161 matches
-
în privirea tuturor obiectelor posibile. {EminescuOpXIV 422} Dintr-asta e evident că schematismul inteligenței nu țintește prin sinteza transcendentală a imaginației la nimic alta decât la unitatea tuturor celor diverse ale intuițiunei din simțul interior, și astfel indirect la unitatea apercepției, ca funcție ce corespunde simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure sânt adevăratele și singurele condiții cari li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiecte, prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă întrebuințare decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-o experiență. În întregimea a toată esperiența posibilă sânt cuprinse însă toate cunoștințele noastre și în referarea generală la aceasta consistă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt toate reprezentările noastre și anume simțul intern (der innere Sinn) și forma lui cea apriori - timpul. Sinteza {EminescuOpXIV 425} reprezentărilor se-ntemeiază pe puterea imaginației, unitatea sintetică a lor însă (care-i necesară la judecată) se-ntemeiază pe unitatea apercepției. Aicea deci trebuie să căutăm posibilitatea judecăților sintetice și, fiindcă tustrele conțin izvoarele reprezentărilor apriori, vom trebui să căutăm tot aici și posibilitatea judecăților sintetice pure, ba din aceste motive ele vor fi chiar necesare, daca e vorba ca să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu cunoștință, ci o rapsodie de afecții ale simțurilor (Wahrnehmungen), cari nu s-ar potrivi într-un context după regulele unei conștiinți peste tot încheiate (durchgangig verknupft) și posibile, deci nu s-ar potrivi în unitatea transcendentală și necesară a apercepției. Așadar experiența are drept temelie apriori niște principii ale formei ei, adică reguli generale de unitate întru sinteza fenomenelor, a căror realitate obiectivă se poate dovedi orșicînd nu numai în experiență, ci chiar în posibilitatea experienței. Afară de această raportare însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
supus condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori sânt cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori, sinteza puterii imaginației și unitatea ei necesară {EminescuOpXIV 426} într-o apercepție transcendentală, apoi le raportăm asupra cunoștinței posibile experimentale în genere și în urma-urmelor zicem: condițiile posibilității experienței în genere sânt în aceeași vreme condiții ale posibilităței obiectelor experienței, deci ele au valoare obiectivă într-o judecată sintetică apriori. A TREIA
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Tabla categoriilor ne dă o povățuire cu totul firească spre construirea tablei principiilor, pentru că aceste principii nu sânt nimic alt decât reguli pentru întrebuințarea obiectivă a categoriilor. Toate principiile inteligenței pure sânt deci: 1. Axiome ale intuițiunii 2. Anticipări ale apercepției 3. Analogii ale experienței 4. Postulate ale cugetării empirice în genere. {EminescuOpXIV 427} Aceste numiri le-am ales cu precauțiune, pentru a nu lăsa nebăgate-n samă deosebirile în privirea evidenței și exercițiului acestor principii. Se va vedea în curând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Prima cunoștință a neștiinței noastre, posibilă numai prin o critică a rațiunei însăși, este așadar o știință, cea de a doua nu e nimic decât o remarcare despre care nu se poate spune până unde ajunge concluzia trasă din ea. apercepție, percepție, observație remarcare Dacă (conform părerei simțurilor) îmi închipuiesc fața pământului a fi în felul unui talger nu voi ști până [unde] ea se întinde. Dar esperiența mă va învăța că orișiunde m-oi fi dus voi găsi încă un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
psihometrice la datele istorice. De pildă, R.B. Cattell (1963) a adaptat Chestionarul celor 16 factori de personalitate la date biografice în scopul elaborării unui profil standard al savantului genial. În mod similar, numeroși cercetători au apelat la Testul Tematic de Apercepție pentru a analiza intențiile creatorilor în operele artistice și literare (Bradburn și Berlew, 1961; Cortés, 1960; Davies, 1969; McClelland, 1961, 1975; Winter, 1973). Unul dintre meritele acestor studii variate este conștientizarea asemănării pregnante a portretului geniului creativ desprins din cercetările
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de ziare și criticii - și aplicarea unei baterii de teste (printre care multe dintre testele de gândire divergentă ale lui Guilford, câteva teste de măsurare a inteligenței și diferite teste de personalitate autodescriptive și de obiectivare, cum sunt testul de apercepție tematică TAT - Thematic Appreciation Test - și Rorschach - Rorschach Inkblot Test) persoanelor care acceptă să participe la un atelier de evaluare organizat la Berkeley pe parcursul unui weekend prelungit pe trei zile. Acest weekend le oferă câtorva membri ai personalului numeroase ocazii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
