11,066 matches
-
fata cu șorț alb pe fusta înflorată: era chiar ea, Sibyle. Avea părul ei blond, buclat și în ochii verzi ai morăriței recunoșteam chiar mărunta pată, stropul mic auriu, pe care-l zărisem în ochii verzi ai Sibylei, de cum se aplecase să mă sărute acolo pe pragul casei lor. Dar nu-i mărturiseam că o recunoscusem. Mă străduiam să văd, să înțeleg ce face ea acolo. Purta în mână o batistă albă. Urmărindu-i privirile, am zărit un vânător care trecea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
pierdeam undeva, înainte de a ajunge la stânci... Deschizând ochii, am văzut la ceasul din tablou ora șapte. Nu peste mult ne luam rămas bun de la cele două doamne în holul întunecos unde le întâlnisem pentru întâia oară. Sibyle s-a aplecat din nou spre mine ca și atunci, și de astă dată mi-a șoptit: "Lebe’wohl Nikolaus, mein lieber Freund". Îi simțeam tot ca atunci suflarea parfumată, ca o sărutare. Dar nu mai era voioasă. Mi s-a părut chiar
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Terestrul era cel nocturn. Pe de altă parte, noaptea este și un moment critic, un moment în care trebuie să fii dispus să primești un mesaj și, în același timp, să fii dispus să primești un mesaj și să te apleci, să reflectezi asupra propriei tale mizerii umane. În legătură cu acest aspect, noaptea este și momentul zero aș spune, în care, uneori, se percepe ruptura între Divin și Uman, momentul în care omul se poate simți singur, părăsit. De aceea, noaptea reprezintă
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
vieții altora de deasupra, de dedesubt, din jur. Doctorul Azad era un bărbat mititel, precis, a cărui vorbă, spre deosebire de obiceiul bengalez, depășea doar cu un sfert de decibel nivelul șoaptei. Dacă voiai să auzi ce spune, erai obligat să te apleci în direcția lui, așa încît toată seara Chanu rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin spatele mesei: Veniți să stați cu noi la masă. - Soția mea
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
a surprinde și reconstrui mintal cadre neobișnuite ale realității: "Pe la unu noaptea, în fața unei vitrine cu jucării a magazinului Romarta (vezi nepieritoarea glorie a artei naționale!), un măturător de stradă bătrân, cu mătura în mână, sprijinită-n caldarâm, contemplă îndelung, aplecându-se pentru a vedea mai bine, șinele de tren întinse în vitrină, mașinuțele colorate. Moș Crăciunul de carton înconjurat de beculețe strălucitoare. în tot acest timp mângâie calm, afectuos, bățul lustruit al măturii sale". (p. 38) în cazul lui Cristian
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
mele aferente. A doua oară am fost mai norocoasă și m-am ales cu Nicholas Cage. Care în 2005 a făcut două lungmetraje cum nu se poate mai diferite ca tonalitate: Traficantul de arme și Meteorologul. Cred că o să mă aplec asupra aceluia care sună cel mai spectaculos în context hollywoodian, adică ultimul. Am început vizionarea acestui film cu o prejudecată care mi se lățea pe retină. Mai exact, inventariind actorii care jucaseră roluri de prezentatori TV de vreme (și asta
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
publicație engleză Folklore, a folosit informații din cartea autoarei românce. Peste ani, în cartea amintită, N. Iorga scria că Tereza Stratilescu ,a dat în englezește o bună carte despre români." Cât îi privește pe etnografii români, aceștia nu s-au aplecat asupra cărții din 1906. Și acum câteva date biografice ale autoarei. S-a născut la 13 aprilie 1862 la Tarcău, județul Neamț, și-a făcut studiile liceale și universitare la Iași, unde a fost, din 1895, profesoară de istorie și
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
la mine, fără să spună nimic. Van Gogh al meu nu se mai miră... Tăcere în seara înaintată, sclipiri mărunte ale semnalelor... Șinele, pe sute de metri ard, se fac purpurii de soarele de septembrie atingând la vest dunga orizontului. Aplecat peste fereastră, trag în piept mireasma melancolică a câmpiei transilvane. Ormeniș... Apața... Măieruș... Vadul Roșu.. Oltul, limpede, cu liane mișcându-se lin în curgerea întunecoasă a apei... Cineva, un biciclist, s-a oprit pe șoseaua paralelă, deși pe ea nu
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
