162 matches
-
explicare a rolului atenției, completat de evocarea rolului emoției în atenție, a mișcărilor musculare, chiar de localizare frontală a apercepției. Viziunea lui, inspirată din teoria lui Leibniz asupra apercepției, este mai articulată și cuprinzătoare. Mai mult, la Wundt, formularea problemei apercepției va fi un bun pretext de a aduce pe același tărâm o serie de alte influențe și efecte determinante ale vieții sufletești, pe cele în care elementele senzorial-asociative se întâlnesc cu cele logice, cu cele involuntare, etc. Descoperirea și reprezentarea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
totul altfel abordată în laboratorul lui Wundt. Convingerea care domnea aici era că manifestările psihice se suprapun celor conștiente. Măsurarea, deci, a mișcărilor psihice (și nu a celor fiziologice) începe tocmai de acolo de unde acestea se manifestă, adică de unde intervine apercepția, percepția, asociația, de unde ele se conștientizează. Or, despre însemnătatea și desfășurarea proceselor psihice în această reflectare cercetătorul poate lua cunoștință doar prin metoda introspecției. Stabilirea oricărei relații posibile dintre stimuli și reacții cere cu necesitate considerarea rezultatelor aplicării metodelor introspective
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de pretenția considerării intervenției a doi factori perturbatori: pe de o parte (concepția wundtiană aici nu a fost confirmată niciodată), întregul traseu procesual de la sesizarea excitantului și până la mișcarea musculară rezultată s-ar compune din părți procesuale psihologice distincte ca apercepția, voința, etc.; pe de altă parte, ideea, considerată potrivnică naturii, după care subiectul de experiență trebuia să fie atent nu la componentele reale ale acțiunii, ci la propriile procese psihice. Sub influența acestora propriu-zisa reflectare senzorială a devenit foarte greu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
artistic pentru a-i stabili proprietatea de obiect suficient. Un obiect artistic suficient este un obiect care nu are nevoie de nicio relație exterioară pentru a exista. Relația dintre Ingaden și Hartmann este o relație intimă în care regăsim problema apercepției operei de artă. Pentru a putea ajunge la singularitatea operei de artă trebuie să interogăm, prin cercetarea ontologică, problemele particulare ale artei. Prin această cercetare a problemelor fundamentale ale artei și ale operei de artă vom ajunge la adevărata esență
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentărilor (în descendență leibniziană), adică a reprezentării eului și a raportării acesteia la intelectul însuși. El distinge două tipuri de conștiință de sine: una a stărilor psihologice în simțul intern ("conștiința de sine empirică") și una a exercitării actelor de apercepție ("apercepția transcendentală" cea responsabilă de statornicia și unitatea conștiinței)32. Reprezentările, certitudinea determinațiilor sufletului, aparțin simțului intern în măsura în care ele pot fi obiect pentru reprezentări, adică în măsura în care pot fi intuite. De aceea simțul intern operează cu percepții, cu imagini, cu amintiri
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în descendență leibniziană), adică a reprezentării eului și a raportării acesteia la intelectul însuși. El distinge două tipuri de conștiință de sine: una a stărilor psihologice în simțul intern ("conștiința de sine empirică") și una a exercitării actelor de apercepție ("apercepția transcendentală" cea responsabilă de statornicia și unitatea conștiinței)32. Reprezentările, certitudinea determinațiilor sufletului, aparțin simțului intern în măsura în care ele pot fi obiect pentru reprezentări, adică în măsura în care pot fi intuite. De aceea simțul intern operează cu percepții, cu imagini, cu amintiri etc.
