881 matches
-
cisternei răs-tur-na-te. Mi-kael nu a avut nici o di-fi-cul-ta-te să distingă un Hen-rik Van-ger de pa-tru-zeci și cinci de ani, ges-ti-cu-lând într-o baltă de mo-to-ri-nă. - Aici e fra-te-le meu, Ha-rald. Hen-rik Van-ger îi arăta un om în veston, pe ju-mă-ta-te aplecat și in-di-când cu de-ge-tul ceva în car-ca-sa ma-și-nii unde se află prins Aron-sson. - Fra-te-le meu Ha-rald este un om ne-plă-cut, dar eu cred ca poa-te fi eli-mi-nat de pe lis-ta sus-pec-ți-lor. Cu excepția unui foar-te scurt moment, când a fost obligat să
Stieg Larsson Bărbații care urăsc femeile by Elena-Maria Morogan () [Corola-journal/Journalistic/8153_a_9478]
-
momentul în care se treziră în fața porții. Doar câteva găini și un câine bătrân și orb, care nu mai lătra de mult, mai vedeai prin curte. Copiii alergară spre casă. Intrară și ieșiră imediat, ținând de mâini o bătrână plăpândă, aplecată mult de spate. Plângea sărmana. Pe Gheorghe nu-l văzuse de mult, pe Petrache din vară, când i-a adus un porc, să-l crească pentru sărbători. Pe fiul mai mare îl îmbrățișă de parcă i-ar fi fost frică să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
semnificativ că nu totdeauna ajungi ce-și doresc părinții este domnul senator (auzi - senator!) Raj care scuipă și-și prezintă partea dorsală pe ecranul televizorului altor foști colegi de partid și tuturor telespectatorilor, deci și alegătorilor săi. Și coloana aceea aplecată, de slugă. Cum a ajuns așa ceva senator, nu vă Întrebați? Noi știm răspunsul: banii au contat, dania personală a fiecăruia pentru partid i-a asigurat fiecăruia din această categorie scaunul mai Înalt de senator sau cel deloc de neglijat, de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Dat adresa, tot, în regulă. Dacă mai zorcăi podelele și cu brandolină... Fiecare are un loc spre care se-ntoarce mereu... O umbră se ivi în ușă. Umbra se clătină și se lungi pe podele. Cum stătea chircită la pământ, aplecată, cu picioarele sub ea, bătrâna ridică fața. Rămase cu cârpa udă în mână, simțind cum îi alunecă printre degete picurii uleioși, grei, cu miros pătrunzător. Soarele lumina din spate o ființă aeriană, trecând prin rochia ei subțire ca printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL 6 Cum adormise din nou, după plecarea cumnatei, suflând greu, cu pieptul plin de sudoare, Miluță sări buimac la prima zgâlțâială a bătrânei. O zări ca prin vis aplecată deasupra lui: " Te caută jandarmii! Ce-ai făcut?" Nu mai avu putere să-i răspundă. Todireanu, tatăl Irinei, era prieten cu moș Țurcanu. Vorbea lat, dulce și legănat ca orice șoldovean sadea. "O holercă, bădie!" La depou, de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să te oprească. Treci mai departe, obsedat de punțile tot mai subțiri; nu mai privi, în adâncul oglinzii au rămas doar grinzi. Portret Aș chema un gest, să mă înțelegi mai bine, l-aș rotunji după grumaz, sau după umerii aplecați și ei, de atâta oboseală. Acesta-i cuvântul! Tot mai aproape de mine, de voi toți din jur; parcă pornește din capul pieptului, urcă spre obrazul trist, împrejur, până sub cercănele de sub ochii de ametist. Fruntea rătăcește, ca o ființă străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ajunge om mare”, ceea ce s-a și întâmplat pe parcursul timpului și în orașul în care trăia în ciuda tuturor adversităților și adversarilor. - Reluăm firul visului. Bunicul Bunicii G. avea acum o mustață mai lungă decât o știa dânsa și tot ocolea aplecat, pâș-pâș, ca și cum nu vroia să fie văzut de cineva. Bunica G. stătea și îl observa ce face și la un moment dat discută cu cineva care era în spatele ei și nu-l vedea, dar ea știa că se află acolo
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
păzitor (pe unul din ei - nu știu precis care). Dar de data asta atât în vis, cât și în realitate. Plutea deasupra patului meu, era îmbrăcat în haina alb curat a celor luminoși, poziția era cam ca un S puțin aplecat și parcă făcea ceva cu mâinile: cred că-mi făcea pase energetice. Știu că în perioada aceea, cam în jur de două săptămâni, a fost ceva în atmosferă, ceva ce scapă controlului terestru și care i-a făcut pe mulți
