55 matches
-
pe ce lume trăiește. Dimpotrivă. De-atunci am încetat să-l judec (nici înainte nu exagerasemă. Doar Cel-de-Sus ne cântărește faptele. Altădată ne-am pomenit la aceeași masă cu Marele prozator Nicolae Breban. „Amfitrionul“ trona într-un cap, maiestuos și apoftegmatic, înconjurat de curtea sicofanților de ocazie. Pittiș la coada mesei, cu mine și încă un rocker. Pe cât de gomos era Breban, pe atât de volubil și natural Pittiș. Pe unul îl da afară din costum gravitatea; pe celălalt îl punea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
mulți" Scenă). Această propoziție nietzscheană, rimbaudiană ș.a.m.d. mereu ies mai mulți justifică, natural, și temeritatea actantului liric de a se măsura cu singura formă de alteritate care i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice și extazele religioase, referințele livrești și exprimările apoftegmatice originale. Devoalându-și influențele și afinitățile elective (Dante, Wittgenstein, Aleixandre, Hölderlin, Eminescu, Rilke, T.S. Eliot), scriitorul își trasează, desigur, o coordonată spirituală sine qua non și chiar se imaginează în ipostaza unui homo poeticus reflectat în oglinzile cunoașterii de gen: "cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dintre acestea, seria bine articulată de poeme erotice, majoritatea adresate "ție,/ la sfârșitul/ tuturor cuvintelor/ care ar putea să vorbească/ despre tine/ ca împărăteasă/ și curtezană totodată" (Poem de dragoste) sau poemele într-un singur vers -construcții aproape silogistice ori apoftegmatice care aproximează marile realități ale ființei, în special dragostea ("Sânul ei ca o corabie a barbarilor" Vis fenician), solitudinea ("Sunt singur cu singurătatea în brațe" Iată), poezia sau moartea, uneori congenere ("Cum mor poeții, așa e moartea" Moarte). Dar în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Atanasiu, și când i se răspunde că a murit de atac de cord, realizează brusc că există moarte. Se hotărăște să dea probă la Buftea pentru un rol într- un film „mare”. Rezultatul : negativ. Ba i se mai și comunică apoftegmatic : ca să reușești în viață, nu- i suficient să fii o fată fermecătoare. Prin urmare, filmul e cât se poate de „corect politic” : e adevărat, am prezentat un element flușturatic, nereprezentativ, lipsit de conștiință socială, dar societatea noastră socialistă nu se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]