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de statornicia și unitatea conștiinței)32. Reprezentările, certitudinea determinațiilor sufletului, aparțin simțului intern în măsura în care ele pot fi obiect pentru reprezentări, adică în măsura în care pot fi intuite. De aceea simțul intern operează cu percepții, cu imagini, cu amintiri etc. De cealaltă parte, apercepția pură este exclusiv pentru gânduri, pentru inteligență și pentru facultatea de a lega, de a sintetiza. De ea este nevoie pentru conștiința a ceea ce facem (nu a ceea ce percepem), deoarece modul în care cineva devine conștient de actul reprezentării nu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ca echivalentul reflexiv al actului subiectiv să poată gândi în el mai mult decât acesta din urmă însuși oferă. Astfel, dacă gândirea își debordează obiectul prin sinteză supraîncărcată, elementul contemplativ este restituit etapelor mai cuminți ale raportării la sine și apercepția de tip transcendental primește ajutorul sistemului categorial al personalității, coborând în concretul aplicativ al substanței individuale articulate. Prin această nouă abordare cogniția devine, o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea specifică percepției, aducând modificări discrete (conform cu maniera noetică ce-i e
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reciproc recognoscibili în cadrul definitoriu al unei conformități existențiale. Ea împinge până dincolo de granițele subiectivității dezbaterea raportului comun care se instituie între cei doi și unifică sub cupola categoriilor interiorității experiența lor împărtășită, caracterizând procesul relațional pornind de la datele simțului intern. Apercepția de sine ajunge astfel să joace un rol hotărâtor în implicarea socială a subiectului și decelează grăuntele de participație afectivă lăuntrică din noianul de obiectivări care compun evoluția sa comunitară. Conștient în chip discriminatoriu de multiplele asemănări și diferențe care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și buna practică a reflectării asupra propriului sine (întrucât persoane fără o dotație superioară sunt adeseori capabile de o autentică repliere pe faptul propriilor trăiri), totuși strategiile cunoașterii eficiente guvernează întregul proces reflexiv. Pe registre existențiale diferite, modalități diferite de apercepție activă aspiră produsul intelectual pur și îl angrenează într-un rost umanizant, particularizat și în același timp deschis către participație spirituală. Mai mult, limitele propriilor capacități nu pot fi depășite nici în focul provocărilor lăuntrice, acolo unde, poate, o inedită
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este la Descartes o simplă funcție logică ce va produce spontan predicatele sale, sau mai mult, judecățile sale. O asemenea aplicație a logicii predicative la subiectul gîndirii are drept consecință dedublarea subiectului în conștiință (sau percepție) și conștiința de sine (apercepție) și transformarea acestei dedublări în condiție a gîndirii. Această orientare transcendentală a gîndirii este mai mult de inspirație leibniziană decât cartesiană. Dedublarea între percepție (sau reprezentarea conștientă) și apercepție (sau conștiința de sine) semnifică faptul că spiritul, printr-o repriză
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
consecință dedublarea subiectului în conștiință (sau percepție) și conștiința de sine (apercepție) și transformarea acestei dedublări în condiție a gîndirii. Această orientare transcendentală a gîndirii este mai mult de inspirație leibniziană decât cartesiană. Dedublarea între percepție (sau reprezentarea conștientă) și apercepție (sau conștiința de sine) semnifică faptul că spiritul, printr-o repriză reflexivă, se dualizează și face să apară reprezentarea în câmpul adevărului. Atunci acesta este felul în care, așa cum a spus Kant, . Nu se poate nega faptul că Descartes distinge
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
angajează în judecăți de valoare îndrăznețe, practică un comentariu moderat, animat de vibrație și căldură. Între grupările de la „Gândirea” și de la „Sburătorul”, balanța înclină firesc spre cea dintâi, printr-o afinitate de structură temperamentală și morală. Criticul nu are îndeobște apercepții doctrinare sau de apartenență la un grup. El este un lector senin, candid, evident sincer și atunci când își rostește admirația, și când își dezvăluie rezervele, ba chiar propriile limite de înțelegere. Scrie despre poezie, dar mai ales despre roman, dezvoltând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
noi ale poveștilor, alunecând în primul rând spre eroizare și eufemizarea violențelor. În epoca bunului sălbatic, a primitivității sacrului, a frumuseții lumii basmelor, a geniului revoluționar și a salvatorului providențial, poveștile cu și despre pirați s-au adaptat și ele apercepției dominante, îndulcind fantast asperitățile morale și producând un contrast evident față de realitate. El va fi amendat, mai târziu, de unii istorici mai severi și oricând dispuși a descoperi adevăruri ascunse sub formele normale ale activității mentale. Problema alunecării spre comercial
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
prea multă ținere de minte a răului", "prea multă ranchiună" și amintindu-le că Vechiul Legământ vorbește și de "un timp pentru supărare", dar și de "o vreme pentru uitare, iertare și împăcare". Toate acestea fiind spuse e limpede de ce "apercepția lui Nicolae Steinhardt în Israel și în lumea evreiască e aproape negativă"8, ca să-l cităm pe Teșu Solomovici. Iată ceea ce Miruna Munteanu numește "Cazul Steinhardt" în Ziua, din 27 ianuarie 2007, articol în care publică pasaje întregi din volumul
