55 matches
-
a unei problematici, ca o comunicare ce invită spre noi asocieri, deliberări, nuanțări, interpretări, reluări și cristalizări ale gândului. Distincția cu care operează Kurt Besser este importantă și revelatoare. Ea poate fi verificată, în cazul francezilor, prin apelul la textele apoftegmatice "închise" lăsate posterității de Blaise Pascal, Nicolas-Sebastien Chamfort, Luc de Clapiers, marchiz de Vauvenargues, Victor Hugo și de mulți alții. Forma "deschisă" a cugetării de tip aforistic poate fi exemplificată cu texte selectate din operele unor scriitori ca Gottfried August
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre cele două forme de aforisme, închise, de tip francez, și deschise, de tip german, Theodor Codreanu înclină către cel de al doilea, care îi oferă posibilitatea de largă apertură către asocieri și disocieri. Cu cât înaintează în timp, caracterul apoftegmatic se reduce în favoarea consemnării pe scurt a unor observații artistice, psihologice, istorice, sociale, politice etc. La un moment dat, fragmentele devin crochiuri jurnaliere... Dar înainte de a vedea ce și cum se întâmplă în Fragmentele lui Lamparia, să ne hotărâm cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
explică omul de la volan e important, ci și felul în care o face: doctoral, metodic, detaliat, ca unui ins mai greu de cap; ori în tirade învolburate, pline de digresiuni; ori pe scurt, foarte pe scurt și esențializat, la modul apoftegmatic. Stilul de a purta conversația și a transmite clientului de-o jumătate de oră o întreagă filosofie de viață se suprapune ori nu stilului de a conduce mașina. Am întâlnit șoferi la care călcarea pedalelor și emiterea propozițiilor adânci se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
pe ce lume trăiește. Dimpotrivă. De-atunci am încetat să-l judec (nici înainte nu exagerasemă. Doar Cel-de-Sus ne cântărește faptele. Altădată ne-am pomenit la aceeași masă cu Marele prozator Nicolae Breban. „Amfitrionul“ trona într-un cap, maiestuos și apoftegmatic, înconjurat de curtea sicofanților de ocazie. Pittiș la coada mesei, cu mine și încă un rocker. Pe cât de gomos era Breban, pe atât de volubil și natural Pittiș. Pe unul îl da afară din costum gravitatea; pe celălalt îl punea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
care tălmăcește din elinește, la „osârduitoarea dorință” a lui G., romanul Etiopica) și arhimandritul Gherasim (a cărui traducere din Gabriel Pérau, Taina francmasonilor, nu este străină de interesul lui G., el însuși fiind membru al societății francmasonice). Atras de literatura apoftegmatică și de scrierile de genul Fürstenspiegel („oglinda principelui”), care conțineau precepte pentru o bună guvernare, G. introducea într-un Octoih mic (tipărit în 1786, prin grija lui Mihail Strilbițki care, la îndemnul și preocuparea episcopului pentru educarea celor mulți, scotea
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]