar sarea se adună Peste trupurile goale, lut nevredenic de răspuns Viața
NINGE INVERS ÎNSPRE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ninge_invers_inspre_cer_violetta_petre_1361625404.html [Corola-blog/BlogPost/352036_a_353365]
-
Aici e un colț de răi că la tine, de unde,În vis îmi apari, comoara mea din tainic sipet...... XII. PUNTEA SPRE TINE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016. Puntea spre tine... Îmi caut apatic, identitatea pierdută Ca pe- o frunză de castan, desprinsa După ce ploaia, din senin, apărută A făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă. Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte, Tăcute, adumbresc secrete uitate În parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapte Rostite sub
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
a legat Iubirea nu- i joc, trubadurii- au tăcut, Oricât de- ntuneric ar fi, pașii tăi i-am aflat. Târziu, prea târziu, s- a făcut, la apus Puntea spre tine, țesuta de ... Citește mai mult Puntea spre tine...Îmi caut apatic, identitatea pierdutăCa pe- o frunză de castan, desprinsăDupă ce ploaia, din senin, apărutăA făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă.Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte,Tăcute, adumbresc secrete uitateîn parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapteRostite sub picurii ploii de mai
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]