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Teșu Solomovici. Iată ceea ce Miruna Munteanu numește "Cazul Steinhardt" în Ziua, din 27 ianuarie 2007, articol în care publică pasaje întregi din volumul despre Istoria evreilor din România al lui Solomovici. Așadar premisele unei relații tensionate existând, vom vedea cum "apercepția" lui Steinhardt în lumea evreiască merge de la ironia lui Mirodan până la atacul murdar și neasumat al unui articol din revista Orient Expres din Tel Aviv din aprilie 2000, trecând prin provocarea ostentativă a lui V. Rusu. Ironia lui Mirodan e
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
epuizarea existenței, a tot ceea ce omul și-a considerat a fi esența ființei, spre a se convinge apoi de stuporoasa evanescență a lucrurilor: până și zeul e muritor, până și suprema vitalitate a formelor. Un adevăr comun, a cărui bruscă apercepție naște însă versuri pline de diafanitate: "ușile-s pe dinăuntru ferestrele la fel/ norocul meu aici e și el un mic zeu muritor/ pe care-l plimbă tata într-o cvadrigă/ când vine iarna iar păsările călătoare/ de aici se
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
firesc de un poet preocupat, în ultima sa fază creatoare, să capteze undele letale emise de un univers tot mai îndepărtat de el. În Marea la Ostende, de pildă, Ioan Flora transmută contemplarea unui triptic cu mare învolburată într-o apercepție a existenței ca diluviu cosmic, anunțat prin stagnarea timpului: "marți era luni, încă nu se prăbușiseră/ constelațiile sau semnele zodiacale (...) Marți era ieri, marți era poimâine", diluviu al vieții, dar și al artei prefigurând sfârșitul universal, ce cară noroios, precum
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
de-a ne vedea. Valer susținea că, după Kant, în principiu, problema libertății individului nu se poate rezolva. Artur în schimb încerca să-l contrazică, aducând drept argument viziunea lui Kant asupra timpului, conform căreia timpul este o formă de apercepție a individului. Restul nu mi-l mai aduc aminte, pentru că nu e domeniul meu. Când mi-am luat la revedere, Valer mi-a sărutat mâna cu tandrețe, ceea ce, cu toate că mi s-a părut un gest de modă veche, m-a
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
cele 550 de întrebări, îl răstigniră pe patru scale de validare ("?", "L", "F" și "K") și pe nouă scale clinice (hipocondrie, depresie, isterie, deviație psihopatică, masculinitate-feminitate, paranoia, psihastenie, schizofrenie, hipomanie), urmă tehnica aso-ciativ-verbală a lui Galton în varianta Jung, tehnica apercepției tematice și tehnica Rosenzweig, cu cele 24 de planșe înfățișînd Frustrarea și tehnica Szondi cu cele 48 de fotografii de bolnavi mintal... În fine, teribilii, teribilii fluturi de cărbune, cerneală și sânge din planșele Rorschach (Herman Rorschach - nu e bizar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi, nu s-ar putea pricepe niciodată. Există însă trei izvoare primordiale (facultăți sau capacități ale sufletului) cari conțin condițiile putinței a toată experiența și nu pot fi deduse înșile din nici o altă facultate a sufletului, anume: simț, imaginație și apercepție. Pe, acestea se-ntemeiază: 1) sinopsea celor diverse apriori prin simț; 2) sinteza acestor diverse prin imaginație, 3) unitatea acestei sinteze prin apercepția originară. Tot aceste facultăți sânt susceptibile de-o întrebuințare nu numai empirică, ci și transcendentală, care aceasta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
experiența și nu pot fi deduse înșile din nici o altă facultate a sufletului, anume: simț, imaginație și apercepție. Pe, acestea se-ntemeiază: 1) sinopsea celor diverse apriori prin simț; 2) sinteza acestor diverse prin imaginație, 3) unitatea acestei sinteze prin apercepția originară. Tot aceste facultăți sânt susceptibile de-o întrebuințare nu numai empirică, ci și transcendentală, care aceasta din urmă se-ndreaptă numai asupra formei și e apriori constructibilă. De această întrebuințare transcendentală am vorbit mai sus în partea întîi în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiect, fiind conștii despre combinarea după o regulă a trei linie drepte, după care regulă o asemenea intuițiune se poate reprezenta orișicând. Această unitate a regulei determină toate cele varie și le mărginește la condițiile cari fac cu putință unitatea apercepției, și noțiunea acestei unități este reprezentația despre obiect==X, pe care o cuget prin numitele predicate ale unui triunghi. Toată cunoștința cere o noțiune, fie aceasta cât ar voi de incomplectă și întunecoasă; noțiunea însă este după forma sa totdeauna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căci acest obiect nu e nimic mai mult decât un ce, al cărui noțiune exprimă o așa necesitate a sintezei. Această condiție primordială și transcendentală nu e alta decât apercepțiunea transcendentală. Conștiința de sine însuși, după determinările stării noastre la apercepții dinăuntru, este numai empirică, întotdeauna schimbătoare, ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi, această conștiință [e numită] îndecomun simț intern sau apercepția empirică. Ceea ce trebuie reprezentat ca numeric identic nu se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Conștiința de sine însuși, după determinările stării noastre la apercepții dinăuntru, este numai empirică, întotdeauna schimbătoare, ți un însumi stabil și rămâitor în această curgere de fenomene interioare nu se poate găsi, această conștiință [e numită] îndecomun simț intern sau apercepția empirică. Ceea ce trebuie reprezentat ca numeric identic nu se poate cugeta ca atare prin date empirice numa. Trebuie să existe o condiție care precede toată esperiența și o face pe aceasta cu putință, având esperiența a ilustra oarecum și a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]