implicare profundă în domeniul vizat (Amabile, 1996). Într-adevăr, motivația intrinsecă poate contribui la implicarea profundă. Investigația longitudinală a lui Carney (1986) pe un grup de studenți la Arte Plastice a demonstrat că subiecții la care desenul din testul de apercepție tematică (Thematic Apperception Test - TAT) cuprindea multe imagini intrinsece - reliefând bucuria de a crea lucrări de artă - au rămas în acel domeniu și după terminarea studiilor și au avut mai multe șanse de succes. Un studiu recent a sugerat existența
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Chyne (1671-1743) Anglia The English Malady (Depresia) W. Battie (1703-1776) Anglia A Treatise of Madness Boissier de Sauvages (1706-1776) Franța Nosologia Methodica I. Kant (1724-1804) Prusia Tratat despre bolile capului. Antropologia Maine de Biran (1766-1824) Franța Nouveaux essais d’anthropologie. Apercepția imediată W. Cullen (1710-1790) Scoția Nosology or systematic arrangement of diseases. Introduce termenul de nevroză A.F. Mesmer (1734-1815) Austria Memoire sur le découverte du magnetisme animal C. Lavater (1741-1801) F. J. Gall (1758-18028) Germania și Elveția Frenologia. Fiziognomia. Cranioscopia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
occidentale, acest fenomen este cu adevărat remarcabil. El merită un salut de recunoaștere și deferență. Ca revers, succesul binemeritat al acestor conferințe a evidențiat una dintre carențele majore ale sistemului de învățământ teologic din România. E vorba de lipsa unei apercepții pentru fenomenul duhovnicesc, în rândul majorității „cadrelor didactice”. S-ar fi cuvenit, poate, ca părinții duhovnici invitați la serile ASCOR să fi fost mai întâi chemați să conferențieze la Facultățile de Teologie, fapt care - cu mici abateri de la normă - nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologilor este doar aceea de a putea transmite și de a interpreta semnificațiile acestei „metanarațiuni” într-o lume redusă la unități atomice aflate în raporturi de tip calitate-cantitate. După revoluția cibernetică a epocii postindustriale, ecranele video au prelevat oamenilor acea apercepție poetică cu care era înzestrat omul tradițional. În loc să alerge după fluturi, copiii zilelor noastre rup joystick-uri și fac excursii virtuale pe lună1. În epoca Internetului, capacitatea noastră de a integra experiența cotidiană a lumii fragmentate prin recursul la alegorii sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
semnificațiilor parazite, care sufocă adesea speciile dialogului (între care lectura este genul cel mai important). Cheia acestei simplificări se află în puterea de actualizare a „chipului divin” (imago Dei), centrul de unitate al tuturor facultăților spiritului uman. În absența acestei apercepții, formele variate de limbaj nu fac decât să exploateze diferența dintre intenție și expresie. Odată reîntregit spiritual, omul aflat sub puterea cuvintelor face trecerea de la usus la fruitio. În termenii lui Dionisie Areopagitul, limbajul capătă nu o funcție predicativă (kategorein
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cohen, Kants Theorie der Erfahrung, zweite Auflage, Berlin, 1885, pp. 24-25. 10. Ibidem, p. 56. 11. E.W. Schipper, „Kant’s Answer to Hume’s Problem”, în Kant-Studien, Bd. 53, 1961, p. 62. 12. Referindu-se la unitatea necesară a apercepției, Kant subliniază distincția dintre „un raport care este obiectiv valabil și care se distinge suficient de raportul aceleiași reprezentări, a cărei valabilitate ar fi numai subiectivă, ca acela, de exemplu, care se întemeiază pe legile asociației. Despre acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la conturarea problemei cărții sale. Punctul de plecare îl constituie o temă a Criticii rațiunii pure și semnalarea a ceea ce autorul numește „insuficiența filosofiei kantiane”. La Kant necesitatea și universalitatea adevărurilor științei depind de acea sinteză pe care o înfăptuiește apercepția pură. Sinteza devine posibilă datorită identității eului sau a conștiinței de sine, identitate pe care o desemnează termenul apercepție. Or, Kant, susține Motru, postulează pur și simplu o asemenea identitate, ca determinare a conștiinței în genere. În realitate, această identitate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ceea ce autorul numește „insuficiența filosofiei kantiane”. La Kant necesitatea și universalitatea adevărurilor științei depind de acea sinteză pe care o înfăptuiește apercepția pură. Sinteza devine posibilă datorită identității eului sau a conștiinței de sine, identitate pe care o desemnează termenul apercepție. Or, Kant, susține Motru, postulează pur și simplu o asemenea identitate, ca determinare a conștiinței în genere. În realitate, această identitate va trebui să primească o bază psihologică, empirică. Motru părăsește astfel planul filosofiei transcendentale încercând o critică a conceptelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