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lui P.H. Lippa, cu o nerăbdare ușor perversă. Comit, într un fel, o indiscreție, mai ales că nu am putut afla o dispoziție testamentară privind acest manuscris. Doamna Elise Bacinski nu știe nimic despre așa ceva. Recunosc litera înaltă, ovală, puțin aplecată, a bătrânului intelectual basarabean. Îi admiram scrisul prin 1977-1978, pe o carte poștală, o felicitare de Paști, în versuri. O trimisese prietenului său, Livius Frangolea, fost avocat, fost politician, fost pușcăriaș (14 ani recluziune, pe lângă trei în care a stat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îi zicea uneori domnul Nicanor, ori... auzi tu, "rămășiță", cum i-a zis Matei! Nu, hotărît lucru, se întîmplase ceva deosebit cu el. Parc-ar fi sorbit apă vie dintr-un izvor vrăjit... Se apropie iar de locul unde stătuse aplecat și băuse apă și-și privi umbra oglindită în luciul izvorului... Da, categoric mai crescuse!... Dădu un chiot de bucurie și nu-l speriară deloc două păsări mari și negre care-și luară zborul din apropierea sa. Înhăță undița și geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui, plivită doar pe jumătate, dar mereu împănată de o ciudată îngemănare de culori, de la brun-roșcat la gălbui, ca păpădiile adesea săltărețe și piuitoare pe care Dominique încă le mai hrănea în câte o boare de vis... Acolo o întâlnește. Aplecată ogival deasupra blocului ei de desen, schițând aproape sălbatic dezlănțuiri botanice care își întind rădăcinile de pe o foaie pe alta, se deversează în co role nesfârșite și cad, apoi, într-o putrefacție atotminerală. Tră să turile ei, de altfel frumoase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu nepăsarea lucrurile stăteau cu totul altfel. Nepăsarea era dureroasă, purta măsura unei iubiri absente, subliniindu-i inexistența prin chiar exactitatea locului rămas neîmplinit, a lipsei de implicare. Imaginea răsturnată a faptului că celorlalți le ar păsa. Gigi Pătrunjel mergea aplecat, precum un călător în căutare de casă. Nepăsarea, o suprafață lucidă ce reda ceea ce căuta, doar că reflexia în sine era ireală, căci nu conținea nimic, arătându-i doar ce ar fi putut să aibă, dar de fapt a pierdut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ăsteia. Apasă din nou clapeta. De data asta e o clapetă mai mică. În interiorul mașinii. Pe portieră. Deschide portiera și iese. Dispare din câmpul vizual al Sophiei, ocolește mașina prin spate și apare trei secunde mai târziu. Doar un cap aplecat. Doar o gură întinsă. Pupă-mă. Sophia învârtește cheia în contact și dă drumul la motor și se apleacă spre el și scoate limba la el și i-o întinde și i-o oferă, iar el își lungește gâtul ăla
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
izbit repetat în perete. Jos, în curtea blocului, am auzit-o răcnind și hăulind singură. Miros de roșcată amară — De ce se spune că roșcatele au un miros aparte? m-a întrebat, fără să clipească, Rebecca. Simți ceva deosebit la mine? Aplecată așa, în dreapta mea, în mașină, și citindu-mi proza, coama stacojie îi ascundea pistruii și ochii albaștri. Și-a scuturat-o teatral și mi-a aruncat spre stânga o ocheadă înduioșător de calculată. — Miroși a iepșoară, i-am zis serios
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
acea spaimă, se apropie tiptil, fără să aprindă lanterna. Femeia stătea în genunchi, aple cată mult înainte, și scormonea frenetic cu mâinile. Celebi alunecă pe pământul gras și se sprijini de o cruce. Femeia săpa, se vede, de multă vreme, aplecată cum era deasupra gropii răscolite, și acum se căznea, icnind gros, să ajungă la sicriu. Celebi îngheță la gândul că va trebui, peste o clipă, să aprindă lanterna. Ar fi vrut să se îndepărteze fără zgomot, tiptil, dar ceva mai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Scosese din livadă pomii bătrâni și uscați și-i folosi toată iarna ca lemne de foc. Fumul ce ieșea în vălătuci anunța pe cei din jur că e cineva în casă. Într-o zi, în timp ce scotea rădăcinile pomilor uscați, trudind aplecat, a văzut rostogolindu-se, la picioarele lui, un măr mare, roșu, aruncat de peste gard. Îl ridică, îl șterse de haină și mușcă din el cu poftă. Aproape în fiecare după-amiază mergea în livadă să mai curețe, să mai scoată câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