se desfășoară în patru etape: prin izolare, prin înșurubare, prin cristalizare și prin recurență. Toate aceste etape, veritabile procedee de analiză a unei probleme filozofice, sînt parcurse de Dragomir într-o înlănțuire strictă. Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă, momentele timpului (prezent, trecut, viitor), relația conștiinței cu "acum-ul" vieții noastre, repetiția, succesiunea, periodicitatea, liniaritatea sau circularitatea timpului, creșterea sau trecerea ca fenomene temporale, istoria ca amestec de evenimente irepetabile și
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
scrisorile, eram singur citindu-le și râdeam zgomotos ca un nebun, fiindcă tu ai un humor disperat" (s.n .). Nici râsul nebun al lui Nego nu era altfel decât disperat. Plină de înțeles și pentru cei care și-au pierdut capul aplecându-se în fața noii ideologii, cât și pentru cei decapitați la figurat, dar nu s-au aplecat și astfel și-au păstrat capul pe umeri, e zguduitoarea poveste a călăului chinez care visa să vadă un cap rămas la locul lui
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
disperat" (s.n .). Nici râsul nebun al lui Nego nu era altfel decât disperat. Plină de înțeles și pentru cei care și-au pierdut capul aplecându-se în fața noii ideologii, cât și pentru cei decapitați la figurat, dar nu s-au aplecat și astfel și-au păstrat capul pe umeri, e zguduitoarea poveste a călăului chinez care visa să vadă un cap rămas la locul lui după ce l-a retezat. Implica povestea călăului artist într-o scrisoare prin care și-o făcea
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
artist într-o scrisoare prin care și-o făcea complice la starea lui pe Mariana Șora. Iar eu v-o povestesc - scria el cu umor negru, autopersiflant și autoflatant totodată - ca să știți pentru ce salut pe stradă cu mâna (niciodată aplecându-mă) și de ce închei această scrisoare veselă, stând drept, fiindcă...". Subînțelesul, cu detaliile din text, e la îndemâna celui care citește această pagină din Traversarea cortinei, volumul de scrisori publicat de Virgil Nemoianu. în ultimele zile de viață visa cu ochii
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
adînc, pe la morți vreo rădăcină...". Fântâneru practică un animism mai delicat, de pastelist letargic cu neașteptate, nevoite pusee de vitalitate: "La o parte, la stînga, petuniile gingașe mă întărîtă. Îmi sug cu roșul lor nervii. Foile sînt prea late. Mă aplec; apropii obrazul, înfășurîndu-l. Crinii albi, cu polenul răvășit pe sălbioarele de frunze se abat în buchete despicate. Mă dor degetele, fiindcă n-am îngăduiala să le înmoi, să-mi mînjesc palmele, să le frec. Dalii, pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
în 2002 cu romanul „Rebutarea omenirii”. De atunci, romanele lui Adrian Georgescu au început să curgă, numărând vreo 28 de titluri, unele apărând în mai multe ediții, unele bilingve (română-engleză). În ultima vreme ( de prin 2010), Adrian Georgescu s-a aplecat asupra scriiturii de factură religioasă, „cutremurătoare meditații despre lume și Dumnezeu izvorâte dintr-o adâncă simțire și însuflețite de duhul smeritei rugăciuni” (cum spune Ieromonahul Hrisostom Iorgulescu în Predoslovia cărții „Chilii”, ed. a IV-a, 2014) „Sosirea spre Dumnezeu” (2011
Prozatorul Adrian Georgescu va fi din nou în Caraş-Severin [Corola-blog/BlogPost/94309_a_95601]
-
Poezia este un om Ea poate deveni icoană, nețărmurire, regină medievală din țările de jos, trestie unduitoare, freamăt continuu, noapte în loc de zi. De cum apare în lume devine prizonieră, în litere de aur poate fi țintuită. Adesea coboară între văi, se-apleacă spre stânga, rămâne un timp în propria-i singurătate. Poezia este asociată mai întotdeauna cu tristețea. Bucuria din poezie este legată de suferința fericirii. Furtuna este învinsă, vrăjită de cântec, obosită numai de către poezie. Ea, poezia când adoarme, oferă furtunii
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
cunoașterii acesteia! Marea majoritate a oamenilor cu care interacționam nu cunoșteau lucruri elementare despre viața religioasă din România, aducând tot timpul în discuție stereotipurile avansate de presă. Este, totuși, un domeniu extrem de complex și de sensibil asupra căruia s-au aplecat de-a lungul istoriei toți marii gânditori, ceea ce înseamnă că astăzi avem o pluritate de școli de gândire asupra articulării relației dintre stat și Biserică. Relația puterii politice cu cultele religioase și raportarea acesteia la fenomenul religios este una dintre
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