angajează în judecăți de valoare îndrăznețe, practică un comentariu moderat, animat de vibrație și căldură. Între grupările de la „Gândirea” și de la „Sburătorul”, balanța înclină firesc spre cea dintâi, printr-o afinitate de structură temperamentală și morală. Criticul nu are îndeobște apercepții doctrinare sau de apartenență la un grup. El este un lector senin, candid, evident sincer și atunci când își rostește admirația, și când își dezvăluie rezervele, ba chiar propriile limite de înțelegere. Scrie despre poezie, dar mai ales despre roman, dezvoltând
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
am fi presupus noi, prin bunul Kircher se aruncaseră imediat asupra hieroglifelor, și asupra limbii copte, și a altor graiuri orientale, ebraica fiind numai un paravan, o concesie făcută modei epocii. 104 Aceste texte nu se adresează muritorilor de rând... Apercepția gnostică este o cale rezervată unei elite... Căci, după cuvântul Bibliei: nu aruncați mărgăritarele voastre la porci. (Kamal Jumblatt, Interviu În Le jour, 31.03.1967) Arcana publicata vilescunt: et gratiam prophanata amittunt. Ergo: ne margaritas obijce porcis, seu asino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
filmul a eliberat efectul de șoc psihic din ambalajul moral în care îl împachetase dadaismul. (...) Această formă de receptare pe calea divertismentului este din ce în ce mai evidentă în toate domeniile artei și este ea însăși un simptom al schimbărilor profunde la nivelul apercepției” (op. cit., pp. 140-142). În anii ’20, analogiile dominante sînt însă acelea dintre cinema, poezia pură și visul suprarealist. Principalii comentatori ai artei cinematografice sînt, aici, cei doi B.F.: Benjamin Fondane (corespondent din Paris) și Barbu Florian, secondați ocazional de Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vocație critică, gândirea teologică dobândește un indispensabil caracter filozofic. Rațiunea luminată de credință purcede spre un examen autoscopic, țintind idolii falși ai prejudecăților sau propriilor judecăți. Paradoxal, acest sever exercițiu îl operează rațiunea însăși, chiar dacă pe un fond de profundă apercepție spirituală. Vocația critică a teologiei este universală: chiar dacă volumul lui John Milbank demonstrează inconsistența proiectului modernității seculare, rechizitoriul său ar putea fixa păcatele oricărei alte epoci. Cu greu ar fi de găsit un pasaj istoric sau cultural în care teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de unde numele de teste proiective. Propunătorii acestor teste susțin că sunt utile pentru descoperirea unor probleme inconștiente, motive sau opunerea în a vorbi despre ceea ce-l macină. Patru dintre cele mai frecvente teste proiective sunt testul Inkblot Rorschach, Testul de Apercepție Tematică (TAT), testul de completare a afirmațiilor și Testul care presupune desenarea unei persoane. Testul Inkblot Rorschach, cunoscut sub numele de Rorschach, a fost elaborat în 1921 de către psihiatrul elvețian Hermann Rorschach. Testul cuprinde 10 planșe, fiecare având pete de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
asprimea și necioplirea în diferite manifestări individual-sociale. Dar observatorul răbdător, care stă și așteaptă să iasă din scoica colțuroasă adevăratul organism adăpostit înăuntru, are bucuria de a vedea o ființă foarte fin, complicat, foarte delicat construită, cu nenumărate organe de apercepție mai variată și puternică a lumei, total nebănuite după aspectul crustei de piatră" (Scrieri, p. 381). Reflecția citată ne propune așadar să căutăm istoria dincolo de aparențe, dincolo de superficia vizibilă a elementelor ce o compun, pentru a-i sesiza mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
limită, chiar o rafinare a conceptului de "Ding an sich"). În tentativa sa de a evita sau măcar de a explica paradoxurile care apar din aparent nevinovată întrebare privitoare la unitatea sau pluralitatea conștiințelor, Kant "subliniază că necesitatea unității de apercepție este o necesitate de reflecție" (Guttenplan, 1995, p. 553). Însă eul obișnuit se concepe pe șine inevitabil în forma unei unități, fiindcă numai în această stare poate fi declanșat procesul extins de cunoaștere. Această unitate, pe care Kant o descrie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
scriptural, a viziunii empirice, care reprezintă rezultatul procesului de creație artistică, operă de artă desăvârșită. Luând în considerare procesul de creație artistică în sine, ni se impune faptul că viziunea este subîntinsa de două etape: 1. o stare, definită că apercepția conținuturilor absolute ale universului (viziunea empirica); 2. procesul de creație artistică, la rându-i definit că înregistrarea concretă a stării vizionare, având ca rezultat o operă de artă poem, gravura, pictură sau o combinație a acestora (viziunea estetizata). Desigur, pot
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]