oricine poate s-o facă, dacă vrei să iasă ceva din mâinile tale. Cu șevaletul mergi de colo-colo, ca să faci o bijuterie, un inel, cercei, broșe..., îți trebuie zile de migăleală, cu lupa la ochi, în spațiu închis, cu spatele aplecat... Crezi că-i ușor, crezi că ai fi în stare? Tată, tu ai fost fericit vreodată? Ce întrebare e asta? Eu am dorit să am o familie și sunt fericit că vă am pe voi toți. Dar de ce mă întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
când răsună solemn cele douăsprezece bătăi de orologiu ale Revelionului... Cu ce poate el să-l servească?... Negrul pusese întrebare continuând să atingă podeaua când cu vârful pantofilor, când cu tocurile, dând în același timp și din coate, cu bustul aplecat, în poziția clasică a dansatorilor de step. Cetățeanul român se uita uimit în jur. Erau de toate. Ce să fi ales?... Banane, că nu prea mai văzuse... Cât dorește onoratul client... Mușteriul a stat, s-a gândit și a zis
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]
-
cerșetor/ Stă, cu nasul ca un mac,/ La ieșire'ntr'un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe trepte de sonete,/ Spre inima-mi ce-ți cade la picioare,/ Ca un umil buchet de violete?" (Din umbră). Lumea unor senzații cînd deșirate, cînd burdușite
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
asumi riscul, te primesc! Numai tu poți pune ordine în lucrurile de suflet și-mi poți restitui liniștea care naște mari începuturi. Dar, poate, îți cer prea mult, Poate, te vei speria... Poate că balanța sufletului meu e încăpățânat de aplecată și ar fi nevoie de o prea mare risipă de suflet, spre a-i reda echilibrul... Aș vrea să mă mut în sufletul tău ca într-o casă nouă cu flori la ferestre, ca într-un loc fără amintiri amare
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
a adunat învățători din satele județene și le-a explicat sensul și sarcinile revoluției, a făcut și propaganda revoluționară în provincie iar pentru aceste fapte a fost arestat și închis 8 luni, comisia de anchetă precizând că a fost “tare aplecat și răspânditor de idei revoluționare” . C.Stanciovici funcționar ca profesor la Școala Ionascului din Slatina a raportat Departamentului Instrucțiunii Publice că nu a putut aduna învățătorii la școala normală din oraș, din cauza holerei, dar ca prin subrevizorii de plasa le-
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
exterior care o diferențiază de celelalte varietăți de culoare. Culoarea jarului situat pe extremitățile corporale este la majoritatea indivizilor neagră, iar lâna este albă. Profilul capului este pronunțat convex la peste 70 % din indivizi, iar urechile sunt lungi și purtate aplecat, ajungând până la nivelul botului. Coarnele sunt prezente la aproximativ 10% din efectivul varietății. Coada este lungă, depășind nivelul jaretelor. Ca dezvoltare corporală, țigaia cu capul negru este o oaie mai masivă comparativ cu celelalte varietăți. Astfel, greutatea corporală este de
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
plâng. E același lucru, cred, copilăria mea și mâna lui. Să adaug despre copilăria mea că avea degetele strânse peste ale mele și că mă trăgea înainte cu o liniște care-mi dădea încredere. (...) - Poftim, e pentru tine. Avea capul aplecat. I-am urmărit privirea. Acolo, în locul în care se îngrămădea de obicei încălțămintea, lucea o cutie de scule vopsită roșu aprins. S-a aplecat s-o ridice. După ce a pus-o între noi, a deschis-o. Ea se desfăcu dezvăluind
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
de valori se clătina din temelii: omul care fusese bogat ajunsese acum aproape la fel ca ei, pe când Janvier își pierduse deja capul în noaptea și ceața bogăției. Porunci scurt: Vino încoace! Stai jos! Iar Chavel se supuse, pășind puțin aplecat, apăsat de rușinea victoriei obținute. Și acum, zise Janvier, ai să-mi faci documentul așa cum trebuie, doar ești avocat. Despre câți bani este vorba? Trei sute de mii de franci. Nu știu să spun cu exactitate. Și acolo, la St Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]