doare, de pe acum, sufletul. A R L E S I A N A Ca arcurile din bolțile gotice, de piatră, e-ncovoiată și ea. Singură. Împinge încet, pe masa altarului, spre picioare însângerate, o roșie lumânare stinsă. Curbat e acum, aplecat spre nu știu unde, și foarte greu de desenat, și gândul meu. Afară, în scuarul cu-asfalt lepros, o tufă verde de laur înflorește pe sub albine, în soarele de aprilie. Sunt puțin trist, dar exist. 5 aprilie 2011 MIERE Am trecut astăzi
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
Vezi? Apele se-nvîrt fără pricină În reci bulboane, ne măresc necazul Și doar nainte-aveau căderea lină, Alunecau pe lîngă trupurile noastre, Ferindu-se plăcerea să ne-o-ncurce În legănarea lor atît de dulce, Încît chiar Domnul, dintre perne-albastre, Se apleca să ne privească-ncolăcirea Ce ne-o dădea, nostalgică, Iubirea... Cum se pierd visele avute-n zori... Cum se pierd visele avute-n zori! Pe la amiază-abia de mai ții minte Cît de frumoasă, albă și fierbinte E-adîncitura unei subsuori! Și chiar
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
poiană: O căprioară cu puiul ei. Când mă văd, O iau la fugă, la fel ca-n desenele lui Walt Disney, Ca-n filmele de pe „Discovery” sau „Animal Planet”. Ciupercile - hribi, urechiușe, bureți, mitărci - Sunt bonus. (Trebuie doar să te apleci și să le culegi.) La fel și apa de la izvor, zmeura de pe marginea potecii, Alunele, merele sălbatice, boabele de scoruș. Sunt singur. Nici un ghid, nici un paznic, Nici un alt vizitator. E mai bine așa. Pot să mă plimb în liniște. E
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
mai avea adevărul? Fugind să se ascundă De ce îmi cauți gândul, sunt singur de-o vecie, Răsună înserarea în glasuri de departe, Tu nu mă știi de-ntregul, nici clipa nu mă știe; Doar întâmplarea oarbă împarte și desparte; M-aplec peste fântână, în tremurul subțire O stea se-mbracă toată în straie de mireasă, Visând să vadă semnul și-n ceasul de nuntire Din pulberea de stele să fie cea aleasă; Și iar privesc spre boltă, din pacea ei deplină
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în loja imperială când marea îți murmură cu limbă de moarte în urechea ușor aplecată spre umărul stâng. cum să cobori în fugă treptele capucinilor „ca un înger negru care trebuie să-și apere paradisul” - zice christomanos - și să-ți lovești pieptul cu pumnii pentru că moartea a luat sânge din sângele tău tocmai când aștepți
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
roșu aprins 307 ascultam muzică de leonard cohen și admiram o pietricică albă oprită între ștergător și parbriz care semăna izbitor cu un vers din poetul american john berryman în crasna am întâlnit un om cu un contrabas stătea puțin aplecat pe stânga (în direcția de mers) și făcea autostopul n-am oprit am condus mai departe știam de astă vară câte ceva despre el mi-a spus anton pavlovici „omul cu contrabasul nu așteaptă automobile și nici nu stă la ocazie
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
știam de astă vară câte ceva despre el mi-a spus anton pavlovici „omul cu contrabasul nu așteaptă automobile și nici nu stă la ocazie și nici nu intră în mașini șofate de necunoscuți el îl așteaptă întotdeauna în crasna puțin aplecat pe stânga (în direcția de mers) pe colegul său de orchestră, flautistul jucikov” la intrare în vaslui l-am zărit tras pe dreapta de poliție pe magistrul ursachi îmbrăcat în costum alb cu papion în mâna dreaptă cu o floretă
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
mă-ntâlnesc cu Adrian Maniu. Vine vorba de Ion Pillat. Cum l-a dus „la țigănci” - s-a lăsat convins - nu din Mircea Eliade. Știa el două într-o colibă, întors din Paris. S-ajungi la ele, trebuia să te-apleci, ca într-o cușcă de câine. Stăteau pe paie și aveau trupurile dezgolite. „El recita din «Uriașa», l-am așteptat, și am cinat amândoi la Capșa”. Nu am crezut o iotă. Tocmai sfârșisem de pregătit ediția... Inventa. L-am condus
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
ce am vrut noi, noaptea în troleele cu becuri verzi legănîndu-se bete printre maluri de zăpadă jegoasă, am vrut să dansăm singuri și să ne facem scandalul. dar ne-au prins cu băutură de-afară și ne-au dat afară. aplecați greu peste farfurie în bucătărie cu nasul în sos cu mîinile înroșite ce am vrut noi știam că o să vină odată pînă la urmă n-am așteptat decît toată viața. și o să vină o să vină spun ciocanele în fabrică spune
unter den linden by Ionuț Chiva () [Corola-journal/Imaginative/5676_a_7001]